Universitatea ''Petre Andrei" din Iași

Facultatea de drept

Referat la disciplina: Criminologie

Student: Petrache Alexandru Constantin

Profesor: lect. univ. dr. Cătălin Popescu
Anul de studii: II
Semestrul: II
 Traficul de persoane

1. Considerații generale;
2. Etapele traficului de persoane;
3. Consecințele traficului de persoane;
4. Modalități de combatere a fenomenului;
5. Concluzie;
6 Bibliografie.
Schimbările sociale sunt declanşate între altele şi de
apariţia unor probleme sociale, a căror soluţionare vizează
o masă vastă de indivizi. Orice societate se confruntă
frecvent cu probleme sociale ca: delincvenţa juvenilă,
sărăcia, mortalitatea infantilă, prostituţia, traficul de
droguri, traficul de persoane, tensiunile interetnice,
poluarea, terorismul, crize economice etc. Demersurile
întreprinse pentru identificarea, localizarea şi în final
eliminarea problemei conduc la perfecţionarea sistemului.
Problemele sociale pot fi determinate de: subdezvoltarea
societăţii, situaţia de criză sau dificultate în care se pot
găsi anumite grupuri, indivizi, zone la un moment dat,
condiţiile naturale şi sociale, comportamente individuale
şi colective care afectează negativ celelalte persoane,
ineficienţa unor instituţii, nivelul de instruire scăzut,
apariţia unor oportunităţi de dezvoltare.
Traficul de persoane este „Recrutarea, transportul,
transferul, adăpostirea sau primirea de persoane, inclusiv
schimbul sau transferul de control asupra persoanelor în
cauză, efectuate sub amenințare sau prin uz de forță sau
prin alte forme de constrângere, prin răpire, prin fraudă,
prin înșelăciune, prin abuz de putere sau profitând de
starea de vulnerabilitate sau prin oferirea sau primirea de
bani sau de alte foloase pentru a obține consimțământul
unei persoane care deține controlul asupra alteia, în
vederea exploatării.''

1. Consideraţii generale privind traficul de persoane

Traficul de persoane este un fenomen cu multe

dimensiuni: este o încălcare gravă a drepturilor omului,
un fenomen economic şi social cu consecinţe pentru
întreaga societate, un aspect al sănătăţii publice şi nu în
ultimul rând un aspect penal, în care traficanţii şi nu
victimele sunt infractorii.
Traficul de fiinţe umane este o infracţiune gravă în care
victimele sunt tratate ca bunuri şi vândute pentru
obţinerea de profit. Pentru unii este considerat a fi o
afacere, de cele mai multe ori controlată de crima
organizată, care încearcă să obţină maximum de profit din
ceea ce ei consideră a fi bunul lor, dar care afectează
sănătatea, bunăstarea şi securitatea persoanelor.
Prin trafic de fiinţe umane mai înţelegem recrutarea,
transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea de
persoane, prin ameninţare sau prin utilizarea forţei sau a
altor forme de constrângere, prin răpire, înşelăciune sau
abuz de putere, prin utilizarea unei poziţii vulnerabile,
prin oferirea sau primirea de bani sau de beneficii pentru
obţinerea consimţământului unei persoane.
Există o serie de factori care favorizează traficul de
persoane. Aceştia pot fi grupaţi pe diferite niveluri, după
cum urmează:
a) La nivel macro-social: sărăcia, dezorganizarea socială,
şomajul, dezvoltarea migraţiei internaţionale pentru
muncă, sistemul lacunar de depistare şi control a traficului
de persoane, politici sociale ineficiente (alocarea bugetară
insuficientă pentru programele privind excluziunea
socială şi combaterea traficului de persoane, lipsa
serviciilor de asistenţă socială comunitară de prevenţie,
lipsa de oportunităţi pentru tinerii care părăsesc sistemul
de asistenţă socială, lipsa /insuficienţa unor programe
educaţionale relevante).
b) La nivel comunitar: poziţionarea geografică a
comunităţii în apropierea frontierelor, existenţa în
comunitate a unor cazuri precedente de muncă în
străinătate, care sunt cunoscute ca poveşti de succes, lipsa
oportunităţilor de muncă, mentalitatea greşită (indivizii nu
sunt conştienţi de faptul că în orice moment pot fi chiar ei
cei care se află în pericol).
c) La nivel familial: dezorganizarea socială a familiei,
relaţiile conflictuale, alte disfuncţii, comportamentele
deviante: alcoolismul, violenţa domestică, lipsa de
informare, lipsa de acces la serviciile şi programele de
asistenţă socială disponibile.
d) La nivel individual: capitalul uman scăzut, situarea în
grupe de risc: apartenenţă sexuală (victimele de sex
feminin predomină în situaţia statistică a victimelor
identificate şi asistate) şi vârstă (cele mai multe victime
au vârste cuprinse între 18-25 ani, conform situaţiei
victimelor asistate la nivelul Agenţiei Naţionale Împotriva
Traficului de Persoane), discrepanţa dintre nivelul
aşteptărilor şi resursele individului pentru atingerea
acestora prin mijloace legitime, lipsa de informare.

