BIOCHIMIE

CURS 4
METABOLISMUL APEI

Apa are un metabolism propriu.

 apa de băut – 1200 ml/zi
Aportul de apă, aproximativ 2500 ml/zi se face din:
 apa din alimente – 1000 ml/zl
 apa din reacțiile chimice – 300 ml/zi
Eliminarea apei din organism se face prin:
 urină – 1500 ml/zi
 transpirație /respirație – 800 ml/zi
 fecale – 200 ml/zi

Schimbul de apă se face la nivelul membranei celulare prin fenomenul de osmoză și

difuziune. Din punct de vedere al permeabilității prin membrane celulară avem substanțe:

permeabile - apa, uree, acid uric, creatinina, glucoza
 
semipermeabile – ionul de potasiu K+, ionul de fosfat acid H2PO4-

greu permeabile – Na+, Cl-

impermeabile – proteinele
Prin hidratare se creează în corp următoarele presiuni:
 presiunea hidrostatică, ce determină sensul de curgere al sângelui: capilar arterial-țesut-
capilar venos
 presiunea coloidal-osmotică, dată de prezența proteinelor și a ionilor intravasculari
 presiunea limfatică, care reglează apa în plus din interstiții prin reabsorbție
Factorii care influențează metabolismul apei:
 factori endocrini – hormonali. Exemplu: insulina în cantitate mică determină apariția
DZ care duce la poliurie.
 reglarea SNC – SNC poate determina o poliurie emoțională

Cantitatea de apă din componenetele lichide ale corpului omenesc:

 Plasma Sanguină 3 litri
 Lichid interstiţial 14 litri
 Apa din celule 29 litri

Procente de apă în corpul omenesc:

 Creier 75 %
 Plămâni 80 %
 Inimă 79 %
 Splină 75 %
 Rinichi 82 %
 Sânge 83 %
 Muşchi 75 %
 Oase 22 %
 Curs 5
Metabolismul mineral

Corpul uman conține:

 Suficient potasiu pentru a provoca explozia unui tun de jucărie
 Destul zahar pentru a umple un borcan
 Destula grăsime pentru a face șapte bucăți de săpun
 Suficient fier pentru a face un cui
 Destul sulf pentru a deparazita un câine

Există elemente chimice care funcţionează ca electroliţi în organism K,Cl, Mg, Ca şi Na.
Ionii de K+, Na+, Ca+2, Mg+2 strabat membrana celulară prin osmoza și difuziune și se
găsesc atât în mediul intracellular cât și în cel intracellular determinând turgescenta celulei.
Procesul de osmoza – circulația de la diluat la concentrat.
Procesul de difuziune – circulația de la concentrat la diluat.

Metabolismul Na+

Natremia = sodemia normală este de 3g/zi.

Aproximativ 30% din Na prezent în corp este depozitat în oase restul fiind distribuit în
lichidele organismului. Sodiu are rol în metabolismul apei (ionul de sodiu reţine apa), în
echilibrul osmotic şi acido-bazic şi de aceea se găseşte în lacrimi, sânge etc.
O altă proprietate a acestui element este aceea că măreşte excitabilitatea neuromusculară şi
tonusul muscular.
Sodiul se elimină din organism prin transpiraţie, şi urină iar dacă această pierdere nu este
combătută la timp se produc o serie de dereglări ale funcţiilor celulare. Hiponatremia apare în
caz de efort fizic intens, mai ales pe timp de căldură, cand pierderile de sodiu din organism pot
conduce la o carenţă de sodiu care se manifestă prin: incapacitate de concentrare, greaţă, crampe
musculare, insomnie, pierdere de cunoştinţă, deshidratare.
Hipernatremia se produce din cauza hiperhidratarii prin perfuzie sau a alimentației
abuzive.
Prin prezenţa sa în concentraţie mare în sistemul circulator, influenţează tensiunea şi are rol
anticoagulant.
Printre alte efecte benefice ale sodiului se numără intervenţia sa în procesul de
metabolizare a nutrienţilor cu eliberare de energie pentru desfăşurarea corectă a organismului,
precum şi realizarea unei suprafeţe protectoare pentru mucoasa gastrică împiedicând astfel
erodarea ei prin acţiunea sucului gastric.
Sursa de sodiu cea mai cunoscută este sarea de bucătărie . Aportul în exces de sodiu
printr-o dietă numită de specialişti hipersodată, se manifestă prin iritabilitate creşterea tensiunii
arteriale. Alte surse de sodiu : lapte, sfeclă de zahăr, ţelină, apa plată (concentraţia de sodiu
diferă de la un produs la altul ).

Metabolismul K+

Capacitatea muşchilor de a se contracta este legată de nivelul de potasiu din corp.

Dacă nivelul de K+ din organism nu este corespunzător, terminalele nervoase nu vor înţelege în
mod corespunzător semnalele primite de la creier.
Nivelul K afectează capacitatea organismului de a regla tensiunea arterială. În deficienţa
de K apare riscul unei tensiuni arteriale cerscute şi a lipsei de energie.
Hipocalemia influențează miocardul, produce leziuni hepatice și renale, tulburări de
deglutiție, dispnee, diaree, vărsături.
Hipercalimia este foarte grava și foarte rară. Apare în cazul arsurilor grave și în cazul
transfuziei de sânge conservat.
K se găseşte în grâu, orez, struguri, varză, fasole, praz, ulei de măsline.
 Alimentele bogate în K sunt: cartofii dulci, bananele, dovleceii, caisele, stafidele,
smochinele, carnea de vită, soia, avocado, lintea, perele, portocalele, papaya şi spanacul.
Aceste alimente trebuie consumate proaspete, deoarece la gătit se pierde din cantitatea de
potasiu.

