MATILDA CARAGIU MARIOłEANU

D I C ł I O N A R A R O M Â N

(M A C E D O - V L A H)

*DIARO*

C O M P A R A T I V (român literar ~ aromân)

CONTEXTUAL
NORMATIV
MODERN

EDITURA ENCICLOPEDICĂ

Bucure ti - 1997
Fiicei mele, BRÂNDU A
 PREFAłĂ

DIARO este un ultimam cogito: este rezultatul 'lucrării' timp de o viaŃă

asupra aromânei, în sensul de p r a c t i c a r e, de s t u d i e r e i de
a p r o f u n d a r e a limbii mele materne.
Am conceput dicŃionarul în mai multe variante (1987-1990), aceasta fiind
cea din urmă. Excerptarea materialului s-a efectuat între anii 1988-1992 ( i,
uneori, în continuare, până la forma dată la tipar, la 15 mai 1996), iar
introducerea în computer a durat alŃi trei ani (numai pentru volumul I,
perioadă care include însă i ucenicia 'scrisului' cu computerul).
DIARO va avea trei volume, acesta fiind cel dintâi, care cuprinde literele
A, B, C, D, precedate de o amplă INTRODUCERE (conŃinând normele
lingvistice i ortografice, principiile lor, tabele cu clasificări folosite în
DIARO etc.). În loc de un capitol i s t o r i c, am reprodus în POSTFAłĂ
textul lucrării mele definitive Un DODECALOG AL AROMÂNILOR sau 12
adevăruri incontestabile, istorice i actuale, asupra aromânilor i asupra limbii
lor (1993; abreviat: CAR., DOD.)
În ce prive te materialul, am avut în vedere, ca punct de plecare, în primul
rând, lucrarea lexicografică fundamentală DICłIONARUL DIALECTULUI
AROMÂN, GENERAL I ETIMOLOGIC, de Tache Papahagi (Bucure ti,
1963, ediŃia I, 1974, ediŃia a II-a; abreviat: DDA), pe care am fi at-o în
întregime.
Sursa de informaŃie cea mai importantă a constituit-o i o constituie însă,
permanent i paralel cu DDA, propriul meu grai (Gr. Aut.): cuvinte, sensuri,
nuanŃe, forme gramaticale, structuri, expresii, variante etc. pe care mi le-am
însu it, de la na tere, în familia mea, compusă din: bunica, Dhafna Papastere
(1873-1952; n. Pupti, în Samarina, Grecia), mama, Athina Caragiu (1900-
1984; n. Papastere, în Hrupi ti, Grecia), tata, Nico Caragiu (1899-1977; n. în
Deniscu, Grecia), fratele meu, Toma (1925-1977, născut, ca i mine, —1927—
în Hrupi ti, Grecia) i sora mea, Geti (n. 1929, în Sarsânlar, Durostor,
România); în casa noastră s-a vorbit i se vorbe te i azi, în mod curent,
aromâna, o aromână curată, nedeformată, autentică; totul este foarte v i u în
mintea mea i, de aceea, s-a a ternut i se a terne mereu pe noi fi e, care s-au
introdus i se vor introduce în continuare, până la terminarea dicŃionarului, în
computer, la locul lor, în DIARO.
La cele izvorâte din trecutul meu (practică i studiu de o viaŃă asupra
aromânei) i la cele preluate din DDA, s-au adăugat i se adaugă noi
PrefaŃă

excerptări din volume de literatură cultă sau populară aromânească, apărute

în ultima vreme în lume, sau cuvinte, sensuri, fonetisme auzite la vorbitori
aromâni. Lista bibliografică s-a încheiat în aprilie 1995.
DIARO este în primul rând un dicŃionar c o m p a r a t i v (român literar ~
aromân); este, apoi, c o n t e x t u a l ( i, tocmai de aceea, întrucâtva
e x p l i c a t i v, contextele fiind de obicei explicative; este un dicŃionar de
tranziŃie spre unul explicativ de tip clasic: stadiul actual al performanŃelor
lingvistice în aromână — sub raportul terminologiilor speciale — mai cu
seamă al celor abstracte — fiind abia la început, acesta nu permite definiŃii
propriu-zise); este n o r m a t i v (sub raport lingvistic i ortografic) i, în fine,
m o d e r n (căci introduce un număr de neologisme considerate necesare;
v. INTRODUCERE, 1, Caracteristicile... ). Ar fi fost de dorit ca DIARO să fie,
totodată, i un dicŃionar e t i m o l o g i c. A studia însă etimologiile tuturor
cuvintelor din aromână fără a le copia pe acelea date de alŃi cercetători
însemna a avea la dispoziŃie încă mulŃi ani în faŃă, ceea ce nu este cazul.
Pentru oricine este interesat de acest aspect al vocabularului aromânesc,
dicŃionarele apărute până la DIARO (mai ales DDA, REW i toate
dicŃionarele etimologice române ti) sunt instrumente de neînlocuit.
DIARO este un dicŃionar care a fost scris pe înŃelesul tuturor, adresându-se
deopotrivă învăŃaŃilor, speciali tilor, dar i celui mai simplu tiutor de carte.
Caracteristicile lui se pot citi în INTRODUCERE.
Este o lucrare care mi-a adus multe satisfacŃii: am redescoperit aromâna,
am văzut că este e x t r e m de bogată, mult mai bogată decât apare ea în
DDA (unde se dau numai contexte din lucrări p u b l i c a t e) i probabil chiar
mai bogată decât apare ea în DIARO. De i aici (în DIARO) aromâna este
rescrisă i mult îmbogăŃită, sunt convinsă că oricând se pot adăuga alte
sensuri i alte cuvinte care mi-au rămas necunoscute. Căci nici o lucrare nu
poate fi exhaustivă, mai ales atunci când ea este opera unui singur om: nici o
fi ă nu a fost scrisă i nici o pagină nu a fost redactată/ introdusă în computer
de altcineva. Orice lipsă, prin urmare — în redactare, în respectarea cu
stricteŃe a normelor pe care mi le-am impus, în inventar etc. — se datorează
numai autoarei. Cer, de aceea, îngăduinŃa cititorilor, care ar trebui să reŃină,
în primul rând, ceea ce este bun, valoros în DIARO, ceea ce nu se găse te în
nici una din lucrările lexicografice de până acum, căci DIARO este o 'saga' a
aromânei: spre deosebire de DDA, care este un dicŃionar 'tezaur' de forme
care a u f o s t, DIARO este un 'tezaur' de valenŃe, de posibilităŃi, de forme
v i i, care ne permit să vedem ce poate deveni aromâna în viitor, o aromână
dinamică, în mi care.

VIII
 PrefaŃă

Acest viitor al aromânei depinde de t i n e r i: ei trebuie să o vorbească, să o

scrie, să o îngrijească, să o cultive, să o îmbogăŃească, să o respecte. Numai
astfel se vor fixa, de la s i n e, normele lingvistice i ortografice: acestea
trebuie să fie opera c o l e c t i v i t ă Ń i i, a comunităŃii aromâne ti de
pretutindeni.

* * *

Dedic această lucrare nu numai fiicei mele, dar i soŃului meu, Constantin
MarioŃeanu (care, de i român nord-dunărean, vorbe te aromâna, i care mi-a
fost alături i la bine i la rău, cu dragoste i devotament), familiei mele i
tuturor aromânilor. O dedic mai ales t i n e r i l o r aromâni i ne-aromâni,
care sper să găsească în DIARO un bun instrument de lucru i o sursă de
informaŃie i chiar de bucurie. Poate că unii dintre ei vor continua ceea ce am
început eu: să adauge alte cuvinte-titlu, să introducă etimologiile, să facă un
DIARO invers, aromân ~ român literar, să dea ediŃii bilingve — prin
traducerea cuvintelor din româna literară i a ezarea acestora în ordine
alfabetică: dicŃionar englez/ grec/ albanez/ bulgar ~ aromân etc.; sau invers:
dicŃionar aromân ~ englez/ grec/ albanez/ bulgar etc.
O dedic, nu în ultimul rând, tinŃei lingvistice: tiu bine că cel puŃin
aromânistica, românistica, romanistica i balcanistica au nevoie de această
lucrare.

***

În numele meu i al aromânilor, de azi i de mâine,

i în numele tiinŃei lingvistice,
aduc aici cele mai vii mulŃumiri
tuturor SPONSORILOR lucrării,
ale căror nume sunt trecute pentru eternitate în
TABULA GRATULATORIA:
generozitatea lor a contribuit
la acoperirea unei părŃi din cheltuielile necesare
tipăririi volumului I din DIARO.

***

IX
PrefaŃă

TA B U L A G R A T U L A T O R I A
S P O N S O R I :

B R Â N D U A MA R I O ł E AN U - N I R O, New York
(care a asigurat întreaga aparatură electronică)

S. C. B A N C P O S T, Bucure ti ( i Sucursala Tulcea)

I A N C U P E R I F A N, Paris
G E O R G E B E C A L I , Bucure ti
I O A N & V I C T O R B E C A L I, Bucure ti

H R I S T U C A R A M A N, Tulcea
M I H A I B I L E C A, Bucure ti
S. C. T U L C O S. A. , Tulcea
M A R I U S C A R N I C I U, Bucure ti

E L E N A P A P A HA G I - D E M M E R, Homburg am Saar

* * *

P R I E T E N I (care au pus mult suflet pentru acordarea unora

din sponsorizările menŃionate): Zoe Ghinescu - Bucure ti; ChiraŃa i
Gheorghe Grameni, Stere Chiriac, Tache Cucliciu, Niculachi Hristu -
Tulcea; Ion Caramitru, Stere Gulea, Hrista Ciuleanu - Bucure ti.

X
 PrefaŃă

TABLA DE MATERII

INTRODUCERE ................................................................................... XIV

1. Caracteristicile DIARO ..................................................................... XIV

(1) DIARO este un dicŃionar comparativ ........................................... XIV
(2) DIARO este un dicŃionar contextual ............................................ XIV
(3) DIARO este un dicŃionar normativ ............................................... XIV
Criterii de normare:
a) Criteriul ariei m a j o r e .........................................................XV
b) Criteriul e t i m o l o g i c (metateza C + r, l ..................... XVII
c) Criteriul s p e c i f i c i t ă Ń i i ( u final, a protetic,
u desinenŃă pers. 3 pl. ind. imperf. ....................... XVII
O dublă normare:
— l i n g v i s t i c ă (tipuri de graiuri: 'regional'
i 'general' în aromână.......................................... XVIII
— o r t o g r a f i c ă (scrierea DIARO în raport
cu alte scrieri, notarea palatalităŃii,
a fricativei palatale/ velare sonore [y] .................... XIX
(4) DIARO este un dicŃionar modern .................................................. XXI
— neologismele, adaptarea lor

2. Principiile ortografice aplicate în DIARO ...................................... XXII

(1) Principiul fonetic ......................................................................... XXII
— literă-sunet: două litere = acela i sunet (â/ î [â])
două sunete = o singură literă (x [cs, gz] )
grup de litere = un sunet (che, chi [»],
ghe, ghi [¹] )
— semne diacritice - valori
(2) Principiul etimologic — î iniŃial ................................................ XXII
(3) Principiul silabic — ce, ci [ t• ], ge, gi [d¥] ............................... XXIII

(4) Principiul morfologic ................................................................. XXIII

— alternanŃa e/ ea
— e iniŃial 'pur' în aromână

XI
Tabla de materii

3. Reguli ortografice (care nu au fost formulate

în paragrafele precedente)................................................... XXIII

4. Tabele: ............................................................................................. XXVI

Tabelul Nr. 1: Alfabetul limbii române literare (RL) ................. XXVI
Tabelul Nr. 2: Alfabetul aromân (34 de litere) ........................... XXVII
Tabelul Nr. 3: Raportul dintre scriere i pronunŃare ............... XXVIII
(valorile literelor/combinaŃiilor)
Tabelul Nr. 4: Sistemul fonetic al aromânei .............................. XXXVI
Descriere: vocale, semivocale,
vocale finale scurte, consoane
Tabelul Nr. 5: Tipuri flexionare............................................... XXXVIII
I. Substantive ........................................................ XXXVIII
1. masculine: clasele (1), (2), (3), (4)
2. neutre: clasele (1), (2), (3), (4)
3. feminine: clasele (1), (2), (3), (4), (5),
(6a, b), (7), (8), (9), (10)
II. Adjective ................................................................... XLII
1 terminaŃie: clasa (1)
2 terminaŃii: clasa (2a, b)
3 terminaŃii: clasa (3a, b, c, d, e)
4 terminaŃii: clasa (4 a, b)
III. Verbe....................................................................... XLIV
clasa (1a, 1b)
clasa (2)
clasa (3a, 3b)
clasa (4a, 4b)
clasa (5a, 5b)

5. Liste:
(1) SEMNELE DE PUNCTUAłIE (numele lor în aromână........... XLVI
(2) SEMNE/ SIMBOLURI folosite în DIARO.............................. XLVII
(3) BIBLIOGRAFIE ...................................................................... XLVIII
(4) ABREVIERI................................................................................... LV

6. IndicaŃii pentru utilizarea dicŃionarului........................................ LXIII

XII
 Tabla de materii

7. DicŃionar A-D .......................................................................................... 1

8. POSTFAłĂ istorică: Un DODECALOG al AROMÂNILOR

sau 12 adevăruri incontestabile, istorice i actuale, asupra
aromânilor i asupra limbii lor .............................................................435

* * *

9. ANEXE:
(1) Schemă cu distribuŃia numelor românilor în nordul
i în sudul Dunării (date de ei în i i, ca 'insiders', i date de vecini,
ca 'outsiders'). .......................................................................................453
(2) Scurtă biografie a autoarei............................................................... 455
(3) Harta răspândirii aromânilor în Peninsula Balcanică.

XIII
 INTRODUCERE

DICłIONAR AROMÂN (MACEDO-VLAH), abreviat: DIARO, este, de

fapt, un studiu asupra vocabularului aromân, prezentat sub forma unui dicŃionar
b i l i n g v. DIARO nu este însă un 'dicŃionar bilingv', de aceea nici nu i s-a dat
titlul de 'DicŃionar dacoromân-aromân', ci este unul care este destinat aromânei,
celor ce doresc, ca prin intermediul românei literare (RL), să înveŃe/ să
cunoască a r o m â n a.
Aceasta este limba - Ń i n t ă.

1. Caracteristicile DIARO, care motivează i opŃiunile autoarei:

(1) DIARO este un dicŃionar comparativ: aromâna i româna vorbită în nordul
Dunării sunt două v a r i a n t e ale străromânei, de aceea ele pot fi privite mai ales
c o m p a r a t i v, i nu atât c o n t r a s t i v. Româna literară (RL) este folosită în
DIARO ca un factor 'organizator', de introducere a 'i n t r ă r i l o r' române ti (RL),
în ordine alfabetică, i de 'ordonare' a corespondentelor lor aromâne ti, începând cu
cele latine ti sau de substrat m o t e n i t e, care ocupă primul/ primele locuri în
lista de cuvinte aromâne ti, i continuând apoi cu elementele de superstrat din
aromână (alogene/ balcanice — albaneze, neogrece ti, slave, turce ti; neologisme
latino-romanice intrate direct sau prin intermediul unei limbi balcanice oficiale ori
prin limba română literară, pe cale culturală/ directă).
În acest fel, vocabularul aromân prezintă serii s i n o n i m i c e, uneori
foarte bogate, explicabile prin contactele interlingvistice balcanice.

(2) DIARO este un dicŃionar contextual: marea majoritate a cuvintelor

aromâne ti este 'explicată' în c o n t e x t e (fără a fi vorba de 'definiŃii'),
formulate de obicei de autoare, dar i prin ilustrări din literatura aromânească
a c t u a l ă (reprezentată numai prin volume de orice întindere, publicate
d u p ă apariŃia DDA; nu s-au inclus în bibliografie producŃii literare apărute în
reviste, foi, ziare). S-au dat, aproape întotdeauna, cele mai vechi atestări din
textele sec. XVIII-XIX, de i acestea sunt cuprinse în DDA (cu excepŃia
Liturghierului aromânesc, care, de i figurează în DDA, ediŃia 1974, cu sigla
CLitur [ = Caragiu, Liturghier], acesta nu apare în lista bibliografică de la
sfâr it; în plus, DDA nici nu reŃine t o a t e cuvintele, sensurile, contextele noi
pe care le găsim în acest text, cel mai vechi scris în aromână).

(3) DIARO este un dicŃionar normativ: de i cele mai multe contexte sunt
formulate de autoare, l i m b a recomandată de DIARO nu r e p r o d u c e
graiul autoarei: abrevierea 'Gr. Aut.' nu indică decât faptul că acel cuvânt/ sens/

XIV
 Introducere

fonetism nu apare în DDA sau în vreunul din textele folosite care ne-au
parvenit. În stabilirea normelor lingvistice i de scriere, autoarea a Ńinut seama
de tradiŃia grafică i lingvistică a scrisului în aromână (de la G. Murnu, Nu i
Tulliu, C. Belimace, N. Batzaria, Z. Araia, T. Caciona, N. Velo, G. Ceara,
N. Perdichi), alegând o formă pe care o consideră i n v a r i a n t ă, deci
recomandabilă. Iată două exemple: de i în Gr. Aut. ( i în alte graiuri) se
folosesc formele în -e Ńâ (la vb. <4b, 5b>, adj. <3a>, adv.), am normat formele
în -e ti, -ea ti, aproape 'literare' în aromână, prin folosirea lor de către poeŃii i
lingvi tii no tri editori de texte aromâne ti: (tini) cre ti/ mutre ti/ aură ti;
muľire ti; zbura ti grâŃea ti, în loc de (tini) cre Ńâ/ mutre Ńâ/ aură Ńâ;
muľire Ńâ; zbura ti grâŃe Ńâ „tu cre ti/ prive ti/ ură ti; muiere ti (adj.);
vorbe te grece te”.
La fel, în Gr. Aut. ( i în multe alte graiuri), după -Ń, -d (provenind din lat. t,
d, dar i din c, g), - i nu se mai aude după o consoană sau devine [â] după grup
consonantic.
Conform cu tradiŃia scrisului literar ( i conform principiului etimologic, de
care predecesorii au Ńinut seamă), am normat un -i păstrat în distribuŃia Ń, d
(< c, g) + i: Ńi faŃi?/ Ńi dâŃi?/ iu fudi? tini calŃi/ tini frândi/ tini a terdi „ce
faci?/ ce zici?/ unde fugi [= pleci]?/ tu calci/ tu frângi/ tu tergi”, (cf. acela i
tratament în interiorul cuvântului, în toată aromâna: Ńinâ, fudimu „cină, fugim”,
cu i păstrat, după Ń, d < lat. c, g), i nu Ńi faŃ?/ Ńi dâŃ?/ iu fud?/ tini calŃâ/ tini
frândâ/ tini a terdâ, ca în Gr. Aut. i în majoritatea graiurilor (cf. acela i
tratament în interiorul cuvântului, în toată aromâna: s-Ńânâ, si-avdâmu „să Ńină,
să auzim”, cu i > â, după Ń, d < lat. t, d).