2. Etapele traficului de persoane

Traficul de fiinţe umane, ca fenomen infracţional

transnaţional, este de o complexitate care îl face greu de
anihilat. Fiecare etapă a lui înseamnă o grea încercare
pentru victime, dar abuzurile fizice şi psihice iau
amploare în fazele finale. Astfel, putem menţiona că
traficul de persoane presupune de obicei următoarele
etape:
a) Recrutarea
Există trei categorii de recrutori şi transportatori: bărbaţi,
femei, familii. Recrutori pot fi: vecini, soţ/concubin,
cunoştinţă/ prieten, persoane ce desfăşoară activităţi ce
presupun relaţii cu publicul (vânzători, barmani,
taximetrişti etc.), angajaţi ai unor firme false, chiar
membri ai unor reţele de trafic. Ei utilizează ca şi metode
de recrutare: oferte false de locuri de muncă în străinătate,
în special profesii care nu implică o muncă calificată
(chelneriţă, bucătăreasa, dansatoare, baby-sitter, menajeră
etc.) în ţări ca Spania, Italia, Grecia, Cehia, Germania,
Franţa etc. adresate direct victimelor sau prin intermediul
cunoştinţelor, rudelor sau a altor persoane apropiate,
anunţuri la mica publicitate, răpiri. Principalele judeţe de
recrutare din România sunt: Teleorman, Iaşi, Dolj, Olt,
Mureş, Ialomiţa, Botoşani, Călăraşi, Constanţa, Brăila,
Vaslui, Galaţi, Alba, Timiş şi municipiul Bucureşti.
b) Transportul
Traficul de fiinţe umane se desfăşoară pe anumite rute,
din ţara de origine, spre ţara de destinaţie. Trecerea
frontierei spre ţara de destinaţie (de cele mai multe ori alta
decât cea promisă victimei) se face cu ajutorul recrutorilor
sau al călăuzelor şi poate fi: legală, sub pretextul unei
excursii, în cazul fetelor care au paşaport sau ilegală, în
cazul persoanelor minore sau fără paşaport, situaţie în
care călăuzele promit trecerea graniţei în siguranţă în
schimbul unei sume de bani sau chiar fără plată.
c) Vânzarea
Are loc în ţările de destinaţie (în cazul vânzărilor repetate,
pot fi doar ţări de tranzit), fără ştirea victimelor care devin
proprietatea unor patroni. Aspectul fizic şi vârsta sunt cele
care fixează preţul de vânzare, dar depinde şi de numărul
vânzărilor de la momentul recrutării la cel al destinaţiei de
exploatare.
d) Sechestrarea şi exploatarea
De cele mai multe ori victimele realizează că au fost
vândute în momentul în care sunt sechestrate şi
exploatate, etapă caracterizată prin: sechestrarea în locuri
bine izolate, închise, lipsa totală a posibilităţilor de
comunicare etc.
e) Revânzarea
Victimele intră într-un ciclu al falselor datorii, deoarece
cei care le cumpără pretind că trebuie să-şi recupereze
banii din munca lor. În majoritatea cazurilor, în momentul
în care victima a reuşit să-şi plătească datoria, urmează o
revânzare către un alt patron care, la rândul său, vrea să-şi
recupereze suma plătită.
f) Evadarea
Aceasta se produce în conjuncturi favorabile, cu ajutorul
unor clienţi, al poliţiei. Victimele se adresează adesea
ambasadelor sau consulatelor României din ţara
respectivă.
g) Repatrierea
Se realizează cu sprijinul Organizaţiei Internaţionale a
Muncii, a misiunilor din alte ţări, ale ambasadelor/
consulatelor României care se ocupă de formalităţile de
repatriere si cu sprijinul organizaţiilor neguvernamentale
din statul de destinaţie. Victimelor li se eliberează
paşaport consular şi documente de călătorie. Primirea în
ţară se face de reprezentanţii Agenţiei Naţionale
Împotriva Traficului de Persoane (Centrul Regional din
aria de competenţă), care a fost contactat şi informat în
prealabil şi care va consilia victima şi o va redirecţiona
către serviciile specializate de asistenţă, în funcţie de
opţiunea acesteia.
În chestiunile legate de repatrierea victimelor române ale
traficului de persoane, Agenţia Naţională Împotriva
Traficului de Persoane este prima instituţie care trebuie
informată.
3.Consecinţele traficului de persoane

