Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza’’

Facultatea de Filosofie și Științe Social Politice

Medierea conflictelor - concepte, principii,

tipuri/modele, obiective, stiluri/strategii utilizate,
tipuri de dispute ce pot/ce nu pot fi mediate.

Student: Mamaischi Mădălina

Specializare: Resurse Umane, an III, IF

Cuprins:
Introducere
a. Definiția medierii conflictelor
b. Importanța medierii conflictelor
c. Scopul referatului

Concepte și principii ale medierii conflictelor

a. Ce este un conflict
b. Principiile medierii conflictelor
c. Diferența dintre mediere și alte metode de rezolvare a conflictelor

Tipuri și modele de mediere

a. Medierea directă
b. Medierea indirectă
c. Medierea evaluativă
d. Medierea combinată

Obiectivele medierii conflictelor

a. Identificarea și înțelegerea problemei
b. Generarea de opțiuni posibile
c. Alegerea unei soluții acceptabile
d. Implementarea acordului

Stiluri și strategii utilizate în mediere

a. Medierea activă
b. Medierea pasivă
c. Medierea facilitativă
d. Medierea transformativă

Tipuri de dispute ce pot/ce nu pot fi mediate

a. Dispute ce pot fi mediate
b. Dispute ce nu pot fi mediate
c. Limitările medierii
Concluzie
a. Recapitularea principiilor medierii conflictelor
b. Beneficiile medierii
c. Perspective viitoare

Referințe bibliografice

Introducere
A. Definiția medierii conflictelor
 Medierea conflictelor este o metodă non-judiciara de rezolvare a diferendelor, în care
un tert neutru - mediatorul - ajută părțile implicate să găsească o soluție comună și
acceptabilă pentru problema lor. Mediatorul nu ia decizii pentru părți, ci le ajută să
comunice și să își expună punctele de vedere, să identifice interesele comune și să
exploreze opțiuni posibile pentru rezolvarea conflictului. Procesul de mediere este
voluntar, confidențial și orientat către viitor. Obiectivul medierii este de a ajuta părțile
să își rezolve problemele într-un mod constructiv, înțelegător și satisfăcător pentru
toți.

B. Importanța medierii conflictelor

Medierea conflictelor poate fi extrem de importantă deoarece oferă o metodă eficientă

și non-violentă pentru a rezolva problemele și pentru a îmbunătăți relațiile dintre părțile
implicate.

C. Scopul referatului

Scopul unui referat despre medierea conflictelor poate fi de a oferi informații detaliate
despre conceptele și principiile medierii, tipurile și modelele de mediere, obiectivele,
stilurile și strategiile utilizate, precum și despre tipurile de dispute care pot fi mediate
sau nu. Acest referat poate ajuta cititorul să înțeleagă mai bine cum funcționează
medierea și cum poate fi utilizată ca o metodă eficientă de rezolvare a conflictelor. De
asemenea, poate oferi beneficiile medierii, cum ar fi cost redus, rapiditate, control
asupra rezultatului, îmbunătățirea relațiilor, creșterea satisfacției și flexibilitate.
Referatul poate avea scopul de a informa și educa publicul în general despre medierea
conflictelor, sau poate fi scris pentru un anumit grup tinta, cum ar fi profesioniștii din
drept sau din managementul conflictelor.

