MINISTERUL SĂNĂTĂȚII AL REPUBLICII MOLDOVA

MINISTERUL EDUCAȚIEI ŞI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

COLEGIUL DE MEDICINĂ ORHEI

Viața economică și socială

în lumea Antică

anul :1, grupa:8 a/m

Elev: Culeac Patricia
Profesor: Ludmila Moraru
 CUPRINS :
PRINCIPALELE ACTVITĂȚI ECONOMICE:
•agricultura
• meșteșugurile
•comerțul și transporturile
• coloniile Grecești
forme de proprietate în :

structuri sociale :
•aristocrația orientală
• Dacia
•grupe/categorii sociale privilegioase
•Grecia •producătorii liberi
•Roma •sclavii
•conflictele sociale in antichitate
 •Agricultura

Baza economiei la majoritatea popoarelor antice, a fost agricultura.

Aceasta s-a practicat în Orient pe văile marilor fluvii Nil, Tigru, Eufrat, Ind, Gange,
Hauanghe. Datorită perfecţionării uneltelor, organizării producţiei şi construcţiei
irigaţiilor (diguri, canale, lacuri de acumulare, puţuri au fost valorificate spaţii
întinse, iar productivitatea muncii a crescut.

Statele Orientului antic au devenit mari producătoare de

cereale (griu, orez, mei, susan), în China, creşterea viermilor
de mătase şi plantaţiile de duzi formau o activitate economică
importantă.In Grecia antică, unde terenurile agricole erau
mai reduse, agricultura avea caracter intensiv, pe cind în
Italia,de terenurile agricole erau mai întinse,avea caracter
extensiv.Alături de agricultură se practicau grădinăritul,
cultura pomilor fructiferi şi a viţei de vie, precum şi
creşterea vitelor
 • Meșteșugurile
Bogatia de materii prime, ca si confectionarea uneltelor au favorizat dezvoltarea si raspandirea mestesugurilor.
Izvoarele istorice atesta prezenta mineritului, a metalurgiei si a constructiilor la toate popoarele antice.
Producerea uneltelor din metal(sapaliga, secera, plugul, inventarea rotii olarului si raspandirea ei a toate
popoarrele, confectionarea podoabelor de aur si linii si a fibrelor textile) precum si diferite procedee tehnice si
unele inventii(cuptoare pentru arderea ceramicii si pentru topit minereuri, sudura fierului si prelucrarea
metalelor la cald, surubul si ghiventul in spirala, roata olarului, galetile de scos apa, presa hidraulica,
macaralele, etc.) sunt dovada unei ample productii mestesugaresti.
Aceasta dezvoltare este inegala. In statele orientale mestesugurile se practicau in curtile monarhilor si in jurul
templelor si abia mai tarziu in orases, unde apar ateliere mici si mijlocii, iar in secolele V-IV i.Hr., atelierele
mari, unde alaturi de proprietar, lucrau si sclavii in imperiul Roman, pe langa atelierele mici si mijlocii ale caror
produse erau vandute direct, spre mari ateliere, fie orastenesti sau ale imparatului, fie in anexe ale marilor
latifundii, unde lucrau sclavii. Existau adevarate centre specializate in variate domenii mestesugaresti.
Un meșteșug important era cel legat de prelucrarea stufului si trestiei. Din ele se faceau case, mobilier, unelte,
barci. Prelucrarea pieilor si tesaturile ocupau un loc important in viata Orientului. Olaritul se distingea atat sub
aspectul formelor, cat si sub aspectul decoratiei cu motive geometrice in benzi. Un loc important il aveau
cioplitorii de piatra. Pregatirea blocurilor de piatra necesare constructiilor (de ex. pentru piramide) a atins un
nivel tehnic deosebit
 •Comerțul si transporturile

Exploatarea minereurilor, prelucrarea lor, ca şi transportul diferitelor produse agricole şi meşteşugăreşti

au determinat îmbunătăţirea transporturilor si apariţia marilor rute comerciale. Dacă la început
schimbul a avut un caracter local şi modern, apare treptat şi schimbul între diferite state. In Orient,
economia bazată pe schimb a avut un rol secundar în Grecia şi,mai ales, în Imperiul Roman creşterea
producţiei de mărfuri a impus extinderea comerţului.In întreaga lume antică au apărut centre
meşteşugăreşti si comerciale, legate între ele prin drumuri care asigurau transportul mărfurilor la
distanţe mari: Theba, Memphis, Babilon, Ninive, Sidon, Byblos, Tyr, Mahenjordaro, Harappa, San,
Cnossos, Milet, Megara, Atena, Alexandria, Roma etc.Transportul pe uscat se făcea în Orient, la început, cu
sania trasă de boi.După descoperirea roţii, apar carele cu roţi, care accelerează viteza transporturilor.
Alături de boi sunt folosiţi măgarii şi, mai tirziu, caii.Primii constructori de drumuri au fost asirienii,
urmaţi de perşi. Căile terestre au avut o mare importanţă în Imperiul Roman vestite erau drumurile care
legau Roma de restul Italiei (Via Appia, Via Aurelia, Via Slaminia etc.).Popoarele antice au folosit de
timpuriu transporturile fluviale, precum şicele maritime. Sumerienii au inventat navele cu velă, iar
fenicienii, grecii şi romanii au perfecţionat atit tehnica construcţiei corăbiilor, cat şi navigaţia. Porturi:
Sidon, Pireu, Milet, Alexandria, Ostia etc.Se făcea comerț cu cereale, vin, fructe, ulei, produse
meşteşugăreşti,obiecte de lux, dar, în unele regiuni, un important loc îl deţinea comerţul cusclavi. Cele
mai vestite tirguri de sclavi erau în
Rhodos, Delos, Efes, Bezantion.