Consecinţele victimizării apar într-un registru larg, de

fiecare dată fiind prezentă cel puţin una dintre
următoarele forme de abuz:
·lipsirea de nevoi bazale: mâncare, odihnă;
·lipsa/ limitarea accesului la modalităţi de păstrare a
igienei corporale;
·îngrădirea sau interzicerea libertăţii de mişcare;
·limitarea sau interzicerea accesului la asistenţă medicală;
·exploatarea propriu-zisă;
·abuz sexual;
·abuz fizic;
·abuz emoţional;
·izolare/ uneori menţinere în stare de captivitate;
·ameninţări, intimidare.
Procesul traumatizării psihice apare atunci când o
persoană a traversat o experienţă ce depăşeşte puterea ei
de înţelegere şi care i-a ameninţat viaţa sau integritatea
fizică. Efectele traumei se regăsesc în plan fizic, dar mai
ales în cel psihologic/ emoţional. Tipologia reacţiilor
traumatice este variată. Astfel, sunt prezente reacţii de
natură fizică şi reacţii psihosomatice.
Reacţiile psihologice pot fi: stare de şoc şi teamă,
dezorientare şi stări de confuzie, iritabilitate, stări de
nelinişte, amintiri invadante, legate de traumă: coşmaruri,
dorinţa de a evita tot ceea ce este asociat cu trauma,
sentimente de ruşine, autoculpabilizare, tendinţa de a
minimaliza experienţa traumatică, tendinţa de izolare,
nevoia de detaşare de mediu, neîncredere, sentimente de
neputinţă, teamă faţă de viitor etc.

4. Modalităţi de combatere a fenomenului traficului de

persoane

Pentru prevenirea traficului de persoane o importanţă o

reprezintă informarea, dar şi cooperarea intersectorială. O
organizaţie neguvernamentală sau o instituţie a
administraţiei publice centrale sau locale nu poate să
gestioneze singură toate nevoile unei victime a traficului
de persoane. Asistenţa victimelor solicită cooperarea între
toţi furnizorii acreditaţi de servicii: organizaţii
neguvernamentale şi instituţii ale administraţiei publice
centrale sau locale. În încheierea protocoalelor va fi avută
în vedere instituirea practicilor de colaborare cu:
- Poliţia comunitară
- Asociaţii ale diverselor minorităţi
- Agenţiile Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă
- Structurile de prevenire ale poliţiei
- Poliţia de frontieră
- Inspectoratele Teritoriale de Muncă
- Autoritatea de sănătate publică
- Mass-media
- Organizaţiile non-profit
- Inspectoratele şcolare
- Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia
Copilului
- Primăriile (inclusiv Direcţiile de Asistenţă Socială)
În încheierea protocoalelor cu instituţiile publice/
autorităţi centrale şi locale se va ţine cont de
responsabilităţile instituţionale specifice fiecărei entităţi.
Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane,
înfiinţată prin Hotărârea Guvernului nr. 1584 din 8
decembrie 2005, modificată şi completată prin Hotarârea
Guvernului nr. 1083 din 25 august 2006, este unitate de
specialitate a administraţiei publice centrale, cu
personalitate juridică, în subordinea Ministerului
Administraţiei şi Internelor. Ea are ca scop coordonarea şi
evaluarea activităţilor de prevenire a traficului de
persoane şi monitorizarea asistenţei acordate victimelor
acestuia.
Totodată, Agenţia Naţională Împotriva Traficului de
Persoane este liantul între victima traficului de persoane şi
organele de aplicare a legii, precum şi între acestea şi
O.N.G.-urile din ţară care oferă servicii în acest domeniu.
Agenţia cooperează cu organizaţiile neguvernamentale
române şi străine, precum şi cu organizaţiile
interguvernamentale şi în vederea conştientizării opiniei
publice asupra fenomenului traficului de persoane şi
asupra consecinţelor acestuia.