Metabolismul Mg+2
Magnezemia normală – 36-40 mg/zi
Magneziul se găsește repartizat astfel:
 60% în oase
 30% în muschi
 1% în serul sangvin
 restul in lichidul intracelular
Absorbția lui este condiționată de vitamina D, de TSH (tiroido-stimulator)
Magneziul are rol:
 în producerea contracției musculare,
 catalizează reacțiile biochimice
 participă la sinteza proteinelor
 ajută la transmiterea impulsului nervos
Hipomagneziemia se manifestă prin vărsături, diaree. tremor, tetanie, convulsii
Hipermagneziemie determină somnolență, depresia respirației si a reflexelor, paralizia
mușchilor respiratori.

Metabolismul Cl-

Clorul este halogenul cel mai cunoscut. Ionul clorură este ionul predominant în lichidele
extracelulare.
Cantitatea de clor în organism şi repartizarea sa sunt dependente de alimentaţie, fiind
reglată pe cale nervoasă şi endocrină.
Metabolismul clorului este strâns legat de cel al sodiului şi al potasiului
Are rol în formarea acidului clorhidric din sucul gastric.
Tulburările metabolismului clorului sunt strâns legate de cele ale apei şi sodiului apar
însă şi unele aspecte particulare –scade concentraţia de clor în cazul vărsăturilor gastrice şi creşte
în cazul acidozelor

Lipsa clorului (hipocloremie) este însoţită de slăbirea musculară, iar la copii de tulburări de
creştere.
Alimentaţia cu un conţinut normal de sare asigură necesarul de clor în organism. Apa cu
un conţinut prea ridicat de clor poate diminua cantitatea de vitamina E din organism. Flora
intestinală distrusă de clorul din apă poate fi refăcută prin consum de iaurt.
Alimentele care conţin clor sunt: nucile, perele, vinetele.
 Metabolismul bazal

Metabolism bazal reprezintă cantitatea de calorii produse într-o oră, în condiţii de

repaus al organismului, raportată la un metru pătrat din suprafaţa corpului.
Altfel spus metabolismul este suma tuturor reactiilor enzimatice din celula. În aceste
reactii enzimatice, produsul unei reacţii devine substrat pentru următoarea reacţie din secvenţă,
produşii succesivi ai reacţiilor chimice fiind cunoscuţi ca metaboliţi.

Funcțiile metabolismului:
 Obținerea enegiei chimice din molecule combustibil.
 Conversia substanțelor nutritive exogene în unități constituiente (precursori) ai
componentelor macromoleculare.
 Asamblarea acestor elemente în proteine, acizi nucleici, lipide și alte componente
celulare.
 Formarea și degradarea biomoleculelor necesare diferitelor functii celulare specializate.

Metabolismul are două sensuri, două direcții de acțiune a reacțiilor chimice:

Catabolismul – reprezentat de degradarea constituienților celulari la compuși simpli,
rezultând energie (reacţie exotermă).
Anabolismul – reprezentat de edificare și refacere a constituienților celulari din compuși
simpli, consumând energie (reacţii endoterme).
Energia necesară proceselor de biosinteză provine în cea mai mare parte din desfacerea
legăturilor macroergice ale diferiţilor compuşi (ATP).
Metabolismul determina ereditatea, variabilitatea, excitabilitatea, miscarea.
In urma metabolismului rezultă:
CO2 +H2O+Q (energie)
Q este stocat in ATP (acidul adenozintrifosforic) si ADP (acidul adenozindifosforic).
 Catabolismul şi anabolismul se desfăşoară printr-o succesiune a numeroase reacţii
chimice: hidroliză, hidrogenare, deshidratare, decarboxilare, dezaminare, transaminare,
esterificare, condensare, polimerizare.
În acest fel sunt desfăcute în biologie prin procesele metabolice cu ajutorul enzimelor
moleculele mari de proteine, polizaharahide sau lipide în molecule mai mici monomere. Sursa de
energie necesară reacţiei o asigură ATP-ul (acidul adenozintrifosforic).

METABOLISMUL ENERGETIC

Metabolismul energetic studiază geneza şi utilizarea energiei chimice a substanţelor

alimentare. Energia este eliberată la nivelul celulelor (în special în mitocondrii) prin reacţii de
oxidare a lipidelor şi glucidelor, uneori şi a proteinelor. Această energie este înmagazinată mai
întâi sub forma unor noi legături chimice, bogate în energie (legături fosfat macroergice de ATP
şi CP). Fiecare celulă foloseşte ATP ca sursă primară de energie, pentru îndeplinirea funcţiilor
sale caracteristice. Celulele acţionează ca adevăraţi transformatori ai energiei chimice a
substanţelor în energie mecanică, electrică calorică, osmotică.