 • Colonizarea greacă
Marea expansiune in colonii a populatiei grecesti, in secolele VIII-VI î.hr.,a avut loc
in conditiile fondarii si dezvoltarii oraselor-stat (polisurile). Cauzele acestui amplu
fenomen sunt multiple . Coloniile greceşti erau numeroase pe litoralul de sud şi de
vest al Italiei
împreună cu Sicilia (Syracusa),formau Grecia mare pe coastele de nord ale Africii
(Naukratis), în Bosfor (Bizantin), pe litoralul Mării Negre
(Olbia, Istros, Histria, Callatis, Tomisetc.).Centre economice, coloniile întreţineau
relaţii cu oraşul mamă şi au ajuns la o deosebită înflorire economică datorită
legăturilor cu populaţia autohtonă.Zonele dintre ele au jucat un important rol
politic şi cultural în lumea antică(Cartagina, Syracusa etc.).Apariţia proprietăţii
private ,norme de proprietate.Căile apariţiei şi dezvoltării proprietăţii private sunt
diferite în Orient şi în lumea greco-romană.Se deosebesc două forme principale ale
proprietăţii: cea orientală şi cea greco-romană
Forme de proprietate în :
 • Aristocrația orientală
Aristocrația era principala deținatoare a
bunurilor funiciare şi mobile,a drepturilor
politice,militare,juridice și religioase. În Egipt,
decretele emise de faraon erau considerate legi
divine și ele enunțau principiile generale

ale
jurisdicției. În Mesopotamia Codul lui
Hammurabi forma baza legislației, iar
jurisdicția era exercitată fie de preoți, fie de
judectori locali, iar în oraşe de judectorii aleși. rege asirian
(poarta haina religioasa traditionala)
 • grupe/categorii sociale privilegioase

În Grecia și Roma, clasele privilegiate erau

alcătuite din stăpinii de sclavi,care,inițial,au

provenit din aristocrația ginților și din preoți:
-Spartanii(sau egalii,homoioi)în Sparta;
-Eupatrizii(cei de neam ilustru)la Atena;
-Patricienii(cei cu stramoși iluștri)la Roma. Aceștia erau
singurii care aveau drepturi politice şi care trebuiau să
provină din parinți cetațeni.Fiind proprietarii celor mai
întinse pamînturi,se bucurau de toate avantajele din
societate.
 • Producătorii liberi
Producătorii liberi alcătuiau cea mai mare parte a
populației din statele antice.Majoritatea din aceștia erau
ţărani.Alături de țărani,un segment important social era
reprezentat de "meştesugari".Ei erau mai numeroși în
Fenicia. Producătorii liberi din lumea greacă formau
'demosul'(poporul), adică marea masă a
țăranilor, micii
proprietari (geomorii) și meşteşugari(demiurgii).Aceștia
puteau liber să practice agricultura sau meşteşugurile.
 • Sclavii
Deşi puțin numeroşi, faţă de zonele europene,sclavii erau totuşi prezenţi în lumea orientală
ca principala forță de muncă în exploatările miniere,în activitatea de construcţii şi în
temple. În societatea greacă clasică distingem două categorii mari de sclavi:
-Sclavii publici(care erau proprietatea statului sau a oraşului);
-Sclavii privați(care aparţineau unor particulari).
Spre sfirșitul Imperiului,tot mai mulți sclavi au
fost eliberați(devenind liberți), fenomen ce anunţă
şi sub aspect social destrămarea vechiului sistem.
 • Conflictele sociale în Antichitate
Conflictele sociale în lumea antică au evoluat sub diferite
forme:nesupunerea de lucru,fuga,răscoala.În statul
roman,condițiile de viaţă ale marilor aglomerări de
sclavi,concentrate mai ales pe latifundiile din Sicilia si sudul
Italiei,au dus la rascoale de mari proporții,mai ales în decursul
socolului al II-lea i.Hr.
 Bibliografie:
www.wikipedia.ro

• www.academia.edu www.jurnalul24.ro

www.e-antropolog.ro

• www.scribd.com

biblioteca.regielive.ro
Sfârșit !