5. Cocluzie

Traficul de persoane reprezintă, în primul rând, o

încălcare gravă a drepturilor omului. El încalcă drepturi
fundamentale precum libertatea, demnitatea și egalitatea,
consacrate în numeroase instrumente, ca de exemplu
Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenția
europeană a drepturilor omului, Carta drepturilor
fundamentale a Uniunii Europene sau Tratatul privind
funcționarea Uniunii Europene. Cauzele profunde ale
traficului de persoane constau în vulnerabilitatea
victimelor, generată la rândul ei de sărăcie, de inegalitățile
de gen și de violența împotriva femeilor și copiilor, de
situațiile de conflict și post-conflict, de lipsa integrării
sociale, a oportunităților, a locurilor de muncă, a accesului
la educație și de munca copiilor. Traficanții profită de
aceste situații de vulnerabilitate pentru a dezvolta un tip
de activități lucrative infracționale complex și extrem de
profitabil, care prezintă, chiar și la ora actuală, un risc
scăzut și o rentabilitate ridicată, iar combaterea acestui
fenomen poate fi creat decât prin strânsa legătura a tuturor
autorităților locale chiar și publice și înlăturarea corupției
și a persoanelor corupte din mai toate instituțiile statale
guvernamentale, dar și nonguvernamentale pentru o mai
bună colaborare și pentru crearea siguranței omului, mai
ales a copiilor și a femeilor noastre.

6. Bibliografie:

1. George Cristinel Zaharia, Traficul de persoane, Editura

C. H. Beck, 2012;
2. Ioan Gârbuleț, Traficul de persoane, Jurisprudența,
2010;
3. Universitatea ,, Petre Andrei'' din Iași, Faculatea de
Drept, CRIMINOLOGIE, suport de curs, 2022.

Surse internet:

1.https://ro.scribd.com/doc/148296721/Referat-Traficul-
de-Persoane.

