CURSUL 1: CONȚINUTUL ȘI COMPONENTELE LOGISTICII

MĂRFURILOR (I)

1. ASPECTE PRIVIND STADIUL ACTUAL AL LOGISTICII ÎN ROMÂNIA

• Spațiile operaționale industriale și logistice în România
4,72 milioane m.p. la finalul primului semestru din 2020
5,38 milioane m.p. la finalul primului semestru din 2021
Estimare: peste 6 milioane m.p. în 2022
Estimare: 10 milioane m.p. în 2030
• Comparații regionale
Suprafață mai mică decât în Polonia și Republica Cehă
 Polonia: peste 19.6 milioane m.p.
 Republica Cehă: peste 9 milioane m.p.
• Principalii clienți pentru contracte de închiriere de spații industriale și logistice in 2021
 3PL / logistică → 40% dintre contracte
 Sectorul auto → 22% dintre contracte
 Sectorul FMCG → 12% dintre contracte
• Exemple de tranzacții importante in 2021
 Proiectul CTP de 102.000 m.p. (lângă Bucureşti) pentru Quehenberger Logistics
 Reînnoirea contractului (pe 10 ani) de producătorul de automobile Dacia, pentru depozitul de
69.000 m.p. (din Piteşti) deţinut de Globalworth
• Retailerii FMCG din România
Finalul anului 2020: 1,1 milioane m.p. de spații logistice
Estimări pentru 2022: 1,4 milioane m.p.

• EXEMPLU
Auchan Retail în România
• Deschiderea unui nou centru logistic la Călan (jud. Hunedoara)
 Suprafața de depozitare = 22.000 m.p.
 Suprafața totală viitoare = 67.000 m.p. (spații depozitare, facilități pentru personal,
transporturi, spații verzi)
 Va prelua activitatea platformelor de la Deva și Băcia, care serveau 12 hipermarketuri, 2
supermarketuri Auchan și 140 de magazine din stațiile Petrom
 Capacitatea de stocare: 13.000 paleți

• Societăți care au semnat contracte pentru spații logistice în România, în 2021

• Network One Distribution
• Mobexpert
• Havi Logistics
• DSV
• Elbi
• Altex
• Metro Cash & Carry
• Kuehne + Nagel
• ITC Logistics
• Tuborg

• Cererea de spații industriale și logistice în România, în 2021

 1 milion m.p.
• Rata de neocupare a spațiilor
7-8% rată neschimbată în condiții de pandemie
• Tendințe în 2022
Cererea preponderentă de spații logistice pentru retail, comerț electronic, logistică & distribuție
Interesul pentru costul total de închiriere (spațiul de depozitare, energie etc.)
Cererea pentru spații destinate personalului (spații pentru cantină, recreere, cabinet medical
etc.)

2. LOGISTICA MILITARĂ
 Logistica militară este activitatea de asigurare materială, tehnică şi medicală a trupelor
(hrănire, echipare, aprovizionare cu tehnică şi materiale de tot felul), inclusiv transportul şi
cazarea acestora.

3. FACTORI DETERMINANȚI AI EVOLUȚIEI LOGISTICII

a) Sporirea în ritm rapid a cheltuielilor de transport
b) Posibilităţile limitate de creştere a eficienţei producţiei
c) Mutaţiile înregistrate în gestiunea stocurilor
d) Înnoirea şi diversificarea fără precedent a producţiei de mărfuri
e) Externalizarea producției pe plan internațional/ global
f) Dezvoltarea marilor lanțuri de magazine în sectorul comerțului cu amănuntul
e) Necesitatea organizării şi coordonării adecvate a fluxurilor informaţionale
f) Creșterea importanței tehnologiei informațiilor și comunicațiilor (ITC), a tehnologiilor ITC
disruptive
g) Iniţiativele referitoare la calitate
h) Preocupările de protejare a mediului ambiant și de
dezvoltare a economiei circulare
i) Dezvoltarea comerțului online
j) Influența pandemiei SARS-COV2

4. DEFINIREA CONCEPTULUI DISTRIBUȚIE FIZICĂ

Distribuţia fizică implică planificarea, realizarea şi controlul fluxului fizic al materialelor şi
produselor finite, de la punctele de origine la cele de utilizare, în vederea satisfacerii necesităţilor
consumatorilor, în condiţiile obţinerii de profit.
 Cursul 2: CONȚINUTUL ȘI COMPONENTELE LOGISTICII
MĂRFURILOR (II)

1. DEFINIREA CONCEPTULUI LOGISTICĂ

Logistica este procesul care constă în planificarea, realizarea şi controlul fluxului şi stocării
eficiente şi eficace a materiilor prime, produselor în curs de prelucrare, produselor finite şi
informaţiilor conexe, de la punctul de origine la cel de consum, în scopul adaptării la cerinţele
clientului.

2.DEFINIREA CONCEPTULUI MANAGEMENT LOGISTIC

Managementul logistic este acea parte a lanțului de aprovizionare-livrare care planifică,
implementează şi controlează fluxul eficient şi eficace, în aval şi invers, al bunurilor, serviciilor
şi informaţiilor conexe, precum şi stocarea acestora, între punctul de origine şi punctul de
consum, în vederea satisfacerii cerinţelor clienţilor.