DETERMINAREA METABOLISMULUI ENERGETIC

Deoarece toate transformările energetice din orice sistem duc, în final, la apariţia de
energie calorică, schimburile energetice organism –mediu pot fi evaluate prin calorimetrie şi
exprimate în calorii. Metodele calorimetrice pot fi directe şi indirecte.
Calorimetria directă constă din măsurarea căldurii degajate de un organism viu într-un
interval de timp. Se folosesc camere calorimetrice. Producţia calorică a organismului este
evaluată cu ajutorul unor sisteme termoelectrice.
Calorimetria indirectă. Se bazează pe faptul că toată producţia calorică a organismului
provine din reacţii de oxidare. În organism, ca şi în bomba calorimetrică, alimentele sunt „arse”
în prezenţa oxigenului care se consumă. În organism, arderile sunt mult mai lente, au loc în etape
succesive, iar energia se elimină treptat. Prin determinarea consumului de oxigen într-un interval
de timp se poate calcula calorigeneza corespunzătoare. Trebuie să cunoaştem puterea calorică
(echivalentul caloric)a oxigenului şi volumul de oxigen consumat de organism.

CURS 6-7
VITAMINELE
 Rația noastră alimentară zilnicǎ este compusǎ din glucide, lipide, proteine, apǎ și sǎruri
minerale. Oricât de complex și echilibrat ar fi, regimul alimentar nu poate asigura o bună
funcționare a organismului dacă este lipsit de vitamine, în cantităţi corespunzǎtoare.
Vitaminele sunt efectori biologici în majoritate exogeni, indispensabili pentru creșterea,
dezvoltarea și reproducerea tuturor organismelor vii. Ele sunt substanțe organice, cu compoziție
chimică diferită, necesare organismului în cantități minime. De aici decurge și denumirea de
vitamine, adică amine vitale.
Pentru păstrarea sănătății, omul folosește aproximativ 13 vitamine. Unele sunt sintetizate
de flora bacteriană intesțială (acid folic, vitamina K), altele în ficat din provitamine(vitamina A
din caroteni), dar cele mai multe sunt aduse în organism prin alimente.
Sursele de vitamine sunt vegetale (exemplu legume si fructe), animale (exemplu ou,
ficat) și microorganisme (drojdia de bere). Unele vitamine nu sunt procurate direct, sub forma
activă, ci sub formă unor compuși înrudiți numiți provitamine. De exemplu carotenii din
alimente sunt transformați în ficat în vitamina A.
Denumirea vitaminelor s-a făcut în ordinea descoperirii lor, cu litere din alfabetul latin
(ex. A,B,C....), iar mai târziu s-a adăugat și denumirea chimică (ex.acid ascorbic) sau denumirea
în funcție de acțiunea terapeutică principală (ex.antirahitică, antipelagroasa).
Vitaminele acționează la nivel celular prin mărirea vitezei de desfășurare a reacțiilor
chimice, iar la nivelul întregului organism au rol coordonator, integrator, reglator.
Necesarul de vitamine variază în funcție de numeroși factori: starea de sănătate, vârsta,
clima, tip de activitate, alimentație și alții. Cantitățile necesare sunt foarte mici, catalitice.
Lipsa parțială a unei vitamine în organism duce la apariția unei stări de hipovitaminoză.
Lipsa totală a unei vitamine în organism duce la apariția unei stări grave de avitaminoză al cărei
sfârșit poate fi letal, dacă nu este corectat la timp. De exemplu: suprimarea vitaminei C duce la
apariția scorbutului, a vitaminei B la apariția bolii beri- beri, iar a vitaminei D la apariția
rahitismului grav. Astfel apar frecvent boli metabolice, hipovitaminoze și chiar avitaminoze.
Un aport exagerat de vitamine, hipervitaminoza, nu este nici el benefic. Vitaminele
hidrosolubile în cantitate mare nu au efecte toxice pentru organism. Ele se elimină în mod
normal prin urină. Vitaminele liposolubile în exces se elimină mai greu și atunci apare
fenomenul de acumulare, care de cele mai multe ori duce la toxicitate. De exemplu
hipervitaminoza A este toxică pentru organism și poate duce la efecte cancerigene.
Deși de mai bine de un secol se știe ca anumite boli apar la restrângerea dietei și că
acestea pot fi prevenite prin suplimentarea regimului alimentar cu anumite componente,
identificarea lor cu substanțe chimice s-a făcut cu puțini ani în urmă. Astăzi multe dintre
vitamine se prepară pe cale sintetică și se folosesc la suplimentarea dietei zilnice.
In condițiile actuale este ușor să alcătuim un regim alimentar complet și echilibrat
ajutându-ne de preparatele sintetice existente în farmacii. Și totuși... scorbutul, (avitaminoza C),
nu poate fi vindecat total numai cu vitamina C sintetică! Maladia se rezolvă mult mai ușor cu
administrarea de fructe și legume în stare proaspătă.
 Vitaminele indispensabile vieții sănătoase sunt necesare în cantități extrem de mici și,
aproape toate, pot fi luate din mediul înconjurător, din natură. De cele mai multe ori organismul
singur ne spune de ce vitamine are nevoie. Oferindu-i zilnic o rație alimentară bogată în produse
naturale, el va ști să le utilizeze pe măsura nevoilor sale.
Vitaminele se împart în hidrosolubile (solubile în apă) și liposolubile (solubile în
lipide).Vitaminele liposolubile sunt: A,D,E,K,F, iar hidrosolubile sunt: B1, B2, B6, B12, PP, C
și altele.
Câteva exemple de vitamine hidrosolubile:
Vitamina B1 (TIAMINA)
 se găsește în drojdia de bere, în cortexul germenilor de cereale, în ficat, în legume ca:
mazărea, fasolea, sfecla, în fructe ca: nuci, prune, struguri
 necesar zilnic 2mg
 rol fiziologic: activarea metabolismului glucidic, în creștere, în stări de stress prelungit,
în convalescență
Avitaminoza B1 produce boala beri-beri cu grave tulburări nervoase.
Vitamina B2 (RIBOFLAVINA)
 se găsește în lapte și produse lactate, în ou, în carne, în tomate și mazăre
 necesar zilnic 1,5mg
 rol fiziologic implicată în procesele redox din celulă, necesară în toate metabolismele,
răspunzătoare de integritatea și buna funcționare a pielii și mucoaselor.
Hipovitaminoza B2 tulburări metabolice, ale pielii și mucoaselor.
Vitamina B6 (PIRIDOXINA)
 se găsește în drojdia de bere, în cortexul cerealelor, în ficat, în legume
 necesar zilnic 2mg
 rol fiziologic în buna funcționare a sistemului nervos, a proceselor psihice, păstrarea
integrității pielii
In mod normal vitamina B6 este sintetizată de flora intestinală.
Hipovitaminoza severă și avitaminoza duc la instalarea pelagrei, o boală caracterizată
prin tulburări nervoase și la nivelul tegumentelor.
Vitamina B12 (COBALAMINA)
 se găsește în ficat, ouă, lapte, peste
 necesar zilnic 3micrograme
 rol fiziologic participă la sinteza bazelor purinice și a acizilor nucleici, reglează
eritropoeza, fiind unul din cei mai puternici factori antianemici cunoscuți, menține buna
funcționare a sistemului nervos, a celulei hepatice.
În condiții normale este sintetizată de mucoasa intestinală.
Hipovitaminoza duce la instalarea anemiei pernicioase Biermen în care numărul de
hematii scade drastic, apar tulburări respiratorii, nervoase și digestive.
Vitamina C (ACID ASCORBIC)
  se găsește în legume (tomate, varză, spanac, ardei etc) și în fructe (citrice, măceșe, măr,
pătrunjel etc)
 necesar zilnic 1mg/kg corp/zi
 rol fiziologic participă la reacțiile redox, e cofactor activator de enzime, menține starea
de imunitate, asigură buna funcționare a ap. circulator, a sistemului nervos, mărește
rezistența la efort, la stress, este un tonic general.
Avitaminoza C duce la instalarea scorbutului, boală a întregului organism ce se
manifestă prin astenie, inapetență, dureri articulare, hemoragii gingivale, carii dentare
numeroase, complicații pulmonare.
Câteva exemple de vitamine liposolubile