H.G. nr. 1584 8 dec 2005

Denumirea agentiei a fost modificata prin pct. 1 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.083 din 16 august 2006
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 25 august 2006.
În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,
Guvernul României adopta prezenta hotărâre.
Articolul 1
(1) Se infiinteaza Agentia Naţionala împotriva Traficului de Persoane, denumita în continuare Agentie,
organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridica, în subordinea
Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin reorganizarea Oficiului Naţional de Prevenire a Traficului
de Persoane şi Monitorizarea Protectiei Victimelor din cadrul Inspectoratului General al Politiei Române,
denumit în continuare Oficiu.
(2) La data la care Agentia devine operationala Oficiul se desfiinteaza.
-------------
Alin. (1) al art. 1 a fost modificat prin pct. 1 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.083 din 16 august 2006
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 25 august 2006.
Articolul 2
(1) Agentia coordonează, evalueaza şi monitorizează la nivel naţional aplicarea politicilor în domeniul
traficului de persoane de către instituţiile publice, precum şi a celor din domeniul protectiei şi asistentei
acordate victimelor acestuia.
(2) Agentia este autorizata sa difuzeze şi sa dea publicităţii date cu caracter oficial din domeniul sau de
activitate, în condiţiile legii.
(3) Pentru realizarea atribuţiilor sale Agentia coopereaza cu institutii publice şi organizaţii
neguvernamentale române şi straine, precum şi cu organizaţii internationale.
-------------
Art. 2 a fost modificat prin pct. 2 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.083 din 16 august 2006 publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 25 august 2006.
Articolul 3
(1) Agentia are urmatoarele atribuţii principale:
a) elaboreaza, pe baza propunerilor instituţiilor cu atribuţii în domeniu, proiectul Strategiei naţionale
împotriva traficului de persoane, denumita în continuare Strategie naţionala, care se supune spre aprobare
Guvernului;
b) monitorizează şi evalueaza activităţile desfăşurate de instituţiile publice cu atribuţii în domeniul
traficului de persoane, în raport cu obiectivele prevăzute în planurile de actiune pentru implementarea
Strategiei naţionale;
c) asigura coordonarea activităţilor de colaborare desfăşurate de instituţiile publice cu organizaţiile
neguvernamentale pentru realizarea obiectivelor din Strategia naţionala;
d) elaboreaza proiectele standardelor naţionale în domeniu împreună cu instituţiile publice şi organizaţiile
neguvernamentale implicate, pe care le supune aprobării Guvernului, în condiţiile legii;
e) stabileste indicatorii şi criteriile de apreciere a fenomenului traficului de persoane;
f) colecteaza, stocheaza, proceseaza şi analizeaza date şi informaţii cu caracter statistic în domeniul sau de
competenţa;
g) efectueaza studii şi cercetari privind diagnoza şi evolutia fenomenului traficului de persoane;
h) faciliteaza schimbul de date şi informaţii cu caracter statistic între instituţiile cu competente în
domeniu, din tara şi din strainatate;
i) formuleaza propuneri pentru modificarea şi completarea legislaţiei în domeniul sau de activitate;
j) elaboreaza raspunsurile la chestionare, precum şi rapoartele de tara în domeniul traficului de persoane;
k) dezvolta programe proprii pentru realizarea activităţilor de prevenire a traficului de persoane şi de
acordare a asistentei victimelor traficului de persoane şi sprijina, la cerere, programele în derulare;
l) întocmeşte în colaborare cu celelalte structuri ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, pe baza
datelor furnizate de instituţiile publice cu atribuţii în domeniu, raportul anual privind evolutia şi nivelul
traficului de persoane, care se supune spre aprobare Guvernului României;
m) elaboreaza şi fundamentează programe de interes naţional privind prevenirea traficului de persoane şi
asistenţa acordată victimelor acestuia în vederea reintegrarii sociale;
n) gestioneaza sau, după caz, monitorizează gestionarea fondurilor alocate pentru finantarea programelor
din domeniul sau de activitate;
o) sprijina activitatea de informare privind drepturile persoanelor, victime ale traficului, atât în tara, cat şi
în strainatate;
p) sprijina, la cerere, instituţiile publice pentru obtinerea resurselor necesare desfăşurării activităţilor
specifice şi furnizeaza, la cerere, date statistice necesare planificarii activităţilor proprii pentru reducerea
fenomenului traficului de persoane;
q) desfăşoară activităţi de cooperare internationala în domeniul sau de competenţa, monitorizează şi
evalueaza activităţile de cooperare internationala desfăşurate de instituţiile publice în conformitate cu
obiectivele Strategiei naţionale;
r) asigura reprezentarea în grupuri specializate sau structuri ale Uniunii Europene, precum şi în organizaţii
internationale în domeniul de competenţa.
(2) Activităţile prevăzute la alin. (1) se desfăşoară fără a se produce imixtiuni în competentele şi
activităţile specifice fiecarei institutii.
(3) Agentia exercita şi alte atribuţii potrivit legii.
-------------
Art. 3 a fost modificat prin pct. 3 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.083 din 16 august 2006 publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 25 august 2006.
Articolul 4
(1) Agentia este condusa de un presedinte, asimilat ca salarizare cu functia de director general în cadrul
Ministerului Administraţiei şi Internelor.
(2) Preşedintele este numit prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor şi este subordonat
nemijlocit acestuia.
(3) Preşedintele Agentiei este coordonatorul naţional al activităţii de prevenire a traficului de persoane şi
de acordare a protectiei şi asistentei victimelor traficului de persoane.
(4) Preşedintele este ordonator tertiar de credite şi reprezinta Agentia în raporturile cu persoane fizice şi
persoanele juridice publice şi private din tara şi din strainatate.
