TESTE BIOCHIMICE

Profiluri biochimice
• Afectare cardiacă - CPK, CPK MB, troponină, LDH
• Afectare renală – uree, creatinină, acid uric, Na, K,
P, Cl, Ca, proteine totale, electroforeza proteinelor
serice
• Afectare hepatică – ASAT, ALAT, bilirubină,
fosfatază alcalină, GGT, colinesterază, albumine,
timp de protrombină
• Sindrom metabolic – glicemie, test de toleranță la
glucoză, Hb glicozilată, colesterol total, HDL
colesterol, LDL colesterol, trigliceride
 RECOLTARE
(de evitat hemoliza!)

Tuburi cu dop roşu (conțin Tuburi cu dop galben (cu gel de

activatori ai coagulării) separare)
PROTEINE TOTALE
Structura
LOC DE PRODUCERE

•ficat
•plasmocite – Ig
•endotelii – factori ai coagulării şi fibrinolizei
•macrofage – componente ale sistemului complement

FUNCŢII

•menţinerea presiunii coloidosmotice (albumine)

•menţinerea echilibrului acidobazic (sisteme tampon)
•transport – metaboliţi, vitamine, minerale, medicamente
•enzime
•apărarea imună –Ig, proteinele sistemului complement
•proteine cu rol în hemostază
•proteine semnal – hormoni, citokine
 MODIFICĂRI CANTITATIVE ALE PROTEINELOR PLASMATICE

Valori normale 6-8 g/dl

HIPOPROTEINEMII HIPERPROTEINEMII
Aparente – hemodiluţie Aparente – hemoconcentraţie
Reale artefacte -stază!!!
• deficit de aport – malnutriţie Reale
• deficit de absorbție – • inflamaţii cronice purulente
malabsorbție
(empiem pleural)
• deficit de sinteză – insuficienţă
hepatică • gamapatii monoclonale
• pierderi
- renale (sindrom nefrotic)
- tegumentare (arsuri)
- intestinale (enteropatie
exsudativă)
- hemoragii severe
 ELECTROFOREZA
PROTEINELOR SERICE
FRACŢIUNILE PROTEINELOR SERICE

Albumine 50 –59 %

Globuline alfa 1 3 - 5%
alfa 2 7-9%
beta 11 – 14%
gama 16 –20%
DISPROTEINEMII – modificarea
raportului între fracţiuni
 DISPROTEINEMIA DIN REACŢIA DE FAZĂ
ACUTĂ
Reacţia organismului la orice agresiune
tisulară (infecţii, traumatisme, intervenţii
chirurgicale, infarct, cancer, arsuri extinse)
Agenți microbieni, toxine, proteine proprii
degradate macrofage
citokine (IL1, IL6, TNF)

Ficat
Sinteza prioritară a proteinelor de fază
acută
Sinteză diminuată a altor proteine
cresc:
scade sinteza:
alfa 1 – conţine alfa1
antitripsina, alfa1 • albuminei
glicoproteina acidă • colinesterazei
alfa2 – conţine alfa2 lipoproteinelor
macroglobulina, • transferinei
haptoglobina • factorilor coagulării
fibrinogen – explică
creşterea VSH
↑ alfa 1 – alfa1 antitripsina, alfa1 glicoproteina acidă
alfa2 – alfa2 macroglobulina, haptoglobina
fibrinogen

↓ sinteza albuminei, colinesterazei, lipoproteinelor, transferinei, factorilor

coagulării
 DISPROTEINEMIA DIN INFLAMAŢIILE CRONICE

•Boli cu componentă imună sau autoimună (TBC, LES, PCE)

•proliferare de limfoplasmocite → sinteză de Ig → creşterea
gamaglobulinelor
(cu aspect policlonal - diversitate a Ig care cresc)

În anumite boli poate crește mai mult una din clasele de Ig

IgG – LES, hepatită cronică activă
IgA –TBC, sarcoidoză, boala Crohn, dermatomiozită
IgM - ciroză biliară, boli tropicale