Activităţile de management logistic includ, în mod normal, managementul transporturilor spre

şi de la organizaţie, managementul parcului de mijloace de transport, depozitarea, manipularea
materialelor, onorarea comenzilor, proiectarea reţelei logistice, managementul stocurilor,
planificarea ofertei/cererii şi managementul furnizorilor terţi de servicii logistice.
În grade variate, funcţia logistică include, de asemenea, alegerea surselor şi aprovizionarea,
planificarea şi programarea producţiei, ambalarea şi asamblarea şi servirea clienţilor.
Managementul logistic este implicat în toate nivelurile de management şi de execuţie -
strategic, operaţional şi tactic. Managementul logistic este o funcţie integratoare, care
coordonează şi optimizează toate activităţile logistice, precum şi integrează activităţile logistice
cu alte funcţii, printre care marketingul, vânzările, producţia, finanţele şi tehnologia informaţie.
3. DEFINIREA CONCEPTULUI MANAGEMENT AL LANȚULUI DE
APROVIZIONARE-LIVRARE
Include planificarea şi managementul tuturor activităţilor implicate de alegerea surselor şi
aprovizionare şi de toate activităţile de management logistic. Aspect important este faptul că
include totodată, coordonarea şi colaborarea dintre partenerii canalului, care pot fi furnizori,
intermediari, terţi furnizori de servicii şi clienţi.
În esenţă, lanțul de aprovizionare-livrare integrează managementul ofertei şi cererii în cadrul
companiei şi între companii.
 Este o funcţie integratoare, a cărei responsabilitate primară este corelarea funcţiilor majore ale
întreprinderii şi a proceselor de afaceri în cadrul şi între companii, într-un model de afaceri
coerent şi cu performanţe înalte. Include toate activităţile de management logistic, precum şi
operaţiunile de producţie, şi conduce coordonarea proceselor şi activităţilor cu cele de şi între
marketing, vânzări, proiectarea produsului, finanţe şi tehnologia informaţiei.

Cei doi termeni: logistică și managementul lanțului de logistică se suplinesc, nu pot exista unul
fără celălalt și definesc aspecte diferite, astfel:
- Logistica este parte a managementului lanțului de aprovizionare;
- Scopul principal al Logistica este satisfacerea completa a clientilor. În schimb, obiectivul
principal al managementului lanțului de aprovizionare este obținerea unui avantaj competitiv
considerabil;
- Managementul lanțului de aprovizionare este un concept nou în comparație cu logistica;
- Există o singură organizație implicată în logistică, în timp ce unele organizații sunt
implicate în managementul lanțului de aprovizionare.
- Logistica vizează doar ce se întâmplă în firma noastră
 CURSUL 3: RELAȚIILE DINTRE LOGISTICĂ ȘI MARKETING

1. EVOLUȚIA RELAȚIILOR DINTRE LOGISTICĂ ȘI MARKETING

Periodizarea realizată de W. Harris şi J. Stock:
a) perioada conceptualizării - începutul secolului XX
b) perioada integrării - până în anii ‘50
c) perioada dezintegrării (separării) - în anii ‘50, ’60 şi ‘70
d) perioada reintegrării - începând din anii ‘80

2. INTERFAȚA DINTRE LOGISTICĂ ȘI MARKETING

Exemple de activităţi de marketing aflate la interfaţa cu logistica
a) stabilirea obiectivelor de marketing
b) proiectarea produsului
c) stabilirea preţului
d) proiectarea campaniilor de promovare a vânzărilor
e) alegerea canalelor de marketing

Exemple de activităţi logistice aflate la interfaţa cu marketingul

a) aprovizionarea
b) localizarea depozitelor
c) managementul stocurilor
d) onorarea comenzilor clienţilor
e) ambalarea de protecţie a produselor
f) transportul mărfurilor

3. RELAȚIILE DINTRE LOGISTICĂ ȘI MIXUL DE MARKETING

Grade de interacţiune între componentele mixului
• Concordanţă (compatibilitate)
- corespondenţa logică şi utilă dintre două sau mai multe componente ale
mixului
• Integrare
- interacţiunea activă şi armonioasă dintre elementele mixului
• Sprijin tip pârghie
- cea mai sofisticată formă de interacţiune
- fiecare componentă este utilizată a.î. să sprijine întregul mix de marketing

3.1. Relațiile dintre logistică și produs

a) Implicarea logisticienilor în proiectarea produsului
b) Asigurarea inputurilor necesare
c) Menţinerea calităţii produselor
d) Intervalul de onorare a comenzilor

3.2. RELAȚIILE DINTRE LOGISTICĂ ȘI PREȚ

a) Absenţa cheltuielilor de transport la client
b) Preţul de livrare uniform
- absorbţia costurilor şi costurile fantomă
c) Nivelul de servire logistică
d) Aplicarea unor reduceri de preţ
- discounturi inclusive sau exclusive
- discounturi cumulative sau necumulative
3.3. RELAȚIILE DINTRE LOGISTICĂ ȘI PROMOVARE
a) Lansarea noilor produse
b) Aplicarea discounturilor cantitative
c) Diminuarea stocurilor existente

4.4. RELAȚIILE DINTRE LOGISTICĂ ȘI DISTRIBUȚIE

a) Relaţia dintre distribuţia fizică şi canalele de marketing
b) Outputurile sistemului de distribuţie
- dimensiunea lotului, timpul de aşteptare, comoditatea spaţială,
varietatea produselor, servicii suplimentare
c) Stabilirea tipurilor de canale de marketing
d) Selecţia intermediarilor
e) Etapa de creştere a ciclului de viaţă al produsului
 Cursul 4: Servirea clienților (I)