Criteriile opŃiunii autoarei sunt:

a) Criteriul ariei m a j o r e (al r ă s p â n d i r i i), care presupune selectarea
acelei trăsături fonetice/ morfologice care este g e n e r a l aromânească i nu
un fapt r e g i o n a l.
— Exemple din f o n e t i c ă:
- [l'] dispare în graiul aromânilor din Bulgaria (mueari, cheae, în loc de
muľeari, cľeae „muiere”, „cheie”, răspândite în toate celelalte graiuri). In
consecinŃă, formele normate sunt cele din urmă, cu ľ păstrat (v. i infra,
exemplul oferit pentru caracterul normativ al DIARO: grupurile consonantice
rl, rn > rr în graiul făr eroŃilor, care, fiind regionale i având o arie m i n o r ă,
nu pot fi date ca normă).
- Vocalele anterioare e, ă în poziŃie neaccentuată, medială sau finală, se
închid la i, â în toată aromâna.

XV
Introducere

Marii poeŃi aromâni au început un fel de normalizare lingvistică refăcând,

inconsecvent i n u m a i la finală, scrierea ( i pronunŃarea, în recitarea
versurilor) vocalelor neaccentuate -e, -ă (netrecute la -i, -â).
Totu i, am normat formele cu -i, -â (< - e, -ă neacc.), care sunt g e n e r a l e în
aromâna vorbită, pe de o parte; pe de altă parte, potrivit unui alt criteriu de
normalizare, cel m o r f o l o g i c, aceste vocale i, â î i menŃin caracterul de vocale
închise în i n t e r i o r u l cuvântului (prin alipirea articolului la substantiv, a unor
desinenŃe etc., chiar i în scrierea poeŃilor mai sus amintiŃi i a unora dintre cei care
scriu azi): am scris, deci, feati, featili, a featiloru i nu feate (dar, în schimb, featili,
a featiloru!, cum scriu, inconsecvent, i unii contemporani ai no tri, chiar filologi!);
la fel: moarâ, a moarâľei i nu moară (dar, în schimb, a moarâľei!; aceea i lipsă de
principiu i aceea i inconsecvenŃă).
— Exemple din m o r f o l o g i e:
- La substantiv: am normat ambele tipuri flexionare la clasa substantive f. (1):
G-D identic cu pluralul (deci diferit de N-A), dar i G-D + N-A, adică o formă
unică de sg.: a featiľei/ a featâľei. Această clasă (1) de s. este s i n g u r a care a
păstrat sau i-a creat un G-D diferit de N-A la sg.f. Consider că viitorul va decide
care dintre cele două forme de G-D se vor impune (probabil în favoarea formei
unice de singular, care este cea mai răspândită, i care se adaptează tipului flexionar
preponderent m./n.: formă unică de sg.).
- La verb: am dat, pentru aromână (a a cum au procedat i predecesorii mei),
cele 4 forme de bază ale verbului din latină: ind. prez. 1 sg., inf., pf.s., part.:
cântu, cântari, -ai, -atâ, urmate de silabaŃie (cân-tu, cân-ta-ri, /-tai, /-ta-tâ).
În cartea mea, CAR., F-M, p. 107-108, nu am Ńinut seama în clasificarea
verbelor de forma de infinitiv din aromână, pe care le-am considerat — i le
consider i astăzi — i r e l e v a n t e: aromâna are numai un infinitiv lung, cu
valoare preponderent substantivală (sunt rare situaŃiile în care un infinitiv
aromân guvernează morfeme de acuzativ — ceea ce ar demonstra valoarea lui
de verb). Am trecut totu i formele de infinitiv 'clasice' printre formele verbale
de bază ale verbului pentru a obŃine o comparaŃie mai exactă pe plan românesc
i romanic. Infinitivul (totdeauna lung) din aromână, cu valoare substantivală,
i-a creat o terminaŃie proprie, u n i c ă pentru toate clasele de verbe: -(e)ari:
cântari, videari „cânta(re), vede(re)”, (identice cu infinitivele a teptate din
latină), dar i cunu teari, cuŃeari, fâŃeari, mureari, aurari, avdari vs. formele
a teptate din latină, figurând la formele de bază: cunoa tiri, coaŃiri, faŃiri,
muriri, aurâri, avdâri „cunoa te(re), coace(re), face(re), muri(re), urâ(re),
auzi(re)”. Aceste forme de infinitiv corespund infinitivului lung i/ sau
'supinului'/ participiului substantivat din RL i au primit indicele morfologic
's.f.vb.' .

XVI
 Introducere

- Un alt caz important din morfologie: conjuncŃia conjunctivului, care

prezintă în aromână o mare varietate p o z i Ń i o n a l ă (în funcŃie de caracterul
sunetului care urmează), dar i g e o g r a f i c ă: si/ să/ sâ/ s-/ z-. Am normat un
si + V (vocală) i un s- + C (consoană): voi si-avdu/ si-aflu/ si-aducu; voi
s-caftu/ s-dormu/ s-creapâ „vreau să aud/ să aflu/ să aduc; vreau să caut/ să
dorm/ să crape” (deci, nu se Ńine seamă, în scris, de caracterul surd/ sonor al
consoanei iniŃiale următoare, de care se leagă conjuncŃia conjunctivului).
- În formarea cuvintelor: prefixul in-/ im- din latină are mai multe realizări
în aromână: una a teptată din latină, n-/ m- , dar i în-/ îm-, an-/ am- , ăn-/ ăm- :
ndreptu/ îndreptu/ andreptu/ ăndreptu, respectiv mpartu/ împartu/ ampartu/
ămpartu. Am dat o interpretare unitară normând formele cu în-/ îm- , care sunt
general române ti i apar i în neologisme (cu i- păstrat: interesu, impresie etc.). În
fonetică sintactică, în scris i în rostire, î- din prefix cade: voi s-ti-ntrebu, lâ-mpârŃâi
la tuŃ „vreau să te-ntreb, le-mpărŃii la toŃi”. De menŃionat că prefixul în- devine
îm- înainte de labiale (p, b), nu i înainte de labiodentale (f,v): îmbunedu,
îmbetu, împrostu „îmbuna, îmbăta, drept/ în picioare”, dar înveastâ, înflucatâ
„nevastă, [înflocată]”, i nu îmveastâ, îmflucatâ, cum apar, în absenŃa unor
norme.
b) Criteriul e t i m o l o g i c (= forma/ fonetismul/ varianta cea mai
apropiată de etimon i, deci, implicit corectă în raport cu forma a teptată),
permite să se elimine formele deformate, corupte; DIARO le menŃionează însă
i pe acestea, la sfâr itul tratării fiecărui cuvânt. De pildă, metateza care se
produce în cadrul grupurilor consonantice formate cu -r, -l ca al doilea
element: (C +) -râ-, -lâ- > -âr, -âl, ca în grânu > gârnu, sprilungu > spirlungu,
grâdinâ > gârdinâ, împlâtescu > împâltescu etc.) este foarte/ cea mai
răspândită. Totu i, apelând la criteriul răspândirii i la cel etimologic, al
fidelităŃii faŃă de latinitate i românitate, am normat formele fără metateză
(grânu, grâdinâ etc.), menŃionându-le, ca 'v a r. răsp.' pe cele metatezate.
c) Criteriul s p e c i f i c i t ă Ń i i aromânei (în raport cu celelalte ipostaze
ale străromânei):
— Exemple din f o n e t i c ă:
- O trăsătură i n d i v i d u a l i z a t o a r e i r e l e v a n t ă pentru aromână
este -u păstrat din latină (ca i în alte limbi romanice, ca i în RL: numai după
consoană + r, l, dar i în celelalte situaŃii în unele graiuri): au u ~ au i, ficioru
~ ficiori, moru ~ mori. Acesta trebuie notat sistematic, nu la întâmplare (a a
cum a procedat chiar T. Papahagi, în DDA, scriindu-l numai în contextele:
-du, -Ńu, - u i -ciu, dar întotdeauna după d o u ă consoane: în sufixele - escu,
-u cu i în toate cuvintele: multu, caldu, orbu, cântu etc.; uneori, DDA notează
chiar sporadic un -u: s.v. bes, de exemplu, citim mai departe: „vb. IV, formă
rară fără -u. — V. besu” [!]). Am dat drept normă formele cu -u general (s c u r t/

XVII
Introducere

a s i l a b i c — dar pertinent în rostire, notat ca atare, fără semn de scurtime —

după o consoană, i s i l a b i c după grup de consoane): omu [omu], potu
[pomu], li oru [li- oru], durńimu [dur-ńimu], ca i orbu [or-bu], portu [por-tu],
albu [al-bu], disfaptu [dis-fap-tu] „om, pot, u or, dormim; orb, port, alb,
desfăcut”.
Această trăsătură i n d i v i d u a l i z e a z ă aromâna, în contextul românesc
general, i o apropie de alte limbi romanice (în contextele: it.: buono, tèmpo,
sp.: bueno, tiempo).
În fonetică sintactică, în rostire, -u poate forma diftongi: edu-aoa [ e-dua-
oa], multu-aro u (mul-tua-ro u) „ ed aici, mult [= foarte] ro u”; poate deveni
silabic (dacă este asilabic): potu-s-vedu- -mini (po-tus-ve-du -mi-ni) „pot să
văd i eu”; sau, dacă este asilabic, poate dispărea înainte de consoana
următoare: cât-vrei?, mer-veardi, cap-albu, când-vidui „cât vrei?, măr verde,
cap alb, când văzui”. În scris însă, această vocală finală — asilabică sau
silabică — trebuie notată: câtu vrei?, meru veardi, capu albu, cându vidui.
- O altă particularitate este p r o t e z a lui a- : legea fonetică de alipire a unui
suport fonetic a la iniŃiala cuvintelor care încep cu vocale, r, l i alte consoane
este aproape generală în aromână (cu excepŃia aromânei F-făr erote ti, unde
fenomenul este neregulat): aungu, aurlu, alavdu, alumtu, arău, arâu, arâdu,
arupu, aspargu, a tergu „ung, urlu, laud, lupt, rău, râu, râd, rup, sparg [= stric],
terg”.
Este o particularitate s p e c i f i c ă aromânei ( i altor limbi romanice: sp.,
piem. etc.) i, în plus, i n d i v i d u a l i z a t o a r e între ipostazele actuale ale
românei comune. Însu i numele etnic Ar(u)mânu prezintă proteza lui a- .
De aceea consider că (a- iniŃial, protetic) trebuie notat sistematic.
— Exemple din m o r f o l o g i e:
- DesinenŃa -u la pers. 3 pl.ind. imperf. nu este specifică aromânei, deci nu
trebuie scris/ spus: (eľi) cântau/ lucrau/ dâŃeau, care imită drom. (ei) cântau/
lucrau/ ziceau. Aromâna a p ă s t r a t forma a teptată din latină: cantabant,
după căderea consoanelor finale, a devenit întâi (eľi, eali) cânta; ulterior,
dacoromâna a adăugat un -u, din nevoia unei mărci distinctive de plural (el
cânta ~ ei cântau). Din păcate, chiar aromâni care au făcut studii filologice
gre esc adăugând în aromână acest -u la pers. 3 pl. ind. imperf.

Caracterul normativ al DIARO se referă, deci, la o d u b l ă normare:

— O normare lingvistică, în primul rând. Aromâna nu are o normă
lingvistică supradialectală, ea se prezintă sub forma unui grup de graiuri
n e s t a n d a r d i z a t e [= care nu i-au creat o limbă „standard”], ceea ce
înseamnă că fiecare grup de aromâni vorbe te cu particularităŃi specifice,
regionale.

XVIII
 Introducere

Gruparea graiurilor aromâne ti, practicată de Th.Capidan, Tache Papahagi

. a., în două tipuri de graiuri — de nord i de sud — nu corespunde realităŃii:
încă înainte de 1968, când a apărut CAR., F-M, iar apoi, în 1975, CAR., Comp.
(v. capitolul despre aromână), i într-o serie de articole, am arătat că, din punct
de vedere lingvistic, graiurile aromâne ti sunt de d o u ă tipuri: 'de tip A' [=
'marea' aromână] i 'de tip F' [= graiurile făr erote ti din Albania i din Grecia,
acestea din urma influenŃate într-o măsură de aromâna A, preponderentă în
zonă].
Graiurile de tip F au câteva particularităŃi în raport cu aromâna A:
- nu cunosc fonemul/ sunetul [â];
- ele prezintă la finală numai un [-u] scurt, chiar i după un grup de
consoane;
- transformă grupurile consonantice rl, rn > rr i diftongii ea, oa > e, o
(mai deschi i decât e, o ; fenomen instabil): arom A: soarili, carni > arom. F
sorră, carră (fenomene necunoscute 'marii' aromâne A).
În consecinŃă, graiurile de tip F (o arie foarte restrânsă în raport cu aceea a
aromânei A) prezintă trăsături care le deosebesc n e t de marea masă a
graiurilor aromâne ti. Este clar ( i pentru dialectologul Petru Neiescu, mare
cunoscător al graiurilor aromâne ti din Albania) că împărŃirea 'clasică' în
'graiuri din nord' i 'graiuri din sud' nu este valabilă, o eventuală linie de
demarcaŃie fiind posibilă numai pe v e r t i c a l ă, i nu pe o r i z o n t a l ă:
graiuri aromâne ti de vest, din Albania (= de tip F) i graiuri aromâne ti de est
(= de tip A), din Grecia (de la Aminciu/ Metsovo până la nord de Castoria, cu
unele insule de grai F, care au fost i sunt influenŃate de aromâna A), din sudul
fostei Iugoslavii (de la Nijopole-Magarova-Cru uva-Scopie i până mai spre
nord, sporadic), din Bulgaria (răspândiŃi în diferite localităŃi).
Normele DIARO nu au caracter de 'lege', ele nu obligă pe nimeni să le respecte,
ele sunt norme fidele unei concepŃii, au caracter de 'reguli' în interiorul DIARO (în
sensul că, în corpul dicŃionarului, se scrie, atât cât a fost posibil, la fel, în contexte
identice). Sunt convinsă însă că cei care vor î n Ń e l e g e motivaŃiile i opŃiunile
mele vor accepta sugestiile i deciziile luate i aplicate în DIARO.
— O normare ortografică, abia în al doilea rând. În aromână s-a scris i se
scrie în multe feluri: la început cu alfabet grecesc (scrierile din secolul al
XVIII-lea), cu alfabete latine ti aplicate diferit (de la M. Boïagi la scrierile în
mss., aflate în posesia Bibliotecii Academiei Române, la scrierile din calendare,
almanahuri, reviste efemere, la operele lirice ale poeŃilor aromâni menŃionaŃi, la
lucrările stiinŃifice ale marilor lingvi ti români, aromâni, străini i până la
DDA, la lucrările noastre, ale celor de azi, din România i din alte părŃi ale
Europei i ale lumii).