Vitamina A (RETINOL)
 se găsește în gălbenușul de ou, în unt, în ficatul de morun, legume, fructe. Ea este luată
din mediul înconjurător sub forma de caroteni, adică oprovitamina A inactivă.
Cantitatea cea mai mare de caroteni se găsește în morcovi. Dintre caroteni cel mai activ
este beta carotenul. Odată ajunși în tubul digestiv ei sunt digerați. Scindarea oxidativă are loc sub
acțiunea carotenazei. Absorbiți la nivel intestinal ajung la ficat transformați din caroteni
(provitamina A, inactiva) în vitamina A, activă O parte din vitamină se trimite în întreg
organismul, după necesități, iar surplusul se stochează, ca rezervă.
 necesar zilnic 1,7 mg
 rol fiziologic: cea mai importantă contribuție este în chimismul vizual. Ea participă la
momentul esențial al transformării luminii în influx nervos prin intermediul rodopsinei,
un pigment fotosensibil format din vitamina A. Vitamina A este unul din factorii de
creștere, antiinfecțios, protejează mucoasele, crește imunitatea, stimulează reproducerea
celulară.
Hipovitaminoza A se manifestă prin tulburări de vedere, de adaptare la distanță și la
întuneric(hemeralopie), încetinirea creșterii, descuamări cutanate.
Avitaminoza A se manifestă prin tulburări grave de vedere, conjunctivite persistente,
descuamări si lezări de cornee, inflamarea și distrugerea globului ocular, ulcerații și descuamări
cutanate, oprirea creșterii.
Hipervitaminoza A este la fel de periculoasă ca hipovitaminoza. Semnele sunt
asemănătoare, iar urmările grave. Vitamina A în exces, se elimină greu și incomplet. Astfel, ea
poate deveni toxică și uneori letală.
Vitamina D (ANTIRAHITICA)
 se găsește în untura de pește, ficat, lapte și derivate din lapte, gălbenuș de ou, unt.
Este cunoscută sub forma a două fracțiuni D2 și D3. Prima este obținută din iradierea cu UV a
unor produși vegetali ce conțin ergosterol, iar a doua are o activitate de 40 de ori mai mare și e
obținută prin iradierea în UV a 7dehidrocolesterinei.
 necesar zilnic 120-200 UI
  rol fiziologic este implicat în metabolismul fosforului și al calciului favorizând
depunerea lor în oase.
Hipovitaminaoza și avitaminoza duc la apariția rahitismului. Se observă deformări ale
oaselor, ale cutiei toracice, încetiniri în creștere. Copii care nu sunt suficient expuși la soare sau
cu un regim alimentar carențial au nevoie de o suplimentare de vitamina D. Ea se administrează
cu precădere în lunile de iarnă în care soarele e mai puțin prezent.
Hipervitaminoza D apare în proaste dozări și poate fi foarte periculoasă: închiderea
fontanelelor prematur, calcifierea unor țesuturi (valve cardiace), încetinirea creșterii prin osificări
premature.
Vitamina E( TOCOFEROL)
 se găsește în bobul de grâu germinat, lapte, gălbenuș de ou, ulei de peste, carne(rinichi,
ficat), legume(andive, spanac, țelină).
 necesar zilnic 0,1mg/kg corp
 rol fiziologic este implicată în procesele de fertilitate feminine și masculine, are rol
antioxidant, ajută la creșterea și dezvoltarea celulară .
Hipovitaminoza E duce la sterilitate masculină și feminină, atrofii musculare
Vitamina K(ANTIHEMORAGICĂ)
 se găsește în organismul uman sintetizată de flora microbiană intestinală. Se mai găsește
în lapte, gălbenuș de ou, legume verzi, tărâțe de grâu.
 necesar zilnic 2mg
 rol fiziologic prin implicare majoră în procesul de coagulare. Intervine în procesele de
fosforilare oxidativă.
Hipovitaminoza K duce la sângerări prelungite, tulburări digestive, mărirea timpului de
sângerare și de coagulare.
Vitaminele au o acțiune fiziologic complexă. Ele pot acționa la nivel celular, dar au și un
rol coordonator, reglator, integrator pentru întreg organismul

