Clasa a XII a C Coman Andreea Cristina Colegiul Comercial Carol I

PRINCIPIILE CALCULATIEI COSTURILOR

Calculatia costurilor utilizeaza urmatoarele principii:

a. determinarea obiectului calculatiei costurilor;
b. alegerea metodei de calculatie;
c. organizarea calculatiei contabile in concordanta cu celelalte forme de calculatie
economica;
d. delimitarea pe feluri de activitati a indicatorilor economico-financiari care fac
obiectul calculatiei costurilor;
e. delimitarea in timp a datelor si informatiitor pe baza carora se calculeaza
indicatorii economico-financiari;

f. delimitarea in spatiu sau pe locuri de cheltuieli a datelor si informatiitor care stau la

baza calcularii indicatorilor economico-financiari.

Procedee de calculatie a costurilor :

1. Procedeul suplimentării realizează calculul costului de producţie prin însumarea
cheltuielilor directe cu cote de cheltuieli indirecte şi stabileşte modul concret de
calcul al cotelor de cheltuieli indirecte imputate (repartizate) raţional asupra
obiectelor de calculaţie.
Procedeul suplimentării reprezintă modalitatea de calcul a costului de producţie prin
însumarea cheltuielilor directe cu cote de cheltuieli indirecte.
2. Procedeul diviziunii simple este folosit pentru calculul costului unitar de producţie
(pe unitatea fizică de produs sau pe bucată) în cazul fabricării unor cantităţi de
produse perfect omogene.
Procedeul diviziunii simple este mai puţin utilizat, deoarece presupune o producţie
perfect omogenă, caz mai rar întâlnit în producţia industrială modernă.
3. Procedeul cantitativ presupune calculul unui cost unitar mediu al produselor
asociate (colaterale, simultane sau cuplate) cu valori de întrebuinţare apropiate, ca
raport dintre totalitatea cheltuielilor efectuate şi totalitatea cantităţilor obţinute.
Procedeul se aplică limitat în industria chimică şi petrolieră în special atunci când se
separă produse dintr-un proces de amestec.

1
Clasa a XII a C Coman Andreea Cristina Colegiul Comercial Carol I

4. Procedee de echivalenţă prin care se echivalează cantitatea de produse obţinute

dintr-un sortiment, în funcţie de o caracteristică aleasă (parametru de produs).
Conform procedeului, se totalizează întreaga cantitate echivalată şi se raportează
cheltuielile colectate la cantitatea echivalată obţinându-se un cost unitar echivalent
(sau convenţional) pe unitatea de parametru. În final, pentru calculul costului unitar
al fiecărui produs se înmulţeşte costul unitar echivalent pe unitatea de parametru cu
parametrul respectiv. Costul total al sortimentului se obţine înmulţind costul unitar al
produsului cu cantitatea de produse obţinute din sortimentul respectiv.
5. Procedeul indicilor de echivalenţă în raport direct - procedeul se utilizează pentru
determinarea costului unitar în cazurile în care:
- cu aceleaşi cheltuieli de manoperă şi materii prime se realizează, de regulă
simultan produse finite sau semifabricate diferite, dintre care cel puţin două să fie
considerate produse principale;
- acelaşi material se prelucrează sub diverse forme, cu cheltuieli de manoperă
diferite; produsele obţinute fac parte din aceleaşi tipuri, sorturi, dimensiuni, sau au
calităţi diferite.
6. Procedeul indicilor de echivalenţă în raport invers se aplică în cazul când
cheltuielile sau o parte din acestea se modifică invers proporţional cu anumiţi
parametrii (cazul cheltuielilor de prelucrare de fineţe când cheltuielile sunt cu atât
mai mari cu cât dimensiunea de prelucrare a reperelor este mai mică).
Procedeul este asemănător cu procedeul indicilor de echivalenţă în raport direct cu
menţiunea că se va luadrept bază de echivalare produsul cu parametrul cel mai mic
iar acesta se va plasa la numărătorul rapoartelor (indicilor) de echivalenţă.
7. Procedeul echivalării cantitative a produsului secundar cu produsul principal se
aplică în acele întreprinderi industriale la care se obţin din procesul de producţie un
produs principal şi unul sau mai multe produse care se consideră secundare:
schelele petroliere, unde pe lângă ţiţei se obţine ca produs secundar gazul de cocs;
centralele hidroelectrice, care pe lângă curentul electric produs, livrează terţilor apă
din lacurile lor de acumulare. Cheltuielile de producţie efectuate pentru toate
produsele se separă prin transformarea produsului secundar în produs principal.
8. Procedeul deducerii valorii produselor secundare (procedeul restului, procedeul
valorii rămase) se utilizează pentru determinarea costului unitar pentru procese de
producţie din care se obţin concomitent un produs principal şi unul sau mai multe
produse secundare.

2
Clasa a XII a C Coman Andreea Cristina Colegiul Comercial Carol I

Drept cauze ale apariţiei costurilor de proces pot fi considerate:

1. modificări ale poziţiei strategice ale întreprinderii;
2. modificări in cererea de isturilor existente.
Bibliografie:

 2.4 Principiile calculatiei costurilor - Contabilul.ro

 Principiile calculatiei costurilor - Contabilitate - ScriGroup