Concepte și principii ale medierii conflictelor

A. Ce este un conflict
 Conflictul este o situație în care există diferende de opinii sau interese între
două sau mai multe părți. Aceste diferențe pot fi legate de resurse, valori,
nevoi, dorințe sau interese, și pot duce la tensionarea relațiilor dintre părți și la
apariția unor probleme nerezolvate. Conflictele pot apărea în diferite contexte,
cum ar fi în familie, în afaceri, în comunități sau în relațiile internaționale.
Conflictele pot fi rezolvate prin intermediul medierii, prin negociere sau prin
intermediul sistemului judiciar. Conflictele pot fi de natura personală,
relațională sau de grup și ele pot fi manifestate în diverse forme cum ar fi
verbale, non-verbale, fizice sau chiar în forma unor acțiuni sau decizii
B. Principiile medierii conflictelor
Principiile medierii conflictelor sunt reguli și standarde care guvernează
procesul de mediere și asigură o experiență echitabilă și eficientă pentru toate
părțile implicate. Unele dintre principiile comune ale medierii conflictelor
sunt:
● Voluntaritate: Medierea este un proces voluntar, părțile implicate
trebuie să fie de acord să participe și să fie dispuse să își rezolve
problema.
● Neutralitate: Mediatorul este o persoană neutră, care nu ia partea
niciuneia dintre părți și care nu are interese proprii în rezolvarea
conflictului.
● Confidențialitate: Discuțiile dintre părți și mediator sunt confidențiale
și nu pot fi dezvăluite fără consimțământul părților.
● Imparțialitate: Mediatorul este impartial și nu favorizează nici o parte,
în scopul de a ajuta la găsirea unei soluții echitabile.
● Orientare către viitor: Medierea se concentrează pe rezolvarea
problemei actuale și pe construirea unei soluții pentru viitor, nu pe
blame sau atribuirea vinovăției pentru trecut.
● Self-determination : Părțile implicate au dreptul de a decide singure
cum vor să rezolve conflictul, și sunt cele care decide și care accepta
soluția finală.
● Respectarea drepturilor: Toate părțile implicate sunt tratate cu respect
și toate drepturile și libertățile lor sunt respectate.
● Transparența: Mediatorul este transparent în ceea ce privește modul în
care conduce medierea și informează părțile despre procedurile și
regulile medierii.
 C. Diferența dintre mediere și alte metode re rezolvare a conflictelor
Medierea este o metodă non judiciară de rezolvare a conflictelor, dar există și
alte metode pentru rezolvarea conflictelor cum ar fi:
● Negocierea: este o metodă în care părțile implicate în conflict își expun
punctele de vedere și încearcă să găsească o soluție prin discuții directe
și schimburi de oferte.
● Litigarea: este o metodă în care părțile implicate în conflict recurg la
justiție pentru a găsi o soluție și implică prezentarea cazului în fața
unui judecător sau a unui juriu.
● Arbitrajul: este o metodă în care părțile implicate în conflict aleg un
arbitru independent care ascultă ambele părți și ia o decizie care este
obligatorie pentru toți.
● Medierea este diferită de acestea deoarece, mediatorul nu ia decizii
pentru părți, ci le ajută să comunice și să își expună punctele de vedere,
să identifice interesele comune și să exploreze opțiuni posibile pentru
rezolvarea conflictului, aceasta este un proces orientat spre interesul
părților și non-violent, în timp ce negocierea și litigarea sunt orientate
spre a obține cat mai mult din punctul de vedere al propriului interes.