VITAMINELE
Sunt substanțe organice care, în cantităţi foarte mici, sunt indispensabile funcţionării
normale a organismului (asimilarea şi utilizarea substanţelor alimentare, procesele de creştere şi
refacere a celulelor şi ţesuturilor organismului, funcţionarea unor enzime, etc.). Nu pot fi
sintetizate în organism (cu mici excepţii), fiind procurate prin hrană.

Rolul vitaminelor în organism

Deşi necesarul total de vitamine este foarte mic (câteva sute de mg/zi), lipsa sau aportul
insuficient de vitamine determină perturbări în funcţionarea organismului, care conduc la
îmbolnăviri.
CARENŢELE vitaminice:
AVITAMINOZE
PRIMARE (cauze exogene lipsa din hrană)
SECUNDARE (endogene cauze funcţionale, ca urmare a unor afecţiuni deja existente
HIPOVITAMINOZE →induse de reducerea cantităţii de vitamine din organism datorită unor
cauze diverse

Rolul vitaminelor în organism

CLASIFICAREA VITAMINELOR:
 HIDROSOLUBILE (solubile în apă)
 LIPOSOLUBILE (solubile în grăsimi)
Clasificarea este utilă din punct de vedere nutriţional deoarece ajută la înţelegerea
repartizării vitaminelor în alimente şi a absorbţiei lor în organism. Absorbţia vitaminelor
liposolubile este legată de prezenţa lipidelor care le vehiculează, a lipazei pancreatice şi a
sărurilor biliare, în timp ce absorbţia vitaminelor hidrosolubile este condiţionată de prezenţa HCl
din stomac.
Vitaminele hidrosolubile nu se depozitează în organism, surplusul eliminându-se pe cale
renală.
Vitaminele liposolubile se depoziteză alături de lipidele din ficat reprezintă o rezervă de
vitamine, dar capacitatea e limitată.
Vitaminele hidrosolubile intervin îndeosebi în procesele metabolice în care se eliberează
energie, iar cele liposolubile participă mai mult în reacţiile de sinteză a substanţelor proprii
organismului.

Vitaminele liposolubile

VITAMINA A SAU RETINOL

ROLUL ÎN ORGANISM
 Intervine în procesul vederii
 deficienţa determină hemeralopia nocturnă.
 Asigură sănătatea pielii, părului şi mucoaselor.
 Esenţial în dezvoltarea oaselor, dinţilor și în reproducere.
NECESARUL ZILNIC - unitate internațională (U.I.).
 Corespunde la 0,3 microg retinol cristalizat, 0,6 microg beta-caroten sau 1,2 microg alți
caroteni.
 aportul recomandat este de 1250 U.I. retinol sau retinolechivalent pentru copii și 2500
U.I. retinol pentru adulți;
 activitatea se mai poate exprima în echivalenți de retinol (RE); - 1RE = 1 microg retinol;
 1/3 asigurat de produse care conțin vitamina A și 2/3 de produse care conțin caroten.
SURSE ALIMENTARE - ficat, morcov, spanac, pepene galben, caise, unt, margarină, ouă,
lapte integral;
Retinolul este de origine animală dar organismul îl poate sintetiza din caroteni. Beta-carotenul
este cea mai importantă sursă de retinol.

VITAMINA D SAU CALCIFEROLUL

ROLUL ÎN ORGANISM
 intervine în formarea și menținerea sănătății oaselor și dinților; lipsa cauzează
RAHITISMUL;
 favorizează absorbția și utilizarea Ca și P.
NECESARUL ZILNIC
 activitatea vitaminică D se exprimă în unități internaționale (U.I.);
 o U.I. de vitamina D echivalează cu 0,025 microg vitamina D2 sau D3;
 aportul zilnic recomandat este de 200 U.I. pentru copii și 400 U.I. pentru adulți.
SURSE ALIMENTARE
 peștele, uleiul de cod, ficatul de morun, galbenușul de ou, smântâna;
 ciupercile și unele plante sunt surse bune pentru provitamine D;
 sub acțiunea radiațiilor UV, provitaminele D se transformă în vitamine la nivelul pielii.

