Curs 1

Circuitul economic de ansamblu

Macroeconomia studiază fenomenele și procesele economice care au loc în ansamblul economiei

naționale, la nivel agregat.

Dacă la microeconomie am studiat comportamentul individual al consumatorului și producătorului, sau

comportamentul unor anumite piețe, la macroeconomie vom aborda fenomene economice ce au loc la
nivel național, sau agregate care se formează tocmai pe baza activității macroeconomice. Spre exemplu,
dacă la microeconomie am studiat producția la nivel de firmă, la macroeconomie vom studia producția la
nivel național (respectiv Produsul Național), evoluția nivelului general al prețurilor (inflația), evoluțiile
pieței muncii (șomajul), etc.

Economia națională reprezintă ansamblul activităților economice și sociale ce au loc în interiorul unei
țări, precum și interdependențele dintre acestea.

Economia de piață are caracter dual, înglobând două mari componente:

 economia reală (în care se produc bunuri și servicii destinate pieței)

 economia financiară (care are rolul de a finanța economia reală și de a facilita schimburile care au
loc în interiorul acesteia).

Dată fiind multitudinea interdependențelor dintre cele două, acestea se influențează reciproc. Astfel, orice
eveniment sau evoluție neașteptată a pieței financiare va influența economia reală, și invers.

Sectoarele instituționale ale economiei naționale:

a) Societăţi nefinanciare, care produc bunuri şi servicii destinate pieţei, în scopul obținerii de profit.
b) Instituţii financiare și de credit, care au ca funcţie principală finanţarea activităţii economice, adică
atragerea de lichidități de la persoanele fizice sau juridice care le dețin în exces (depozite), și oferirea de
lichidități persoanelor care au deficit (credite).
c) Companii de asigurări, care îndeplinesc funcţia de asigurare, adică de transformare a riscurilor
individuale în riscuri colective şi care se finanţează din primele de asigurare.
d) Administraţiile publice, care produc servicii nemarfare pentru populație şi efectuează operaţii de
redistribuire a veniturilor şi bogăţiei naţionale. Finanţarea lor se face din vărsăminte obligatorii (taxe,
impozite, cotizații) ale celorlalte instituţii, primite direct sau indirect, prin redistribuire. Acest sector
administrativ este divizat în alte trei subsectoare:
- administraţia centrală, a cărei competenţă se întinde pe întreg teritoriul ţării; un exemplu este
guvernul;
- administraţiile locale, a căror competenţă priveşte doar o parte a teritoriului naţional; de
exemplu, primăria unui oraş.
- administraţiile securităţii sociale, care au ca activitate principală prestaţiile sociale, şi ale
căror surse provin din cotizaţiile sociale.
e) Administraţiile private, care produc servicii nemarfare pentru anumite categorii sociale şi care se
finanţează din contribuţii voluntare efectuate de gospodării sau firme şi din veniturile pe proprietate. Ex:
Crucea Roşie, UNICEF.
f) Gospodăriile, a căror funcţie principală este consumul şi ale căror venituri provin din salarii,
proprietate şi transferuri. Pe de altă parte, gospodăriile au un rol foarte important în economie întrucât
oferă forță de muncă, un factor de producție extrem de important.
g) Restul lumii, sector care grupează unităţile nerezidente care efectuează operaţiuni cu unităţile
instituţionale rezidente.

Între aceste sectoare instituționale au loc în permanență schimburi economice de natură monetară,
materială (reală) sau monetaro - reală, iar ansamblul acestora poate fi surprins cu ajutorul fluxului
circular al venitului, care arată că veniturile unor categorii de agenți economici reprezintă cheltuieli
pentru alte categorii de agenți economici. Acesta descrie tranzacţiile care au loc pe pieţele produselor, ale
factorilor de producţie şi pe piaţa financiară între toate unităţile economice care formează economia
naţională.

Prin intermediul pieței factorilor de producție, firmele cumpără forță de muncă de la

gospodării, iar cu veniturile astfel obținute, gospodăriile achiziționează bunuri și servicii
produse de către firme, pe piața bunurilor de consum.

În sectorul financiar, băncile și alte instituții financiare atrag economiile populației, și

oferă credite pentru investiții firmelor, sau diverse împrumuturi persoanelor fizice.

Administrațiile publice colectează taxe și impozite de la populație și firme, și au rolul

de a asigura buna funcționare a statului și economei, prin realizarea de cheltuieli publice
(sistemul de educație, de sănătate, infrastructură, etc.).

Relațiile realizate cu restul lumii se concretizează în exporturi (vânzări de bunuri și

servicii în exteriorul țării) sau importuri (cumpărări de bunuri și servicii din exteriorul țării).