XIX
Introducere

Nu doresc să fac o analiză a celorlalte scrieri care circulă astăzi. Voi face
numai câteva observaŃii (v. infra, principiile care stau la baza scrierii DIARO):
În ceea ce prive te opŃiunea mea : am folosit întotdeauna scrierea t r a d i Ń i o -
n a l ă din dialectologia românească i din toată literatura tiinŃifică i beletristică
aromânească, pe care o aplic în continuare în DIARO.
De la un autor la altul, această scriere a prezentat i prezintă mici deosebiri:
- palatalitatea consoanelor a fost notată de cei mai mulŃi cu un semn diacritic
'la umăr', ca în DIARO: ľ, ń, dar i cu virgulă dedesubt (G. Murnu, de ex.); în
vremea din urmă, n se notează cu ~ (tildă) deasupra. Important este ca un semn
diacritic oarecare să noteze deosebirea dintre consoanele palatale i dentalele
corespunzătoare: l ~ ľ , n ~ ń. După modelul lui M. Boïagi (care nu s-a difuzat
însă nici în epocă i nici timp de aproape 175 de ani), spre a se evita semnele
diacritice i dificultăŃile [inexistente!] scrierii cu computerul, unii aromâni de
azi au 'creat' scrierea cu j ca semn al palatalităŃii, lj, nj: njelji, anj, ljau,
oaminjlji atselj bunjlji, ocljilj adică, în scrierea DIARO: ńeľi, ańi, ľeau,
oamińiľi aŃeľi buńiľi, ocľiľi „miei, ani, iau, oamenii cei buni, ochii”.
De i, în principiu, consider că trebuie să fim multumiŃi să se s c r i e , cu
orice preŃ, în aromână, totu i apreciez că nu se poate scrie o r i c u m: scrierea
în discuŃie este, pe de o parte, nepotrivită cu o scriere romanică (ea include i
grupurile de litere ts, dz, sh, necunoscute acestora din urmă), aspectul unui text
scris în acest fel fiind străin/ asiatic?!, greu de acceptat de ochiul i, mai ales,
de tradiŃia românească/ romanică a aromânului. Pe de altă parte, această scriere
elimină elemente i m p o r t a n t e ale foneticii i ale morfologiei aromâne: ea
nu notează, de exemplu, diftongul ea, care face specificul întregii limbi
române: cljamă, angljatsă, care se opun lui cljem, angljeŃ (cf. i RL cheamă ~
chem, îngheaŃă ~ îngheŃ), respectat i notat în scrierea tradiŃională aromânească
i în DIARO: cl'eamâ ~ cl'emu, îngl'eaŃâ ~ îngl'eŃu); sau nu notează desinenŃa -
i: bunj, calj, spelj, adunj (cf. i RL buni, cai, speli, aduni), notat întotdeauna, ca
marcă de plural sau de pers. 2 sg. la verb, în DIARO i în toată limba română:
buńi, caľ i, speľ i, aduńi . a. În orice caz, dacă va fi ca această scriere să se
impună, prin absurd, ea va trebui să fie normată de un specialist; deocamdată ea
este doar un amalgam de reguli inventate de amatori, care diferă de la un autor
la altul, fără principii i, de aceea, total inconsecventă.
- O altă deosebire care apare între scrieri este notarea fricativei palatale ( i
velare) sonore [y], corespondentă a surdei [h]: yermu, yinu, yiŃălu, yeaspi, ayru,
yramâ (cf. i RL vin, viŃel, viespe, „aspru/ sălbatic”, „literă”, dar i dial. yin,
yiŃăl, yespi). Semnul denumit 'y grec/ ipsilon/ ypsilon', folosit întotdeauna în
dialectologia română i, deci, i în DIARO, figurează, mai mult decât atât, în
alfabetele unor limbi romanice (fr., sp.) i neromanice (engl., germ., tc. etc.) ca
semn care notează un iot: fr. hyène, j'y vais, hygiène, sp. hay, mayo, ayudar,

XX
 Introducere

engl. they, yellow, year etc. Unii aromâni 'puri ti' evită, inutil, litera grecească
scriind un v cu ~ sau - deasupra.
(4) DIARO este un dicŃionar modern: am introdus în vocabularul aromân,
atât cât am considerat necesar, un număr apreciabil de neologisme latino-
romanice, necesare unei comunicări 'decente' în relaŃiile din societatea
contemporană aromânească. Nu am abuzat de elemente din domeniul
limbajelor speciale (tehnico-stiinŃific, sportiv, administrativ etc.), deoarece am
considerat că, indiferent de ceea ce oferă DIARO, aromânii aflaŃi în diferite Ńări
din lume vor introduce, negre it, neologismul curent în limba oficială
respectivă (greacă, albaneză, slavă, engleză, germană etc.).
În ce prive te a d a p t a r e a neologismului la sistemul aromânei, am Ńinut
să nu facem din aromână o limbă ridicolă, cu adaptări mutilante, deformante,
de tipul produs de unii autori amatori de azi: dicŃiunaru, puizii, puliticu,
urganizari etc. Cu excepŃia desinenŃelor, care sunt elemente funcŃionale (-edu,
-ed, -eadâ, de ex.), neologismele nu trebuie să se modifice în interiorul
cuvintelor, ci trebuie să aibă o formă cât mai apropiată de aceea curentă în RL
i în limbile de largă circulaŃie, adică:
- Fără închiderea timbrelor vocalice: servescu, poezie, poetu, hotelu,
pronumi interogativu, pronunŃari, controversâ, vocalâ, consoanâ, neologismi
i nu sirvescu, puizii, puet, hutel, prunumi intirugativ, prununŃari, cuntruversâ,
vucalâ, cunsoanâ, niulughismi, cum se recomandă i se folose te în scrierea i
în limba unor autori, stâlcindu-se i mutilându-se aromâna.
Trebuie să se înŃeleagă că legile fonetice au o v i a Ń ă a lor, ele se opresc la
un moment dat, deci cuvintele noi se adaptează la sistem î n momentul actual
din evoluŃia limbii. A recomanda prefixe ca neo-, pro- cu pronunŃarea i
scrierea niu- , pru- (ca i toate celelalte norme de 'adaptări' pe care le-am
ilustrat) este o aberaŃie.
Aromâna nu trebuie să arate ca 'ruda săracă' i periferică, în toate sensurile, a
ipostazelor romanice.
- Fără alternanŃele specifice aromânei: Dacu, Daci i nu DaŃi, autenticu,
/-tici i nu /-tiŃi, filologu, /-logi i nu /-lodi sau loghi, generalu, /-rali i nu
/-ral'i, Canadeanu, /-eani i nu /-iańi etc.
- O situaŃie specială: substantivele terminate în RL în -Ńie, cel puŃin în
principiu, n-ar trebui să fie recomandate ca atare (dat fiind că acestea au intrat
în RL pe cale rusească, limbă cu care aromâna nu a venit niciodată în contact
direct), i care în alte limbi romanice/ neromanice se termină în -tion (pronunŃat
diferit în fr./ engl. /germ. de aromânii aflaŃi în Europa/ America de Nord/
Australia). Aceste substantive au fost normate, totu i, ca în RL, majoritatea
intelectualilor aromâni de azi cunoscând i româna literară. A încerca
propunerea unor forme ca poziŃiune, administraŃiune etc. mi s-a părut un

XXI
Introducere

'ciunism' de neacceptat. În unele cazuri am sugerat i formele de s.f.vb. în

-(e)ari (administrari, de ex., pentru administraŃie).
Desigur, i aici viitorul va decide.

2. Principii ortografice aplicate în DIARO:

(1) Principiul f o n e t i c: cu câteva excepŃii, care vor fi formulate mai
departe, în aromână se scrie a a cum se pronunŃă, fiecare sunet fiind redat cu o
literă: a/ A, ă/ Ă, â/ Â, e/ E, i/ I, o/ O, u/ U; b/ B, c/ C, d/ D, d/ D, f/ F, g/ G, h/
H, j/ J, l/ L, ľ/ Ľ, m/ M, n/ N, ń/ Ń, p/ P, r/ R, s/ S, / , t/ T, Ń/ ł, v/ V, y/ Y, z/ Z.
După cum se observă, se folosesc p a t r u semne diacritice:
- două pentru notarea vocalelor mai închise decât a: ă/ Ă; â/ Â sau î/ Î ;
pentru ultima literă v. infra.
- unul pentru notarea palatalităŃii consoanelor: ľ/ Ľ; ń/ Ń.
- unul pentru notarea elementului fricativ din africate: Ń/ ł; d/ D sau al frica-
tivei / .
A a cum am arătat mai sus, nu am folosit niciodată în lucrările mele scrierea
cu două litere pentru un sunet (adică: nj, lj, sh, ts, dz în loc de ľ, ń, , Ń, d),
rămânând fidelă tradiŃiei scrierii române ti i aromâne ti).
E x c e p Ń i i la regula generală formulată la început:
- se scriu cu d o u ă litere împreună sunetele ch/ CH (+ e, i), gh/ GH (+ e,
i) [che, chi/ k ; ghe, ghi/ g']: cheptu, luchi, ghini, corghi „piept, lupi, bine,
corbi” ; dh/ DH i th/ TH [dh/ δ, th/ θ]: dhascalu, thimeľiu „dascăl, temelie”.
- se scrie cu d o u ă litere diferite un singur sunet-vocală: â i î [â] (v.
infra, principiul 2, e t i m o l o g i c).
- se scriu cu o singură literă, x, grupurile consonantice [cs/ gz], care în
silabaŃie nu se 'desfac' în două litere, în pronunŃie însă apar două sunete
aparŃinând la silabe diferite: taxi (ta-xi), dar [tac-si] „taxi”, amaxi (a-ma-xi ),
dar [a-mac-si] „căruŃă”.
- se folosesc, la nevoie, pentru nume proprii/ tehnice străine, literele q/ Q
i w/ W.
În total, alfabetul aromânesc are 34 de litere (v. Tabelele Nr. 1, 2 i 3, unde
se dau listele: 2. Alfabetul aromânesc, 3. Raportul dintre scriere i
pronunŃare — valorile literelor/ combinaŃiilor în scrierea aromână, cu exemple
relativ echivalente din alte limbi europene), 4. Sistemul fonetic al aromânei.

(2) Principiul e t i m o l o g i c:
Se face o concesie în scriere principiului etimologic: sunetul [â], atunci
când se află în poziŃie iniŃială, se scrie, ca i în RL, cu î- i nu cu â-, care provin
din lat. in-/ im-. Spre deosebire de RL însă, care recomandă scrierea cu î la
finala cuvintelor, în DIARO scriem cu î numai la iniŃială, medial i final

XXII
 Introducere

scriindu-se cu -â: întrebu „întreb”, dar cându, pf.s. aurâ, avdâ „când, urî, auzi”
(ambele la pf.s.).
(3) Principiul s i l a b i c: în combinaŃie cu e, i, literele c, g redau africatele
[ce,ci; ge, gi]: celnicu, cireapu; gepi, hagi [cel-nicu, ci-reapu ; ge-pi, ha-gi]
„celnic, cuptor; buzunar, hagi(u)”.
(4) Principiul m o r f o l o g i c: sunt situaŃii în care, ca i în scrierea literară
românească, notăm unele valori fonetice din raŃiuni morfologice, nu fonetice:
de ex., alternanŃa e ~ ea, în cadrul sistemului, ne ajută să notăm corect diftongii
ea i ia: scriem ea când acesta alternează cu un e : searâ ~ seri, meru ~ meari,
deanâ ~ denuri, cl'eae ~ cl'ei; ficiureascâ ~ ficiure ti, armâneascâ ~
armânescu; ea ~ eali ~ elu; a mea ~ a meu; escu ~ easti ~ eara, cl'eamâ ~
cl'eńi, lucreadâ ~ lucred „seară ~ seri, măr ~ mere, geană ~ gene/ deal ~
dealuri, cheie ~ chei, fecioresc/ tineresc/ băieŃesc ~ -ească, aromânească ~
aromânesc; ea ~ ele ~ el; a mea ~ al meu; „sunt ~ este ~ era, cheamă ~ chemi,
lucrează ~ lucrezi” etc. Scriem însă ia când acesta alternează cu un ie: iarbâ ~
ierghi; iasi ~ iesu; iedu (care au un ie- etimologic, din latină.
Aromâna nu cunoa te iodizarea lui e-, ca în dacoromână, e iniŃial este 'pur',
în elementele latine: (mini) escu, (tini) e ti, elu, eľi, dar i în cele alogene:
eftinu, emburu etc. „(eu) sunt, (tu) e ti [= ie ti], el [= iel], ei [iei]; ieftin,
comerciant/ negustor” (ultimele două cuvinte fiind împrumuturi din neogreacă).

3. Reguli ortografice
În absenŃa unor norme tradiŃionale (demne, deci, de a fi respectate), scrierea
aromânească actuală este, a a cum am arătat (p. XXII-XXIII), diferită de la
autor la autor sau chiar de la individ la individ. Este nevoie, prin urmare, de
reguli care să fie acceptate i respectate de toată lumea. O astfel de iniŃiativă nu
poate satisface însă — ca i în cazul celorlalte norme lingvistice i ortografice
din DIARO — pe toŃi ( i, mai ales, pe cei ce scriu de mult în aromână). De
aceea nu voi face decât să propun câteva sugestii de reguli (unele dintre ele
decurgând din principiile formulate în paginile precedente):
1. Numele proprii se scriu cu literă mare: Toma, Giogi, Cole, Nachi,
Caragea/ Carageani/ Caragiu, Papahagi, Papacostea etc.
2. Numele de popoare se scriu cu literă mare: Armânu, Grecu, Americanu,
Arbinesu etc.; adjectivele corespunzătoare se scriu cu literă mică.
3. Cuvintele care denumesc fiinŃe unice, ca toate numele proprii, se scriu cu
literă mare: Dumnidă, Domnulu, Doamne!, Stâ-Mâria, Sum-Chetru, Sum-
Medru etc. (Dumnezeu, Domnul, Doamne!, Sf. Maria, Sf. Petru, Sf. Dumitru
etc.).
4. Vocala prepalatală e, la iniŃială, în cuvinte de origine latină i în
împrumuturi, este 'pură' (v. p. XXVI), de aceea se va scrie fără i precedent:

XXIII
Introducere

escu, e ti, elu, eľi „(eu) sunt, (tu) e ti, el, ei” i nu iescu, ie ti, ielu, ieľi
(fonetisme specifice numai dacoromânei, condamnate însă de normele
ortografice române ti); ca i împrumuturile: eftinu, etimu, emburu, exipnu, eryu
etc. „ieftin, gata, comerciant, de tept, supărare” etc.
5. Vocala finală scurtă -u, care se notează i după o consoană (nu numai
după grup consonantic, v. p. XX-XXI), poate fi marcată, în scris, cu semnul
scurtimii deasupra: ŭ : pomŭ, mu atŭ, cadŭ etc. „pom, mu at/ frumos, (eu) cad”,
dar Ńerbu, albu, portu etc. „cerb, alb, (eu) port” etc.
6. Diftongul ea este foarte frecvent în aromână (care păstrează stadiile vechi
din străromână): ea alternează cu e (când este cazul), de aceea nu se va nota
niciodată ia (care alternează cu ie; v. p. XXV-XXVI) i nici nu se va accepta
scrierea fără e semivocalic: ľeau, cľeamâ, gľeami, duńeauâ, ńeadâ-duuâ,
ńeadâ-vearâ, leani etc. „(eu) iau, (el) cheamă, gheme, lume, miază-zi/ în
miezul zilei, în miezul verii, lene” i nu ľiau, cľiamâ, gľiami, duńiauâ, ńiadâ-
duuâ, ńiadâ-viarâ, liani i nici cljamă, gljame, dunjauă, njiadză-dzuuă,
njadză-veară etc.
7. Diftongul ia se scrie numai la iniŃială, unde este etimologic (latinesc sau
alogen; v. i p. XXVI): iarbâ, iasi; iambulâ, iadirâ, etc. „iarbă, (el) iese; cergă,
iederă”, etc.
8. Prefixul în- se scrie îm- numai după bilabialele p, b, nu i după
labiodentalele f,v (v. p. XX): împartu, îmbunedu, dar înfa u, înveastâ, învescu
i nu îmfa u, îmveastâ, îmvescu, cum se scrie adeseori.
9. Cuvintele compuse, ca regulă generală, este bine să se scrie c u cratimă,
cu unele e x c e p Ń i i:
- Se scriu f ă r ă cratimă, cuvintele compuse cu elemente care nu sunt
ocurente separat/ independent: însusu; înghiosu; dighiosu, prighiosu disuprâ,
prisuprâ; împrostu „sus; jos; dedesupt, ~ ; deasupra/ peste; în picioare” (susu,
ghiosu, suprâ, prostu nu se folosesc singure). Î- din situaŃiile date se elidează
atunci când se leagă de un cuvânt precedent cu o finală vocalică (ca i la
derivatele cu prefixul în-/ îm- ): însusu/ înghiosu nu-i vârnu „sus/ jos [= la
etajul de sus/ de jos] nu e nimeni”, dar mi ducu-nsusu, mi ducu-nghiosu „mă
duc sus, mă duc jos”, mâcâ di-mprostu; Ńi stai-mprostu (cu î- elidat, cf. supra)
„mănâncă (stând) în picioare; de ce stai în picioare?”; în schimb vom scrie în-
padi „jos” i nu (î)mpadi, într-un singur cuvânt i cu dentala schimbată în
labială (din cauza lui p bilabial), cum scriu mulŃi aromâni, căci padi este un
cuvânt independent „padină ←” : în-padi nu-ari Ńiva; si-a tirnu-n-padi; stăi în-
padi! „(pe) jos nu e nimic; s-a a ternut/ a ezat (pe) jos; stai jos!”.
- Se scriu f ă r ă cratimă sintagme compuse (scrise separat în alte contexte,
pentru că, acolo, elementele componente au un singur sens: unâoarâ (unâoarâ
lumea eara ma bunâ!) „odinioară (odinioară lumea era mai bună!)” vs. unâ

XXIV
 Introducere

oarâ (Ńâ dâ u unâ oarâ, Ńâ dâ u di doauâ ori, nu mi-avdâ!) „o dată (Ńi-am zis o
dată, Ńi-am zis de două ori, nu mă auzi!)”; altâ oarâ (altâ oarâ si s-facâ doauâ
ori!) „altă dată (altă dată să se facă de două ori [= nu se va mai repeta])”,
altâoarâ (altâoarâ mini-ľi dâdeamu s-mâcâ!) „altădată, cândva (cândva eu îi
dădeam să mănânce!)” vs. altâ oarâ (nu yinu tora, altâ oarâ va s-yinu!) „altă
dată (nu vin acum, altă dată am să vin!)”; vârnâoarâ (s-nu ti ma vedu
vârnâoarâ pri-aoa!) „niciodată (să nu te mai văd niciodată pe aici!)” sau
compusul di vârnâoarâ (di vârnâoarâ va nâ videmu!) „la anul, cândva (la anul
ne vom vedea/ ne vom revedea cândva!)” vs. vârnâ oarâ (vârnâ oarâ nu
dâse i ca mini) „nici o dată (nici o dată n-ai zis ca mine)” etc.
- Se scriu însă c u cratimă toate combinaŃiile de prepoziŃii + prepoziŃii/ +
adverbe care, de i sunt ocurente i separat, sunt neaccentuate, de obicei, în
frază i/ sau au un sens unitar: di-tu, di-tru (si scoalâ di-tru moarti), di-nuntru,
di-nafoarâ, di-diparti, di-disuprâ, di-prighiosu, di-nsusu, di-nghiosu, di-
atumŃea, di-aoa, di-aclo, pri-aoa, pri-aclo, trâ-oarâ (tr-oarâ), câtr-aoa/
[încoa], câtr-aclo [înclo] etc. „din/ dintru- (se ridică dintru moarte), din
năuntru, din afară, de departe, de deasupra, de dedesupt, de sus, de jos, de
atunci, de aici, de acolo, pe aici, pe acolo, îndată, către aici [încoace], către
acolo [încolo]” etc.
- Se scriu, de asemenea, c u cratimă cuvintele (s., adj. etc.) legate, ale căror
elemente componente sunt ocurente i separat/ independent, dar care alcătuiesc
o unitate semantică: merlu-a-loclui, ńedlu-a-loclui, Mu ata-loclui, Gioni-
Aleptu, coad(â)-albâ, capu-aro u, coad(â)-aro i, coada-callui, coada-ńellui,
bunâ- teari, bunâ-vreari; ca(ri)- ti-Ńi, cathi-unu, niŃi-unu, altâ-soi/ altâ-turlie,
di-adunu etc. „mărul pământului/ morcovul, miezul pământului/ cartoful,
Frumoasa Pământului/ Ileana Cosânzeana, June-Ales/ Făt-Frumos, cod-alb(ă),
cap-ro u (pasăre), cod-ro , (id.), coada-calului, coada mielului, bună tiinŃă,
bunăvoinŃă; cine- tie-ce, fiecare, niciun(ul), altfel/ ~ , împreună” etc. Am scris,
totu i, împreună bunâoarâ, după RL bunăoară ← , pentru că sentimentul
compunerii cu s. oarâ nu mai există aici (cf. chiar i în urarea bunâ-vâ oara!,
de ex., „bună să vă fie ora/ bun să vă fie ceasul [= , de fapt: bună-ziua!]”, oarâ
bunâ! „la revedere”, unde, de i este permisă intercalarea sau inversiunea, nu
mai facem legătura cu sensul „timp”.