în puseele de activitate pot crește şi alfa 1 şi alfa 2

Creşterea fracţiunii gama nu oferă informaţii privitor la
etiologia bolii (acest aspect poate fi întâlnit într-o
multitudine de afecţiuni care au în comun producerea
crescută de Ig de către plasmocite)
DISPROTEINEMIA DIN SINDROMUL
NEFROTIC
 Pierdere selectivă
de albumine (GM mică)

Scăderea presiunii coloidosmotice

Accelerarea sintezei hepatice de

proteine și lipoproteine
(neselectiv)

Creşterea în sânge a proteinelor

cu GM mare (selectiv)
SCAD CRESC
•proteinele totale •alfa 2 (conţine alfa2 macroglobulină)
•albuminele •beta (lipoproteine)
•transferina •Che
•antitrombina •fibrinogen
•colesterol, trigliceride
•factor XIII
 DISPROTEINEMIA DIN BOLI HEPATICE

• hepatite acute virale –

modificările proteinelor
plasmatice sunt
nesemnificative faţă de
creşterea transaminazelor
Punte beta-gama
• sindrom posthepatitic –
creşterea fracţiunii gama
indică tendinţa la cronicizare
• ciroza hepatică –
proteine totale normale sau
scăzute
albumine scăzute
punte beta-gama (perturbarea
degradării Ig în ficat)
 DISPROTEINEMIA DIN GAMAPATIILE MONOCLONALE

proliferări ale unei singure clone de plasmocite – sinteza unui singur tip de
moleculă de Ig sau lanţuri de Ig

mielom multiplu
macroglobulinemie Waldenstrom
boala lanţurilor grele
amiloidoza primară
 Hematii în fișicuri

MIELOM MULTIPLU

VSH crescută
Anemie, leucopenie, trombocitopenie
(plasmocitele proliferează în maduva hematogenă
și inhibă celelalte serii celulare)
Pe frotiu hematii în fişicuri – se aglomerează din cauza Ig patologice

•proteine totale crescute (pe seama fracțiunii gama)

•proteinogramă – fracţiunea gama crescută, de aspect monoclonal
•în urină – proteine Bence Jones (lanțuri ușoare de Ig)
•proteinogramă – fracţiunea gama crescută, de aspect monoclonal
•dozarea Ig – creşterea unei clase şi scăderea celorlalte clase
ENZIME
 NOŢIUNI INTRODUCTIVE

DEFINIŢIE – proteine dotate cu activităţi catalitice specifice

supuse reglării biologice

STRUCTURĂ
MECANISM DE ACŢIUNE

E + S → [ES] → P + E

EXPRIMAREA ACTIVITĂŢII ENZIMATICE

1 UI = cantitatea de enzimă care transformă 1micromol substrat / minut /litru

în condiţii standard
1 katal = cantitatea de enzimă care transformă 1 mol substrat / secundă
în condiţii standard
 Izoenzime

• Forme moleculare diferite ale aceleiaşi

enzime
• Catalizează aceeaşi reacţie
• Diferă prin proprietăţi fizico- chimice
(migrare electroforetică, temperatură de
inactivare)
• Localizate în organe diferite (importanţă
diagnostică)
 Izoenzime

Exemple de izoenzime: CPK, LDH; fosfatază alcalină, amilază

CPK – MM (muşchi striaţi, miocard), MB (miocard), BB (creier)

• LDH 1,2 (hematii, miocard), 4,5 (ficat, muşchi striaţi), 3 plămâni

Fosfatază alcalină – hepatobiliară, intestinală, osoasă, placentară
Amilază – salivară, pancreatică
 PROVENIENŢA ENZIMELOR SERICE