-------------
Alin. (4) al art. 4 a fost modificat prin RECTIFICAREA nr. 1.584 din 8 decembrie 2005 publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 88 din 31 ianuarie 2006.
Articolul 5
(1) În exercitarea atribuţiilor sale, preşedintele emite decizii şi dispozitii, după caz.
(2) Preşedintele Agentiei este sprijinit în activitatea sa de un vicepresedinte, asimilat ca salarizare cu
functia de director general adjunct în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, care este şi
inlocuitorul de drept al acestuia.
(3) Preşedintele Agentiei indeplineste urmatoarele atribuţii principale:
a) conduce întreaga activitate a Agentiei;
b) coordonează activitatea de elaborare a Strategiei naţionale, precum şi a planurilor naţionale de actiune
şi acţionează pentru aplicarea acestora;
c) colaboreaza cu instituţiile de specialitate pentru formarea şi perfectionarea pregatirii profesionale a
personalului propriu;
d) urmareste şi controlează aplicarea deciziilor proprii, a convenţiilor şi acordurilor internationale în
domeniu la care România este parte şi propune măsuri pentru indeplinirea obligaţiilor rezultate din aceste
documente internationale;
e) fundamentează şi elaboreaza propuneri pentru bugetul anual al Agentiei;
f) propune spre aprobare ministrului administraţiei şi internelor statul de functii al Agentiei, numeste şi
elibereaza din functie personalul acesteia.
-------------
Alin. (1) şi (2) ale art. 5 au fost modificate prin pct. 4 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.083 din 16 august
2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 25 august 2006.
Lit. d) şi f) ale alin. (3) al art. 5 au fost modificate prin pct. 5 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.083 din 16
august 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 25 august 2006.
Articolul 6
(1) Agentia devine operationala începând cu data de 1 ianuarie 2006.
(2) În cadrul Agentiei se infiinteaza 15 centre regionale, fără personalitate juridica, a caror organizare se
stabileste prin regulamentul de organizare şi functionare al Agentiei.
(2^1) Centrele regionale prevăzute la alin. (2) se constituie în judeţele în care funcţionează Curti de Apel.
(3) Personalul Agentiei este format din functionari publici, functionari publici cu statut special şi personal
contractual.
(4) Salarizarea personalului prevăzut la alin. (3) se face potrivit prevederilor legale în vigoare aplicabile
fiecarei categorii de personal existente în cadrul Agentiei.
(5) Numărul maxim de posturi al Agentiei este de 100, dintre care 55 în aparatul central, iar 45 în cele 15
centre regionale.
(6) Asigurarea numarului de posturi prevăzut la alin. (5) se face prin redistribuire, în limita numarului
maxim de posturi aprobat Ministerului Administraţiei şi Internelor prin legea bugetului de stat.
(7) Structura organizatorica a Agentiei este prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta
hotărâre.
-------------
Alin. (2) al art. 6 a fost modificat prin pct. 6 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.083 din 16 august 2006
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 25 august 2006.
Alin. (2^1) al art. 6 a fost introdus prin pct. 7 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.083 din 16 august 2006
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 25 august 2006.
Alin. (5) al art. 6 a fost modificat prin pct. 8 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.083 din 16 august 2006
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 25 august 2006.
Articolul 7
(1) Instituţiile publice centrale şi locale, precum şi organizaţiile neguvernamentale cu responsabilităţii în
lupta împotriva traficului de persoane furnizeaza, la cererea Agentiei, datele referitoare la traficul de
persoane, în raport cu atribuţiile specifice.
(1^1) Instituţiile prevăzute la alin. (1) informeaza în prealabil Agentia cu privire la datele şi informaţiile
referitoare la traficul de persoane pe care le dau publicităţii în tara şi în strainatate.
(2) La solicitarea Agentiei, instituţiile prevăzute la alin. (1) participa cu specialisti, precum şi cu asistenţa
tehnica şi logistica la desfăşurarea activităţilor impuse de indeplinirea obiectivelor stabilite în planurile
naţionale de actiune.
(3) Activităţile prevăzute la alin. (2) se desfăşoară fără a se produce imixtiuni în competentele şi
activităţile specifice fiecarei institutii.
-------------
Alin. (1^1) al art. 7 a fost introdus prin pct. 9 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.083 din 16 august 2006
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 25 august 2006.
Articolul 8
(1) Agentia este finanţată integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administraţiei şi
Internelor.
(2) Agentia poate primi fonduri externe nerambursabile, donatii şi sponsorizari, conform legii.
(3) Spatiile necesare funcţionarii Agentiei şi centrelor regionale se asigura prin achizitionare, închiriere
şi/sau transmitere în administrare, conform prevederilor legale.
(4) Agentia are în dotare un numar de autoturisme stabilit potrivit prevederilor legale, precum şi alte
bunuri, mobilier, aparatura, echipamente electronice şi tehnica de calcul necesare funcţionarii acesteia în
condiţii optime.
-------------
Alin. (2), (3) şi (4) ale art. 8 au fost modificate prin pct. 10 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.083 din 16
august 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 25 august 2006.
Articolul 9
(1) La data operationalizarii Agentia preia atribuţiile Oficiului.
(2) Personalul Oficiului poate fi mutat sau transferat în cadrul Agentiei, în condiţiile legii, cu acordul
celui în cauza.
Articolul 10
(1) În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri ministrul administraţiei şi
internelor numeste preşedintele Agentiei.
(2) În termen de 30 de zile de la data la care devine operationala, Agentia elaboreaza regulamentul de
organizare şi functionare, care se aproba prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.