Tipuri și modele de mediere

A. Medierea directă
Medierea directă este un tip de mediere în care mediatorul lucrează cu părțile
implicate în conflict într-o singură sesiune sau într-un număr redus de sesiuni. Acest
 tip de mediere este adesea folosit pentru conflictele mai simple sau pentru cele care au
un grad scăzut de tensiune sau polarizare. Mediatorul poate ajuta părțile să comunice,
să își expună punctele de vedere și să găsească o soluție comună și acceptabilă în
decursul unei singure întâlniri sau a câtorva întâlniri scurte. Medierea directă este
caracteristică pentru probleme necomplicate, simple sau cu termene scurte, cum ar fi
conflicte de munca, conflicte de vecini, conflicte de afaceri.
B. Medierea indirectă
Medierea indirectă, sau medierea prin intermediul, este o metodă în care mediatorul
nu lucrează direct cu părțile implicate în conflict, ci prin intermediul lor prin
intermediul unor intermediari sau mesageri. Aceștia pot fi reprezentanți desemnați de
părți sau alte persoane care au relații cu părțile implicate în conflict. Mediatorul poate
comunica cu părțile prin intermediul acestor intermediari, furnizând informații și
sugestii și ajutând la dezvoltarea unei soluții.
Această metodă poate fi utilizată în contextul unor conflicte inter-guvernamentale,
conflicte sociale, conflicte militare, conflicte etnice sau conflicte interetnice, conflicte
culturale sau religioase. Mediatorul poate utiliza această metodă pentru a ajuta la
elaborarea unor acțiuni pașnice, prin intermediul unor intermediari care au legături cu
părțile implicate în conflict, poate fi în acest caz mai eficient decat medierea directă.
Este important de remarcat că, medierea indirectă poate fi mai complexă și poate avea
nevoie de un proces de lungă durata, și poate necesita mai multa munca din partea
mediatorului.
C. Medierea evaluativă
Medierea evaluativă este un tip de mediere în care mediatorul oferă evaluări și
aprecieri asupra situației și asupra posibilităților de rezolvare a conflictului. În acest
tip de mediere, mediatorul poate oferi opinii despre probabilitatea câștigării unui caz
în instanța de judecată sau despre oportunitățile și riscurile asociate cu anumite soluții
propuse de părți.
Această metodă poate fi utilizată pentru a ajuta părțile implicate în conflict să
înțeleagă mai bine perspectivele lor și să ia decizii informate. Mediatorul poate oferi
opinii și recomandări în mod obiectiv și imparțial, ținând cont de toate aspectele legal,
economic sau social ale cazului. Această metodă poate fi utilizată pentru conflicte
legate de proprietate, contracte, sau chiar conflicte personale cum ar fi divorțuri sau
conflicte de custodie.
Trebuie să remarcăm că, medierea evaluativă poate fi percepută ca fiind mai puțin
impartiala de către una dintre parti, și poate crea dificultăți în procesul de mediere,
acest lucru poate fi evitat prin transparența și explicarea modului în care mediatorul
oferă evaluări.
D. Medierea combinată
 Medierea combinată este un tip de mediere care combină elemente din diferite tipuri
de mediere, cum ar fi medierea evaluativă, medierea prin intermediul și medierea
directă. Această metodă poate fi utilizată în conflictele complexe sau în situații în care
niciun tip de mediere nu poate oferi o soluție adecvată.
În medierea combinată, mediatorul poate oferi evaluări și aprecieri pentru a ajuta
părțile să ia decizii informate, poate lucra prin intermediul unor intermediari pentru a
ajuta la construirea încrederii și a canalelor de comunicare și poate lucra direct cu
părțile pentru a găsi o soluție comună.
Această metodă poate fi utilizată pentru conflicte în care este nevoie de mai multe
perspective sau abordări pentru a găsi o soluție eficientă și durabilă. Poate fi utilizată
în diverse contexte, cum ar fi conflictele comerciale, conflictele interguvernamentale
sau conflictele sociale.
Este important ca mediatorul să fie capabil să adapteze metoda de mediere la
specificul conflictului și la nevoile părților implicate.

Obiectivele medierii conflictelor

A. Identificarea și înțelegerea problemei
 Identificarea și înțelegerea problemei este un pas important în procesul de mediere,
deoarece permite părților implicate să se concentreze asupra aspectelor esențiale ale
conflictului și să găsească o soluție care să le satisfacă pe ambele părți.
Pentru a identifica și înțelege problema, mediatorul poate începe prin a întreba părțile
despre punctele lor de vedere și despre interesele lor. De asemenea, poate ajuta părțile
să identifice aspectele esențiale ale conflictului prin întrebări deschise și prin a le face
să își exprime punctele de vedere.
Mediatorul poate ajuta părțile să înțeleagă perspectivele celuilalt prin a le face să
asculte și să înțeleagă punctele de vedere ale celuilalt, și poate ajuta la identificarea
intereselor și nevoilor comune.
Înțelegerea problemei este importantă, deoarece permite părților să se concentreze pe
soluții și nu pe blame, și poate ajuta la găsirea unui acord satisfăcător și durabil pentru
ambele părți.