ENZIME SECRETATE ACTIV ÎN PLASMĂ

LCAT
colinesteraza
factorii coagulării

ENZIME INTRACELULARE
CPK
LDH
ASAT, ALAT

ENZIME ALE SECREŢIILOR EXOCRINE

amilaza salivară, pancreatică
fosfataza acidă prostatică
 ALANINAMINOTRANSFERAZA (ALAT, GPT)
Semnificaţia testului
• localizată mai ales în celulele hepatice (în
citoplasmă)

• evaluarea stării hepatocitelor; în caz de

afectare a acestora, enzima se eliberează din
citoplasma lor în torentul circulator.
• detectarea şi evaluarea hepatitelor acute,
cronice evidenţierea efectului hepatotoxic a
unor medicamente.
Valori normale
0 – 50 UI/l
Interpretarea rezultatelor
În interpretarea rezultatelor trebuie ţinut cont de gradul creşterii
activităţii enzimatice, cât şi de corelaţia cu creşterea activităţii
ASAT.
Valori mult crescute ale ALAT (peste 50 de ori valoarea
superioară a normalului)
• hepatită virală acută sau hepatită medicamentoasă
• necroză hepatică (intoxicaţie cu ciuperci)
• Nivelul ASAT este şi el crescut, dar într-o mai mică măsură.
Creşteri moderate
• hepatită cronică
• hepatită virală incipientă sau în remisie
• mononucleoză infecţioasă
• colestază intrahepatică
• congestie hepatică importantă în cadrul insuficienţei cardiace
Creşteri uşoare
• ciroză hepatică activă
• hepatopatie alcoolică sau medicamentoasă
De obicei creşterile sunt acompaniate de creşteri mai mari ale
ASAT
 ASPARTATAMINOTRANSFERAZA
(ASAT, GOT)
Semnificaţia testului
ASAT catalizează transferul grupărilor amino între
aminoacizi
localizată în
citoplasma şi mitocondriile celulelor hepatice

musculare striate
miocardice
renale, pancreatice, şi într-o mai mică măsură, în
hematii.
În caz de lezare a celulelor respective, ASAT se
eliberează în circulaţie proporţional cu extinderea
afectării celulare
• Valori normale
0 – 46 UI/l
• Interpretarea rezultatelor
În interpretarea rezultatelor trebuie ţinut cont de gradul creşterii activităţii
enzimatice, cât şi de corelaţia cu creşterea activităţii ALAT.
Valori mult crescute ale ASAT (peste 20 de ori valoarea superioară a
normalului)
• hepatita acută virală
• hepatită medicamentoasă
• necroză hepatică (intoxicaţie cu ciuperci sau tetraclorură de carbon)
• traumatisme musculare severe
• intervenţii chirurgicale extinse
Valori crescute (10 –20 de ori peste valoarea superioară a normalului)
• infarct miocardic
• mononucleoză infecţioasă
• ciroză alcoolică
Valori moderat crescute (5 –10 ori peste valoarea
superioară a normalului)
• distrofie musculară progresivă (boala Duchenne)
• dermatomiozită
• hepatită cronică
Valori uşor crescute (2 – 5 ori peste valoarea
superioară a normalului)
• tumori hepatice primare sau metastatice
• steatoză hepatică
• în cursul sevrajului alcoolic
 FOSFATAZA ALCALINĂ
Semnificaţia testului
FA provine din oase, ficat, intestin, placentă şi
rinichi. Se numeşte alcalină deoarece acţionează
optim la pH 9. Activitatea serică reflectă activitatea
combinată a tuturor izoenzimelor amintite anterior.
• Fosfataza alcalină osoasă este secretată de
osteoblaste (celule formatoare de os) şi intervine în
mineralizarea osoasă, prin furnizarea de grupări
fosfat care vor forma fosfat de calciu.
• În bolile hepatice, nivelul seric al fosfatazei creşte ca
urmare a excreţiei sale reduse în căile biliare.
• Testul se utilizează pentru evidenţierea remodelării
osoase normale sau patologice şi pentru evidenţierea
colestazei ( în corelaţie cu alţi parametri).
Valori normale
• Adulţi: 98 –279 UI/l
• Copii: valori până la triplul
valorilor de referinţă la adult
Interpretarea rezultatelor
Creşterea activităţii fosfatazei alcaline
indică:
afectare osoasă
colestază intra/ extrahepatică
afecţiuni hepatice acute
Creşteri marcate
Afecţiuni hepatice:
• obstrucţia căilor biliare (calculi, tumori, fibroză,
infecţii)
• leziuni hepatice care dislocă parenchimul hepatic
(tumori maligne primare sau metastatice, abcese)
• ciroză biliară
Afecţiuni osoase:
• boala Paget (remodelare osoasă cu resorbție și depunere de
os prin proliferare osteoblastică/ creșterea FA)
• unele tumori osoase însoţite de proliferare
osteoblastică.
Valoarea normală a fosfatazei alcaline nu exclude prezenţa
metastazelor osoase (pot fi metastaze osteolitice)
Creşteri moderate
Afecţiuni hepatice:
• hepatită virală
• mononucleoză infecţioasă
• ciroză hepatică
Afecţiuni osoase:
• Rahitism (deficit de vitamină D/absorbție scăzută a Ca/
hipocalcemie/ secreție de PTH/ mobilizarea Ca
osos/demineralizare osoasă/ proliferare osteoblastică/ creșterea
FA)
• osteomalacie
Alte boli:
• hiperparatiroidism (mobilizarea Ca osos/demineralizare
osoasă/ proliferare osteoblastică/ creșterea FA)
Modificări ale fosfatazei alcaline în
boli osoase
Rahitism boala Paget
 Factori care interferă
• hemoliza poate afecta rezultatul testului
• un interval mai mare de 8 ore de la recoltare la efectuarea
determinării poate afecta rezultatul testului
• nivele crescute pot apare după administrare recentă de vitamină
D, perfuzie cu albumină (preparată din placentă umană),
medicamente care produc colestază, perioada de vindecare a
fracturilor sau după intervenţii chirurgicale pe os
• nivele crescute apar la:

copii şi adolescenţi (pe seama creşterii scheletului)

gravide (FA placentară!)
femei la menopauză
persoane vârstnice
 GAMAGLUTAMIL TRANSFERAZA (GGT)

Semnificaţia testului
GGT se găseşte în ficat şi epiteliul căilor biliare (sursa principală a
activităţii serice), rinichi, prostată, testicule, splină, creier şi pancreas.
Enzima este influenţată de agenţii inductori (alcool, medicamente).
Testul este utilizat pentru:
evidenţierea afectării hepatice induse de alcool,
monitorizarea sevrajului la alcool,
în investigarea diferitelor afecţiuni hepatice
În afecţiunile hepatice care evoluează cu colestază apar creşteri ale
γGT corelate cu creşterea fosfatazei alcaline.
• Valori normale
Femei: 7 –32 UI/l
Bărbaţi: 11 – 50 UI/l
 Interpretarea rezultatelor
Valori crescute

• colecistită
• litiază biliară
• obstrucţii ale căilor biliare
• cancer al căilor biliare
• alcoolism
• metastaze hepatice
• ciroză hepatică
• leptospiroză (boală infecțioasă evoluând cu colestază
avansată)
 COLINESTERAZA (Che)
Semnificaţia testului
Testul măsoară activitatea unei enzime serice (pseudocolinesteraza),
care este produsă în ficat şi care hidrolizează acetilcolina şi alţi
esteri ai colinei.
Determinarea colinesterazei serice este utilizată pentru
• evaluarea funcţiei proteosintetice a ficatului
• preoperator pt. evaluarea răspunsului pacientului la succinilcolină
(un miorelaxant care este în mod normal hidrolizat de către
colinesteraza serică)
• pentru a evidenţia expunerea la compuşi organofosforici.
• Valori normale
Variabile, în funcţie de metoda utilizată.
4 500 –10 000 UI/l
 Interpretarea rezultatelor

