LUDOTERAPIA

Introducere. Terapia prin joc este o formă de terapie utilizată în primul rând pentru
copii. Asta deoarece copiii nu pot fi capabili să-și proceseze propriile emoții sau să transmită
problemele interioare părinților sau altor adulți. „Jocul este mijlocul de maximă auto
manifestare a copilului care permite exteriorizarea totalmente a emoțiilor”, spunea Virginia
Mae Axline, psiholog și unul dintre pionierii utilizării terapiei de joc 1. Primele referințe
științifice despre efectul terapeutic al jocului datează din 1919. Probabil cele mai importante
contribuții la practica modernă sunt lucrările Virginiei Axline și Violetei Oaklander. Două
abordări majore sunt „terapia prin joc non-directivă” (are constrângeri minime în afară de
cadru și, prin urmare, poate fi utilizat la orice vârstă) și „terapia prin joc directivă” (utilizarea
directivelor pentru a ghida copilul prin joc), iar un practicant profesionist va adopta un
amestec de ambele abordări în funcție de circumstanțe.
Definire. Ludoterapia, conform tuturor opiniilor împărtășite de către specialiști
(psihologi, psihoterapeuți, pedagogi), reprezintă o metoda de tratament al bolilor mintale prin
joc. La momentul actual, ludoterapia se află la baza tuturor psihoterapiilor infantile. Scopul
acesteia este de a extrage subiectul din închiderea interioară determinându-l, prin metode și
tehnici speciale, să își analizeze mai intens conflictele sale interioare. Tehnicile, asupra cărora
vom face referire pe cuprinsul acestei analize, pot fi individuale sau colective.
Un terapeut instruit poate folosi timpul de joacă pentru a observa și a obține informații
despre problemele unui copil. Terapeutul îl poate ajuta apoi pe copil să exploreze emoțiile și
să facă față unor traume nerezolvate. Prin joc, copiii pot învăța noi mecanisme de coping
(investirea propriului efort conștient, pentru rezolvarea problemelor personale și
interpersonale, pentru stăpânirea, minimalizarea sau tolerarea stresului și a conflictului
interior) și cum să redirecționeze comportamente inadecvate 2. Terapia prin joc este practicată
de o varietate de profesioniști autorizați în domeniul sănătății mintale, cum ar fi psihologii și
psihiatrii. Este, de asemenea, practicat de terapeuți comportamentali și ocupaționali, terapeuți
fizici și asistenți sociali.
Beneficii. Potrivit organizației profesionale Play Therapy International3, până la 71%
dintre copiii care fac referire la terapia prin joc pot experimenta schimbări pozitive.
În timp ce unii copii ar putea începe cu unele ezitări, încrederea în terapeut tinde să
crească. Pe măsură ce devin mai confortabili și legătura lor se întărește, copilul poate deveni
mai creativ sau mai verbal în jocul lor.
Unele dintre beneficiile potențiale ale terapiei prin joc sunt:
 asumarea unei responsabilități mai mari pentru anumite comportamente;
 dezvoltarea de strategii de coping și abilități creative de rezolvare a problemelor;
 respect de sine;
 empatie și respect pentru ceilalți;
 ameliorarea anxietății;
 învățând să trăim și să exprimăm pe deplin sentimentele;
 abilități sociale mai puternice;
 relații de familie mai puternice.

