Ctitoriile Domnitorului Alexandru cel Bun

Alexandru cel Bun a fost Domn al Moldovei între anii 1400-1432. A rămas vestit în
istorie pentru remarcabila sa operă de organizare politică, administrativă și ecleziastică a
Moldovei. Lunga domnie a lui Alexandru cel Bun a fost, în general, o perioadă pașnică, aceasta
și ca rezultat al politicii abile a voievodului moldovean, care a menținut echilibrul între Ungaria
și Polonia, puterile dominante în zonă. A obținut recunoașterea Mitropoliei Moldovei de
către Patriarhia Constantinopolului. Alexandru cel Bun a adus de la Cetatea Albă la Suceava
moaștele Sfântului Ioan cel Nou. A fost și un important ctitor de mănăstiri și biserici. Alexandru
era fiul lui Roman I (domn al Moldovei între anii 1391-1394) și al soției acestuia, Anastasia 1.
Făcea deci parte din dinastia Mușatinilor, primii doi voievozi din această dinastie fiind frații
Petru Mușat și Roman I. Lui Roman I i-a succedat la tron fiul său cel mai mare, Ștefan I (1394-
1399), apoi alt fiu, Iuga Ologul (1399-1400)2.

Alexandru a fost un Domnitor ce a influențat viața monahală din Moldova, acesta

construind biserici cu un puternic impact în comunitatea de la acea vreme. Acesta a organizat
Mitropolia Moldovei incepând din primii lui ani de domnie. Mitropolia Moldovei a fost înființată
între anii 1381-1386, dar a fost recunoscută de Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului în
anul 1401, când era condusă de mitropolitul Iosif Mușat, care se trăgea din familia Mușatinilor,
fiind o rudă a lui Alexandru cel Bun. Sediul mitropolitan, inițial la Rădăuți, a fost mutat în 1401
la Suceava, capitala de atunci a Moldovei, la inițiativa voievodului. Alexandru cel Bun a
reorganizat cele trei scaune episcopale Roman, Rădăuţi și Huși, așezându-le
sub ascultarea mitropolitului din Suceava. În timpul lungii domnii a lui Alexandru cel Bun,
mănăstirile, ca și curtea domnească, devin centre de răspândire a culturii și a științei de carte.
Epoca lui Alexandru cel Bun este marcată și de personalitatea de excepție a lui Grigore Țamblac,
călugăr erudit trimis în 1401 de Patriarhul Constantinopolului în Moldova și care a rămas aici
mai mulți ani, contribuind la înflorirea vieții culturale3. Alexandru cel Bun l-a
numit stareț al Mănăstirii Neamț și l-a numit „presviter al marii Biserici a Moldovlahiei”4.
1
Ștefan S. Gorovei, Întemeierea Moldovei. Probleme controversate, p.126-132
2
Ibidem
3
Alexandru D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, p. 126
4
Ibidem

1
 În timpul lungii sale domnii, Alexandru devine un mare ctitor de biserici și mânăstiri în
Moldova. Ctitoriile despre care voi discuta sunt: Mănăstirea Bistrița din județul Neamț,
Mănăstirii Moldovița din județul Suceava,  Mănăstirea Neamț.

Mănăstirea Bistrița din județul Neamț este o mănăstire ortodoxă situată în apropierea

satului Bistrița, comuna Alexandru cel Bun, aflată în arhiepiscopia Iașilor. Este o ctitorie a
voievodului Moldovei  Alexandru cel Bun, prima atestare documentară fiind în 14075.
Mănăstirea are hramul Adormirii Maicii Domnului. Pe locul acestei Mănăstiri la sfârsitul
secolului XIV, a fost construit de către Petru I Mușat o bisericuță de lemn. În anul 1402, pe locul
bisericii de lemn, voievodul Alexandru cel Bun a ridicat o biserică din piatră 6. Această biserică
era construită după cerințele vremii, având altar, naos, pronaos precum și o gropniță; lungimea
totală a construcției era de circa 30 m. În anul 1407 se realizează prima atestare documentară
prin emite un act de danie trimis de către Alexandru, prin care a înzestrat Mănăstirea Bistrița cu
câteva sate și moșii. Mănăstirea Bistrița este locul în care a fost creat unul dintre cele mai vechi
monumente ale culturii medievale românești: Pomelnicul de la Bistrița. Acest pomelnic oferă
cele mai interesante date despre începutul istoriei voievodale și bisericești din Moldova.

Biserica Mănăstirii Bistrița, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, este construită în

stilul moldovenesc clasic. O adevărată catedrală de piatră, cu ziduri groase de peste un metru,
biserica are o lungime de peste 45 m și o înălțime de 40 m. Spațiul interior al bisericii este
compartimentat în altar, naos, pronaos, gropniță și un pridvor închis7. Deasupra naosului se ridică
turla principală, de formă circulară în interior și poligonală la exterior, luminată de patru ferestre
mari și cu firide atât în partea superioară, cât și la bază. Ca și biserica, turla este acoperită cu
tablă în formă de solzi. Naosul este luminat de câte o fereastră pe fiecare parte; la fel gropnița și
pronaosul, aici ferestrele fiind mai mici. Incinta Mănăstirii Bistrița are o formă patrulateră, fiind
protejată de ziduri puternice de piatră, cu o înălțime inițială de aproximativ patru metri,
prevăzute cu metereze(baricadă, fortificație) și drum de strajă ce se desfășoară pe toată lungimea
lor8. Intrarea principală este situată pe latura sudică, arcuindu-se pe sub un turn ce are trei nivele:
la parter o încăpere cu bolta semi-circulară, sprijinită pe două arce în ogivă, aceasta fiind arcul de