XXV
4. Tabele

Tabelul Nr. 1

ALFABETUL LIMBII ROMÂNE LITERARE (RL)

(Nr. crt. indică i ordinea intrărilor în DIARO)

Nr. Litera Numele Nr. Litera Numele

crt. mică mare literei crt. mică mare literei
1. a A (a) 17. n N (ne)
2. ă Ă (ă) 18. o O (o)
3. â Â (â)* 19. p P (pe)
4. b B (be) 20. q Q (chiu)
5. c C (ce) 21. r R (re)
6. d D (de) 22. s S (se)
7. e E (e) 23. ( e)
8. f F (fe) 24. t T (te)
9. g G (ghe) 25. Ń ł (Ńe)
10. h H (ha) 26. u U (u)
11. i I (i) 27. v V (ve)
12. î Î (î)** 28. w W (dublu ve)
13. j J (je) 29. x X (ics)
14. k K (ca) 30. y Y (i grec)
15. l L (le) 31. z Z (ze)
16. m M (me)

______________
*, ** Literele â (din a) i î (din i) notează acela i sunet [â], vocala cea mai
închisă din seria centrală: [a > ă > â ].
Litera â notează sunetul [â] din interiorul cuvintelor (câine, aflând,
câmp), iar litera î notează acela i sunet la iniŃiala i la finala cuvintelor
(împlinit, întrebare, coborî), dar i în cuvinte prefixate sau compuse care
conŃin un î- (neîncetat, preîntâmpinare, bineînŃeles).

XXVI
Tabelul Nr. 2

ALFABETUL AROMÂN
- 34 de litere -

Nr. Litera Numele Nr. Litera Numele

crt. mică mare literei crt. mică mare literei
1. a A (a) 18. m M (mâ)
2. ă Ă (ă) 19. n N (nâ)
3. â Â (â)* 20. ń Ń (ńi)
4. b B (bâ) 21. o O (o)
5. c C (câ) 22. p P (pâ)
6. d D (dâ) 23. q Q (chiu)
7. d D (dâ) 24. r R (râ)
8. e E (e) 25. s S (sâ)
9. f F (fâ) 26. ( â)
10. g G (gâ) 27. t T (tâ)
11. h H (hâ) 28. Ń ł (Ńâ)
12. i I (i) 29. u U (u)
13. î Î (î)** 30. v V (vâ)
14. j J (jâ) 31. w W (dublâ vâ)
15. k K (ca) 32. x X (csâ)
16. l L (lâ) 33. y Y (yi greacâ)
17. ľ Ľ (l'i) 34. z Z*** (zâ)***

___________________
*, ** : Literele â (din a) i î (din i) notează acela i sunet [â], vocala cea
mai închisă din seria centrală: [a > ă > â]. Litera â notează întotdeauna, în
aromână, sunetul în poziŃie medială i finală (cându "când", (tini) avdâ "(tu)
auzi", (elu) avdâ "(el) auzi" (pf.s.), iar litera î notează sunetul iniŃial: împlinu
"plin", îndreptu "drept". î- cade atunci când cuvântul precedent se termină în
vocală (deci, în fonetică sintactică): lu-ntribai "(eu) îl întrebai".
*** : Literele majuscule, de tipar sau de mână, se pot scrie fără semne
diacritice.

XXVII
 Tabelul Nr. 3
RAPORTUL DINTRE SCRIERE I PRONUNłARE*
(valorile literelor/ combinaŃiilor de litere în scrierea aromână)
În DIARO nu se dă transcrierea fonetică.
In acest TABEL, fiecare literă/ combinaŃie de litere este transcrisă fonetic în sistemul Atlasului Lingvistic Român
(TfALR) i în semnele corespunzătoare din Transcrierea Fonetică InternaŃională (TFI).
Singurele indicaŃii fonetice sunt: a) s i l a b a Ń i a (care se dă după fiecare cuvânt-titlu); b) a c c e n t u l (care se
redă prin literă aldină/ neagră <engl. bold>, în cuvântul despărŃit în silabe).
Prin s i l a b a Ń i e se realizează nu numai despărŃirea corectă în silabe a cuvintelor, ci se pune în evidenŃă i
valoarea asilabică a semivocalelor, care sunt notate cu litere drepte de rând/ albe: în orice silabă de 2-3 vocale, dintre
care una poartă accentul, literele albe, care preced sau urmează vocala accentuată, notează sunete a s i l a b i c e
(formând împreună cu nucleul silabei diftongi i/ sau triftongi): videa (vi-dea), beau (beau); la fel, vocalele finele
scurte postconsonantice sunt a s i l a b i c e: durńimu (dur-ńimu), furi (furi).

Nr. Litera/ Valoarea fone- Litera/ Ex. arom. Traducerea ex. Ex. cu sunete Nr.

crt. Combi- tică a literei/ combinaŃia cu sunetul în în RL relativ echi- crt.

naŃia combinaŃiei în în alte scri- diferite poziŃii valente în

TfALR | TFI eri arom. alte limbi

europene

1. a [a] [ž] albu (al-bu) "alb" fr. axe 1.

casa (ca-sa) "~" it. casa

caldu (cal-du) "cald" engl. but

cânta (cân-ta) "(el) cânta"

2. ă [ă] [c] ă,ã,´ ă- : — 2.

ă acc.:

cărŃâ (căr-Ńâ) "cărŃi" engl. bird

cântă (cân-tă) "(el) cântă" germ. böse

ă neacc.: —

ExcepŃie: Voc.f.:

feată! (fea-tă!) "fato!"

soră! (so-ră!) "soro!"

XXVIII
 Raportul dintre scriere i pronunŃare

3. â [ î ]* [v] ă,µ,´,î â- → î 3.

cându (cân-du) "când"

câmpu (câm-pu) "câmp"

avdâ (av-dâ) "(el) auzi"

â neacc.:

pâduri(pâ-du-ri) "pădure"

avdâ (av-dâ) "(tu) auzi"

mulŃâ (mul-Ńâ) "mulŃi"

* V. i infra, litera Nr. 13.

4. b [b] [b] bunâ (bu-nâ) "bună" fr. bon 4.

albâ (al-bâ) slabu "albă" engl. but
(slabu) albu (al- "slab"
bu) "alb"

5. c [c] [k] c, k casâ (ca-sâ) "casă" fr. car 5.

(+ a/ă/â/ acasâ (a-ca-sâ) "acasă" it. come
o/u/cons) facu (facu) "(eu) fac"
Ńarcu (Ńar-cu) "Ńarc"
kaliu (ca-liu) "kaliu" engl. car
c [ cˆ ] [t•] cˆ, č, tch celniŃi (cel-niŃi) "celnici" fr. tcheque
(+ e/i) ceapâ (cea-pâ) "pas" it. ciello
cicioru (ci-cioru) "picior" engl. chip
c [ »] [¼] k, » cheptu (chep-tu) "piept" fr. quelle, qui
(+h+e/i) s-tuchi (s-tu-chi) "(el) se topi" it. che chi
luchi (luchi) "lupi"

6. d [d] [d] dau (dau) "(eu) dau" fr. dans 6.

caldu (cal-du) "cald" it. caldo

d+h [δ] [δ] d, z dhascalu "dascăl" gr. dhrama

(dhas-calu) engl. the

aradhâ "rând"

(a-ra-dhâ)

XXIX
Raportul dintre scriere i pronunŃare

7. d [d] [dz] dz, z daŃi (da-Ńi) "zece" it. zanzaro 7.

fudi (fu-di) "(el) fuge" zinco

fadi (fadi)* "fagi"

cad (cad)* "(tu) cazi"

a terdi "(tu) tergi"

(a -ter-di)*

caldâ (cal-dâ)* "calzi"

* După d (simplu sau precedat de o altă consoană) care provine din lat. g (deci care alternează morfologic cu un
g, într-o altă formă din paradigmă), -i rămâne neschimbat: fagu ~ fadi, aspargu ~ aspardi; după d (simplu sau
precedat de o altă consoană) care provine din lat. d (deci care alternează morfologic cu un d, într-o altă formă din
paradigmă), -i devine â: caldu ~ caldâ (nu se noteazã dupã o consoanã: cadu ~ cad).

8. e [e] [e ] e acc.: fr. égal 8.

e ti (e ti) "(tu) e ti" engl. devil

hertu (her-tu) "fiert" fr. fumée

pirde (pir-de) "perdea"

e neacc.: —

ExcepŃii:

- s. terminate

în -ie (-i-e):

filie (fi-li-e) "felie"

-e neacc., Voc..:

feate! (fea-te!) "fetelor"

frate! (fra-te!) "frate!"

e [ e= ]* easti (eas-ti) "este"

(+ voc) veardi (vear-di) "verde"

idea ( i-dea) " edea"

[ ¶] ea (ia) "ea"

[0] ľeau (ľeau) "(eu) iau"

durńea (dur-ńea) "dormea"

* Semivocala e (ca i o) nu formează niciodată, în toată limba română, diftongi d e s c e n d e n Ń i (= cu
semivocala plasată d u p ă vocală); v. i infra, nr. 21.

XXX
 Raportul dintre scriere i pronunŃare

După consoanele palatale l' i ń (care au semnul palatalităŃii), în grupurile de grafeme chea-, ghea-, ca i în
cea-, gea-, litera e nu are, de fapt, valoare fonetică (= 0 , zero fonetic); este un semn folosit în combinaŃie cu alte
semne, pentru a reda alte valori fonetice.

9. f [f] [f] focu (focu) "foc" fr. feu 9.

gofu (gofu) " old" engl. staff

10. g [g] [g] gurâ (gu-râ) "gură" fr. gare 10.

(+a/ă/ lungu (lun-gu) "lung"

â/o/u ) greu it. grande

g [¸] [® ] dj gepi (ge-pi) "buzunar" engl. gin

(+ e/i) agiungu "ajung" fr. djebel

(a-giun-gu) it. giovane

g [g' ] [g' ] ghelâ (ghe-lâ) "tocană" fr. guerre

(+ h+e,i) ghini (ghi-ni) "bine" it. ghiacci

11. h [h] [h] hari (ha-ri) "har" germ. Hand 11.

herbu (her-bu) "fierb" Himmel

vahi (vahi) "poate" engl. here

12. i [i] [i] inimâ (i-ni-mâ) "inimă" fr. image 12.

( i +voc./ [ ¶] [j] iarbâ (iar-bâ) "iarbă" fr. iambe

voc.+ i) stai (stai) "(tu) stai" fr. faille

iedu (iedu) "ied" it. ieri

trei (trei) "trei" it. sei

arăi (a-răi) "răi"

avdâi (av-dâi) "auzii"

doi (doi) "doi" germ. treu

io (io) "eu/io" fr. yoga

iu (iu) "unde" it. più

vidui (vi-dui) "văzui" fr. oui

i [i] furi (furi) "furi, hoŃi"

(cons.+-i) mori (mori) "(tu) mori"

XXXI
Raportul dintre scriere i pronunŃare

13. î* [î] [v] ă,â,µ,´ împlinu "plin" 13.

(îm-plinu)

îndreptu "drept"

(în-drep-tu)

* V. Tabelul nr. 2, nota; v. i supra, litera Nr. 3.

â i î notează acela i sunet â, vocală centrală închisă. In DIARO, se scrie cu î numai la începutul cuvintelor (nu
i la sfâr it, ca în limba română literară). Acest î- cade, în fonetică sintactică (legându-se de cuvântul precedent, când
acesta începe cu o altă vocală): adu-lu-mplinu vaslu! (adu-l plin vasul!), nu mi-ntreabâ! (nu mă-ntreba!).

14. j [j] [¦] jali (ja-li) "jale" fr. jaloux 14.

peaji (pea-ji) "pieliŃă" engl. pleasure

coji (coji) "coji" germ.

Ingenieur

15. k** [c] [k] c, k kaliu 15.

[ »] [ k, ] che, chi ketchup

kilu

16. l [l] [l] lapti (lap-ti) "lapte" fr. langue 16.

altu (al-tu) "alt(ul)"

calu (calu) "cal"

17. ľ [ľ] [ λ] lj, l, ľinu (ľinu) "in" it. figlio 17.

ocľi (o-cľi) "ochi"(pl.)

caľi (caľi) "cai"

18. m [m] [m] mari (ma-ri) "mare" (adj.) fr. mon 18.

amari (a-ma-ri) "mare" (s.f.) germ. mein

pomu (pomu) "pom" Dom

** Litera k/K apare numai în neologisme (v. litera nr. 5, nota).

Literele k (+ a/ă/â/o/u/cons.) i c (în acelea i contexte) notează acela i sunet: ocluziva velară surdă.

Literele k (+ e/i) i c + h+ e/i notează acela i sunet: ocluziva palatală surdă.

19. n [n] [n] nari (na-ri) "nas" fr. nom 19.

neali (nea-li) "inele"

spunu (spunu) "(eu) spun"

XXXII
 Raportul dintre scriere i pronunŃare

20. ń [ń] […] ñ, n̄, nj ńelu (ńelu) "miel" fr. vigne 20.
durńea (dur-ńea) "dormea" it. agnello
pońi (pońi) "pomi"

21. o [o] [o] o acc.: 21.

optu (op-tu) "opt" fr. or
doru (doru) "dor" it. oro
aclo (a-clo) "acolo"
o neacc.: —
ExcepŃii:
Voc. f.:
dado (da-do!)
- în neologisme:
dicŃionaru
poezie
o+a [o]* oarâ (oa-râ) "oară" fr. moi
coadâ (coa-dâ) "coadă"
* V. supra, litera Nr. 8, notând semivocala e (acelea i observaŃii sunt valabile i pentru semivocala o ).

22. p [p] [p] porcu (por-cu) "porc" fr. porc 22.

lupu (lupu) "lup" it. capo

23. q** [ »] [¼] Quebec "~" fr. ~ 23.

[c] [k] (che-bec)
Quin "~" engl. ~
** Numai în neologisme (nume proprii/ tehnice).

24. r [r] [r] r-: (a- protetic) 24.

arău (a-rău) "rău" fr. rare
arâu (a-râu) "râu" it. caro

25. s [s] [s] sari (sa-ri) "sare" fr.sel 25.

casâ (ca-sâ) "casă" engl. sea
osu (osu) "os" germ. was

26. [ ] [•] sh asi ( a-si) " ase" fr. chef 26.

aro u (a-ro u) "ro u" engl. sharp

aro i (a-ro- i) "ro ie"

XXXIII
Raportul dintre scriere i pronunŃare

27. t [t] [t] tatâ (ta-tâ) "tată" fr. table 27.

potu (potu) "(eu) pot" germ. Fahrt
portu (por-tu) "(eu) port" engl .thing
t+h [ ›] [›] t thamâ (tha-mâ) "minune" gr. theatros
cathi (ca-thi) "fiecare"
alathu (a-lathu) "gre eală"

28. Ń* [Ń] [ts] ts Ńeru (Ńeru) "cer" germ. Zeit 28.

poŃ (poŃ)* "(tu) poŃi" schwarz
duŃi (duŃi)* "(tu) duci" Zimmer
porŃâ (por-Ńâ)* "(tu) porŃi"
porŃi (por-Ńi)* "porci"
* V. supra, regulile de la litera nr. 7, valabile i pentru Ń alternant cu t: potu ~ poŃ, portu ~ porŃâ, sau pentru Ń
alternant cu c: facu ~ faŃi, porcu ~ porŃi.

29. u [u] [u] urdâ (ur-dâ) "urdă" fr. pour 29.

bunâ (bu-nâ) "bună" it. nullo
câdu (câ-du) "(el) căzu" germ. du
(voc.+=
u) [ =
u] [w] stau (stau) "(eu) stau" germ. blau
arău (a-rău) "rău" engl. know
arâu (a-râu) "râu"
a meu (a meu) "al meu"
arniu (ar-niu) "iernatec"
bou (bou) "~" engl. no
(u=+voc.) steaua (stea-ua) "steaua" engl. wife
steauâ (stea-uâ) "stea"

30. v [v] [v] vostru (vos-tru) "~" fr. votre 30.

avinu (a-vinu) "(eu) vânez" it. vivo
bacavu (ba-cavu) "vânăt"

31. w* [v] [v] watt (vatu) "watt" 31.

[ u= ] [w] western "~" engl. ~

(ues-ter-nu)

* Numai în neologisme (nume proprii/ tehnice).

XXXIV
 Raportul dintre scriere i pronunŃare

32. x [cs] [ks] xenu (csenu) "străin" fr. extra 32.

externu "extern" externe

[gz]* [gz] examenu "examen" examen

([eg-za-menu])

* Numai în neologisme latino-romanice, de obicei înainte de vocală.

33. y +e,i [y] [γ] ghi, ¹ yermu (yer-mu) "vierme" gr. yenos 33.

v', v- ayi (ayi) "sfinŃi" ayios

înyeadâ "(el)înviază"

(în-yea-dâ)

y+a,ă,â, [y] [γ] g, gh yramâ (yra-mâ) "literă" γrama

o,u,cons.