Valori scăzute
• ciroză hepatică cu decompensare parenchimatoasă.
stază hepatică
• intoxicaţie cu organofosforice (parathion, malathion)
• malnutriţie, malabsorbţie
• anemii severe
• reacţii de fază acută (infarct miocardic, infecţii,
intervenţii chirurgicale)
• hipotiroidism sever
• intoxicaţie cu organofosforice (parathion, malathion)
• deficit genetic (rar)
Valori crescute

• sindrom nefrotic
• dislipidemii de tip IIb, IV şi V
• obezitate abdominală
• diabet cu suprapondere
• hipertiroidism
• perioada de vindecare a hepatitei acute
Activitate scăzută a PChe Activitate crescută a PCHe
 Proteosinteză hepatică  Sindrom nefrotic
deficitară (ciroză, hepatită  Obezitate abdominal
cronică)  Hiperlipoproteinemii de tip
 Expunere la compuși IIb, IV, V
organofosforici  Hipertiroidism
 Deficit genetic
 Malnutriție, malabsorbție
 Sarcină
 Anemii severe
 Infarct miocardic
 Insuficiență cardiacă cronică
 Arsuri extinse
 Neoplazii
 Infecții cronice
 Hipotiroidism
 AMILAZA
Semnificaţia testului
Amilaza este o enzimă sintetizată de glandele
salivare şi de pancreas şi excretată în tubul
digestiv. Rolul său este de a descompune
amidonul. O mică cantitate de amilază este
produsă şi de trompele uterine.
Testul este utilizat pentru investigarea afectării
pancreasului sau a glandelor salivare.
Valori normale
15 –100 UI/ l
 Interpretarea rezultatelor

Valori crescute
• pancreatita acută (creşterile apar la 3 – 6 ore de la
debutul durerii). Nivelul revine la normal după 48 –72 de
ore (mai tardiv dacă există şi insuficienţă renală
asociată); după acest interval se urmăreşte amilazuria
• acutizările pancreatitei cronice
• obstrucţii ale ductului pancreatic sau ampulei Vater
• afecţiuni de vecinătate ale pancreasului: ulcer perforat,
colecistită acută, ocluzie intestinală, infarct intestino
mezenteric
• afecţiuni ale glandelor salivare (inflamaţii, calculi, tumori,
parotidită epidemică (oreion)
• intoxicaţia cu alcool
PANCREATITA ACUTĂ
 CREATINFOSFOKINAZA (CPK)
Semnificaţia testului
• CPK este o enzimă care catalizează
fosforilarea creatinei în celulele
musculare, miocardice şi cerebrale.
Creşterea ei în sânge indică lezarea
celulelor din care provine.
• Testul se utilizează pentru
diagnosticarea
– infarctului miocardic,
– a bolilor musculare
Există 3 izoenzime ale CPK:

• CPK MM– în muşchii scheletici şi în miocard

creşterea CPK MM sugerează afectare musculară

• CPK MB– în miocard

creşterea CPK MB denotă afectarea miocardului

• CPK BB – în creier, tubul digestiv şi tractul genitourinar

creşterea CPK BB poate apărea în afectarea SNC.
CPK BB este şi un marker de monitorizare a răspunsului
la tratament în cancerul de sân, prostată şi pulmonar.
• Valori normale

CPK total femei: 24 – 170 UI/l

bărbaţi: 24 – 195 UI/l
CPK MB < 24 UI/l
Creşteri ale CPK total

• infarct miocardic
• chirurgie cardiacă
• boli musculare (distrofie musculară progresivă, dermatomiozită )
• defibrilarea cardiacă
• convulsii
• electromiografie
• injecţii i.m.
• hipotiroidism
• delirium tremens, alcoolism cronic (dacă pe acest fond apare un
episod de intoxicaţie acută, creşterile CPK pot fi comparabile cu cele
din infarctul miocardic).
• intoxicaţia cu monoxid de carbon
Creşteri ale izoenzimelor
• CPK MB
- infarct miocardic
- chirurgie cardiacă