B. Generarea de opțiuni posibile

Generarea de opțiuni permite părților implicate să exploreze mai multe soluții pentru
rezolvarea conflictului.
Pentru a genera opțiuni, mediatorul poate încuraja părțile să gândească creativ și să
propună soluții noi. Mediatorul poate utiliza diverse tehnici de generare de opțiuni
cum ar fi brainstorming sau tehnici de grup pentru a ajuta părțile să găsească noi
perspective și soluții.
De asemenea, mediatorul poate oferi opțiuni proprii sau poate aduce expertiză în
anumite domenii pentru a ajuta la generarea de opțiuni.
Este important să se mențină o atmosferă deschisă și pozitivă pentru generarea de
opțiuni, și să se evite criticarea sau respingerea opțiunilor propuse, aceasta poate ajuta
la construirea încrederii și la creșterea spiritului.

C. Alegerea unei soluții acceptabile

Alegerea unei soluții acceptabile este un pas final în procesul de mediere, care implică
evaluarea și selecția unei soluții care să fie acceptabilă pentru ambele părți.
Pentru a alege o soluție acceptabilă, mediatorul poate încuraja părțile să evalueze și să
compare opțiunile propuse. Mediatorul poate ajuta la analizarea și compararea
avantajelor și dezavantajelor fiecărei opțiuni și poate ajuta părțile să ia o decizie
informată. Este important ca soluția să fie durabilă și să țină cont de interesele și
nevoile ambelor părți. Este important ca ambele părți să fie de acord cu soluția și să
fie pregătite să o implementeze.
După ce soluția a fost aleasă, mediatorul poate ajuta la elaborarea unui acord scris și
poate monitoriza implementarea acestuia pentru a se asigura că este respectat. Este
important ca mediatorul sa poate menține comunicarea intre parti si sa poate rezolva
orice probleme care pot apărea în procesul de implementare.

D. Implementarea acordului
 Implementarea acordului este un pas crucial în procesul de mediere, deoarece este
necesar ca acordul să fie respectat de către ambele părți pentru ca rezolvarea
conflictului să fie eficientă. Mediatorul poate ajuta la elaborarea unui plan detaliat
pentru implementarea acordului, care să cuprindă termene clare, responsabilități și
măsuri de verificare.
Mediatorul poate monitoriza implementarea acordului, prin intermediul ședințelor de
follow-up sau al altor mijloace de comunicare, și poate rezolva orice probleme sau
neînțelegeri care pot apărea.
De asemenea, mediatorul poate ajuta la elaborarea unui mecanism de monitorizare și
evaluare a acordului pentru a se asigura că este respectat.
Este important ca atat părțile implicate cat si mediatorul sa își asume responsabilitatea
pentru implementarea acordului, prin respectarea termenelor acordate și prin
asumarea responsabilitatilor asociate cu acesta. Implementarea eficientă a acordului
poate ajuta la menținerea păcii și armoniei între părți, și poate contribui la prevenirea
recidivelor conflictului.

Stiluri și strategii utilizate în mediere

A. Medierea activă

Medierea activă se referă la un stil de mediere în care mediatorul este mai proactiv în
ajutarea părților să găsească o soluție pentru conflict. Acest lucru poate fi realizat prin
 intermediul unor tehnici de grup, prin intermediul unor întrebări deschise sau prin
intermediul unor tehnici de generare de opțiuni.
În medierea activă, mediatorul este mai implicat în procesul de mediere, poate ajuta la
identificarea intereselor și nevoilor părților, poate propune soluții și poate încuraja
comunicarea între părți.
Această abordare poate fi utilă în conflictele în care părțile sunt reticente sau
incapabile de a comunica direct sau nu au un punct comun de vedere sau interes. Prin
aceasta, mediatorul poate aduce noi idei, poate arăta punctele slabe și punctele forte
ale soluțiilor propuse de părți, poate dezvolta noi idei, poate ajuta la identificarea
intereselor și nevoilor și poate ajuta la elaborarea unui acord acceptabil pentru ambele
parti.
Este important ca mediatorul sa fie capabil sa adapteze metoda sa de mediere la
specificul conflictului și la nevoile părților implicate, iar Medierea activă este un
exemplu de acest tip de adaptare.