1. COORDONATE CONCEPTUALE ALE SERVIRII CLIENȚILOR

SERVIREA CLIENŢILOR
• Să creezi în rândul clienților, percepţia conform căreia organizaţia ta este una dintre cele cu
care se pot face afaceri cu uşurinţă
• Instrument concurenţial - avantaj durabil
• Asigurarea disponibilităţii produselor pentru clienți
• Lanţul activităţilor de vânzare şi satisfacere a cerinţelor clienţilor, care începe cu primirea
comenzii şi se încheie cu livrarea produselor la clienţi, în unele cazuri continuând cu servicii de
întreţinere a echipamentelor sau cu alte forme de sprijin tehnic
• Procesul de oferire a unor beneficii semnificative în privinţa valorii adăugate, clienților din
cadrul lanţului de aprovizionare-livrare, într-un mod eficace sub aspectul costurilor

Servirea clienților: perspective

a) Activitate
b) Nivel de performanţă
c) Filosofie managerială

2. COMPONENTELE MAJORE ALE SERVIRII CLIENȚILOR

a) Componente pretranzacţionale
• Declaraţia scrisă referitoare la politica de servire a clienţilor
• Planurile de rezervă
• Structura organizatorică
• Flexibilitatea sistemului
• Programele de pregătire a personalului firmei cliente

b) Componente tranzacţionale
• Disponibilitatea produselor
• Durata ciclului comenzii
• Furnizarea de informaţii (stadiul comenzii)
• Precizia executării comenzii
• Uşurinţa efectuării comenzii de client
• Starea mărfurilor la recepţie

c) Componente post-tranzacţionale
• Oferirea de garanţii pentru produs
• Instalarea produselor
• Efectuarea de reparaţii
• Asigurarea de piese de schimb
• Înlocuirea temporară a produselor (reparaţii)
• Soluţionarea reclamaţiilor clienţilor
• Posibilitatea de returnare a ambalajelor la client
• Retragerea produselor defecte de pe piaţă
3 MĂSURAREA NIVELULUI DE SERVIRE A CLIENȚILOR.
Variabilele
• Absolute
• Relative

Perspectiva temporală
• Secțiune transversală
• Secțiune longitudinală

Unităţile de măsură
• Cantitative
• Valorice

Gradul de agregare a datelor

• Organizaţia
• Zona de vânzări
• Grupa de produse
• Produsul
• Marca
• Comanda
• Clientul
 CURSUL 5: SERVIREA CLIENȚILOR (II)

1. ASPECTE CALITATIVE ALE SERVIRII LOGISTICE

a) Consecvenţa
b) Flexibilitatea
c) Capacitatea de redresare
d) Seriozitatea

2. NIVELUL DE SERVIRE LOGISTICĂ

2.1. DISPONIBILITATEA PRODUSELOR ÎN STOC

Disponibilitatea produselor
• Probabilitatea existenţei produselor în stoc, în momentul în care sunt solicitate de clienţi

Variabile de măsurare
a) Frecvenţa rupturilor de stoc
- Probabilitatea absenţei unui produs din stoc
b) Indicele de execuţie
- Raportul dintre numărul comenzilor sau volumul ori valoarea comenzilor care au fost onorate și
numărul comenzilor sau volumul ori valoarea comenzilor primite de la clienți într-un anumit
interval de timp (lună, trimestru, semestru, an), pentru un anumit produs
c) Numărul livrărilor de comenzi complete
- Numărul de comenzi onorate 100% într-un anumit interval de timp (lună, trimestru, semestru,
an)
d) Indicele livrărilor de comenzi complete
- Raportul dintre numărul sau volumul ori valoarea comenzilor onorate 100% și numărul
sau volumul ori valoarea comenzilor primite de la clienți

2.2. DURATA CICLULUI COMENZII

Ciclul comenzii - din perspectiva clientului

• Intervalul de timp de la transmiterea comenzii către furnizor, la primirea mărfii solicitate

Etapele ciclului comenzii

a) Transmiterea comenzii
b) Prelucrarea comenzii
c) Preluarea şi asamblarea comenzii
d) Procurarea stocului suplimentar necesar
e) Livrarea comenzii

Politici de ajustare a ciclului comenzii

• Pentru respectarea unei anumite durate
a) Ordinea de prioritate
b) Controlul efectuării comenzilor de clienţi
 utilizarea forţei de vânzare de teren
 preluarea telefonică a comenzii
 oferirea de disconturi
c) Standardele privind starea comenzii
d) Restricţiile privind mărimea comenzii

2.3. RETRAGEREA PRODUSELOR DE PE PIAȚĂ

Logistica inversă
• Reciclarea deşeurilor
• Retragerea produselor
Produsele cu defecte de calitate - acţiuni:
• rambursarea
• înlocuirea
• repararea
• retragerea totală
Localizarea produsului
• Nivelurile de retragere
• Trasabilitatea produsului
Notificarea nivelurilor din avalul canalelor de marketing
• Verificarea eficacităţii notificărilor
Activităţile logistice
• Depozitarea, gestiunea stocurilor, transportul, manipularea
Costurile retragerii
a) Costuri directe:
• Comunicare
• Documentaţie
• Înlocuire
• Preluarea produselor
b) Costuri indirecte
c) Costul real
• Vânzările ce ar trebui să fie realizate pentru a acoperi cheltuielile de retragere
3. IMPORTANȚA SERVIRII CLIENȚILOR
4. STRATEGIA DE SERVIRE LOGISTICĂ
Etape
a) Stabilirea nevoilor de servire logistică ale clienţilor
b) Evaluarea propriei performanţe în domeniul servirii
c) Evaluarea nivelului de servire oferit de concurenţi
d) Stabilirea obiectivelor de servire logistică
e) Proiectarea strategiei de servire logistică
 CURSUL 6: CUMPĂRAREA MĂRFURILOR (I)

1. CONCEPTUL DE CUMPĂRARE

Termeni utilizaţi
• Aprovizionare
• Cumpărare
• Achiziţionare
• Procurare

Cumpărarea
• Activităţile de procurare a bunurilor şi serviciilor necesare organizaţiei, din surse externe
adecvate, având ca scop satisfacerea cerinţelor şi aşteptărilor clienţilor pieţei ţintă, în privinţa
ofertei finale a firmei, cât şi funcţionarea organizaţiei în mod eficace şi eficient.

