MIHAI EMINESCU

S-a născut la Botoşani la 15 ianuarie 1850.

A fost cel mai mare poet roman, cel de al 7-lea din cei 11 copii
ai lui Gheorge Eminovici,
al Ralucăi Eminovici.

Îşi petrece copilăria la Botoşani şi Ipoteşti,

în casa părinteasca şi prin împrejurimi,
avea contact mult cu oamenii şi cu natura.

Mihai Eminescu s-a afirmat ca poet pe 25 februarie 1866, în revista „Familia“,

cu poemul „De-aş avea“. Prima poezie semnată de Eminescu a fost primită cu
entuziasm de către directorul revistei, care i-a şi schimbat numele din Eminovici
în Eminescu. Aceasta poezie a scris-o
"La mormîntul lui Aron Pumnul” profesorul sau iubit.

A scris peste 200 de poezi.

 Printre temele lui preferate a fost dragostea pentru natura.
Poezii precum,, Ce te legeni codrule… ,,
Lacul,, ,Freamat de codru,
Somnoroase pasarele, arata pasiunea lui catre natura.

Poeziile sale cele mai cunoscute,

care i-au adus faima şi titlul de cel mai mare poet român:
Luceafărul, Scrisoarea a III-a,
Lacul, Floare-albastră, La steaua etc.

A fost student la Viena.

Unde a studiat la facultatea de Filozofie şi Drept.
In studentie se împrieteneşte cu Ioan Slavici;
o cunoaşte la Viena pe Veronica Micle;
începe colaborarea la "Convorbiri Literare si devine bun prieten cu Ion
Creangă.

Poetul s-a stins din viaţă

la data de 15 iunie 1889 fiind bolnav,
a fost inmormantat la cimitirul Belu din Bucuresti.