H.G. nr. 1083 25 aug 2006

Articolul I
Hotărârea Guvernului nr. 1.584/2005 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei
Naţionale de Prevenire a Traficului de Persoane şi Monitorizare a Asistenţei Acordate Victimelor
Traficului de Persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 4 ianuarie
2006, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. În cuprinsul titlului hotărârii şi al alineatului (1) al articolului 1 denumirea Agenţia Naţională de
Prevenire a Traficului de Persoane şi Monitorizare a Asistenţei Acordate Victimelor Traficului de
Persoane se înlocuieşte cu denumirea Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane.
2. Articolul 2 va avea următorul cuprins:
"Art. 2. - (1) Agenţia coordonează, evaluează şi monitorizează la nivel naţional aplicarea politicilor
în domeniul traficului de persoane de către instituţiile publice, precum şi a celor din domeniul
protecţiei şi asistenţei acordate victimelor acestuia.
(2) Agenţia este autorizată să difuzeze şi să dea publicităţii date cu caracter oficial din domeniul său
de activitate, în condiţiile legii.
(3) Pentru realizarea atribuţiilor sale Agenţia cooperează cu instituţii publice şi organizaţii
neguvernamentale române şi străine, precum şi cu organizaţii internaţionale."
3. Articolul 3 va avea următorul cuprins:
"Art. 3. - (1) Agenţia are următoarele atribuţii principale:
a) elaborează, pe baza propunerilor instituţiilor cu atribuţii în domeniu, proiectul Strategiei
naţionale împotriva traficului de persoane, denumită în continuare Strategie naţională, care se
supune spre aprobare Guvernului;
b) monitorizează şi evaluează activităţile desfăşurate de instituţiile publice cu atribuţii în domeniul
traficului de persoane, în raport cu obiectivele prevăzute în planurile de acţiune pentru
implementarea Strategiei naţionale;
c) asigură coordonarea activităţilor de colaborare desfăşurate de instituţiile publice cu organizaţiile
neguvernamentale pentru realizarea obiectivelor din Strategia naţională;
d) elaborează proiectele standardelor naţionale în domeniu împreună cu instituţiile publice şi
organizaţiile neguvernamentale implicate, pe care le supune aprobării Guvernului, în condiţiile
legii;
e) stabileşte indicatorii şi criteriile de apreciere a fenomenului traficului de persoane;
f) colectează, stochează, procesează şi analizează date şi informaţii cu caracter statistic în domeniul
său de competenţă;
g) efectuează studii şi cercetări privind diagnoza şi evoluţia fenomenului traficului de persoane;
h) facilitează schimbul de date şi informaţii cu caracter statistic între instituţiile cu competenţe în
domeniu, din ţară şi din străinătate;
i) formulează propuneri pentru modificarea şi completarea legislaţiei în domeniul său de activitate;
j) elaborează răspunsurile la chestionare, precum şi rapoartele de ţară în domeniul traficului de
persoane;
k) dezvoltă programe proprii pentru realizarea activităţilor de prevenire a traficului de persoane şi
de acordare a asistenţei victimelor traficului de persoane şi sprijină, la cerere, programele în
derulare;
l) întocmeşte în colaborare cu celelalte structuri ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, pe
baza datelor furnizate de instituţiile publice cu atribuţii în domeniu, raportul anual privind
evoluţia şi nivelul traficului de persoane, care se supune spre aprobare Guvernului României;
m) elaborează şi fundamentează programe de interes naţional privind prevenirea traficului de
persoane şi asistenţa acordată victimelor acestuia în vederea reintegrării sociale;
n) gestionează sau, după caz, monitorizează gestionarea fondurilor alocate pentru finanţarea
programelor din domeniul său de activitate;
o) sprijină activitatea de informare privind drepturile persoanelor, victime ale traficului, atât în
ţară, cât şi în străinătate;