Cumpărarea
• Achiziţionarea bunurilor şi serviciilor necesare, la un cost optim, din surse competente şi
sigure.
a) procurarea de bunuri şi servicii
- surse interne/externe
b) evaluarea necesităţii cumpărării
c) cel mai favorabil cost
- nu cel mai mic
d) selecţia atentă a surselor

2. OBIECTIVELE CUMPĂRĂRII
a) Asigurarea la momentul potrivit a bunurilor şi serviciilor necesare
b) Realizarea celei mai avantajoase combinații a calității, prețului, serviciului și timpului
c) Reducerea la mimim a pierderilor legate de stocuri
d) Dezvoltarea relaţiilor cu furnizori competenți
e) Identificarea şi dezvoltarea unor surse alternative
f) Valorificarea avantajelor standardizării şi simplificării
g) Urmărirea tendinţelor pieţei
h) Menţinerea unor bune relaţii între departamentul de aprovizionare şi celelalte departamente
ale firmei
i) Administrarea funcţiei de cumpărare în mod eficient şi eficace
j) Dezvoltarea profesionalismului în domeniul cumpărării

3. CUMPĂRAREA: CENTRU DE PROFIT

Principiul pârghiei
Reducerea cu o valoare mică a costurilor de cumpărare are un efect mai mare asupra profitului,
comparativ cu o îmbunătățire egală, realizată în alte arii de costuri-vânzări ale firmei

Realizarea de economii în cumpărare

a) Obţinerea unor preţuri de cumpărare mai favorabile
b) Negocierea unor condiţii de plată mai avantajoase
c) Identificarea unor substituenţi
d) Reproiectarea produselor
e) Reducerea costurilor de aprovizionare

Centrul de profit: Caracteristici

• Generează costuri
• Presupune capital (materiale, echipamente etc.)
• Adaugă valoare produsului
• Generează venituri
• Decide asupra determinanţilor profitului (preţuri şi condiţii de plată)
• Dispune de buget propriu
• Răspunde ca departament distinct de profit
 CURSUL 7: CUMPĂRAREA MĂRFURILOR (II)

1. CUMPĂRAREA SAU REALIZAREA CU FORȚE PROPRII

Costul este adesea criteriul hotărâtor în adoptarea deciziei de cumpărare sau de realizare cu
forțe proprii

Principalele aspecte urmărite:

a) Costul marginal
b) Costul de oportunitate
c) Învățarea

Exemple de factori care determină decizia de cumpărare din surse externe organizației:
a) Inexistența unei capacități de producție neutilizate și/sau a resurselor umane cu specializarea
adecvată
b) Utilizarea propriei capacități de producție pentru produse mai profitabile
c) Costurile mari ale fabricării unor cantități mici de produse
d) Evitarea investițiilor în echipamente care permit fabricarea unui singur produs
e) Posibilitatea de a reduce stocurile de materii prime și materiale
f) Obținerea unei calități adecvate a produsului necesar
2. DECIZII STRATEGICE REFERITOARE LA SURSELE DE CUMPĂRARE

3. IDENTIFICAREA, EVALUAREA ȘI SELECȚIA FURNIZORILOR

ETAPE
a) Identificarea furnizorilor existenţi
- Lista candidaţilor ce pot fi consideraţi
b) Stabilirea criteriilor de selecţie
- Lista criteriilor de selecţie
c) Evaluarea preliminară
- Lista furnizorilor calificaţi
d) Evaluarea detaliată
- Chestionare; informaţii financiare şi comerciale; vizite
e) Selecţia furnizorilor
- Lista furnizorilor aprobaţi
4. MANAGEMENTUL BAZEI DE FURNIZORI

DECIZII MAJORE
a) Menţinerea furnizorilor cu performanţe adecvate
b) Renunţarea la furnizorii necorespunzători
c) Selecţia unor noi surse de cumpărare
d) Stabilirea, dezvoltarea şi modificarea relaţiilor cu
furnizorii

5. METODE DE EVALUARE A FURNIZORILOR FIRMEI

a) Metoda criteriilor ponderate

 b) Metoda indicelui costurilor

6. DECIZII PRIVIND CUMPĂRAREACANTITĂȚII POTRIVITE LA TIMPUL

POTRIVIT
a) Cumpărarea de pe o zi pe alta
b) Cumpărarea în funcţie de cerinţele curente
c) Cumpărarea anticipată
d) Cumpărarea speculativă
 CURSUL 8: TRANSPORTUL MĂRFURILOR

1. IMPORTANȚA ECONOMICĂ A TRANSPORTULUI

La nivel microeconomic
a) Utilitatea de loc
b) Utilitatea de timp
c) Utilitatea de formă
d) Impactul asupra competitivităţii
e) Contribuţia la costuri şi preţuri
f) Efectul de pârghie asupra profitului
g) Impactul asupra altor activităţi logistice
h) Influenţa asupra altor activităţi ale organizaţiei