Astfel, toate aceste fluxuri relevă apariția unor retrageri și a unor injecții.
Retragerile (R) din fluxul circular al venitului sunt:

1. Economiile (S) – părți din veniturile gospodăriilor pe care acestea nu le cheltuie

pentru consum, și le depun la bănci sub forma depozitelor.

2. Impozitele și taxele (IT) – reprezintă retrageri întrucât sumele respective nu mai pot
fi cheltuite pentru consum (în cazul menajelor) sau investiții (în cazul firmelor).
Taxele și impozitele sunt sume plătite de contribuabili ce reprezintă venituri la bugetul
de stat. În majoritatea statelor europene și în SUA nu este utilizat conceptul de
impozit, ci doar cel de taxă. În România însă sunt utilizate ambele, iar între ele există
diferențe.
Taxele sunt plăți către bugetul statului ocazionate de prestarea unui serviciu public de
către o instituție de stat, în timp ce în cazul impozitelor lipsește obligația din partea
statului de a presta un serviciu contribuabililor, baza de impozitare fiind consumul,
averea sau venitul contribuabililor. Cuantumul taxelor se stabilește în funcție de natura
serviciului prestat, în timp ce cuantumul impozitelor se stabilește în funcție de baza
impozitată. Impozitele au termene fixe de plată, în timp ce taxele se plătesc numai
atunci când se solicită un anumit serviciu instituțiilor statului.
Impozitele pot fi directe sau indirecte.
Impozitele directe se plătesc direct de către contribuabili iar obiectul acestora îl
constituie existența averii sau a venitului (impozit pe venit, profit, dividende, clădiri,
autoturisme, etc.).
Impozitele indirecte au ca obiect cheltuirea/consumul averii sau venitului (TVA,
accize, taxe vamale), sunt incluse în prețurile de piață ale bunurilor și serivciilor, fiind
suportate de consumatori, dar sunt virate la bugetul de stat de către vânzători.

3. Importurile (Imp) – cheltuielile gospodăriilor pentru bunuri de consum achiziționate

din exterior, sau cheltuielile firmelor pentru factori de producție cumpărați din
exterior.

R=S+T+Imp

Injecțiile (J) la nivelul fluxului circular al venitului:

1. Investițiile (I) – cheltuieli ale firmelor destinate creșterii stocului de capital sau
înlocuirii capitalului uzat.
2. Cheltuielile guvernamentale (G) - achizițiile guvernamentale de bunuri și servicii
3. Exporturile (Exp) – vânzările firmelor rezidente către restul lumii.

J=I+G+Exp

La nivelul echilibrului macroeconomic, retragerile sunt egale cu injecțiile:

R=J

S+IT+Imp = I+G+Exp

(S-I) + (IT-G) = Exp-Imp

Economisirea privată netă + Soldul bugetului de stat = Soldul balanței comerciale

Soldul bugetului de stat este pozitiv dacă veniturile la bugetul de stat sunt mai mari decât
cheltuielile, și atunci se înregistrează excedent bugetar.

Soldul bugetului de stat este negativ dacă veniturile la bugetul de stat sunt mai mici decât
cheltuielile, și atunci se înregistrează deficit bugetar.

Veniturile la bugetul de stat provin din taxele și impozitele încasate de stat de la populație și
firme. Cheltuielile la nivelul bugetului de stat sunt compuse din Cheltuieli Guvernamentale
pentru bunuri și servicii (G) și Transferuri (Tr) către populație, respectiv pensii, ajutoare
social, alocații, etc.

Într-o abordare mai amănunțită, dat fiind faptul că statul realizează anumite transferuri către
populație din veniturile primite sub formă de impozite și taxe, calculăm impozitele și taxele
nete: ITn=IT-Tr.

În aceste condiții, soldul bugetului de stat se calculează: ITn-G, iar identitatea de egalitate a
retragerilor și injecțiilor va fi:

(S-I) + (ITn-G) = Exp-Imp

Soldul balanței comerciale este dat de Exportul net (Exp net), care este diferența Export –
Import.

Dacă exportul net este pozitiv, adică exportul este mai mare decât importul, atunci se
înregistrează excedent comercial.

Dacă exportul net este negativ, adică exportul este mai mic decât importul, atunci se
înregistrează deficit comercial.

Dacă economisirea netă a sectorului privat este nulă, orice deficit bugetar se
transformă într-un deficit de cont curent extern. Deficitele concomitente de buget şi cont
curent care apar atunci când sectorul privat este în echilibru sunt denumite „deficite
gemene”.