p) sprijină, la cerere, instituţiile publice pentru obţinerea resurselor necesare desfăşurării
activităţilor specifice şi furnizează, la cerere, date statistice necesare planificării activităţilor proprii
pentru reducerea fenomenului traficului de persoane;
q) desfăşoară activităţi de cooperare internaţională în domeniul său de competenţă, monitorizează
şi evaluează activităţile de cooperare internaţională desfăşurate de instituţiile publice în
conformitate cu obiectivele Strategiei naţionale;
r) asigură reprezentarea în grupuri specializate sau structuri ale Uniunii Europene, precum şi în
organizaţii internaţionale în domeniul de competenţă.
(2) Activităţile prevăzute la alin. (1) se desfăşoară fără a se produce imixtiuni în competenţele şi
activităţile specifice fiecărei instituţii.
(3) Agenţia exercită şi alte atribuţii potrivit legii."
4. Alineatele (1) şi (2) ale articolului 5 vor avea următorul cuprins:
"Art. 5. - (1) În exercitarea atribuţiilor sale, preşedintele emite decizii şi dispoziţii, după caz.
(2) Preşedintele Agenţiei este sprijinit în activitatea sa de un vicepreşedinte, asimilat ca salarizare
cu funcţia de director general adjunct în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, care este
şi înlocuitorul de drept al acestuia."
5. La articolul 5 alineatul (3), literele d) şi f) vor avea următorul cuprins:
"d) urmăreşte şi controlează aplicarea deciziilor proprii, a convenţiilor şi acordurilor internaţionale
în domeniu la care România este parte şi propune măsuri pentru îndeplinirea obligaţiilor rezultate
din aceste documente internaţionale;
...........................................................................
f) propune spre aprobare ministrului administraţiei şi internelor statul de funcţii al Agenţiei,
numeşte şi eliberează din funcţie personalul acesteia."
6. Alineatul (2) al articolului 6 va avea următorul cuprins:
"(2) În cadrul Agenţiei se înfiinţează 15 centre regionale, fără personalitate juridică, a căror
organizare se stabileşte prin regulamentul de organizare şi funcţionare al Agenţiei."
7. După alineatul (2) al articolului 6 se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu următorul
cuprins:
"(2^1) Centrele regionale prevăzute la alin. (2) se constituie în judeţele în care funcţionează Curţi
de Apel."
8. Alineatul (5) al articolului 6 va avea următorul cuprins:
"(5) Numărul maxim de posturi al Agenţiei este de 100, dintre care 55 în aparatul central, iar 45 în
cele 15 centre regionale."
9. După alineatul (1) al articolului 7 se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu următorul
cuprins:
"(1^1) Instituţiile prevăzute la alin. (1) informează în prealabil Agenţia cu privire la datele şi
informaţiile referitoare la traficul de persoane pe care le dau publicităţii în ţară şi în străinătate."
10. Alineatele (2), (3) şi (4) ale articolului 8 vor avea următorul cuprins:
"(2) Agenţia poate primi fonduri externe nerambursabile, donaţii şi sponsorizări, conform legii.
(3) Spaţiile necesare funcţionării Agenţiei şi centrelor regionale se asigură prin achiziţionare,
închiriere şi/sau transmitere în administrare, conform prevederilor legale.
(4) Agenţia are în dotare un număr de autoturisme stabilit potrivit prevederilor legale, precum şi
alte bunuri, mobilier, aparatură, echipamente electronice şi tehnică de calcul necesare funcţionării
acesteia în condiţii optime."
11. Anexa se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Articolul II
Hotărârea Guvernului nr. 1.584/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei
Naţionale de Prevenire a Traficului de Persoane şi Monitorizare a Asistenţei Acordate Victimelor
Traficului de Persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 4 ianuarie
2006, cu modificările şi completările aduse prin prezenta hotărâre, se va republica, dându-se
textelor o nouă numerotare.