La nivel macroeconomic
a) Posibilitatea specializării geografice
b) Producţia pe scară mare
c) Intensificarea concurenţei
d) Dezvoltarea economică

2. ELEMENTE DE ECONOMIE A TRANSPORTURILOR

• Cererea de transport
• Structura costurilor de transport
• Strategii de preț
3. MODURILE DE TRANSPORT

Caracteristicile modurilor de transport

a) Costurile
b) Timpul de tranzit/viteza
c) Consecvenţa
d) Disponibilitatea
e) Flexibilitatea
f) Frecvenţa
g) Siguranţa

Analiza comparativă a modurilor de transport

 Ierarhizarea relativă a modurilor de transport, în funcţie de costuri şi caracteristicile de
performanţă(a)

Transportul intermodal
• Alte denumiri: multimodalism, servicii coordonate
• Combinarea a două sau trei moduri de transport, între punctul de origine şi destinaţia finală a
mărfurilor, în vederea deplasării eficiente sub aspectul timpului şi costurilor şi pentru a oferi
clienţilor servicii “de la uşă la uşă”.

4. DECIZII REFERITOARE LA TRANSPORTUL MĂRFURILOR

Decizii strategice
a) Modurile de transport
b) Coordonarea modurilor de transport
c) Gradul de implicare directă în activităţi de transport
d) Numărul transportatorilor
e) Gradul şi modalitatea de consolidare
Decizii operaționale
a) Selecţia transportatorilor
b) Programarea transporturilor
c) Stabilirea rutelor
d) Efectuarea comenzilor de servicii
e) Urgentarea transportului
f) Redirecţionarea transportului
g) Urmărirea transportului

Evaluarea și selecția transportatorilor

• Etapa 1
 prospectarea pieţei serviciilor de transport
• Etapa 2
 definirea criteriilor de selecţie
• Etapa 3
 evaluarea preliminară
• Etapa 4
 evaluarea detaliată
• Etapa 5
 alegerea transportatorilor

Programarea transporturilor și stabilirea rutelor

Principii pentru buna programare şi stabilire a rutelor
a) Mijloacele de transport auto vor fi încărcate cu mărfurile care urmează să fie livrate unor
destinaţii aflate unele în apropierea altora
b) Opririle în zile diferite vor fi astfel programate încât să alcătuiască grupuri compacte
c) Proiectarea unei rute va începe cu oprirea cea mai îndepărtată faţă de depozitul de livrare a
mărfurilor
d) Succesiunea opririlor situate pe ruta unui mijloc de transport auto trebuie să aibă configuraţia
unei lacrimi
e) Cele mai eficiente rute sunt proiectate pe baza utilizării celor mai mari vehicule disponibile
f) Preluările de mărfuri trebuie să fie incluse în rutele de livrare, în loc să fie lăsate la finalul rutei
g) O oprire care este foarte îndepărtată în raport cu grupul de puncte care constituie ruta este un
bun candidat pentru un mijloc de livrare alternativ
h) Vor fi evitate restricţiile de timp care diminuează foarte mult durata opririi

5. MĂSURAREA COSTURILOR ȘI PERFORMANȚELOR

Măsurarea costurilor
• Indicatori absoluți și relativi

Aspecte urmărite în măsurarea performanțelor

a) resursele disponibile
b) activitatea de transport
c) gradul de utilizare a resurselor
d) productivitatea
e) eficienţa
f) eficacitatea
 CURSUL 10:DEPOZITAREA MĂRFURILOR (I)

1. EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE DEPOZITARE

Caracteristicile conceptului tradițional de depozitare

a) Caracterul static al depozitării
b) Necorelarea cu alte activități logistice
c) Preocupările limitate pentru creșterea eficacității operațiunilor din interiorul depozitului
d) Accentul pe resursele umane

Perspectiva modernă privind depozitarea

a) Depozite regionale
b) Depozite localizate strategic
c) Centre de distribuție dedicate
d) Depozite de distribuție centrale
e) Depozite multi-țări
f) Servicii adiacente depozitării
g) Promovarea noilor tehnologii

2. ROLUL DEPOZITELOR

a) Coordonarea ofertei cu cererea

- Incertitudini referitoare la cerere
- Incertitudini referitoare la ciclul de performanţă
- Cerere sezonieră
- Producţie sezonieră
b) Obţinerea de economii de costuri
- Cumpărare
- Producţie
- Transport
c) Continuarea sau amânarea producției sau prelucrării
- Procesul de producție/prelucrare poate continua în spațiile de depozitare
d) Îndeplinirea unor obiective de marketing
- Reducerea timpului de livrare
- Adăugarea de valoare
- Creşterea prezenţei pe piaţă

3. FUNCȚIILE DEPOZITELOR

a) Păstrarea mărfurilor
- Depozitare pe termen lung
- Depozitare sezonieră
- Depozitare temporară

b) Consolidarea livrărilor
- Produsele primite din mai multe surse sunt reunite în vederea livrării către client, prin
intermediul unui singur transport
- În cazul în care cantitățile necesare clientului din fiecare sursă sunt prea mici pentru a justifica
transporturi individuale

c) Divizarea lotului
- Mărfurile sunt livrate de la fiecare furnizor la depozit în cantități mari, iar depozitul livrează
clienților în cantități mici

d) Crearea unei structuri sortimentale

- Produsele provin de la unitățile de producție ale aceleiași firme
- Produsele provin de la firme diferite
e) Oferirea unor servicii de valoare adăugată
- Exemple:
• Ambalare
• Etichetare
• Asamblare a unor componente de produs
• Corectarea unor probleme de producție
- Avantaje:
a) Satisfacerea cerințelor clienților
b) Reducerea riscurilor
c) Scăderea nivelului stocului necesar