VITAMINA E SAU TOCOFEROLUL

ROLUL ÎN ORGANISM
 antioxidant biologic puternic;
 menține integritatea membranelor celulare;
 participă la buna funcționare a sistemelor reproducător, cardiovascular și muscular.
NECESARUL ZILNIC - pentru adult este de 20-30 mg; - necesitățile zilnice variază în raport
cu alimentația, respectiv cu conținutul de acizi grași nesaturați.
SURSE ALIMENTARE - tocoferolii sunt prezenți în produsele vegetale, precum germenii
cerealelor, semințele oleaginoase și uleiurile obținute din ele, legumele cu frunze verzi (spanac,
varză), margarinele fortifiate.

VITAMINA K - ANTIHEMORAGICĂ
ROLUL ÎN ORGANISM
 participă la procesul de coagulare a sângelui; - menține sănătatea oaselor.
NECESARUL ZILNIC
  nevoile de vitamina K la om sunt greu de stabilit exact deoarece o cantitate importantă
de vitamina K este biosintetizată de miocroflora intestinală;
 se consideră că necesarul adultului, care nu poate beneficia de sinteza bacteriană, nu
depășește 2 mg/zi.
SURSE ALIMENTARE
 principalele vitamine K naturale sunt vitamina K1 (fitochinona) și vitamina K2
(menachinona);
 surse bune: plante verzi (spanacul, mazărea verde, fasolea verde, broccoli, pătrunjelul).

Vitaminele hidrosolubile VITAMINA B1 - TIAMINA, ANTI BERI-BERI - PARALIZII

ROLUL ÎN ORGANISM
 parte a TPP, coenzima implicată în metabolismul energetic;
 susține buna funcționare a sistemului nervos;
 reglează apetitul.
NECESARUL ZILNIC - este proporțional cu consumul glucidelor; - 0,5 mg/1000 kcal. SURSE
ALIMENTARE - drojdia de bere, germenii de grâu, semințele de floarea-soarelui, carnea slabă
de porc și vită, ficatul, nucile, cerealele integrale și produsele derivate, mazărea verde.

VITAMINA B2 – RIBOFLAVINA
ROLUL ÎN ORGANISM
 parte a FMN și a FAD, cofactori enzimatici implicați în metabolismul energetic;
 intervine în procesul normal al vederii; - menține sănătatea pielii.
NECESARUL ZILNIC - este proporțional cu nivelul energetic al rației 0,6 mg/1000 kcal.
SURSE ALIMENTARE
 răspândire largă;
 surse bune: drojdia de bere, ficatul, oul, carnea, brânza, cerealele integrale, legumele cu
frunze verzi (spanac).

VITAMINA B3 – NIACINA, VITAMINA PP SAU NICOTINAMIDA ROLUL ÎN

ORGANISM
 precursorul niacinei este triptofanul;
 parte a coenzimelor NAD și NADP, cu rol important în metabolismul energetic;
 intervine în menținerea sănătății sistemului nervos, a pielii și a sistemului digestiv.
NECESARUL ZILNIC
 1 mg niacină = 60 mg triptofan;
 necesarul de niacină se raportează la aportul energetic al rației;
 6,6 mg echivalenți de niacină (EN) la 1000 kcal;
 minim 13 mg EN/zi.
SURSE ALIMENTARE - răspândire largă; - surse bune: germenii de grâu, carnea de pasăre și
vită, ficatul, pâinea integrală.

VITAMINA B6 – PIRIDOXINĂ, PIRIDOXAL, PIRIDOXAMINĂ

ROLUL ÎN ORGANISM
 parte a piridoxalfosfatului, cofactor implicat în metabolismul aminoacizilor;
 ajută transformarea triptofanului în niacină;
 susține metabolismul celulei nervoase; - intervine în sinteza hemoglobinei și a acidului
ascorbic.
NECESARUL ZILNIC
 este influențat de aportul de P și L bogate în AGPN al rației;
 este mai mare când aportul de P este mai ridicat și când cel de AGPN este mai redus;
 1,5-2 mg piridoxin/zi.
SURSE ALIMENTARE - răspândire largă; - surse bune: drojdia de bere, carnea și ficatul de
vită, peștele, cerealele integrale.

VITAMINA B9 – ACID FOLIC, ACID PTEROILGLUTAMIC

ROLUL ÎN ORGANISM
 în calitate de coenzimă participă la biosinteza acizilor nucleici;
 ajută la formarea hemoglobinei;
 intervine și în anemia pernicioasă, alături de vitamina B12.
NECESARUL ZILNIC - microflora intestinală sintetizează acid folic în cantități mari; - 0,4-1,0
mg acid folic.
SURSE ALIMENTARE - largă răspândire în plante cu frunze de culoare verde închis (spanac),
germeni de grâu, leguminoase, ficat.

VITAMINA B12 – CIANCOBALAMINA

ROLUL ÎN ORGANISM
 implicată în formarea globulelor roșii și a materialului genetic;
 ajută la funcționarea sistemului nervos;
 lipsa vitaminei B12 induce anemia pernicioasă-corelată cu carența de acid folic.
NECESARUL ZILNIC - necesarul de vitamina B12 este asigurat de microflora intestinală, care
o sintetizează și prin consum de produse de origine animală; - 2-3 microg.
SURSE ALIMENTARE - ficat, stridii, carne de crab, pește, vită, iaurt. Ficatul este organul de
depozitare a ciancobalaminei.