5
Mănăstirea Bistrița pe www.monumenteromania.ro
6
Ibidem
7
Biserica Ortodoxă Română - Mănăstirea BISTRIȚA
8
Ibidem

2
susținere a bolții.  În anul 1418 a fost înmormântată aici doamna Ana (Neacşa), iar alături de ea,
în anul 1432, a fost îngropat însuşi ctitorul mănăstirii, voievodul Alexandru cel Bun . Această
Mănăstire este inclusă în Lista monumentelor istorice din România și reprezintă arhitectura
moldovenească de la început de secol XV.

Mănăstirea Moldovița este situată în comuna Vatra Moldoviței, județul Suceava. Biserica

pictată a mănăstirii este înscrisă pe lista UNESCO a patrimoniului cultural mondial. Prima
așezare monahală din acest loc se pare că a fost întemeiată, conform tradiției, încă din timpul
primilor voievozi Mușatini (Petru I și Roman I). Istoricii și arheologii susțin faptul că sub
pașnica domnie a lui Alexandru cel Bun (1400-1432), mănăstirea ctitorită a dăinuit până la
sfârșitul secolului al XV-lea când, din cauza unei alunecări de teren, s-a prăbușit 9. Ruinele ei se
văd și astăzi, la circa 500 m distanță de actuala mănăstire, mai exact la S-E se află pârâul
Ciumărel10. Actuala Mănăstire este ctitoria Domnitorului Petru Rareș, refăcută în anul 1532.
Mănăstirea Moldovița putem spune că a fost înființată la începutul secolului al XV-lea la dorința
Domnitorului Alexandru cel Bun și refăcută aproape peste un secol de către Petru Rareș.

Mănăstirea Neamț este o mănăstire ortodoxă de călugări. Este o ctitorie a voievodului

Petru Mușat (1375–1391), fiind cel mai vechi și mai mare așezământ monahal din Moldova 11.
Primul document scris despre Mănăstirea Neamț, care s-a păstrat, este actul din 7 ianuarie 1407,
din în timpul domniei lui Alexandru cel Bun, de către Iosif Mușat, primul mitropolit al
Moldovei, rudă apropiată a lui Petru Mușat. Urmașii lui Petru Mușat au reușit să dezvolte această
așezare monahală, printre care se numără si Alexandru cel Bun, ce poate fi numit ctitor al acestei
Mănăstiri. Acesta realizează partea inferioară a turnului-clopotniță 12
și zidește două niveluri
superioare de fortificație, realizând forma de astăzi a mănăstirii. Ctitorii acestui lăcaș de cult sunt
considerați Petru I Mușat, Alexandru cel Bun și Ștefan cel Mare, fiecare aducând o contribuție
semnificativă. Această mănăstire este considerată „Ierusalimul ortodoxiei române’’datorită
vechimii, istoriei sale dar și a mediului în care se situează.

În vremea domniei sale, Alexandru cel Bun realizează o serie de modernizări și

recondiționări a unor lăcașuri de cult. Cel mai bun exemplu este reprezentat de biserica de lemn

9
Constantin Severin, Imperiul Sacru. Mănăstiri și biserici din nordul Moldovei, p. 30-35
10
Despre Mănăstirea Moldovița la enciclopedia OrthodoxWiki
11
 Patriarhia Română – Mănăstiri, biserici și monumente: Mănăstirea Neamț
12
Ibidem

3
din localitatea Rădăuți. Biserica de lemn de la Rădăuți, unde era, începând de la Bogdan-Vodă,
necropola Domnilor Moldovei, a fost refăcută, cu ziduri de piatră. Această acțiune a fost
realizată la începutul secolul al XV-lea.

Alexandru cel Bun a murit la 1 ianuarie 1432 în urma unei boli contractate în luptele dintre
Polonia și Ungaria. În urma lui au rămas mai mulți fii care s-au luptat ani de zile pentru a ocupa
tronul. Fiul său  IliașI  l-a succedat ca domn în Principatul Moldovei. În urma sa au rămas
realizări politice, administrative, fiind o domnie sub semnul pașnicului. Acesta este considerat
“părintele Moldovei” ca un omagiu adus acestui Domnitor.

Bibliografie
Ștefan S. Gorovei, Întemeierea Moldovei. Probleme controversate, Iași, 1997

Constantin Severin, Imperiul Sacru. Mănăstiri și biserici din nordul Moldovei. București, 2003

Alexandru D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, , Editura Cartea Românească,

București, 1925, vol. III (PDF)

Surse internet:
Biserica Ortodoxă Română - Mănăstirea BISTRIȚA

Mănăstirea Bistrița - www.monumenteromania.ro

Despre Mănăstirea Moldovița la enciclopedia OrthodoxWiki

Patriarhia Română – Mănăstiri, biserici și monumente: Mănăstirea Neamț