4. PRINCIPALELE TIPURI DE DEPOZITE

a. Criteriul: Felul mărfurilor depozitate

• depozite de mărfuri generale
• depozite specializate
b. Criteriul: Rolul îndeplinit
• depozite de stocare (de păstrare pe termen lung)
• centre (depozite) de distribuţie
c. Criteriul: Forma de proprietate
• depozit privat
• depozit public
• depozit contractual
 CURSUL 10: DEPOZITAREA MĂRFURILOR (II)

1. DEPOZITELE PRIVATE, PUBLICE ȘI CONTRACTUALE

Criterii cantitative de evaluare a tipurilor de depozite

a) Durata depozitării
b) Investiția fixă
c) Costurile unitare

Criterii calitative de evaluare a tipurilor de depozite

a) Gradul de conformitate cu specificul gamei de produse
b) Flexibilitatea operațională
c) Flexibilitatea amplasării
d) Efectele sinergetice potențiale
e) Economiile de scară potențiale
2. VARIANTE ȘI METODE DE AMPLASARE A DEPOZITELOR

Variante de amplasare:
a) amplasare în funcţie de piaţă
b) amplasare în funcţie de producţie
c) amplasare intermediară

Paradigma prezenţei locale

Clasificarea metodelor în funcţie de:

a) numărul depozitelor
- unul / mai multe depozite
b) caracterul discret al cererii
- metode continue / metode discrete
c) gradul de agregare a datelor
- mic / mare
d) orizontul de timp
- statice / dinamice

3. METODE DE AMPLASARE A UNUI SINGUR DEPOZIT

Metoda centrului de gravitație

• Denumită și metoda grilei
• Caracter static și continuu
• Determină amplasamentul care asigură satisfacerea cererii clienților, în condițiile celui
mai mic cost total
• Costul de transport trebuie să fie minimizat pentr ansamblul ariei geografice unde va fi
amplasat centrul de gravitație (locul unde va fi depozitul)
• Amplasamentul depozitului se poate calcula în funcție de: (i) distanță; (ii) cantitate; (iii)
cantitate și distanță; (iv) cantitate, distanță și timp
4. METODE DE AMPLASARE A MAI MULTOR DEPOZITE

a) Metode exacte
- Metoda centrului de gravitație multiplu (determină amplasamentele depozitelor care generează
costul de transport minim)
- Metodele de programare liniară
- Variante metodologice de programare liniară: (i) optimizarea rețelei; (ii) programarea cu
numere întregi mixtă

b) Metode de simulare
- Soluția obținută este suboptimă
- Principalul avantaj: descrierea precisă a realității
- Aplicarea unei metode de simulare presupune definirea rețelei logistice (unități de producție,
depozite și clienți) și a componentelor majore de cost

5. ARANJAREA MĂRFURILOR ÎN DEPOZIT

Modalităţi de preluare a mărfurilor pentru constituirea comenzilor:

a) selecţia individuală
b) ruta de preluare
c) aria repartizată pe lucrător

Reguli intuitive de amplasare – criterii:

a) complementaritatea
b) compatibilitatea
c) popularitatea
d) mărimea
Ordinea considerării:
• Mai întâi complementaritatea şi compatibilitatea, apoi popularitatea şi mărimea
 CURSUL 11: GESTIUNEA STOCURILOR (I)

1. ROLUL STOCURILOR

Stoc
• Expresia cantitativă sau valorică a materiilor prime, componentelor, subansamblelor,
produselor în curs de prelucrare sau produselor finite care sunt menținute în vederea utilizării lor,
pe măsura apariției necesităților
• Există în numeroase puncte ale sistemului logistic al firmei, în mijloace de transport, în
depozite, în centre de distribuție, în magazine etc.

Rolul stocurilor
a) Îmbunătățirea serviciului logistic pentru clienți
- Asigurarea disponibilității produselor pentru satisfacerea cererii clienților
- Nivelul de servire recomandat este de 100% în cazul produselor a căror lipsă din stoc ar genera
costuri mari datorită opririi producției sau ar conduce la efecte nedorite
b) Echilibrul relației dintre cerere și ofertă
- Cerere sezonieră
- Ofertă sezonieră
c) Reducerea costurilor
- Economiile de scară
• producţie
• cumpărare
• transport
- Valorificarea unei conjuncturi de preţ favorabile
d) Diminuarea incertitudinii
- Protejarea firmei de variațiile neașteptate, pe termen scurt, deopotrivă ale cererii pieței și ale
livrărilor efectuate de furnizori
- Menținerea unui stoc de siguranță
2. INFLUENȚA NIVELULUI DIN CANALUL DE MARKETING

a) Producătorul
- Politica de stocuri se referă la o gamă diversă de materii prime, materiale, subansamble,
componente, produse în curs de prelucrare, produse finite
- Grad mare de implicare în privința stocurilor
- Investiții în stocuri realizate uneori pe termen mai lung decât în cazul angrosiștilor și
detailiștilor
- Din perspectiva obținerii economiilor de scală, cantitatea de produse cumpărate depinde de
capacitatea echipamentelor nu de cererea estimată pentru perioada imediat următoare, abordare
ce se bazează pe stocuri de inputuri
- Există firme care își fundamentează deciziile de producție pe cererea estimată sau exprimată și
diminuează stocurile deținute, conform filozofiei just in time