ACIDUL PANTOTENIC – VITAMINA B5

ROLUL ÎN ORGANISM
 parte a coenzimei A implicată în metabolismul lipidic proteic, glucidic;
 stimulează creșterea. NECESARUL ZILNIC
  este sintetizat de microflora intestinală;
 10-15 mg sau 4-6 mg pentru 1000 kcal.
SURSE ALIMENTARE - răspândire largă; - surse bune: semințe oleaginoase, leguminoase,
ficat, pește, carne vită, țelină, germeni de grâu, pâine integrală.

VITAMINA C – ACIDUL ASCORBIC

 antioxidant biologic;
 facilitează absorbția fierului și formarea acidului folic;
 participă la sinteza colagenului;
 mărește rezistența la infecții;
 carența induce boala numită SCORBUT.
60-80 mg/zi
 surse bune: maceșe, coacăze, kiwi, citrice, ardei, legume cu frunze verzi.

MINERALE
CALCIUL
ROLUL ÎN ORGANISM
 rol plastic, sub formă de săruri, fosfați și carbonați; 99% din Ca se găsește în oase și dinți
iar 1% în fluidele corpului și țesuturile moi (în stare ionică);
 component al factorului intrisec, necesar absorbției vitaminei B12;
 activează numeroase enzime printre care fosfataza, tripsina;
 intervine în funcționarea mușchilor și nervilor și în coagularea sângelui;
 previne HTA și poate preveni cancerul de colon;
 scăderea calcemiei (Ca din sânge) și provoacă tetanie și disfuncții cardiace.
NECESARUL ZILNIC
 500-800 mg în funcție de sex și stare fiziologică;
 1200 mg/zi previn; OSTEOPOROZA.
SURSE ALIMENTARE
 produse lactate, semințe de susan, legume cu frunze de culoare verde închis,
leguminoase, conserve de pește și stridii
Biodisponibilitatea Ca depinde de raportul Ca/P care trebuie să fie > 1 şi de prezenţa compuşilor
care leagă Ca (acidul oxalic).
Lactoza din lapte, unii aminoacizi şi vit. D măresc absorbţia Ca
FOSFORUL
ROLUL ÎN ORGANISM
 participă la formarea oaselor și dinților; în sânge se găsește în stare ionică;
 intervine în metabolismul glucidic, lipidic și proteic;
 participă la formarea materialului genetic și a membranelor celulare
  participă la menținerea balanței acido-bazice; - cofactor și/sau activator enzimatic;
NECESARUL ZILNIC - egal cu cel de Ca;
SURSE ALIMENTARE leguminoase, semințe de floarea soarelui, lapte și brânză, gălbenuș,
nuci, pui, pește, carne slabă.
NU UITAȚI! Fosforul are importanţă covârşitoare în toate procesele energetice, intrând în
structura tuturor compuşilor macroergici.
MAGNEZIUL
ROLUL ÎN ORGANISM
 participă la formarea oaselor;
 indispensabil în formarea și utilizarea legăturilor macroergice;
 intră în constituția a peste 300 de enzime;
 necesar utilizării și depozitării G, L, P;
 indispensabil pentru transformarea glicogenului în energie;
 reglează temperatura corpului.
NECESARUL ZILNIC - 350-400 mg.
SURSE ALIMENTARE - semințe de dovleac și floarea soarelui, nuci, germeni de grâu,
leguminoase, legume colorate verde închis, cereale integrale, carne macră, curmale. ATENŢIE!
Magneziul este esenţial pentru activitatea musculară şi nervoasă. Carenţa induce dereglări ale
sistemului nervos, contribuie la HTA, chiar infarct.
SODIUL
ROLUL ÎN ORGANISM
 intervine în transmiterea impulsului nervos;
 reglează aciditatea sângelui;
 reține apa legată în organism.
NECESARUL ZILNIC - 2-3 g.
SURSE ALIMENTARE
 sarea de bucătărie, alimente prelucrate, carnea de porc și vită, peștele oceanic,
leguminoasele.
ATENŢIE!! Consumul de alimente sărate necesită un aport suplimentar de apă! Consumul
exagerat de Na măreşte riscul de HTA, în special pentru persoanele ,,salt sensitive”. Dietele
hiposodate sunt indicate exclusiv persoanelor care suferă de HTA, boli renale şi cardiovasculare.
POTASIUL
ROLUL ÎN ORGANISM
 intervine în contracția musculară;
 menține intracelular balanța apei și a electroliților;
 participă la transmiterea impulsului nervos; - intervine în metabolismul energetic.
NECESARUL ZILNIC - 3-6 g/zi.
SURSE ALIMENTARE - fructe și sucuri de fructe, legume și sucuri de legume, diverse nuci,
leguminoase, cereale integrale.
ATENŢIE!! Pentru prevenirea HTA, raportul Na/K = 0,60. Dietele bogate în K au efect diuretic
dar pot fi extrem de periculoase!! Cartoful este principala sursă de K-500 g cartofi = 2 g K
CLORUL
ROLUL ÎN ORGANISM
 indispesabil pentru formarea HCl din sucul gastric;