B. Medierea pasivă

Medierea pasivă este un stil de mediere în care mediatorul este mai puțin activ în
ajutarea părților să găsească o soluție pentru conflict. Acest lucru poate fi realizat prin
crearea unui mediu de comunicare deschis, prin încurajarea părților să se exprime
liber și prin ascultarea atentă a punctelor de vedere ale fiecărei părți.

În medierea pasivă, mediatorul se concentrează mai mult pe facilitarea comunicării

dintre părți și pe încurajarea părților să găsească propriile soluții. Mediatorul poate
utiliza tehnici de ascultare activă, poate utiliza tehnici de reflectare pentru a ajuta
părțile să înțeleagă mai bine punctele de vedere ale celuilalt și poate utiliza tehnici de
rezumare pentru a clarifica interese.

C. Medierea facilitativă

Medierea facilitativă este o metodă de mediere în care mediatorul își propune să

creeze un mediu în care părțile să se poată comunica eficient și să ajungă la o soluție
amiabilă. Acest tip de mediere se concentrează pe nevoile și interesele părților, în loc
de a se concentra pe dreptul legal. Mediatorul folosește tehnici de comunicare și
negociere pentru a ajuta părțile să înțeleagă perspectivele celorlalți și să găsească
soluții creative la problemele lor.

D. Medierea transformativă

Medierea transformativă este o abordare avansată a medierii care se concentrează pe

schimbarea relației dintre părți. În loc să se concentreze doar pe rezolvarea
problemelor imediate, medierea transformativă se concentrează pe dezvoltarea unei
relații de lungă durată între părți, care poate fi bazată pe încredere, respect și
 comunicare eficientă. Mediatorul încurajează părțile să-și înțeleagă nevoile și
interesele profunde și să găsească soluții care să satisfacă toate părțile.

Aceasta abordare se concentrează în egală măsură pe relația dintre părți, cum ar fi

construirea încrederii și comunicarea eficientă, și pe problemele legate de fond, cum
ar fi rezolvarea disputelor. Mediatorul transformativ își propune să ajute la
schimbarea relației dintre părți, astfel încât părțile să poată rezolva problemele în mod
independent în viitor.

Tipuri de dispute ce pot/ce nu pot fi mediate

A. Dispute ce pot fi mediate

Există o varietate de dispute care pot fi mediate, cum ar fi:

 Disputa dintre vecini: Medierea poate fi utilizată pentru a rezolva conflictele legate de
proprietate, zgomot, animale de companie, etc.

Disputa în afaceri: Medierea poate fi utilizată pentru a rezolva conflictele legate de

contracte, proprietate intelectuală, parteneriat, etc.

Disputa de familie: Medierea poate fi utilizată pentru a rezolva conflictele legate de

custodia copiilor, împărțirea bunurilor, pensii alimentare, etc.

Disputa de muncă: Medierea poate fi utilizată pentru a rezolva conflictele legate de

salariu, condiții de muncă, discriminare, etc.

Disputa de înșelătorie: Medierea poate fi utilizată pentru a rezolva conflictele legate

de contracte nerespectate, fraudă, etc.

Disputa în sectorul public: Medierea poate fi utilizată pentru a rezolva conflictele

legate de servicii publice, proiecte de infrastructură, etc.

B. Disputele ce nu pot fi mediate

Există unele dispute care pot fi considerate nepotrivite pentru mediere, de exemplu:

Cazuri de violență domestică sau abuz: Medierea implică comunicarea directă între
părți, iar în cazurile de violență domestică sau abuz, aceasta poate fi periculoasă
pentru una sau ambele părți.