b) Angrosistul și distribuitorul
- Existența angosistului și distribuitorului este justificată de asigurarea cantității și diversității
sortimentale pentru clienții din aval
- Diversitatea stocurilor este mai mare decât în cazul producătorului și mai mică decât în cazul
detailistului
- Contribuie la asigurarea echilibrului dintre cerere și ofertă, în cazul produselor sezoniere
- Se confruntă cu o dublă presiune în privința stocurilor:
• Din amonte: înnoirea și diversificarea sortimentelor de produse
• Din aval: transferul responsabilității de menținere a stocurilor de la detailist la distribuitor

c) Detailistul
- Riscurile menținerii de stocuri se repartizează pe o gamă variată de produse
- Detailistul pune accentul pe circulația rapidă a mărfurilor, profitabilitatea directă pe produs și
pe disponibilitatea produselor pentru a satisface cererea
- Posibilități sporite de control al valorii și structurii stocurilor, bazate pe noile tehnologii ITC
3. TIPURI DE STOCURI
a) stocul de bază (ciclic)
b) stocul de siguranţă
c) stocul în tranzit
d) stocul mediu

4. COSTURILE GENERATE DE STOCURI

a) costurile de achiziţionare
- selecţia furnizorilor, negociere, formularea şi transmiterea comenzii
- transportul mărfurilor, recepţia mărfurilor, manipularea mărfurilor

b) costurile de menținere a stocurilor

- costurile financiare
- costurile de depozitare
- costurile de asigurare
- costul deteriorării şi uzurii mărfurilor

c) costurile datorate rupturilor de stoc

- costul vânzărilor pierdute
- costul pierderii loialităţii clienţilor
- costul unei noi comenzi
 CURSUL 12: GESTIUNEA STOCURILOR (II)

1. PLANIFICAREA STOCURILOR ÎN CONDIȚII DE CERTITUDINE

Punctul de reaprovizionare
Mărimea stocului la care se impune lansarea unei noi comenzi, în vederea asigurării continuității
satisfacerii cererii

P=DxT
unde:
P = punctul de reaprovizionare (U.M. cantitative)
D = cererea medie zilnică (U.M. cantitative)
T = durata ciclului de performanţă (mărimea intervalului de reaprovizionare)

Mărimea comenzii
Cantitatea economică a comenzii (formula lui Wilson)

Cc = costul comenzii
D = cererea anuală (U.M. cantitative)
Cs = costul anual al menţinerii stocului (% din valoarea stocului anual)
Cu = costul unitar al produsului
2. METODA JUST-IN-TIME

Filozofie de control al stocurilor

• Scopul:
- Limitarea stocului la cantităţile necesare de materii prime / materiale, în locul potrivit, la
momentul potrivit, pentru a realiza cantitatea potrivită de produse finite, conform cererii
clienților

Filozofie de programare
• Întregul lanț de aprovizionare-livrare este sincronizat pentru a răspunde cerinţelor
producţiei sau clienţilor

Termenul JIT este utilizat pentru a susține următoarele idei:

• înlăturarea stocurilor din lanțul de aprovizionarelivrare
• un sistem de control al producţiei (pull)
• o filozofie de înlăturare a risipei
• o strategie de management al resurselor umane

Principalele caracteristici ale metodei JIT

• relaţiile strânse cu un număr mic de furnizori şi transportatori
• utilizarea în comun a informaţiilor de clienţi şi furnizori
• frecvenţa mare a producţiei, cumpărării şi transportului unor cantităţi mici de mărfuri
• niveluri minime de stoc
• înlăturarea incertitudinii în canalul de aprovizionarelivrare
• obiectivele privind calitatea înaltă
Responsabilitățile specialiștilor în domeniul cumpărării, în condițiile aplicării metodei JIT
• relaţiile cu funcţia de proiectare
• relaţiile cu furnizorii
• identificarea furnizorilor potenţiali
• certificarea furnizorilor
• evaluarea performanţelor furnizorilor

Dezavantaje potențiale ale metodei JIT pentru organizația cumpărătoare

• tehnicile neadecvate de previzionare a cererii
• gradul redus de flexibilitate a funizorilor faţă de variaţiile cererii
• performanţele variabile ale furnizorilor
• problemele de calitate la nivelul furnizorilor
• comunicarea necorespunzătoare
• creşterile de preţuri

3. CONTROLUL AGREGAT AL STOCURILOR

Principalele metode
a) viteza de circulaţie
b) analiza ABC
c) regula rădăcinii pătrate
d) relaţia dintre stoc şi cerere
e) limita investiţiei totale
Analiza ABC; Analiza Pareto; Metoda 80/20
• Trei categorii de produse:
• A – produse cu circulaţie rapidă
• B – produse cu viteză de circulaţie medie
• C – produse cu circulaţie lentă
• 20% dintre produse generează 80% din
vânzări

Etapele aplicării metodei

a) stabilirea listei produselor
b) ierarhizarea produselor în funcţie de vânzări
c) calcularea ponderilor cumulate în vânzări
d) calcularea ponderilor cumulate în numărul de produse
e) clasificarea produselor

Y = (1+a)X / (a+X )
unde:
Y = ponderea cumulată în vânzări
X = ponderea cumulată în numărul de articole
a = o constantă
 CURSUL 13: SISTEMUL INFORMAȚIONAL LOGISTIC