34. z [z] [z] zurlu (zur-lu) "nebun" fr. zebre 34.

huzmeti "treabă"

(huz-me-ti)

mufluzu "mofluz" fr. rose

(mu-fluzu)

XXXV
 Tabelul Nr. 4
SISTEMUL FONETIC AL AROMÂNEI*
(descriere)
1. Vocale:
a: centrală deschisă
ă: centrală semiînchisă
â/ î: centrală închisă
e: anterioară semiînchisă
i : anterioară închisă
o: posterioară semiînchisă
u: posterioară închisă

2. Semivocale:
e (+ a): anterioară semiînchisă
o (+ a): posterioară semiînchisă (ambele formează numai diftongi
ascendenŃi)

i (+ voc.)/ (voc. +) i: anterioară închisă

u (+ voc.)/ (voc. +) u: posterioară, închisă (ambele formează diftongi
ascendenŃi/ descendenŃi/ triftongi)

3. Vocale finale scurte/asilabice:

-i (cons. + -i): anterioară închisă, finală, scurtă/ asilabică
postconsonantică (după o consoană)
-u (cons. + -u): posterioară închisă, finală, scurtă/asilabică
*
V. supra, Tabelul Nr. 3, unde se dă distribuŃia, silabaŃia i exemple relativ corespunzătoare
în alte limbi europene, pentru toate sunetele din sistemul fonetic aromânesc: vocale, semi-
vocale, consoane.

XXXVI
 Sistemul fonetic al aromânei

postconsonantică (după o consoană)

4. Consoane:
b: ocluzivă, bilabială, sonoră
c: ocluzivă, velară, surdă
che,chi/ ke,ki: ocluzivă, palatală, surdă
ce, ci: africată, prepalatală, surdă
d: ocluzivă, dentală, sonoră
dh: fricativă, interdentală, sonoră
d: africată, dentală, sonoră
f: fricativă, labiodentală, surdă
g: ocluzivă, velară, sonoră
ghe, ghi: ocluzivă, palatală, sonoră
ge, gi: africată, prepalatală, sonoră
h: fricativă, palatală/ laringală, surdă
j: fricativă, prepalatală, sonoră
l: laterală, dentală; sonantă
ľ: laterală, palatală; sonantă
m: ocluzivă, bilabială; sonantă
n: ocluzivă nazală, dentală; sonantă
ń: ocluzivă nazală, palatală; sonantă
p: ocluzivă, bilabială, surdă
r: vibrantă, dental-apicală; sonantă
s: fricativă, dentală, surdă
: fricativă, prepalatală, surdă
t: ocluzivă, dentală, surdă
th: fricativă, interdentală, surdă
Ń: africată, dentală, surdă
v: fricativă, labiodentală, sonoră
y: fricativă, palatală/laringală, sonoră
z: fricativă, dentală, sonoră

XXXVII
 Tabelul Nr. 5

Tipuri flexionare

I. Substantive
1. m a s c u l i n e:
(1) N-G-D-A: sg. ([CC]C +) -u / pl. -i (-â <-ă), -0
ficioru ficiori
fagu fadi
du manu du mańi
corbu corghi
ocľiu ocľi
porcu porŃi
murgu murdi
bou boi
beu bei
carabeu carabei
cumnatu cumnaŃ
sacu saŃi
soŃu soŃ (marca 0)
câlâudu câlâd (marca 0)
preftu prefŃâ
ObservaŃii:
1.: La s. terminate în (C+) -u sg. /-i pl., acestea sunt asilabice (scurte).
2.: La s. terminate în ([CC]C + ) -u sg. /-i pl., acestea sunt silabice.
3.: Când cons. 'finale' sunt c/g (+ -u), acestea alternează cu Ń/d (+ i final, la pl.).
4.: Când cons. 'finale' sunt t/d (+ -u), acestea alternează cu Ń/d(fără -i, marca
0) la pl.
5.: Când cons. 'finale' sunt grupuri, dintre care ultima cons. este un t/d,
acestea alternează cu Ń/d (+ -â, în loc de -i).
(2) N-G-D-A: sg. -â, -u / pl. -âńi
tatâ tâtâńi
lalâ lâlâńi
papu pâpâńi
(3) N-G-D-A: sg. -ă, -e, -i, -o (acc.) pl. -(e)ad
amiră amirad
mistico misticad
cafine cafinead
cafigi cafigead

XXXVIII
 Tipuri flexionare

(4) N-G-D-A: sg. -i (< -e neacc.) / pl. -i (-â < -ă), -0

soari sori
frati fraŃ
arpi erchi
munti munŃâ
Pentru realizările fonetice ale morfemelor finale, vezi supra
observaŃiile 1-5 de la subclasa (1).
(5) Nume proprii: sg. — / pl. - (e)ańi (neacc.)
Vreta Vretańi
Geogea Geogeańi
Caragiu Carageańi
(plurale colective, (bul uvicu) bul uvicańi
facultativ) (haldupu) haldupańi
(ceapatoru) ceapatoreańi
(6) Nume proprii: sg. — / pl. -(e)ad (acc.)
Papahagi Papahagead
Badralexi Badralexad

2. N e u t r e:
(1) N-G-D-A: sg. ([CC]C +) -u / pl. -uri
locu locuri
portu porturi
Ńercľiu Ńercľiuri
arâu arâuri
(2) N-G-D-A: sg. ([CC]C + ) -u / pl. -i (< -e)
osu oasi
gľemu gľeami
semnu seamni
maŃu maŃâ
gorŃu gorŃâ
verdu veardâ
Pentru realizările fonetice ale morfemelor finale, vezi supra
observaŃiile 1-5 de la subclasa (1) Masculine.
(3) N-G-D-A: sg. -i (<-e) / pl. -uri
lapti lăpturi
sândi —
(4) N-G-D-A: sg. -io / pl. -uri
radio radiouri
studio studiouri

XXXIX
Tipuri flexionare

S. din această subclasă sunt neologisme. În vorbire, ca i în cazul s.f.

zero, zeruri, -o cade : radiuri (neîngrijit!) sau, cel mai adesea, pluralul se evită:
au doauâ radio în casâ (au două radio[uri] în casă).
3. F e m i n i n e:
(1) N-A: sg. -â (< -ă) / pl. -i (< -e)
casâ casi
featâ feati
ńilâ —
G-D: casi/casâ casi
feati/featâ feati
ńilâ —
ObservaŃii:
1.: Unele s. din clasa (1) au G-D identic cu forma de plural, în acela i timp
însă aceasta este în variaŃie liberă cu forma de N-A, generalizată (sau
mo tenită? ; v. CAR., Fono-morf., p.86-87). Se acceptă, deci, ambele tipuri de
flexiune: cu doi termeni la sg. (N-A i G-D, aceasta din urmă fiind aceea i cu
forma de pl.), sau cu un singur termen (formă unică de sg. i formă unică de pl.,
ca la masculine i neutre).
2.: Marea majoritate a graiurilor aromâne ti cunoscând fenomenul de
închidere a vocalelor finale neacc. -e i -ă la -i, respectiv, -â, DIARO are ca
normă această din urmă pronunŃare.
(2): N-G-D-A: sg. -â (< -ă) / pl. -ati
armâ armati
yramâ yramati
Acest tip flexionar este foarte rar (terminaŃie de pl. din gr.)
(3): N-G-D-A: sg. -â (< -ă) / pl. -i (-e), -â (< -ă)
gurâ guri
poalâ poľi
vacâ văŃi
ghineaŃâ ghineŃ
aradhâ arăd
câcâradâ câcârăd
barbâ bărghi
poarcâ poarŃi
poartâ porŃâ
palandâ palăndâ
Pentru realizările fonetice ale morfemelor finale, vezi supra observaŃiile
de la subclasa (1) Masculine.
(4): N-G-D-A: sg. -uâ (<-uă) / pl. -ali (< -ale)
steauâ steali

XL
 Tipuri flexionare

câŃauâ câŃali
mârdeauâ mârdeali
(5): N-G-D-A: sg. -uâ (<-uă) / pl. -ei , -ăi
bileauâ bilei
pi tireauâ pi tirei
curauâ curăi
(6a): N-G-D-A: sg. -i (< -e) / pl. -i , -0, -â ( < -ă)
cârari cârări
sârbâtoari sârbâtori
cându i [cân-du- i] cându i [cân-du i]
lohi [lo-hi] lohi [lohi]
culmi [cul-mi] cul-ńi [cul-ńi]
biricheti biricheŃ
padi [pa-di] păd [păd]
carti cărŃâ
oae [oa-e > oa-i] oi [oi]
soe (> soi [so-e > so-i]) soi [soi]
ploae (> ploai [ploa-e > ploi [ploi]
ploa-i])
idee (> idei [i-de-e idei [i-dei]
> i-de-i])
Pentru realizările morfemelor finale, vezi supra observaŃiile 1-5 de la
subclasa (1) Masculine. Pentru s. de tipul ultimelor patru (oae, soe, ploae,
idee), recomandăm formele cu -e, spre a se evita confuzia cu pluralul.
(6b): N-G-D-A: sg. -ie/ -ee / pl. -ii/ -ei
ciudie [ciu-di-e] ciudii [-dii]
turlie turlii
geamie geamii
academie academii
bibliografie bibliografii
civilizaŃie civilizaŃii
geadee geadei
cearee cearei
Recomandăm ca i aceste substantive (care se deosebesc de tipul soe >
soi, ploae > ploai, prin aceea că -e este precedat de un i acc. ) să se scrie cu -e
(sg. neart.). La G-D art., ambele subclase îl transformă pe -e în -i: a geamiiľei,
a academiiľei (dar geamia, academia, unde art. -a îl î n l o c u i e t e pe -e);
a soiľei, a ploaiľei (dar: oaea, soea, ploaea, ideea, unde art. a se a d a u g ă la
forma de sg.).
(7): N-G-D-A: sg. -i (< -e) / pl. -uri

XLI
Tipuri flexionare

carni cărnuri
cali căľiuri
(8): N-G-D-A: s.neregulate:
mumâ mumâńi
sorâ surări
norâ nurări
(9): N-G-D-A: sg. = pl.
lupoańi lupoańi
cilnicoańi cilnicoańi
lucrâtoari lucrâtoari
a cľi a cľi
ungľi cirea i
cirea i ungľi
bohci "boccea" bohci
dulŃi "baclava" dulŃi
budâ budâ
soaŃâ soaŃâ
frândâ frândâ
gioi gioi
viniri viniri
(10): N-G-D-A: sg.: pl. -uri
zero zeruri
trei treiuri
optu opturi
asimi „argint” asimuri
Numele cifrelor (ca i numele literelor) sunt feminine în aromână.

II. Adjective:
(1) : 1 terminaŃie: m.sg.pl. = f.sg.pl.
dulŃi dulŃi
haki haki
aplo aplo
capsu capsu
(2a): 2 terminaŃii: m.f.sg.: -i (< -e) / m.f.pl.: -i (-â < -ă)
mari mări
araŃi arăŃi
veardi verdâ
(2b): 2 terminaŃii: m.sg.: -u / m.pl; f.sg.pl.: -i (-â <
-ă)
idhyiu idhyi

XLII
 Tipuri flexionare

bardu bardâ

(3a): 3 terminaŃii: m.sg.: -u / f.sg.: -â (-ă) / m.f.pl.:-i (-â < -ă)

adâncu adâncâ adânŃi
acru acrâ acri
lungu lungâ lundi
mortu moartâ morŃâ
bardu bardâ bărdâ
muľirescu muľireascâ muľire ti
armânescu armâneascâ armâne ti
Pentru realizările morfemelor finale, vezi supra observaŃiile de la
Substantive, subclasele (1) Masculine i (1) Feminine.
(3b): 3 terminaŃii: m.sg.: -u / f.sg.: -i (<-e) / m.f.pl.: -i
vecľiu veacľi vecľi
laiu lae lăi
uraniu uranie uranii
Pentru G-D adj. terminate la f. în -ie acc., vezi supra observaŃiile de la
Substantive, subclasele (6a) i (6b).
(3c): 3 terminaŃii: m.sg.: -u / m.pl.: -i / f.sg.pl.: -i (< -e)
aro u aro i [a-ro i] aro i [a-ro- i]
stângaciu stângaci [-gaci] stângaci [-ga-ci]
lucrâtoru lucrâtori lucrâtoari
câlâtoru câlâtori câlâtoari
azburâtoru azburâtori azburâtoari
ateu atei atee (a-te-e]
(3d): 3 terminaŃii: m.sg.: -ă,-i acc. / m.pl.: -ad / f.sg.pl.: -oańi
budâlă budâlad budâloańi
icâgi icâgead icâgioańi
(3e): 3 terminaŃii: m.sg.-i acc. / f.sg.: -ie m.f.pl.: -ii
arivanli arivanlie arivanlii
bitivi bitivie bitivii

(4a): 4 terminaŃii: m.sg.: -u / m.pl. -i / f.sg.: -â (<-ă) / f.pl.: -i (<-e)

bunu buńi bunâ buni
golu goľi goalâ goali
zurlu zurľi zurlâ zurli
albu alghi albâ albi
alâvdatu alâvdaŃ alâvdatâ alâvdati
arudu arud arudâ arudi
analtu analŃâ analtâ analti

XLIII
Tipuri flexionare

caldu caldâ caldâ caldi

(4b): 4 terminaŃii: m.sg.: -u / m.pl.: -i / f.sg.-uâ (<-uă) / f.pl.: -li
greu grei greauâ greali
arău arăi arauâ arali

III. Verbe:
(1a): inf.: -ari
ind. prez.: 1 sg.: -u / 1, 2 pl.: -ămu, -aŃ / part.: -atâ
cântu cântămu, cântaŃ cântatâ
alavdu alâvdămu, alâvdaŃ alâvdatâ
taľiu (1sg.) tâľemu, tâľeaŃ tâľeatâ
taľi [taľi], 2sg.
taľi [ta-ľi], 3sg.pl.
După consoană palatală (ultimul ex.), -â > -e > -i (pers. 3 sg. pl.).
(1b): inf.: -ari
ind. prez.: 1, 2, 3 sg.pl.: -edu, -ed, -eadâ / id. / id.
(mini) lucredu lucrămu, lucraŃ lucratâ
(tini) lucred
(elu/ eľi) lucreadâ
vb. nereg.: dau, dai, da dămu, daŃ , da datâ
stau, stai, sta stămu, staŃ, sta statâ/ stâtutâ
ľeau, ľeai, ľea lomu, loaŃ, ľea loatâ
Omonimii specifice: — { ind. prez. 3 sg. = 3 pl.}
(acestei clase) — { ind. prez. = conj. prez.} (toată paradigma)
ConjuncŃia conjunctivului este, pentru toate clasele de verbe, si (+ voc.)
/s- (+ cons.).
(2): inf.: -eari
ind. prez.: 1 sg.: -u / 1, 2 pl. - emu, -eŃ acc. / part.: -utâ
vedu videmu, videŃ vidutâ
paru pâremu, pâreŃ pârutâ
edu idemu, ideŃ idutâ
vb. nereg.: beau bemu, beŃ biutâ
(3a): inf. -iri (< -ire), cu voc. tematică neacc.
ind. prez.: 1 sg.: -u / 1,2 pl.: -imu, -iŃ neacc. / part.: -utâ
cunoscu cunoa timu, -iŃ cunuscutâ
batu batimu, -iŃ bâtutâ
cheru chearimu, cheariŃ chirutâ
(3b): inf.: -iri (< -ire), id.
ind. prez.: id. / id. / part.: -sâ , -(p)tâ
arâdu arâdimu, -iŃ arâsâ

XLIV
 Tipuri flexionare

torcu toarŃimu, -iŃ toarsâ

plângu plândimu, -iŃ plâmsâ/-mtâ
arupu arupimu, -iŃ aruptâ
facu faŃimu, -iŃ faptâ
Vb. din subclasele (3a) i (3b) se confundă frecvent, la toate formele,
cu excepŃia celor de participiu i a celor de perfect simplu (identice, de cele mai
multe ori, ca în latină). De asemenea, clasa (3ab) se confundă adeseori cu clasa
(2): cunu temu, /-eŃ, bâtemu, /-eŃ, chiremu, /-eŃ.
(4a): inf.: -iri, cu voc. tematică acc.
ind. prez.: 1 sg.: -u / 1, 2 pl.: -imu, -iŃ acc. / part.: -itâ
dormu durńimu, -iŃ durńitâ
yinu yinimu, -iŃ vinitâ
moru murimu, -iŃ muritâ
(4b): inf. -iri, id.
ind.prez.: 1 sg.pl., 2, 3 sg.: -escu, -e ti, -ea ti / id. / id.
(mini/ eľi) plâtescu plâtimu,-iŃ plâtitâ
(tini) plâte ti
(elu) plâtea ti
(5a): inf. -âri, cu vocala tematică acc.
ind. prez.: 1 sg. -u / 1, 2 pl.: -âmu, -âŃ / part.: -âtâ
avdu avdâmu, -âŃ avdâtâ
patu pâŃâmu, -âŃ pâŃâtâ
(5b): inf. -âri, id.
ind. prez.: 1 sg.pl., 2, 3 sg.: -ăscu, -ă ti, -a ti / id. / id.
(mini/ eľi) aurăscu aurâmu, -âŃ aurâtâ
(tini) aură ti [a-u-ră ti]
(elu) aura ti [a-u-ra -ti]
Cu excepŃia verbelor din subclasele(1a,b), toate celelalte clase de vb.: (2),
(3a,b), (4a,b), (5a,b), prezintă:
— omonimia {pers.1 sg. = pers. 3 pl.}: mini vedu = eľi vedu; mini
cunoscu = eľi cunoscu; mini avdu = eľi avdu etc.
— desinenŃa de pers. 3 sg. ind. prez. -i > -â la pers. 3 sg.pl. conjct.
prez.: elu veadi > elu/ eľi s-veadâ; elu ardi > elu/ eľi si-ardâ, elu cunoa ti >
elu/ eľi s-cunoascâ, elu moari > elu/ eľi s-moarâ, elu avdi > elu/ eľi si-avdâ.

