Competenţele emoţionale

Competenţa emoţională reprezintă capacitatea de a recunoaşte şi interpreta propriile

emoţii, dar şi ale celorlalţi, precum şi abilitatea de a gestiona adecvat diferitele situaţii sociale.

Tipuri de competenţe Exemple de competenţe

emoţionale
Trăirea şi exprimarea 1. conştientizarea trăirilor emoţionale proprii
emoţiilor 2. transmiterea adecvată a mesajelor cu încărcătură
emoţională
3. manifestarea empatiei
Înţelegerea şi recunoaşterea 1. identificarea emoţiilor pe baza indicilor non-verbali
emoţiilor 2. denumirea emoţiilor
3. înţelegerea cauzelor şi consecinţelor emoţiilor
Reglarea emoţională 1. utilizarea strategiilor de reglare emoţională
adecvată

Tabel 2- Descrierea competenţelor emoţionale (C. A. Ştefan, Kallay Eva, 2004 )

Prezentăm mai jos principalele competenţe emoţionale întâlnite la copii:

Trăirea şi exprimarea emoţiilor
1. Conştientizarea trăirilor emoţionale proprii reprezintă o componentă esenţială ce
stă la baza achiziţionării celorlalte abilităţi emoţionale. Dacă o persoană mu îşi conştientizează
emoţiile , nu le va putea recunoaşte şi nici exprima adecvat.
„ Copiii mai marir înţeleg faptul că reacţiile emoţionale sunt legate de gândurile care apar
ăn anumite situaţii. După c e conştientizează existenţa unei strângeri de stomac atunci când
doresc să se apropie de un grup de copii care se joacă, îşi pot da seama că acest lucru se
datorează friciide a nu fi respinşi de ceilalţi copii. Pe baza conştientizării şi interpretării acurate
copilul va putea alege strategia cea mai potrivită prin care îşi gestionează frica şi să iniţieze
interacţiunea cu ceilalţi.”, (C. A. Ştefan, Kallay Eva, 2004, p.19)
Conştientizarea trăirilor emoţionale la copii este destul de greu de investigat.

2. Transmiterea adecvată a mesajelor cu încărcătură emoţională capacitatea copilului

de a transmite emoţiile adecvat presupune exprimarea acestora sub o formă care să favorizeze
adaptarea socială.
Manifestarea emoţiilor este ghidată de reguli de exprimare care sunt în măsură
dependente de mediul cultural în care se dezvoltă copilul. În funcţie de consecinţele anumitor
reacţii emoţionale, copiii înţeleg faptul că unele sunt dezirabile social, altele nu.
Ei învaţă că emoţiile indezirabile pot fi controlate şi înlocuite cu alte emoţii potrivite
contextului. (idem)
Exprimarea adecvată a emoţiilor, fie pozitive, fie negative ajută copiii şi se integreze
mai bine în grup, şi sa formeze cu uşurinţă relaţii de prietenie cu ceilalţi.
 3. Manifestarea empatiei
Empatia reprezintă capacitatea unui individ de a se transpune în celuilalt ca şi când ar
fi celalalt, fără însă a pierde din vedere acest „ca şi când”.
Empatia la copiii se manifestă în special faţă de persoanele relevante din viaţa lor si se
explică mai ales prin relaţia de ataşament realizată în primii ani de viaţă.
Prin intermediul acestei capacităţi copiii pot înţelege mai bine reacţiile celorlalţi, astfel
ei fiind capabili cu o mai mare uşurinţă de strategii de creglaj emoţional şi de rezolvare de
probleme.

Înţelegerea şi recunoaşterea emoţiilor

1. Identificarea emoţiilor pe baza indicilor non-verbali
Înţelegerea şi recunoaşterea emoţiilor presupune pe de o parte etichetarea verbală, iar
pe de altă parte o componentă non-verbală. Emoţiile celorlalţi pot fi înţelese prin intermediul
reactiilor non verbaleale acestora. Modul în care copiii interpretează indicii nonverbali ai
reacţiilor emoţionale este rezultatul experienţei anterioare pe care le-au avut legat de modul în
care se manifestă emoţiile.
Dificultatea în a recunoaşte emoţiile celorlalţi crează probleme în interpretarea corectă a
mesajelor cu conţinutemoţional, dar şi în emiterea unui mesaj adecvat ca răspuns la emoţiile
acestora. (C. A. Ştefan, Kallay Eva, 2004, p.22).

