Gestionarea unei situatii de criza intr-o institutie
publica
In sec al XIX-lea,termenul de criza se impune in istorie cu sensul de accident,
de ruptura care poate aparea intr-un proces continuu iar pentru unii filozofi ai istoriei cum sunt Burckhardt si Spendler, ,,o criza marcheaza sfarsitul unui ciclu istoric sau chiar declinul unei civilizatii".Intr-o intrepretare etimologica trebuie sa stim ca termenul de criza este de origine greaca si semnifica in acelasi timp momentul punerii la incercare si judecata, moment ce remarca sfarsitul unui proces, acest ultim cuvant fiind necesar a fi inteles in dubla acceptiune si anume: dezbatere juridiciara dar si process de dezvoltare. Crizele din domeniul afacerilor sunt adesea produse de o proastă gestionare a companiei. Cercetările întreprinse de institute profilate pe gestionarea crizelor au ajuns la concluzia că majoritatea „evenimentelor rele” din mediul de afaceri, reflectate cu savoare de mass-media, se datorează direct sau indirect unor decizii ale echipei manageriale. În cercetările, dezbaterile şi practicile recente din domeniul relaţiilor publice situaţiile de criză sunt definite ca fenomene de întrerupere a funcţionării normale a unei organizaţii şi ca momente de blocare sau de slabă organizare a schimbului de informaţii dintre organizaţie şi publicul ei, intern şi extern. Crizele apar, în consecinţă, ca fenomene care pot aduce daune unei organizaţii, atât în planul pierderilor materiale, cât şi în acela al prestigiului social, prin deteriorarea imaginii publice. Orice organizatie se poate confrunta cu o situatie de criza, in masura sa puna in pericol functionarea ei normala si reputatia de care se bucura intr-o anumita comunitate. Unele crize sunt previzibile si pot fi prevenite, altele nu pot fi banuite sau nu pot fi anticipate in mod corect. Experienta a aratat ca, in ciuda tuturor precautiilor luate pentru stoparea sau controlarea unei situatii de criza, de obicei aceasta scapa de sub control si ia amploare. In aceste conditii ea poate aduce prejudicii grave organizatiei, daca nu este gestionata corect din punct de vedere al comunicarii. Altfel spus, o buna comunicare in timpul crizei poate sa atenueze si chiar sa impiedice reactiile negative ale publicului. Pentru a gestiona cu adevărat o situație de criză, nu este suficient ca organizația doar să difuzeze informații; aceasta trebuie să se apropie de public, să comunice pe înțelesul său. „Pentru aceasta, înainte de a propune soluții, organizația trebuie mai întâi să vorbească despre problema ce trebuie rezolvată; astfel publicul se va familiariza cu obiectul discuției” . Departamentul de relații publice va formula mesajele astfel încât să fie acceptate de public, urmărind ca acesta să nu se împotrivească soluțiilor pe care compania le oferă, comunicarea fiind utilizată în această situație ca instrument de gestionare și rezolvare a crizei, eliminând barierele de comunicare. Soluțiile sau măsurile anticriză individuale sunt cele luate sau adoptate de persoanele fizice sau juridice aflate în dificultate. Fără pretenția de oferi soluții, din perspectivă individuală, orice persoană sau organizație care urmărește să facă față vicisitudinilor generate de riscuri mari survenite, în primul rând, trebuie să conștientizeze și, în al doilea rând, este necesar să-și asume starea precară în care se află. Odată ce existența crizei este certă, pasul firesc este acela al evaluării (diagnosticării) efectelor acestei situații de vulnerabilitate, de la care să se plece apoi în elaborarea unui document – planul anticriză – cu două obiective mari: gestionarea (managementul) crizei și ieșirea din dificultatea (situația, starea) produsă de criză. Fiind direct implicați, este important ca toți angajații să înțeleagă rolurile lor în timpul unei crize, oricât de îngreunată ar fi activitatea lor față de perioada anterioară. Capacitatea organizației de a implementa rapid un plan de criză este o măsură a succesului, căci reticențele personalului în asimilarea planului conduce la mărirea efectelor dezordinii create și, în final, la haos. O condiție esențială pentru gestionarea crizei este ca planul să fie realist, credibil și, chiar dacă va afecta resursele și va lipsi organizația de anumite arii de lucru, să conțină elemente sustenabile în vederea traversării crizei, în așa fel încât să existe cât mai puține consecințe negative, și, în fond, să aibă aptitudinea salvgardării afacerii. Pentru realizarea acestui deziderat, setul de măsuri ce vor fi aplicate pentru fiecare etapă în parte va fi elaborat în mod detaliat. WEBOGRAFIE: https://graduo.ro/referate/management/gestionarea-situatiilor-de-criza-in- administratia-publica-382298 https://biblioteca.regielive.ro/referate/stiinte-politice/gestionarea-crizelor-de- imagine-389921.html https://graduo.ro/referate/marketing/relatiile-publice-si-managementul-crizelor- 162743
Gestionarea conflictelor în 4 pași: Metode, strategii, tehnici esențiale și abordări operaționale pentru gestionarea și rezolvarea situațiilor de conflict