1
***Psihologulnostru.ro, (2017), „Ludoterapia” în Centrul ABC, disponibil online:
https://www.psihologulnostru.ro/ludoterapia/ accesat în 30.03.2021.
2
Pietrangelo, A., (2019), „How Play Therapy Treats and Benefits Children and Some Adults” în Healthline,
Medically reviewed by Karen Gill, M.D., 11 October, disponibil online:
https://www.healthline.com/health/play-therapy accesat la 30.03.2021.
3
***playtherapy.org, (2020), „How does therapeutic play work?” în Play Therapy International, disponibil
online: https://playtherapy.org/Helping-Children/About-Play-Therapy accesat la 30.03.2021.
 Terapia prin joc poate încuraja, de asemenea, utilizarea limbajului sau poate
îmbunătăți abilitățile motorii fine sau cele de bază.
Ludoterapia poate fi de folos pentru copii care se confrunta cu separarea de un părinte,
cu divorțul sau conflictul dintre părinți; au fost traumatizați sau abuzați (sexual, fizic sau
emoțional)4; se aplică și la cei care au fost martori ai violenței domestice sau ai unor acte de
cruzime; sunt adoptați sau stau în centre de plasament; se confrunta cu moartea unui părinte
sau a unei persoane dragi ori cu îmbolnăvirea cuiva; au fost bolnavi și spitalizați perioade
lungi de timp; suferă de ADHD; au trecut prin calamități naturale sau accidente severe5.
Cadrul terapiei prin joc. Se creează un mediu sigur, confidențial și îngrijitor, care
permite copilului să se joace cu cât mai puține limite, dar cu cât mai multe (pentru siguranță
fizică și emoțională). Acest lucru permite vindecarea să apară pe mai multe niveluri, urmând
tendința noastră naturală interioară către sănătate. Jocul și creativitatea operează pe impulsuri
din afara conștiinței noastre - inconștientul. Nu se utilizează medicamente.
Terapeutul poate reflecta observațiile copilului asupra a ceea ce sa întâmplat în timpul
sesiunii, dacă acest lucru este considerat adecvat. Mai presus de toate, copilul primește „timp
special”. Așa că de multe ori în viața modernă nu părem să avem niciodată suficient timp
pentru a petrece cu copiii noștri - doar jucându-ne, fiind doar acolo pentru ei viață și pe care
ei înșiși nu o pot schimba. Oferă o viziune mai pozitivă asupra vieții lor viitoare6.
Sesiunile pot dura de obicei între 30 și 45 de minute. Ele pot fi alături de copii
individuali sau de grupuri. O varietate de tehnici sunt utilizate în conformitate cu dorințele
copilului și abilitățile „terapeutului”7.
Familiile joacă un rol important în procesele de vindecare a copiilor. Interacțiunea
dintre problemele copiilor și familiile lor este întotdeauna complexă. Uneori, copiii dezvoltă
probleme ca o modalitate de a semnaliza că există ceva în neregulă în familie. Alteori
întreaga familie devine tulburată, deoarece problemele copilului sunt atât de perturbatoare. În
toate cazurile, copiii și familiile se vindecă mai repede atunci când lucrează împreună8.
Terapeutul de joc va lua unele decizii cu privire la modul și momentul în care îi
implică pe unii sau pe toți membrii familiei în terapia de joc. Cel puțin, terapeutul va dori să
comunice în mod regulat cu îngrijitorii copilului pentru a elabora un plan de rezolvare a
problemelor pe măsură ce sunt identificate și pentru a monitoriza progresul tratamentului.
Alte opțiuni ar putea include implicarea
a) părinților sau îngrijitorilor direct în tratament prin modificarea modului în care
interacționează cu copilul acasă și
b) întreaga familie în terapia de joacă de familie9 (Guerney, 2000).

4
Doyle, K. & Magor-Blatch, L. E., (2017), „«Even adults need to play»: Sandplay therapy with an adult
survivor of childhood abuse” în International Journal of Play Therapy, Vol. 26; Issue 1, p. 14, disponibil online:
https://booksc.org/book/64736413/2edec1 accesat în 30.03.2021.
5
***Copilul.ro, (2017), „Ludoterapia (terapia prin joc)” în Comunicare copii, 20 Februarie, disponibil online:
https://www.copilul.ro/comunicare-copii/emotiile-copiilor/ludoterapia-terapia-prin-joc-a8483.html accesat în
30.03.2021.
6
Raman, V. & Singhal, M., (2015), „Play therapy with children: Its relevance and utility in the Indian context”
în Journal of Indian Association for Child and Adolescent Mental Health, No. 11, pp. 121-157, disponibil
online:
https://www.researchgate.net/publication/282269373_Play_therapy_with_children_Its_relevance_and_utility_in
_the_Indian_context.
7
Landreth, G. L., (2012), Play Therapy: The Art of the Relationship (3rd), vol 2, Routledge, Taylor&Francis
Group, London, pp. 108-110, disponibil online: https://1lib.eu/book/5003696/b43642 accesat în 30.03.2021.
8
***Association for Play Theraphy, (2015), Play theraphy makes a differences, disponibil online:
https://www.a4pt.org/page/PTMakesADifference/Play-Therapy-Makes-a-Difference.htm accesat în 30.03.2021.
9
Guerney, L., (2001), „Child centered play therapy” în International Journal of Play Therapy, No. 10(2), pp.
13-31, disponibil online: https://booksc.org/book/60952933/2fbc10 accesat în 30.03.2021.
 Oricare ar fi nivelul de implicare a membrilor familiei, aceștia joacă de obicei un rol
important în vindecarea copilului.