2. Denumirea emoţiilor
Abilitatea de a denumi corect emoţiile proprii, precum şi a celorlalţi este o caracteristică
a vârstei preşcolare şi se dezvoltă odată cu utilizarea şi dezvoltarea limbajului.
Modalitatea practică prin care copiii pot fi familiarizaţi cu limbajul emoţional este
reprezentat de conversaţiile despre emoţii, care au următoarele funcţii:
- facilitarea exprimării propriilor emoţii;
- înţelegerea emoţiilor proprii şi ale celorlalţi;
- înţelegerea motivului comportamentelor celorlalţi,
- înţelegerea complexităţii stărilor emoţionale;
- manifestarea empatiei;
- îmbunătăţirea înţelegerii modului în care funcţionează relaţiile interpersonale.
(C. A. Ştefan, Kallay Eva, 2004, p.23)

3. Înţelegerea cauzelor şi consecinţelor emoţiilor

După cum menţionează C. A. Ştefan, Kallay Eva (2004, p. 23) , dobândirea acestei
abilităţi presupune identificarea unor asocieri între emoţii şi situaţii: „sunt bucuros când părinţii
imi cumpără o jucarie.” . acest lucru presupune înţelegerea cauzelor emoţiilor.
 O altă componentă a acestei competenţe se referă la înţelegerea manifestării emoţionale
ca o consecinţă atât asupra lor , cât şi asupra celorlalţi: „l-am lovit pe X şi el a început sa plângă.”

Reglarea emoţională
1. Utilizarea strategiilor de reglare emoţională adecvată
Reglarea emoţională se referă la monitorizarea, evaluarea şi modificarea reacţiilor
emoţionale în vederea manifestării unor comportamente dezirabile social. Capacităţile de
reglare sunt responsabile de gestionarea reacţiilor emoţionale pozitive sau negative şi permit
diminuarea distresului provocat de stările emoţionale disfuncţionale.
Reglarea emoţională este parţial influenţată de caracteristicile temperamentale ale
copiilor.
 Competenţele sociale
Competenţele sociale se referă la abilitatea copiilor de a forma relaţii sociale
funcţionale cu ceilalţi copiii şi cu adulţii din viaţa lor. Acestea influenţează interacţiunile
pozitive, corespunzătoare normelor culturale, în aşa fel încât să permită atingerea propriilor
scopuri şi în acelaşi timp respectarea nevoilor celorlalţi.
Tipuri de competenţe sociale Exemple de competenţe sociale

Interpersonale I. De relaţionare socială:

1. interacţionează cu ceilalţi copiii prin jocuri
adecvate vârstei;
2. iniţiază interacţiuni cu ceilalţi copiii;
3. împarte obiecte, jucării;
4. îşi aşteaptă rândul;
5. utilizează formule de adresare politicoase.
II. Rezolvare de probleme sociale:
1. rezolvă conflictele prin strategii adecvate vârstei
Intrapersonale
Tabel 3- Descrierea competenţelor sociale (C. A. Ştefan, Kallay Eva, 2004 )
Abilităţile de relaţionare socială se experimentează iniţial în joc- activitatea
dominantă din perioada preşcolarităţii. Prin joc, copiii interacţionează, iniţiază interacţiuni cu
ceilalţi copii, îşi împart jucăriile - toate aceste tipuri de activităţi duc la formarea abilităţilor de
relaţionare şi implicit la formarea comportamentului prosocial.
Abilităţile interpersonale de rezolvare de probleme sunt în strânsă interdependenţă
cu abilităţile de relaţionare socială. În timpul jocului copiii învaţă modalităţi constructive de
rezolvare a conflictelor .
Abilităţi sociale intrapersonale - capacitatea de adaptare a copiilor este în mare măsură
influenţată de modul în care îşi pot controla propriul comportament. Principala sursă de
autocontrol comportamental este reprezentată de dobăndirea abilităţilor de reglare emoţională.
- Respectarea regulilor: proces de învăţare socială şi se dezvoltă prin exersarea
comportamentului , ceea ce are drept consecinţă internalizarea regulii.
- Toleranţa la situaţiile frustrante: identificarea unor soluţii adecvate la conflicte. Copiii
care învaţă să se adapteze în aceste situaţii reuşesc să găsească mai multe soluţii pozitive, nu
recurg la agresivitate şi manifestă mai puţine reacţii emoţionale negative ăn relaţiile cu ceilalţi
copii. (C. A. Ştefan, Kallay Eva, 2004, p.34)
Modelul de învăţare Keyston al competenţelor sociale şi emoţionale

Modelul de învăţare Keystone prezintă următoarele obiective:

1. înţelegerea situaţiilor lor curente de viaţă;
2. antrenarea, optimizarea dezvoltarea acelor competenţe (sociale-emoţionale) care îi vor
ajuta să se adapteze cu succes situaţiilor întălnte ;
3. alegeri bazate pe corectitudine, realism şi responsabilitate.

Modelul învăţării are la bază trei principii:

1. Nevoile de formare-dezvoltare-optimizare a competenelor copiilor
2. Condiţiile mediului de învăţare : copiilor li se oferă ajutorul de a putea fi conectaţi cu
ceilalţi, de a se simţi unici într-o manieră pozitivă şi să experimenteze ceea ce dobăndesc mediu
securizant;
3. Setul de comportamente: se referă la beneficiile informaţiilor pe care le receptează, iar pe
de altă parte la consecinţele comportamentelor contraproductive; la abilităţile ce vor fi învăţate,
la oportunitatea folosirii acelor comportamente în situaţii specifice.