• CPK MM
- traumatisme musculare, sindrom de strivire
- intervenţii chirurgicale cu afectarea musculaturii scheletice
- şoc cu hipoxie musculară
- boli musculare
- injecţii i.m multiple

• CPK BB
- anumite forme de cancer pulmonar, prostatic şi de sân
- leziuni cerebrale
 Distrofia musculară progresivă: înlocuirea
ţesutului muscular cu ţesut adipos şi fibros
Creșterile enzimelor musculare sunt mai exprimate în fazele
incipiente ale bolii și devin tot mai puțin evidente pe măsura
evoluției bolii
DERMATOMIOZITA

Creșteri ale enzimelor musculare în puseele de activitate ale bolii

Scad ca răspuns la tratamentul imunosupresor
Diferențiere față de bolile neurologice care afectează musculatura (miastenia
gravis)
Factori care interferă
Valori crescute ale CPK pot apare în caz de:
• hemoliză a probelor
• la sportivii de performanţă
• injecţii i.m
• efortul fizic intens , efort muscular în cursul
travaliului
• hipotermie
• consum de alcool
• tratament cu litiu, acid aminocaproic, salicilaţi
în doze mari
 LACTAT DEHIDROGENAZA (LDH)
Semnificaţia testului
• LDH catalizează transformarea acidului piruvic în acid lactic
• apare în aproape toate celulele, ceea ce limitează întrucâtva
utilitatea ei diagnostică. LDH se găseşte sub forma a 5 izoenzime:
- LDH1 şi LDH2 se găsesc în miocard, eritrocite şi rinichi
- LDH3 se găseşte în plămâni
- LDH4 şi LDH5 se găsesc în ficat şi musculatura striată.

Creşterile activităţii serice ale LDH indică necroza sau lezarea

celulelor care conţin enzima.
Se face dozarea activității ei globale – interpretare în context clinic
• Testul se utilizează în diagnosticarea infarctului miocardic (în
corelaţie cu CPK), a infarctului pulmonar, în anemia Biermer, boli
hepatice şi musculare și ca marker tumoral în cazul seminoamelor
şi tumorilor testiculare cu celule germinale.
Valori normale
240 – 480 UI/l
Interpretarea rezultatelor
• Valori crescute
anemia megaloblastică (Biermer)
Anemii hemolitice

Siclemie Malarie
(Anemie falciformă)
Creșteri marcate
• hipoxie marcată, şoc
• infarct pulmonar
• cancere generalizate
• leucemii acute, leucemia granulocitară cronică

Creşteri uşoare pot apare în:

• hepatite
• congestia hepatică
• ciroză
• delirium tremens
Factori care interferă

• hemoliza poate modifica rezultatul testului

(LDH se eliberează din hematii)
• pacienţii cu proteze valvulare au nivele
crescute ale LDH datorită hemolizei cronice
• nivele crescute apar în caz de intervenţii
chirurgicale recente sau sarcină, în efortul
fizic intens sau post partum
Boli hepatice:
Citoliză ALAT, ASAT (cresc)
Colestază FA, GGT (cresc)
Proteosinteză Che (scade)
Boli osoase FA (creşte în caz de proliferare
osteoblastică)
Pancreatită amilază (creşte)
Boli hematologice LDH (creşte)
Boli musculare CPK (MM), LDH, ASAT(cresc)
Infarct miocardic CPK total şi MB, ASAT, LDH
(cresc)
ALAT – boli hepatice
ASAT – boli hepatice, cardiace, musculare
FA - colestază, boli osoase
GGT - colestază, medicamente, alcool
Che - insuficienţă hepatică (scade!)
Amilază – boli pancreatice, salivare
LDH – boli hematologice musculare, cardiace,
hepatice