XLV
5. Liste:

(1) SEMNELE DE PUNCTUAłIE (numele lor în aromână)

(seamni di punctuaŃie)

. punctu (punc-tu)
, comâ (co-mâ)/ virgulâ (vir-gu-lâ)
; punctu i virgulâ
: doauâ puncti
... puncti-puncti
? semnulu a-ntribăriľei (sem-nulu a (î)n-tri-bă-ri-ľei)
! semnulu a ńirăriľei ( ~ a ńi-ră-ri-ľei)
' apostrofu (a-pos-trofu)
- cratimâ (cra-ti-mâ) / linie di ligâturâ
— linie di dialogu (li-ni-e di di-a-logu)
" " seamnili a dâŃeariľei (seam-ni-li a dâ-Ńea-ri-ľei) / a cităriľei
(ci-tă-ri-ľei) i ghilimeli (ghi-li-me-li)
( ) parantezi (pa-ran-te-zi)

XLVI
 (2) SEMNE/ SIMBOLURI folosite în DIARO:

→ trimite la cuvântul din dreapta

← trimite la cuvântul din stânga
* trimite la cuvântul-titlu (unde a fost tratat)
(?) dubiu cu privire la forma/ scrierea/ sensul/ atestarea
unui cuvânt (de obicei, necunoscut de autoare)
( - -) silabaŃie, între paranteze drepte,
după fiecare cuvânt-titlu: ardu (ar-du)
a, ă, â, e, litere-vocale culese cu litere aldine,
i, î, o, u în silabaŃie = vocale accentuate : casâ (ca-sâ); ea
cântâ (cân-tâ) "ea cântă", ind. prez. 3 sg.; ea cântă
(cân-tă) "ea cântă", pf.s. 3 sg.
< provine din ... : arom. câmpu < lat. campus
> devine ... : lat. campus > arom. câmpu
♦ valoare gramaticală diferită
◊ valoare semantică diferită
= echivalenŃă semantică
( ) paranteze rotunde, pentru transpunerea în RL
[ ] paranteze drepte (pentru expicaŃii suplimentare în
transpunere, pentru transcriere fonetică — uneori —,
pentru un cuvânt-titlu neatestat în RL, coloana I)
~ tildă, semn ce Ńine locul unui cuvânt/ al unui radical

XLVII
 (3) BIBLIOGRAFIE

Această listă cuprinde numai surse de literatură aromână apărute în volum,

care nu sunt cuprinse în DDA (cu unele excepŃii: sensuri/ cuvinte neînregistrate
de DDA, valori poetice la diferiŃi autori etc.). Am introdus toate volumele de
versuri sau proză care ne-au fost aduse la cuno tinŃă, publicate în România sau
în alte părŃi ale lumii, i toate culegerile de literatură populară semnalate,
apărute după DDA (dar i, din nou, basmele culese de Per. Papahagi: PAP., B.).
Pentru a avea o imagine asupra atestărilor celor mai vechi, am trimis, de fiecare
dată, la scrierile din secolul al XVIII-lea, i la lucrări publicate sau în mss.,
nefolosite în DDA (în posesia "Bibliotecii Academiei Române"). O sursă
importantă o constituie graiul autoarei: Gr. Aut. (care vorbe te graiul bunicii i
al mamei sale, originare din Samarina i Hrupi ti/ Arγos Orestikon, Grecia).
De asemenea, pentru analiza fonologică/ morfologică (stabilirea claselor i a
subclaselor părŃilor de vorbire), am introdus numai lucrările tiinŃifice care stau
la baza acestor analize.
Este normal ca unele surse, literare sau tiinŃifice, să lipsească din lista noastră.
Lipsesc, de pildă, Tratate sau Antologii care preiau/ prelucrează material
publicat de alŃii. În schimb, se poate observa cu u urinŃă marea bogăŃie de
opere literare apărute mai ales în ultimele decenii. Dacă am fi putut adăuga aici
i revistele/ ziarele/ foile publicate în toate părŃile lumii, imaginea reală a
scrisului în aromână ar fi fost mai aproape de realitatea existentă: aceste scrieri
sunt însă foarte numeroase, i nu întotdeauna consecvent i bine scrise,
dimpotrivă, de cele mai multe ori sunt neîngrijite, cu o aromână scoasă din
uitare, compozită i urâtă. De aceea nu le-am excerptat, lăsând i generaŃiilor
viitoare dreptul de a duce mai departe cercetarea i aprecierea lor (dacă aceste
scrieri vor supravieŃui).
Lista s-a încheiat în aprilie, 1995.

XLVIII
 Bibliografie

AM. Aminta, Lacrmâ, (9 poezii aromâne), editsia Casa Gramosta, C.

B. Stefanovski,Tetovo, 1988 (nu se menŃionează numele
autorului, probabil acela i cu al editorului).
ARA. PoeŃii Z. A. Araia i T. Caciona, în colecŃia "Biblioteca
NaŃională a Aromânilor" publicată de Tache Papahagi,
Bucure ti, 1932.
AROUM. Les Aroumains, INALCO, Paris, 1989 (volum colectiv, apărut în
seria "Publications Langues' O" , no. 8, la Centre d'Etude des
Civilisations de l'Europe Centrale et du sud-est; autori:
Cicerone Poghirc, Petre . Năsturel, Matei Cazacu, Neagu
Djuvara, Max Demeter Peyfuss, Mihaela Bacou).
ATH. Athanasescu, Dimitriu, Scurtare de Istoria Sacra pentru
Romanii dela drepta Danubiului, lucrată dupu Testul a
Santei Scriptura de D.A. i stambata cu plata Onor SocietăŃi
pentru înveŃiatura poporului românu. Bucuresci, Stambatoria
(Tipografia) C.A.Rosetti, 1867.
BAGAVU Andreilu alu Bagavu, Carte de alégere, scrisa in dialectulu
macedo-românu, Bucuresci, Tipo-litografia Dor. P. Cucu,
1887.
BATZ. Batzaria, N., Anecdote, în colecŃia "Biblioteca NaŃională a
Aromânilor" de Tache Papahagi, Bucure ti, 1935.
BELIM. Belimace, Constantin, [Versuri aromâne], v. PAP., Ant., p.195-
207 (unde se fac trimiterile din DIARO), i Poezii, PAP., G.,
p. 585-633.
BEZA Beza, Marcu, Poezii i Proză, v. PAP., G., p. 391-584.
BOGA Boga, Nida, Voshopole, epopee în sonete; v. VEAC, p. 245-342.
BOÏ. Boïagi, Mihail G., Gramatică Română sau Macedo-Română,
reeditată cu o Introducere i un Vocabular de Per. Papahagi,
Bucure ti, 1915; titlul real dat de BOÏ: Yramatiki Romaniki
itoi Makedhonovlahiki/ Romanische oder Macedonowlachische
Sprachlehre (Viena, 1813) i-a fost restituit acestei cărŃi de
mine, în ediŃia foto-copiată (de pe aceea a lui Per. Papahagi)
apărută la Freiburg im Br.,Germania, în 1988: Gramaticâ
aromânâ icâ macedo-novlahâ (v. motivaŃia mea pentru
schimbarea titlului i semnificaŃia lui în lucr.cit., p. 213 (I/1),
unde a fost plasat textul meu, destinat a fi, iniŃial, o "PrefaŃă"
la această nouă apariŃie a Gramaticii lui Boiagi)..
CA. Caratană, Nicolae, A teptu soarile (poeme în dialectul
aromân), Editura Litera, Bucure ti,1985; (trimiterile din

XLIX
Bibliografie

DIARO se fac la această ediŃie, nu i la cele următoare, din

1991 i 1992, care au un alt sistem de scriere).
CAL. Caloir, Cutuli, Caetlu a meu. Puizii aleapti, Tipusitâ di SoŃata
Perivolea, New York, 1991, de Pascal Marco.
CAP., Arom. Capidan, Theodor, Aromânii. Dialectul aromân, Bucure ti, 1932.
CAR.,Anch. Caragiu MarioŃeanu, Matilda, Anchetă dialectală la aromânii
din Dobrogea, România, 1951 (împreună cu A. Avram, V.
Rusu, V. uteu); material cules pentru "Arhiva Fonogramică
a Limbii Române".
CAR.,Comp. Caragiu MarioŃeanu, Matilda, Compendiu de dialectologie
română (nord i sud-dunăreană), Editura tiinŃifică i
Enciclopedică, Bucure ti, 1975 (300 p., 35 hărŃi).
CAR., Dod. Caragiu MarioŃeanu, Matilda, Un DODECALOG al
AROMÂNILOR sau 12 adevăruri incontestabile, istorice i
actuale, asupra aromânilor i asupra limbii lor, în "România
literară" (Anul XXVI), 1-7 septembrie, 1993, p. 12-13; în
volum separat, cu traducere în limbile franceză i engleză i
cu un Post-Scriptum explicativ, Editura Sammarina,
ConstanŃa, 1996.
CAR., F-M. Caragiu MarioŃeanu, Matilda, Fono-morfologie aromână.
Studiu de dialectologie structurală, Editura Academiei
Bucure ti, 1968.
CAR., Litgh. Caragiu MarioŃeanu, Matilda, Liturghier aromânesc. Un
manuscris anonim inedit, Editura Academiei, Bucure ti,
1962. Este primul text de s l u j b ă religioasă în biserică, în
aromână (lucrarea figurează în DDA, în corpul dicŃionarului,
cu sigla CLitur., dar lipse te din lista bibliografică; v. de ex.
s.v. magurlăki, u nurlăcă, zabitlăcă etc.).
CAR., Stih. Caragiu MarioŃeanu, Matilda, Di nuntru i-di nafoarâ. Stihuri
armâne ti/ Din năuntru i din afară. Stihuri aromâne, Editura
Cartea Românească, Bucure ti, 1994.
CARG. Carageani, Gheorghe, La subordinazione circostanziale
ipotattica nella frase del dialetto aromeno (macedo-romeno),
Istituto Universitario Orientale, Napoli, 1982.
CAV. Cavalioti, Theodor Anastas, Vocabular din sec. al XVIII-lea,
v. SCR. (unde trimit paginile din DIARO).
CÂNDR. Cândroveanu, Hristu, Nihadz. Poeme aromâne, Editura
Eminescu, Bucure ti, 1980; v. i VEAC.
COD. Codex Dimonie, text religios mss., nedatat, nelocalizat, anonim,
descoperit i publicat de Gustav Weigand în "Jahresbericht

L
 Bibliografie

des Instituts für rumänische Sprache", I, IV,V,VI, Leipzig; în

vol. I, prima parte a fost publicată de Paul Dachselt (datare
aprox.: deceniile 1-2, sec. XIX).
COT. Cotolulis, Socratis, DicŃionar român-grec i DicŃionar grec-
român, Editura Vox, Bucure ti, 1995.
C.-SAR. Caraiani, Nicolae Gh., Saramandu Nicolae, Folclor aromân
grămostean, Editura Minerva, Bucure ti, 1982. (volumul
cuprinde texte folclorice culese de la aromâni 'grămosteni' din
Bulgaria, din Republica Macedonia i din Livăd, Grecia).
CUT. Cutova, Ioan, v. VEAC, p. 427-437.
CUV. Cuvata, Dina, Zghic di moarti, Editura Cartea Aromână,
Syracuse, N Y, USA, 1989.
DAN. Daniil Moscopoleanul, Lexikon tetraylosson, text din sec. al
XVIII-lea, v. SCR., p. 103-186.
DDA v. PAP., DDA.
DEX DicŃionarul Explicativ al Limbii Române — DEX, Editura
Academiei , Bucure ti, 1975.
DEX-S idem, Supliment, DEX - S, ibidem, 1988.
DIARO Caragiu MarioŃeanu, Matilda, DicŃionar Aromân (Macedo-
vlah): Comparativ ( român literar ~ aromân ), contextual,
normativ, modern (lucrarea de faŃă).
DODU Dodu, Yiannaki (Perivoli-Velestino), Alithia fantastikiaska,
Velestino, Grecia, 1990.
DODU, Ar. Dodu, Yiannaki (Perivoli-Velestino), "Armânamia", Velestino,
Grecia, 1992.
ECOU Ecou de cîntec aromînesc. Antologie. SelecŃie, cuvânt înainte,
notă, portrete de Atanasie Nasta; postfaŃă de V. Rusu, Editura
Litera, Bucure ti, 1985.
FUD. Fudulea, Cola, Vîră noauă, vîră veacľe. SchiŃe umoristice,
Editura Litera, Bucure ti, 1986.
Gr. Aut. Din graiul autoarei, originară din Samarina/ Hrupi ti, Grecia;
cuvânt/ sens/ context neatestat în DDA/ altă parte.
GULI Guli, Costa, Soneti, Editura Cartea Aromână, Syracuse, N Y,
USA, 1990.
INSCR.N.T. InscripŃia lui Nectarie Tărpu, de pe gravura din ArdeniŃa,
Albania, datată 1731 (în patru limbi: greacă, albaneză, latină
i aromână ; v. CAR., Litgh., p. 112-113). Este primul text
datat scris în aromână.
IORG., Ant. Iorgoveanu-Dumitru, Chirata, Antologie de poezie populară
aromână, Editura Minerva, Bucure ti, 1976.

LI
Bibliografie

IORG., St. Iorgoveanu, Kira, Steauă di dor, Editura Eminescu, Bucure ti,
1983; v. i VEAC.
LAZ. Lazarou, Achille, L'AROUMAIN et ses rapports avec le grec,
Institute for Balkan Studies, Thessaloniki, 1986.
M. Mihadashlu, Thiuhari, Botsili di didindi, Editura Cartea
Aromână, Syracuse, N Y, USA & Editura "Muntenia", 1992;
v. i VEAC, p. 421-426.
MAR. Marcu, George, Folclor muzical aromân, Editura Muzicală,
Bucure ti, 1977.
MER. Merca M., George, Livădzli—Vatrâ Armâneascâ cu cântărli shi
suschirărli di gintâ, Editura Cartea Aromână, Syracuse, NY,
USA, 1991 & Editura "Muntenia", ConstanŃa,1993.
MI. Mihanji-Sterghiu, Vanghea, Trâdzeri. Proză shi Puizii pi
Grailu di Shtip, Editura Cartea Aromână, Syracuse, N Y,
USA, 1992.
MIH. Mihăileanu, tefan, DicŃionar macedo-român, Bucure ti, 1901.
MIORIłA MioriŃa la dacoromâni i aromâni. (Texte folclorice), culese de
Tatiana Gălu că-Crâ maru, ajutată de Emilia Milicescu
(semnatară i a Introducerii) i de Tudor Nae; ediŃie îngrijită
de Nicolae Saramandu, Editura Minerva, Bucure ti, 1992.
MUR. Murnu, George, Bair di Cântic Armânescu. Ritmuri
macedonene, Bucure ti, 1931.
NASTA Nasta, Atanasie, [Versuri aromâne], v. ECOU, p. 80-96.
NASTEV Nastev, Bojidar, Aromanski Studii, Skopje, Republica
Macedonia, 1988 (p. 147-225: Angăcitor[i] armăne ti, cu
traducere în limba macedo-slavă).
NEA-ZOI Koka Maria, Texte dialectale inedite, culese din Nea-Zoi,
Trikala, Grecia (1989) i fructificate în lucrarea de licenŃă
"Graiul aromânesc din Nea-Zoi" (susŃinută la Universitatea
din Bucure ti), pe care am condus-o.
NTONTOS v. DODU.
PAD., 1 Padhioti, Yeoryiou Ap./Padioti, George Ap., CăntiŃi
Armâne ti di-Aminciu/Vlahika trayoudhia tou Metsovou (cu
traducere paralelă în limba greacă), Athina, Grecia, 1988.
PAD., 2 Padhioti, Yeoryiou Ap./Padioti, George Ap., CăntiŃi
făr erote ti/ Trayoudhia Farsarioton — Arvanitovlahon,
Athina, Grecia, 1991.
PAP., Ant. Papahagi, Tache, Antologie aromănească, Bucure ti, 1922.
PAP., B. Papahagi, Per., Basme aromâne i glosar, Bucure ti, 1905

LII
 Bibliografie

PAP., DDA Papahagi, Tache, DicŃionarul dialectului aromân. General i

etimologic./ Dictionnaire aroumain (macedo-roumain).
Général et étymologique, Editura Academiei, Bucure ti,
ediŃia I: 1963, a II-a: 1974 (la care se trimite DIARO).
PAP.,G. Papahagi, Tache, Grai, Folclor, Etnografie, Editura Minerva,
Bucure ti, 1981 (ediŃie i prefaŃă de Valeriu Rusu); v. Marcu
Beza, Poezii i Proză, p. 391-584, Constantin Belimace,
Poezii, p.585-633, Nicolae Velo, Poezii i Proză, p. 635-731.
Cu ace ti autori se continuă colecŃia „Biblioteca NaŃională a
Aromânilor”. V. i Glosar, de T.P., p. 732-735).
PAP., Lit. Papahagi, Per., Din literatura poporană a Aromânilor,
Bucure ti, 1900 (material parcurs i fi at din nou); v. i sub
SCR., ediŃii de acela i autor.
PAPAZ. Papazisi-Papatheodhorou, Zoi, Ta trayoudhia ton Blahon.
Dhimotiki ki eponymi poiisi, Gutenberg, Athina, Grecia, 1985
(cu traducere paralelă în limba greacă).
PERD. Perdichi, George I., Puizii aleapti.Tipusiti di SoŃata Perivolea,
New York, USA, 1991.
PEYF. Peyfuss, Max Demeter, DIE AROMUNISCHE FRAGE. Ihre
Entwicklung von den Ursprungen bis zum Frieden von
Bukarest (1913) und die Haltung Österreich-Ungarns,
Böhlaus, Wien-Köln-Gratz, 1974; varianta românească:
Editura FundaŃiei Culturale Române, Bucure ti, 1994.
PR. Prefti, Mihai, Durut iho. Poeme aromâne, Editura Litera,
Bucure ti, 1987.
SAR., Cerc. Saramandu, Nicolae, Cercetări asupra aromânei vorbite în
Dobrogea, Bucure ti, 1972; v. i C.-SAR.; v. i MIORIłA.
SCR. Papahagi, Per., Scriitori aromâni în secolul al XVIII (Cavalioti,
Ucuta, Daniil), Bucure ti, 1909.
SIM. InscripŃia de pe vasul Simota, provenind din localitatea Câlariľi,
Grecia, descoperită i descrisă de Per. Papahagi, în articolul
"Din trecutul cultural al aromînilor (cu prilejul unui
document de limbă)", Analele Academiei Romîne, seria II,
tomul XXXV, 1912-1913, Memoriile secŃiunii literare,
Bucure ti-Leipzig-Viena, 1913. Este cea dintâi poezie scrisă
în aromână (v. CAR., Litgh., p.113).
TULL. Tulliu, Nu i, Poezii, în colecŃia "Biblioteca NaŃională a
Aromânilor" publicată de Tache Papahagi, Bucure ti, 1926.