Modelul de învăţare Keyston prezintă următoarea structură:

1. Implicare - presupune plasarea copilului într-o activitate în care ei pot
experimenta comportamentele vizate în cadrul fiecărei unităţi de învăţare/antrenare.
2. Internalizarea ajută copiii să se orienteze spre ceea ce deja au experimentat ; sunt
încurajaţi să-şi împărtăşească sentimentele, gândurile, neliniştile, etc ; îi ajută să conecteze pe
de o parte cu propria lor experienţă, iar pe de altă parte cu experienţa altora.
3. Reflecţia constă în a-i provoca pe copii să găsească semnificaţia activităţilor pe
care ei le-au experimentat
4. Generalizarea le facilitează copiilor să conştientizeze cum pot ei învăţa şi aplica
comportamentul respectiv şi în alte situaţii ale vieţii lor.
5. Utilizarea – îi ajută pe copii să-şi propună să folosească noile comportamente.
Anexă- Exemplu de activitate propusă
Activitatea 1: “CE ESTE UN PRIETEN?”
Competenţa generală : Competenţe sociale
Competenţă specifică : cooperare în joc, comportamente prosociale
Obiective
• Sa incurajam copiii sa dezvolte o definitie a prieteniei;
• Sa furnizeze oportunitati pentru copii sa discute idei, emotii, ganduri si mituri despre
ceea ce inseamna un prieten si ceea ce inseamna sa ai un prieten.
Mijloace de realizare
• Hartie poster pentru fiecare copil;
• Creioane si markers
• Clipboard
• Fise de evaluare: “Ce este si ce nu este prietenia?”
Procedura de lucru
1. Implicare: Incurajam fiecare copil din grup sa spuna propria părere despre PRIETENIE/
PRIETEN. Se desenează pe clipboard căteva exemple sau se lipesc imagini sugestive.
2. Internalizarea: se va acorda timp pentru ca cât mai mulţi copii să împărtăşească despre
experienţa lor în ceea ce priveşte prietenia. Se vor purta discuţii despre prietenie.
3. Reflecţia: Se da o foaie de hartie fiecarui copil si se incurajeaza realizarea unei
“RETETE PENTRU PRIETENIE”. Se încurajează a se desena împreună cu un alt copil.
4. Generalizarea: Se acorda suficient timp pentru fiecare copil sa completeze “retetele”
lor si sa le prezinte grupului.
5. Utilizarea: Se pun “RETETELE PRIETENIEI” la clipbord pentru eventualele
referinte.
Încheierea activităţii
• Se acorda cateva minute pentru concluziile activitatii si se incurajeaza fiecare copil sa-
si aminteasca ingredientele “retetei prieteniei” si sa le foloseasca cand comunica cu
prietenii lor.
Activitatea 2: „INDICIILE ŞI REZOLVAREA FURIILOR NOASTRE”

Competenţă generală: Competenţă emoţională

Competenţă specifică: recunoaşterea emoţiilor, strategii de rezolvare a situaţiilor emoţionale

Obiective:
- Să facilităm copiilor conştientizarea indiciilor furiei
- Să sprijinim copiii să identifice răspunsurile lor personale atunci când sunt furioşi
- Să sprijinim copiii să realizeze că regândirea unei situaţii îi va ajuta sa vadă să o rezolve
într-o manieră pozitivă

Materiale de realizare:
- Clipboard
- Markers
- Fişe de lucru „Anecdotele furiei”

Procedura de lucru:
1. Implicare: Cum ne simţim când suntem furioşi? (reacţii in corp, in sentimente, în
minte).
2. Internalizare: Copiii sunt întrebaţi pe rând să să vorbească despre situaţiile cele mai
dese care le provoacă furia şi cum îi afectează:
Fizic: se înroşeşte la faţă, strânge pumnii, fluturi în stomac
Emoţional: plânge, ţipă, dă dim picioare
Cognitiv: se gândeşte că are o problemă- cineva vorbeşte despre el...
3. Reflecţia: Discuţii despre
- Ce faci cel mai des când te simţi furios?”
- Ce poţi să faci cu aceste indicii?
4. Generalizarea: „cum putem să evităm să raspundem.... când suntem furioşi”
Strategii de răspuns:
- Sa ne relaxam
- Sa incercam sa ignoram situaţia
- Sa vb cu noi pentru a ne calma
- Sa ne gandim cum sa ne calmam singuri
- Sa plecam
5. Utilizarea: Pe foile de lucru primite copiii sunt rugaţi sugereze ce fac ei in situatia cand
sunt furiosi si ce efecte pozitive are pt ei.

Încheierea activităţii: Realizarea unui desen prin care ne manifestăm starea emoțională.