 stimulează secreția salivară și a ptialinei (alfaamilaza salivară);
 ajută la eliminarea renală a produșilor de catabolism (uree, acid uric).
NECESARUL ZILNIC - 2-5 g.
SURSE ALIMENTARE-sarea de bucătărie, fructele de mare, ouăle, carnea, laptele.
FIERUL
ROLUL ÎN ORGANISM
 component al hemoglobinei, mioglobinei și al citocromilor;
 cofactor al multor enzime din lanțul respirator;
 40% din Fe furnizat de alimentele de origine animală este Fe heminic, restul de 60% și
tot FE din produsele de origine vegetală este neheminic;
 Fe heminic este mai ușor absorbit de organism.
NECESARUL ZILNIC - copii: 10-14 mg; - adolescenți: 18 mg; - adolescente: 28 mg; - barbati:
14 mg; - femei: 24 mg.
SURSE ALIMENTARE carnea macră, pește, fructe de mare, germeni de grâu, cereale
integrale, semințe și nuci, leguminoase.
IMPORTANT! Absorbţia Fe neheminic este îmbunătăţită în prezenţa vit. C sau prin cuplarea
surselor de Fe neheminic cu cele conţinând Fe heminic. Absorbţia Fe neheminic este redusă de
acidul fitic din cereale şi de acidul tanic din ceai. DEFICIENŢA în Fe induce ANEMIE
FERIPRIVĂ.
ZINCUL
ROLUL ÎN ORGANISM
 cofactor enzimatic pentru peste 70 de enzime;
 participă la sinteza P și acizilor nucelici;
 implicat în procesul de creștere al organismelor, al dezvoltării sexuale, în vederea
menținerii sănătății pielii, părului, unghiilor și mucoaselor.
15 mg.
SURSE ALIMENTARE carnea de vită, porc și miel, peștele, semintele de susan și dovleac,
nucile, brânza și laptele, germenii de grâu.
DEFICIENŢA în Zn induce frânarea creşterii şi a dezvoltării sexuale, slăbirea sistemului
imunitar, căderea părului, scăderea abilităţii de a sesiza mirosurile.
IODUL
ROLUL ÎN ORGANISM
 intră în componența hormonilor tiroidieni;
 controlează funcționarea glandei tiroide;
 în deficit de iod, glanda tiroidă se HIPERTROFIAZĂ, afecțiune numită GUȘĂ.
NECESARUL ZILNIC - bărbați: 0,14 mg; - femei: 0,10 mg.
SURSE ALIMENTARE - pește, fructe de mare, legume cultivate în soluri bogate în iod, sare
iodată.
FLUORUL
ROLUL ÎN ORGANISM - prezent în oase și dinți; - lipsa F produce carii dentare.
NECESARUL ZILNIC - 1,5 mg.
SURSE ALIMENTARE - apă florurată (1 mg/l); - ceai, pește, fructe de mare, germeni de grâu,
brânză proaspată.
CUPRUL
ROLUL ÎN ORGANISM
 cofactor pentru numeroase enzime;
 necesar absorbției și utlizării Fe (încorporarea lui în hemoglobină și în celulele roșii ale
măduvei osoase);
 implicat în procesul de coagulare a sângelui;
 necesar bunei funcționări a sistemelor cardiovascular și imunitar, a țesutului conjuctiv și
a nervilor.
NECESARUL ZILNIC - 2-3 mg.
SURSE ALIMENTARE - nuci, fructe de mare, germeni de grâu, cereale integrale și
leguminoase.
SELENIUL
ROLUL ÎN ORGANISM
 puternic antioxidant, mai precis, cofactor pentru enzima SO;
 împreună cu vit. E protejează de oxidare membranele celulare.
NECESARUL ZILNIC - necunoscut cu precizie (0,05-0,20 mg).
SURSE ALIMENTARE - pește marin, fructe de mare, nuci, mușchi de porc, brânză proaspătă,
cereale integrale.
IMPORTANT!! Deficitul în Se este responsabil de apariţia unor forme de cancer.
CROMUL
ROLUL ÎN ORGANISM
 esențial în metabolizarea glucozei;
 carența de Cr modifică toleranța la glucoză și secreția de insulină.
NECESARUL ZILNIC - 0,05-0,20 mg.
SURSE ALIMENTARE - drojdie de bere, arahide, nuci, uleiuri vegetale, prune, leguminoase.
MANGANUL
ROLUL ÎN ORGANISM
 cofactor pentru numeroase sisteme enzimatice;
 implicat în metabolismul glucidic și cel lipidic;
 necesar pentru structura normală a oaselor, reproducere și sistemul nervos central.
NECESARUL ZILNIC - 3-5 mg
SURSE ALIMENTARE - Germeni de grâu, nuci și alte semințe oleaginoase, afine, cereale
integrale, leguminoase, ceai.
COBALTUL
ROLUL ÎN ORGANISM
 component al vit. B12;
 carența induce încetinirea creșterii și anorexie.
NECESARUL ZILNIC - nu se cunoaște.
SURSE ALIMENTARE - pește, plante marine.
MOLIBDENUL
ROLUL ÎN ORGANISM
 cofactor enzimatic (de ex. pentru xantin-oxidază);
 previne formarea cariilor.
NECESARUL ZILNIC - 0,12-0,50 mg.
SURSE ALIMENTARE - germeni de grâu, carne slabă, cereale integrale, leguminoase, roșii.