LIII
Bibliografie

UC. Ucuta, Constantin, Noua Pedagogie sau Abecedar u or (în

traducerea românească dată de Per. Papahagi), apărută la
Viena, în 1797. Este prima carte de învăŃătură, scrisă p e n t r u
aromâni i î n aromână, prima încercare de a da "reguli" de
s c r i e r e în aromână, cu alfabet grecesc. (paginile din
DIARO trimit la SCR., adică la ediŃia Per. Papahagi.).
VEAC Un veac de poezie aromână. (Antologie). Introducere i
prezentările autorilor: Hristu Cândroveanu; ediŃie i note:
Kira Iorgoveanu; transpuneri: cei doi autori ai Antologiei;
Editura Cartea Românească, Bucure ti, 1985.
VELO Velo, Nicolae, Poezii i Proză, v. PAP., G., p.635-731.
VR. Vrana, George, Avigľitorlu di zboară, Editura "Dimândarea
părintească", Bucure ti, 1995.

LIV
 (4) ABREVIERI:
a b r. abrevi/at, /-ere
Ac./A acuzativ
acc. accentuat, -ă
adj. adjectiv, -al
adv. adverb, -ial
alb. albanez, -esc
anat. anatomie
ant. antonim
apel. apelativ
aprox. aproximativ, -ă
arh. arhai/c, /-sm
arom. aromân, -esc
arom. A aromâna A (aria majoră)
arom. F aromâna F (aria minoră, făr erotească)
arom.v. aromâna veche
art. artic/ol, /-ulat
atest. atesta/re, /-t
atr. atribut, -iv
augm. augmentativ
AUT. < fondul autohton
aux. auxiliar
bg. bulg/ar, /-ăresc
biol. biologie
bis. bisericesc (termen ~ )
bot. botanică
card. cardinal
cauz. cauzal

LV
Abrevieri

cf. confer (lat.: "compară cu ... ")

chim. chimie
col. colectiv
com. comerŃ
comp. compara/Ńie, /-tiv
cond. condiŃional
conj. conjuncŃie
conjct. conjunctiv
cons. conso/ană, /-nantic
cop. copulativ
cp. compus
CR cuvânt reintrodus (care a existat în străromână)
cult. cultur/ă, /-al
cuv. cuvânt
Dat./D dativ
def. definit (art., pr. ~)
dem.apr. pronume demonstrativ de apropiere
dem.dep. " " de depărtare
depr. depreciativ
dez. dezinenŃă
dial. dialectal
dift. diftong
dim. diminutiv
distr. distributiv (num. ~ )
DN derivat nou
drom. dacoromân
ec. economie
encl. enclitic (art. ~ )
engl. englez, -ă

LVI
 Abrevieri

etim. etimologic, -ă
eufem. eufemism
e x p r. expresi/e, /-i
f. feminin
fam. familiar
farm. farmac/ie, /-eutic
FC formă coruptă (faŃă de cea etim./ cea mai răsp.)
FE formă etimologică (= apropiată de etimon)
fig. figurat
filoz. filozofie
fiz. fizică
FN fonetism nou
fr. francez, -ă
frecv. frecvent
Gen./G genitiv
gen. general (în ~ ), generic
germ. german, /-ă
geol. geologie
geom. geometrie
geogr. geografie
Gl. glosar, -e
gr. grece/sc, /-ască
Gr. Aut. < graiul autoarei
gram. gramatic/ă, /-al
gre . gre it, -ă
hip. hipocoristic
i intranzitiv
ibid. ibidem (lat.: "tot acolo")
id. idem (lat.: "acela i")

LVII
Abrevieri

ident. identic
i.e. id est (lat.: "adică")
imp. imperativ
imperf. imperfect
imprec. imprecaŃie
ind. indicativ
inf. infinitiv
infra infra (lat.: " v. mai jos" [în acela i cuvânt-titlu])
injur. injuri/e, /-os
interj. interjecŃie
interog. interogativ
inuz. inuzitat
invar. invariabil
irev. ireverenŃios
iron. ironic
istr. istroromân
it. itali/an, /-enesc
înv. învechit
învăŃ. învăŃământ
jur. juridic
jurăm. jurământ
lat./~ sav. latin, -ă, -esc; latină savantă
LAT. < latină
L. BALC. < limbile balcanice
lingv. lingvistică
lit. literal
loc. locuŃiune ( ~ vb., prep.)
local. localitate
m. masculin

LVIII
 Abrevieri

matem. matematică
med. medicin/ă, /-al
megl. meglenoromân
met. metafor/ă, /-ic
mil. milit/ar, /-ărie
m.m.c.pf. mai mult ca perfect
mss. manuscris
multipl. multiplicativ (num. ~)
muz. muzică
n. neutru
N neologism
navig. navigaŃie
neacc. neaccentuat, -ă
neat(est). neatestat
nec. necunoscut, -ă
nedef. nedefinit
nefix. nefixat, -ă
nepej. nepejorativ
neol. neologism, -e
nepred. nepredicativ
nereg. neregulat, -ă
Nom./N nominativ
n.pr. nume propriu
nr. număr
obsc. obscen
ONOMAT. onomatopeic
orig. originar, -ă
ord. ordinal (num. ~)
ort. ortografi/e, /-c

LIX
Abrevieri

p. pagina
part. participiu
pejor. pejorativ
pf.c. / pf.s. perfect compus/ perfect simplu
perifr. perifrază
pers. perso/ană, /-nal
piem. piemontez, /-ă
pl. plural
pl.t. pluralia tantum (lat.: are numai plural)
poet. poetic
pol. politic
polit. politeŃe
pop. popular
por. poreclă
pos. posesiv, -ă
pr. pron/ume, /-ominal
pred. predicativ, -ă
pref. prefix
prep. prepoziŃie
prez. prezent
procl. proclitic (art. ~ )
pron. pronunŃa/re, /-at
prop. propoziŃie
prov. proverb
ps. pref. pseudo-prefix
r reflexiv (vb. ~)
rar frecvenŃă rară
răsp. răspândit, -ă
refl. reflexiv (pr. ~)

LX
 Abrevieri

reg. regional
rel. relativ (pr. ~)
rel. religi/e, /-os
rever. reverenŃ/ă, /-ios
RL româna literară
rom. româna literară (vorbită în România)
rom. com. româna comună/ străromâna ( → strărom.)
rom.v. româna (= dacoromâna) veche
s. substantiv
S sens
sec. secol
sem. semanti/c, /-sm
sg.t. singularia tantum (are numai sing.)
sil. silabaŃie/despărŃire în silabe
sin. sininim
SN sens nou
sport. din terminologia sportivă
strărom. străromân, -esc, limba străromână
suf. sufix
superl. superlativ
supra ~ (lat.: "v. mai sus " [în acela i cuvânt-titlu])
s.v. sub voce (lat.: "v. sub cuvântul indicat")
t tranzitiv
T tabel (v. ~ , p. ... )
tc. turc, -esc
tehn. tehnic, -ă
temp. temporal, -ă
topon. toponimi/c, /-e
unipers. unipersonal (vb. ~)

LXI
Abrevieri

v. vezi
val. valoare
v a r. variant/ă, -e
vb. verb (~ i/t/r), -al
voc. vocal/ă, /-e
Voc./V vocativ
vs. versus (lat.: "faŃă de")
vulg. vulgar
zool. zoologie

LXII
 6. IndicaŃii pentru utilizarea dicŃionarului

DIARO este un dicŃionar al aromânei, care este însă, totodată, comparativ

român literar ~ aromân (macedo-vlah).
Cele două ipostaze actuale ale străromânei sunt a ezate pe două coloane:

♦ Coloana din stânga:

◊ Toate intrările, în ordine alfabetică, sunt în româna literară (RL), doar
uneori ele aparŃin însă i variantelor regionale ale acesteia. In foarte puŃine
cazuri, se dau între paranteze drepte derivate aromâne de la radicale române ti
comune (considerate ca intrate, deci, în fondul românesc de cuvinte).
◊ Toate cuvintele-titlu din româna literară sunt scrise cu litere aldine
drepte.
◊ Sub cuvântul-titlu, se inserează sensurile acestuia (care corespund celor
cuprinse în coloana din dreapta, ilustrate prin contexte aromâne), scrise cu
litere drepte de rând. Dacă sensul nu este cunoscut aromânei, acesta nu
figurează în coloana din stânga (de ex.: "a se abate de la ceva" nu figurează, în
schimb "a se abate din drum, trecând prin alt loc" există).
◊ Asteriscul (semnul *), 'la umărul' unui cuvânt care figurează în
explicaŃia semantică, trimite la tratarea acestuia drept cuvânt-titlu, la locul
cuvenit.
◊ Semnele → i ← trimit, de asemenea, la cuvinte-titlu.

♦ Coloana din dreapta:

◊ Toate cuvintele-titlu din această coloană, scrise cu litere aldine drepte,
sunt corespondente aromâne ti — gramaticale i semantice — ale intrărilor din
RL. Ele constituie serii sinonimice: primii termeni sunt, de cele mai multe ori,
de origine latină i/sau autohtoni, sau (rareori) parafraze (e x p r.); urmează, în
ordinea răspândirii (aprecierea fiind relativă, fără o bază statistică), elementele
alogene (balcanice i de alte origini) i, în ultimul rând, neologismele (marcate
cu N).
◊ Cuvântul-titlu conŃine formele de bază i, între paranteze, clasa
morfologică (ce trimite la TABELUL Nr. 5, TIPURI FLEXIONARE). La
substantiv, formele/ dezinenŃele de sg.,pl., m.,f.,n.; la adjectiv, formele/
dezinenŃele de sg.,pl, m.,f. ; la verb, formele/ dezinenŃele de pers. 1. sg.
ind.prez., inf. lung — cu forma a teptată din latină, formele în -(e)ari fiind
considerate s.f.vb., corespunzătoare infinitivului lung i 'supinului' din RL — ,
pers. 1 sg. pf.s. i part.

LXIII
IndicaŃii pentru utilizarea dicŃionarului

◊ Cuvintele aromâne ti sunt tratate o s i n g u r ă dată cu toate formele de

bază. La cuvintele polisemantice, numai cuvântul-titlu considerat matcă apare
cu toate formele de bază, celelalte cuvinte sunt reprezentate numai de prima
formă, însoŃită de un * (asterisc), care trimite la cuvântul de bază ce figurează
în coloana din stânga.
◊ După formele de bază, urmează, între paranteze, silabaŃia (cu litere
albe de rând). Se marchează accentul cu o literă aldină dreaptă, în toate
cuvintele: casâ (ca-sâ), udă (u-dă), "odaie", chiu e (chiu- e) "colŃ"; accentul
este marcat chiar i în monosilabe (în acest fel, se deosebe te vocala silabică de
cea asilabică — iniŃială, medială, finală — ): iarnâ (iar-nâ), leani (lea-ni), doi
(doi), pomu (pomu). i silabaŃia nu apare decât o s i n g u r ă dată, la cuvintele-
de bază (nu i la cele polisemantice).
◊ Cu rare excepŃii, toate cuvintele-titlu din coloana aromână sunt ilustrate
prin c o n t e x t e explicative (cu toate sau aproape toate valorile gramaticale
— ♦ — i semantice — ◊ — ), scrise întotdeauna cu litere italice/ cursive (uneori
cu accentul marcat cu cursivă aldină).
◊ După fiecare context aromânesc, între paranteze, este dată —
întotdeauna cu litere drepte — transpunerea în RL.
◊ Indicativele v a r. (= variantă/-e) i/sau FC (= formă coruptă) arată că
forma dată în cuvântul-titlu este cea recomandată.
◊ La sfâr itul fiecărui articol se dau, de obicei, indici de întrebuinŃare:
poet., înv., pej.; rel., mil., anat. etc. (v. 5. Liste, (4), ABREVIERI).
◊ Unele comentarii fonetice, morfologice, etimologice, semantice etc. se
fac la sfâr itul unor articole (acestea reprezentând dubii — ? — sau opŃiuni ale
autoarei).
*
* *
Din motive tehnice (datorate modului de lucru 'justified', la computer), în
unele cazuri formele neaccentuate legate cu cratimă de cuvântul următor sau
precedent pot rămâne (regretabil) izolate, la sfâr it/început de rând.

LXIV
2
 7. POSTFAłĂ ISTORICĂ:

UN DODECALOG AL AROMÂNILOR∗

sau

12 adevăruri incontestabile, istorice i actuale,

asupra aromânilor i asupra limbii lor.

„DaŃi Cezarului cele ce sunt ale

Cezarului, iar lui Dumnezeu cele ce
sunt ale lui Dumnezeu“.
(Matei, XXII, 21)

∗
Lucrare apărută prima oară în “România literară”, XXVI, 33, 1-7 sept. 1993; ediŃia a II-a, în
volum, apărut în noiembrie 1996 le Editura Sammarina, ConstanŃa (cu traduceri în franceză i
engleză), sub titlul: DODECALOG AL AROMÂNILOR/ DODECALOGUE des
AROUMAINS/ DODECALOGUE of the AROMANIANS.

Dodecalog – 3
Dodecalog – 4
 CONFESIUNE

Acest DODECALOG al aromânilor reprezintă credo-ul meu tiinŃific

asupra „fiinŃei“ denumită „aromân“. El este rezultatul unui proces
îndelungat, care durează de 68 de ani, de la na terea mea, i care se
explică prin:
a. o excelentă cunoa tere a limbii mele materne, vorbită în familie de
părinŃii mei, Nico Caragiu1 i Athinà Papastere2, i de bunica mea
maternă, Dhafna Pupti3, mo tenire sfântă lăsată de stră-stră-strămo ii
mei de 2000 de ani;
b. un respect fără limite pentru tot ce este „tradiŃie“, „lege“
transmisă din generaŃie în generaŃie, „mentalitate“ aproape imuabilă –
de i foarte evoluată în comunitatea mea aromână, în raport cu altele – în
f u n d a- m e n t e l e sale;
c. o competenŃă tiinŃifică veritabilă, câ tigată, treptat, datorită unui
lucru serios i constant (1947-1995), condus, direct sau indirect (prin
cărŃile lor), de dascălii mei: Theodor Capidan, Pericle Papahagi, Tache
Papahagi, Al. Rosetti, Iorgu Iordan.
Având în vedere aceste date, în aceste momente de c o n f u z i e
totală, creată de oameni care nu vor sau nu pot să respecte rezultatele
tiinŃei (istorice/ lingvistice/ arheologice etc.), mă consider obligată –
chiar dacă acest credo al meu va fi ignorat, criticat, distrus – să formulez
ideile care mi se par a fi punctul de plecare în orice iniŃiativă, de orice
fel; dacă nu sunt acceptate aceste a d e v ă r u r i e l e m e n t a r e,
care nici măcar nu au nevoie să fie explicate, rezultatul, în orice acŃiune,
ar fi: o confuzie generală (din cauza amestecului de criterii – istorice/

1
n. 1899, Deniscu, Grecia; m. 1977, Bucure ti, România.
2
n. 1900, Hrupi ti, Grecia; m. 1984, Bucure ti, România.
3
n. 1873, Samarina, Grecia; m. 1953, Ploie ti, România.

Dodecalog – 5
lingvistice/ geografice/ cultural-politice etc.–), create adeseori con tient,
de toate „părŃile“ implicate; fricŃiuni etnice în Ńările balcanice; fără
îndoială, s â n g e va curge din nou de toate părŃile.
Îi rog pe cititori să parcurgă, cu răbdare, cele 12 adevăruri i să le
judece numai la sfâr itul lecturii.
Îmi asum întreaga răspundere.

DIXI ET SALVAVI ANIMAM MEAM

Dodecalog – 6
1. Aromânii (macedo-vlahii) i limba lor maternă
e x i s t ă astăzi i de două mii de ani.
Tocmai de aceea se vorbe te despre ei din secolul al X-lea, de aceea li
se s t u d i a z ă de 200 de ani limba, este c o m p a r a t ă cu altele4; de
aceea se scrie o l i t e r a t u r ă î n aromână i p e n t r u aromâni, se
publică reviste, se fac emisiuni radio-difuzate sau televizate î n aromână
i p e n t r u aromâni; de aceea se fac Congrese ale aromânilor (De ce
nu? Orice alt grup, constituit pe baza oricărui criteriu, o poate face: surzi,
uria i din toată lumea – oameni ce depă esc 2 m, – grupuri religioase etc.
se reunesc în Congrese InternaŃionale).

2. Aromânii sunt dintotdeauna sud-dunăreni.

Ei sunt continuatorii populaŃiilor sud-est europene romanizate
(macedoneni/ greci/ traci/ illiri) sau colonizate de romani (în orice caz,
nimic s l a v în această epocă): latina a asimilat o parte din aceste limbi
autohtone. Acest proces s-a desfă urat pe un teritoriu destul de mare i de
compact, care se întinde între CarpaŃii de nord i până la sud de Balcani.
Pe acest teritoriu s-a format vechiul popor român, destul de unitar la
început (până între secolele VII-IX), mai ales din punctul de vedere al
limbii.

4
Achille Lazarou, L’aroumain et ses rapports avec le grec, Thessaloniki, 1986. Titlul spune
exact acest lucru: aromâna există i are raporturi cu alte limbi.

7 Dodecalog –
DODECALOG

3. Limba veche română (străromână/ română

comună/ ~ primitivă/ protoromână) vorbită pe
acest teritoriu era o limbă unitară.

Ea prezenta, totu i, diferenŃe r e g i o n a l e, datorate substraturilor i

trăsăturilor caracteristice ale latinei vorbite de ocupanŃii romani. i
totu i, u n i t a t e a vechii limbi române, păstrată i astăzi, este
surprinzătoare (în evoluŃia fonetică a latinei spre noua limbă, în tipurile
morfologice i în realizările concrete ale morfemelor, în vocabularul
fundamental identic, în evoluŃiile semantice comune etc.).
Ceea ce este cel mai important este faptul că „Toate trăsăturile
caracteristice ale limbii române, tot ce deosebe te limba română de limba
latină pe de o parte i de celelalte limbi romanice pe de altă parte se
găse te“5 peste tot în română.

