Mihaela Chistol gr.

202

Gestionarea unei situatii de criza intr-o institutie

publica

In sec al XIX-lea,termenul de criza se impune in istorie cu sensul de accident,

de ruptura care poate aparea intr-un proces continuu iar pentru unii filozofi ai
istoriei cum sunt Burckhardt si Spendler, ,,o criza marcheaza sfarsitul unui ciclu
istoric sau chiar declinul unei civilizatii".Intr-o intrepretare etimologica trebuie sa
stim ca termenul de criza este de origine greaca si semnifica in acelasi timp
momentul punerii la incercare si judecata, moment ce remarca sfarsitul unui
proces, acest ultim cuvant fiind necesar a fi inteles in dubla acceptiune si anume:
dezbatere juridiciara dar si process de dezvoltare.
Crizele din domeniul afacerilor sunt adesea produse de o proastă gestionare a
companiei. Cercetările întreprinse de institute profilate pe gestionarea crizelor au
ajuns la concluzia că majoritatea „evenimentelor rele” din mediul de afaceri,
reflectate cu savoare de mass-media, se datorează direct sau indirect unor decizii
ale echipei manageriale.
În cercetările, dezbaterile şi practicile recente din domeniul relaţiilor publice
situaţiile de criză sunt definite ca fenomene de întrerupere a funcţionării normale a
unei organizaţii şi ca momente de blocare sau de slabă organizare a schimbului de
informaţii dintre organizaţie şi publicul ei, intern şi extern. Crizele apar, în
consecinţă, ca fenomene care pot aduce daune unei organizaţii, atât în planul
pierderilor materiale, cât şi în acela al prestigiului social, prin deteriorarea imaginii
publice.
Orice organizatie se poate confrunta cu o situatie de criza, in masura sa puna in
pericol functionarea ei normala si reputatia de care se bucura intr-o anumita
comunitate. Unele crize sunt previzibile si pot fi prevenite, altele nu pot fi banuite
sau nu pot fi anticipate in mod corect.
Experienta a aratat ca, in ciuda tuturor precautiilor luate pentru stoparea sau
controlarea unei situatii de criza, de obicei aceasta scapa de sub control si ia
amploare. In aceste conditii ea poate aduce prejudicii grave organizatiei, daca nu
este gestionata corect din punct de vedere al comunicarii. Altfel spus, o buna
comunicare in timpul crizei poate sa atenueze si chiar sa impiedice reactiile
negative ale publicului.
Pentru a gestiona cu adevărat o situație de criză, nu este suficient ca organizația
doar să difuzeze informații; aceasta trebuie să se apropie de public, să comunice pe
înțelesul său. „Pentru aceasta, înainte de a propune soluții, organizația trebuie mai
întâi să vorbească despre problema ce trebuie rezolvată; astfel publicul se va
familiariza cu obiectul discuției” . Departamentul de relații publice va formula
mesajele astfel încât să fie acceptate de public, urmărind ca acesta să nu se
împotrivească soluțiilor pe care compania le oferă, comunicarea fiind utilizată în
această situație ca instrument de gestionare și rezolvare a crizei, eliminând
barierele de comunicare.
Soluțiile sau măsurile anticriză individuale sunt cele luate sau adoptate de
persoanele fizice sau juridice aflate în dificultate. Fără pretenția de oferi soluții, din
perspectivă individuală, orice persoană sau organizație care urmărește să facă față
vicisitudinilor generate de riscuri mari survenite, în primul rând, trebuie să
conștientizeze și, în al doilea rând, este necesar să-și asume starea precară în care
se află.
Odată ce existența crizei este certă, pasul firesc este acela al evaluării
(diagnosticării) efectelor acestei situații de vulnerabilitate, de la care să se plece
apoi în elaborarea unui document – planul anticriză – cu două obiective mari:
gestionarea (managementul) crizei și ieșirea din dificultatea (situația, starea)
produsă de criză.
Fiind direct implicați, este important ca toți angajații să înțeleagă rolurile lor în
timpul unei crize, oricât de îngreunată ar fi activitatea lor față de perioada
anterioară. Capacitatea organizației de a implementa rapid un plan de criză este o
măsură a succesului, căci reticențele personalului în asimilarea planului conduce la
mărirea efectelor dezordinii create și, în final, la haos.
O condiție esențială pentru gestionarea crizei este ca planul să fie realist, credibil
și, chiar dacă va afecta resursele și va lipsi organizația de anumite arii de lucru, să
conțină elemente sustenabile în vederea traversării crizei, în așa fel încât să existe
cât mai puține consecințe negative, și, în fond, să aibă aptitudinea salvgardării
afacerii. Pentru realizarea acestui deziderat, setul de măsuri ce vor fi aplicate
pentru fiecare etapă în parte va fi elaborat în mod detaliat.
WEBOGRAFIE:
https://graduo.ro/referate/management/gestionarea-situatiilor-de-criza-in-
administratia-publica-382298
https://biblioteca.regielive.ro/referate/stiinte-politice/gestionarea-crizelor-de-
imagine-389921.html
https://graduo.ro/referate/marketing/relatiile-publice-si-managementul-crizelor-
162743