Cazuri unde una dintre părți este incapabilă să înțeleagă și să accepte acordul: Dacă
una dintre părți nu poate înțelege sau accepta acordul din cauza unor probleme de
sănătate mintală sau de altă natură, atunci medierea poate fi nepotrivită.

Cazuri unde există un dezechilibru puternic de putere între părți: Dacă una dintre părți
are o putere mult mai mare decât cealaltă, cum ar fi un angajator față de un angajat
sau un bănci față de un debitor, medierea poate fi nepotrivită, deoarece aceasta poate
conduce la o soluție echitabilă.
Cazuri unde există probleme de încredere sau de siguranță: Dacă una dintre părți nu se
simte în siguranță sau nu încredere în mediator sau în alte persoane prezente în
sesiunea de mediere, atunci medierea poate fi nepotrivită.

Cazurile în care medierea ar încălca legea sau normele morale: În cazurile în care
medierea ar încălca legea sau normele morale, ca de exemplu în cazurile de trafic de
droguri sau alte infracțiuni grave, atunci medierea poate fi considerată inapropriata
sau chiar ilegală.
Acesta este un exemplu, dar fiecare caz trebuie analizat cu atenție pentru a determina
dacă medierea este potrivită sau nu. De obicei, un mediator profesionist ar analiza
 fiecare caz individual și ar recomanda un alt tip de abordare dacă este necesar.

C. Limitările medierii

Există o serie de limitări ale medierii conflictelor. Unele dintre acestea sunt:

Medierea este o metodă voluntară, astfel încât părțile trebuie să fie de acord să
participe și să colaboreze în procesul de mediere. Dacă o parte refuză să participe sau
nu este dispusă să colaboreze, medierea nu poate avea loc.

Medierea necesită comunicare eficientă și capacitatea de a asculta și înțelege punctele

de vedere ale celorlalți. Dacă părțile nu sunt dispuse să comunice sau au dificultăți în
a asculta și înțelege punctele de vedere ale celorlalți, medierea poate fi dificilă sau
chiar imposibilă.

Medierea presupune găsirea unei soluții acceptabile pentru ambele părți, dar aceasta
poate fi dificilă dacă părțile au nevoi, interese sau valori diametral opuse.

Medierea nu este potrivită pentru toate tipurile de dispute, cum ar fi cele care implică
violență sau abuz, sau care au implicații legale sau financiare complexe.

Medierea poate fi limitată de resursele financiare sau de expertiză mediatorului și în

cazul în care exista una sau mai multe parti care nu au acces la acele resurse sau
expertiză.

Concluzii

● Medierea este o metodă eficientă de rezolvare a conflictelor care se concentrează pe

încurajarea părților să comunice și să negocieze în mod eficient pentru a ajunge la o
soluție amiabilă.

● Există mai multe tipuri de mediere, cum ar fi medierea facilitativă, care se

concentrează pe nevoile și interesele părților și medierea transformativă, care se
concentrează pe schimbarea relației dintre părți.

● Medierea poate fi utilizată pentru a rezolva o varietate de dispute, cum ar fi disputa

dintre vecini, disputa în afaceri, disputa de familie, disputa de muncă, disputa de
înșelătorie, etc.
● Medierea poate avea anumite limitări, cum ar fi necesitatea cooperării părților,
limitarea acoperirii subiectelor, limitarea privind aplicabilitatea la anumite cazuri și
limitarea privind obligativitatea.

● Cu toate aceste limitări, medierea poate fi o abordare eficientă pentru rezolvarea

multor conflicte. Este important ca părțile să înțeleagă aceste limitări înainte de a
decide să participe la mediere și să ia în considerare cele mai potrivite abordări pentru
rezolvarea disputelor lor.

Bibliografie
● "Mediation Research: The Process and Effectiveness of Third-Party Intervention" de
Kenneth Kressel and Dean G. Pruitt
● "Principled Negotiations" de Roger Fisher and William Ury
● "The Mediation Process: Practical Strategies for Resolving Conflict" de Christopher
W. Moore