1. SISTEMUL INFORMAȚIONAL LOGISTIC AL UNEI ORGANIZAȚII

• Constă în resursele umane, echipamentele, soluțiile informatice, metodele și procedurile
utilizate pentru asigurarea datelor și informațiilor necesare, în vederea adoptării deciziilor
strategice și operaționale, referitoare la activitățile logistice ale organizației

Pentru a fi utile procesului decizional, informațiile trebuie să aibă următoarele caracteristici:

a) Actualitate
b) Relevanță
c) Acuratețe
d) Accesibilitate

Corelaţia dintre sistemul informaţional logistic şi etapele procesului de management

logistic
2. COMPONENTELE SISTEMULUI INFORMAȚIONAL LOGISTIC
În funcție de tipurile de activități logistice vizate, principalele componente ale sistemului
informațional logistic sunt:
a) Sistemul de management al comenzilor
b) Sistemul de management al depozitului
c) Sistemul de management al transportului
3. EVOLUȚIA LANȚULUI DE APROVIZIONARE-LIVRARE ȘI SISTEMELE
INFORMAȚIONALE

4. SISTEMELE DE MANAGEMENT AL DEPOZITULUI ȘI AL TRANSPORTULUI

Sistemele de management al depozitului

Principalele module:
a) Controlul stocurilor
b) Managementul spațiilor de depozitare
c) Interfața de control al calității
d) Selecția comenzilor
e) Completarea automată a stocurilor
f) Recepția
g) Expedierea
h) Productivitatea operatorilor
i) Generarea de rapoarte
Sistemele de management al depozitului
Principalele caracteristici considerate pentru selecția celei mai adecvate soluții de management
al depozitului se referă la următoarele aspecte:
a) Caracteristicile generale
b) Preluarea și ambalarea mărfurilor
c) Controlul stocurilor
d) Expedierea mărfurilro
e) Facturarea
f) Livrarea la client
g) Comerțul electronic

Sistemele de management al transportului

Întrebări majore la care trebuie să răspundă organizaţia pentru a aborda în mod adecvat
procesul de achiziţionare a unei soluţii de management al transportului:
a) Care este valoarea pe care o oferă sistemul?
b) Care sunt riscurile implementării?
 CURSUL 14: ORGANIZAREA ACTIVITĂȚILOR LOGISTICE

1. EVOLUȚIA STRUCTURILOR LOGISTICE

Structura organizatorică
• Setul de sarcini formale, atribuite indivizilor și departamentelor
• Relațiile de raportare, incluzând liniile de autoritate, responsabilitatea decizională, numărul
nivelurilor ierarhice și domeniul de control al managerului
• Proiectarea sistemelor, pentru asigurarea coordonării eficace, transdepartamentale a angajaților

Paradigme organizatorice tradiționale

a) Structura funcțională verticală
Gruparea sarcinilor şi activităţilor pe funcţii ale întreprinderii
Paradigme organizatorice tradiționale
b) Structura pe divizii
Divizarea organizaţiei în mai multe componente, numite divizii, fiecare dintre acestea
reunind o serie de departamente care contribuie la realizarea unui anumit output (un produs, un
program sau un serviciu pentru un singur client)

Paradigme organizatorice tradiționale

c) Structura matriceală
Structura ce îmbină aspectele structurii funcţionale şi ale structurii pe divizii, fiind
caracterizată de linii de autoritate duale
Paradigme organizatorice noi
Organizația care învață
• Încurajează schimbarea, structura orizontală şi comunicarea
• Caracteristici:
a) structura bazată pe echipe şi reţele
b) accesul deschis la informaţii
c) descentralizarea deciziilor şi elaborarea participativă a strategiilor
d) împuternicirea angajaţilor
e) cultura adaptării
2. MUTAȚII ÎN ORGANIZAREA LOGISTICĂ

Principalele stadii ale evoluției organizației logistice

a) Stadiul fragmentării
b) Stadiul de agregare funcțională
c) Stadiile de integrare a proceselor

Stadiile de agregare funcțională

a) Stadiul care a constat în gruparea operațională a două sau mai multe funcții
logistice, fără a produce modificări semnificative în departamentele tradiționale și în ierarhia
organizației
• Polii în jurul cărora s-a realizat agregarea au fost adesea managementul materialelor
și distribuția fizică

b) Stadiul în care logisticii i se conferă o poziție mai înaltă și responsabilități superioare în cadrul
organizației
• Se constituie un pol de agregare la un nivel superior celui din primul stadiu de agregare
funcțională. Cel de-al doilea pol este situat întrunul dintre departamentele tradiționale.
• Poli de agregare prioritară: fie distribuția fizică, fie managementul materialelor

c) Stadiul în care sunt reunite toate funcțiile și operațiunile logistice sub autoritatea unui singur
manager situat la nivelul superior al organizației
• Integrarea ariilor logistice este completă
• Managerul logistic reunește sub autoritatea sa următoarele componente:
- operațiunile logistice, susținerea logistică, planificarea resurselor logistice, planificarea
strategică logistică, controlling-ul logistic
Stadiile de integrare a proceselor
a) Primul stadiu
- Accentul pe valoarea adăugată pentru client
- Structură organizatorică orizontală și flexibilă
b) Al doilea stadiu
- Bazat pe echipe de lucru interconectate electronic, pentru a desfășura activități de importanță
critică, într-un mod integrat
- Permite adaptarea la cerințele dinamice ale clienților