4. Unitatea teritoriului unde se vorbea româna

comună a fost scindată de sosirea slavilor
între Dunăre i Balcani.
O bună parte din populaŃia românească veche a fost deznaŃionalizată,
altele au fost împinse spre nord/ vest/ sud (poate, începând din a 2-a
jumătate a secolului al VI-lea). Rezultatul: p a t r u grupuri de vechi
români, deveniŃi, de-a lungul secolelor: ROMÂNII din nordul Dunării
sau DACO-ROMÂNII (locuitorii Daciei), AROMÂNII (MACEDO-
VLAHII, termen pe care îl prefer, căci evită confuzia: nu există „români
<nord-dunăreni>“ în teritoriile unde au trăit i trăiesc ar(u)mâńi/
rrămăńi; dimpotrivă, v(a)lahi, da, căci cu acest nume au denumit i
denumesc vecinii pe t o Ń i românii, din nordul i din sudul Dunării),

5
Sextil Pu cariu, Limba română, I, Bucure ti, 1940/ 1976, p. 232.

Dodecalog –
 DODECALOG

MEGLENIłII (MEGLENO-ROMÂNII/ ~ -VLAHII, strâns legaŃi de

aromâni), din Câmpia Meglen, la nord de Sârunâ (Thessaloniki), i
ISTRIENII (ISTRO-ROMÂNII/ ~ -VLAHII), din Peninsula Istria.

5. Vechea limbă română s-a scindat în cele patru

ipostaze actuale ale sale.

În ce prive te limba, cu câteva excepŃii, marea majoritate a lingvi tilor

recunoa te existenŃa unui trunchi comun, româna comună, care se
continuă aproape neatinsă în cele patru ipostaze actuale ale acestei limbi
comune, corespunzătoare celor patru grupuri de vechi români: româna
(daco-româna/ - v(a)laha), limba naŃională/ literară a României, aromâna
(macedo-româna/ -vlaha) i meglenita (me-gleno-româna/ -vlaha;
variantă a aromânei?), vorbite în sudul Dunării, în Ńările balcanice, i
istriana (istro-româna/ -vlaha), vorbită în Peninsula Istria.
Lingvi tii au denumit aceste variante „dialecte“ i anume, „dialecte“
ale limbii române; în acest moment al expunerii mele, este nevoie să
completez ultima parte a citatului din Pu cariu (al 3-lea adevăr din
DODECALOG) cu textul următor: „...se găse te în cîte ipatru d i a l e c-
t e l e“ (s.n.). Eu însămi, urmând tradiŃia lingvistică românească ( i
străină, în această privinŃă, referitor la latinitatea sud-est europeană), am
folosit această terminologie, explicând, totu i, în cursurile mele
studenŃilor i mai târziu, în cartea mea, Compendiu de dialectologie
română6, că este vorba aici numai de o definitio nominis i nu de o
definitio rei (constatare ce aparŃine marelui lingvist francez Paul Meyer,
formulată încă din 18757). În ultima vreme, după câteva decenii de lucru,
mi-am dat seama că problema se situează „dincolo“ de lingvistică. Într-un

6
Matilda Caragiu MarioŃeanu, Compendiu de dialectologie română (nord- i sud-dună-
reană), Editura tiinŃifică i Enciclopedică, Bucure ti, 1975.
7
ibidem, p. 28-33.

Dodecalog –
DODECALOG

studiu din 19888, aplicând a 5-a din opoziŃiile stabilite de Eugenio

Coseriu „au-delà du structuralisme“9, ‚langue historique ~ langue
fonctionnelle‘, mi s-a reconfirmat opinia asupra i n u t i l i t ă Ń i i
discuŃiei pe marginea limbii i a dialectului: româna comună este o limbă
i s t o r i c ă, ce are un adjectiv propriu, limba română. Acest adjectiv
aparŃine fiecăreia dintre limbile vorbite de românii (vlahii, pentru vecini)
din nordul i din sudul Dunării, care sunt dialecte i s t o r i c e ale
românei comune. Dar, pe de altă parte, fiecare ipostază actuală a acestei
limbi istorice, româna comună, este o limbă f u n c Ń i o n a l ă, o limbă
care funcŃionează ca atare.

6. Aromâna este limba maternă a aromânilor,

care le conferă con tiinŃa lor etnolingvistică.

Este mijlocul folosit spre a se înŃelege între ei, de secole. Este ceea ce le
dă o con tiinŃă etnolingvistică aparte, le conferă „la dimension de
l’homogénéité donnée par l’ a l t é r i t é du langage, comme le dit
Coseriu, en principe“.10 „Altérité“ înseamnă aici „le fait d’être autre,
caractère de ce qui est autre“ (cf. Petit Robert, s.v.); aceasta înseamnă că
orice aromân, având o limbă a lui, se simte, în Ńările balcanice, un a l t u l ,
o fiinŃă diferită de albanezi, de greci, de slavi, de turci. Tocmai limba lor
este, fără îndoială, aceea care i-a înscris pe aromâni definitiv în istorie.
Această calitate a limbii materne a aromânilor îi conferă „dreptul de
cetate“, dreptul de a exista ca atare, de a fi vorbită, folosită pretutindeni –
în familie, pe stradă, în biserică, în literatură –, dreptul de a fi analizată ca
limbă funcŃională, comparată cu alte limbi etc. Istoric, ea este o v a r i e -
t a t e a românei comune ( i nu a românei pur i simplu, căci aceasta este
limba funcŃională a românilor din nord).
8
idem, À propos de la latinité de l’aroumain (à la lumière des dernières recherches), în
RRL, XXXIII, 4, p. 237-250.
9
Eugenio Coseriu, Au-delà du structuralisme, în „Linguistica e letteratura“, VII, 1-2, Pisa,
1982 / 1983, p. 14.
10
Matilda Caragiu MarioŃeanu, op. cit.; v. Eugenio Coseriu, op. cit. p. 14.

Dodecalog –
 DODECALOG

Această română comună este o etapă istorică necesară, i n d i s p e n-

s a b i l ă în orice abordare a succesoarelor latinei orientale din nordul i
din sudul Dunării (etapă care a fost totu i eliminată de unii dintre
lingvi tii români).

7. Există d o u ă categorii de aromâni:

a. „autohtoni“ i b. în diasporă.

A vorbi despre aromâni „în bloc“ înseamnă a comite cea mai gravă
dintre gre eli, cu consecinŃe practice dăunătoare în mai multe domenii.
Aromânii care locuiesc în Ńările balcanice (Grecia, Albania, fostei
R.S.F. Iugoslavia, Bulgaria) sunt „autohtoni“, adică se găsesc, de la
na tere (ca popor neo-latin), aproximativ acolo unde trăiesc azi (am pus
cuvântul autohtoni între ghilimele tocmai din respect faŃă de acei istorici/
lingvi ti etc. care consideră că patria primitivă a aromânilor se afla
undeva mai la nord de actualele regiuni în care trăiesc). Aici, acest
cuvânt nu vrea decât să sublinieze diferenŃa dintre aromânii care au
rămas acolo unde s-au născut strămo ii lor i cei care au părăsit aceste
locuri, aflându-se în diasporă).
Aromânii din ultima grupă, din diasporă, sunt cei ce se găsesc
oriunde în lume (în Ńările din Europa, inclusiv în România, în cele două
Americi, în Australia etc.).

8. Statutul aromânilor „autohtoni“ locuind în

Ńările balcanice este cu totul diferit de acela al
aromânilor din diasporă.

Aromânii din Ńările balcanice sunt m i n o r i t ă Ń i în raport cu populaŃia

majoritară din statul în care trăiesc. Această calitate le conferă
d r e p t u r i , acordate în lumea întreagă, în orice Ńară, oricărei minorităŃi.
Dar este necesar ca e i î n i i, aromânii care trăiesc în a c e l e Ńări,

Dodecalog –
DODECALOG

să i le ceară, să încerce să i le obŃină. Consider că orice intervenŃie

venită din a f a r ă nu ar putea decât să înrăutăŃească relaŃiile dintre
etniile balcanice. România mai ales, după părerea mea, nu trebuie să mai
repete gre eala comisă acum mai bine de un secol i un sfert, intervenind
în î n v ă Ń ă m â n t (în r o m â n a l i t e r a r ă i, mai mult decât
atât, predându-se exclusiv limba, literatura, istoria, geografia
dacoromânilor, în timp ce copiii aromânilor î i pierdeau limba maternă i
nu tiau nimic despre istoria lor, despre cultura i personalităŃile lor...,
nimic despre ei în i i) i în b i s e r i c ă, unde se oficia slujba în limba
română literară (rezultatul, un exemplu: biserica românească din Sofia–
Bulgaria a fost clădită de aromâni, mai mult, singurele persoane, femei în
vârstă, care asistau la slujbă, într-o duminică a începutului de septembrie
1989, când a avut loc, la Sofia, Congresul A.I.E.S.E.E., erau, t o a t e,
aromânce – preotul român însu i dându-ne aceste explicaŃii. Slujba era
însă în limba română literară. QUID PRODEST ?). Evident, statul
român îi poate a j u t a pe aromânii din Ńările balcanice cu cărŃi, burse
de studii, învăŃători i preoŃi, dar ace tia trebuie să cunoască aromâna i
să fie chemaŃi/ acceptaŃi de aromânii „autohtoni“. Românii din sudul
Dunării nu Ńin geografic de românismul nord-dunărean, ci istoric, prin
origine i prin unitatea de limbă i de nume; deci România nu are de ce să
se amestece în procesul însu i: ea poate proceda ca orice altă Ńară,
înrudită sau nu prin limbă (FranŃa, Italia, Germania, S.U.A., etc.), care î i
îmbogăŃe te zi de zi patrimoniul cultural în t o a t e Ńările. A relua
vechea acŃiune culturală aplicată începând cu 1864 înseamnă noi
asperităŃi i fricŃiuni, mai mult decât periculoase.

Dodecalog –
 DODECALOG

9. Statutul aromânilor aflaŃi în diasporă (în

România ~ în altă parte) are specificul lui.

Aromânii care locuiesc în orice altă Ńară din lume pot, dacă trăiesc în
grupuri compacte i dacă o doresc, să se constituie în m i n o r i t ă Ń i i
să- i ceară drepturile. SituaŃia aromânilor care trăiesc în România este,
după opinia mea, cu totul diferită: ace ti aromâni au venit în România în
mod d e l i b e r a t, nimeni nu i-a obligat să o facă. Ei au sosit aici
având con tiinŃa (inculcată, târziu, de intelectualii aromâni, români,
străini, pe cale culturală, deci) că ei sunt români –, ceea ce i sunt, istoric
vorbind, – a fost a l e g e r e a lor. Să spunem însă că noi t o Ń i cei
care trăim în România, Ńara care ne-a primit, care ne-a oferit un acoperi ,
o viaŃă materială (care era foarte satisfăcătoare înainte de al doilea război
mondial), o cultură, suntem m i n o r i t a r i în această Ńară? În care
limbă George Vraca sau Toma Caragiu au devenit uria i ai artei scenice?
Nu în româna literară? Toma Caragiu este născut chiar în Grecia i, prin
Ńara sa de na tere, el aparŃine i acesteia (ca i George Murnu, Nicolae
Batzaria, Marcu Beza, dintre cei ce au scris i în aromână i în româna
literară; ca i Eugen Ionescu, care, invers, este scriitor de limbă franceză,
mai ales, dar este român de origine; i nimeni nu se supără pentru asta).
Consider, de aceea, că a legaliza o comunitate aromânească
m i n o r i t a r ă în România, astăzi, ar constitui cea mai mare absurditate
a istoriei contemporane a aromânilor.

10. Numele aromânilor trebuie să fie aromân i

macedo-vlah.

Se tie că t o Ń i românii, nord- i sud-dunăreni, î i zic ei în i i cu un

cuvânt care îl continuă pe latinescul ROMANUS11. Se tie, de asemenea,
că t o Ń i vecinii îi denumesc pe t o Ń i românii cu termenul germanic
11
Matilda Caragiu MarioŃeanu, op. cit., loc. cit.

Dodecalog –
DODECALOG

prin care popoarele respective îi numeau pe romani (vlah, cu toate

variantele sale12). Cercetătorii i-au denumit, mai ales, MACEDO-
ROMÂNI. Consider acest termen echivoc (cum am arătat i mai sus,
adevărul nr. 4) i propun, de aceea, ca el să fie înlocuit prin MACEDO-
VLAH, „compus“ pe care îl datorăm de altfel părintelui Gramaticii
aromâne sau macedonovlahe, Mihaïl G. Boïagi13 (mi-am permis să fac o
mică rectificare: macedo-, în loc de macedono-, i să adaug o trăsătură de
unire).
Faptul de a folosi elementul macedo- nu trebuie să-i supere pe cei din
Ńările balcanice: această denumire este folosită de cel puŃin 200 de ani
(exemplul lui Boïagi, 1813). Acest element, urmat de numele etnic,
exclude orice confuzie: macedo-slav este altceva decât macedo-vlah etc.
Dimpotrivă, utilizarea termenului Macedónia/ Makedónia, ca i
adjectivul corespunzător macedonean/ makedonski crează multe confuzii.
Se tie că Makedhonía este... „une macédoine/ salade de fruits, de
légumes“, adică un amestec de populaŃii. Tocmai de aceea, pentru ca
informaŃia individualizatoare a numelui etnic să fie păstrată intactă (altfel
spus: pentru a se evita orice confuzie), trebuie ori să se dea alte nume, ori
să se adauge la numele etnic un atribut situaŃional. A da numele
Makedónia unei republici slave create după război i care are frontieră cu
o provincie grecească (las la o parte aspectul istoric al problemei) care se
nume te tot Makedhonía înseamnă a crea confuzie (situaŃia este identică,
aproape, cu aceea care s-a produs, tot după război, cu termenul Moldova:
s-a „furat“ numele unei vechi provincii istorice din România i s-a dat
altei provincii române ti – furată ea însă i de sovietici, creându-se... noua
„Republică Sovietică Socialistă Moldovenească“, această provincie/
republică nou creată având, de fapt, numele ei propriu: ea se nume te
12
V. noi date i interpretări în expunerea mea (făcută la Sesiunea tiinŃifică organizată de
SecŃia de Filologie i Literatură a Academiei Române, 31 oct. 1994), Varietatea limbii
române, în volumul Limba română i varietăŃile ei locale, Editura Academiei Române,
Bucure ti, 1995, p. 22-29.
13 Mihaďl G. Boďagi, Gramaticâ aromânâ icâ macedonovlahâ, Freiburg I. Br., 1988 (cu titlul
tradus de mine după original), sau Gramatică română sau macedo-română, ediŃia Per.
Papahagi, Bucure ti, 1915 (cu titlul dat de editor).

Dodecalog –
 DODECALOG

dintotdeauna Basarabia). Deci: Macedonia ~ macedonean = echivoc

(Moldova ~ moldovean = echivoc)! Repet: CUI PRODEST ? În orice
caz, nu Ńărilor balcanice! (confuziile pot fi grave sau numai derutante –
un exemplu din ultima categorie: la apariŃia, în România, a dublului
dicŃionar român-macedonean i macedonean-român14, multe persoane au
crezut că era vorba de un dicŃionar aromân! ExplicaŃiile pe care le-am dat
mereu m-au costat mult timp pierdut: respectivul „macedonean“ era, de
fapt, „macedo-slav“!).
A adar, numele etnic este foarte apropiat, prin natura sa, numelui
propriu: dacă într-o familie sunt mai multe Maria, se caută o modalitate
de a le individualiza (adăugându-se sufixe, atribute etc.; de ex., în
română: Maria, Mărioara, Măriuca, Marica, Maricica, Maria mare,
Maria mică, Maria a Domnichii etc.; pentru Moldova, se spunea
Moldova Sovietică, se spune acum Moldova de dincolo de Prut etc.).
Confuzie înseamnă „lipsă de precizie“, ceea ce duce la eroare, derută,
haos i alte tulburări de toate felurile. De aceea, numele MACEDO-
VLAH mi se pare cel mai potrivit.

11. Aromânii sunt cre tini ortodoc i. Ortodo-

xismul lor are specificul lui (spre deosebire de
acela al românilor din nord).

DistincŃia 'cre tin ~ ortodox' deosebe te pe aromâni i aromâna

(vocabularul ei) de românii i româna din nordul Dunării: dacă, pentru
toŃi românii, cre tinismul este f u n c i a r, p r i m o r d i a l i l a t i n,
în schimb, ortodoxismul este a d o p t a t, t a r d i v i n e o g r e c la
aromâni, dar î n s u i t, v e c h i (de peste un mileniu) i b i z a n t i n o-
s l a v la românii din nord. Vocabularul aromân conŃine foarte puŃine

14
Mile Tomici, DicŃionar român-macedonean i macedonean-român, Editura tiinŃifică i
Enciclopedică, Bucure ti, 1986 (Vol. 1-2).

Dodecalog –
DODECALOG

elemente de ritual ortodox, iar literatura rituală este, i ea, foarte rară. De
fapt, aromânii nu au avut o organizare ecleziastică proprie, biserica
greacă impunându-se, târziu, ca atare15.

12. Aromânii (macedo-vlahii) trebuie să aibă un

singur scop: să- i cultive limba maternă i
tradiŃiile lor.

Nu cred să existe aromâni care să aibă alte pretenŃii în Ńările în care

trăiesc, în Peninsula Balcanică. Dacă există, ei trebuie să aibă grijă i să
vorbească în numele l o r. A implica pe t o Ń i aromânii în iniŃiative,
porniri, acŃiuni aberante, incompatibile cu concepŃiile lumii contem-
porane, care vrea să realizeze o înŃelegere r e a l ă între popoare,
înseamnă a descalifica o etnie i a distruge tot ceea ce strămo ii no tri i
personalităŃile noastre au realizat de-a lungul secolelor.

15
Matilda Caragiu MarioŃeanu, Paďen, chrétien et orthodoxe en aroumain, în Studi romeni e
romanzi, Omaggio a Florica Dimitrescu e Alexandru Niculescu, Linguistica, Etnografia,
Storia Romena, Padova, 1995, p. 52-73.

Dodecalog –
 DODECALOG

POST-SCRIPTUM

În cei doi ani care au trecut de la apariŃia DODECALOG-ului,

reacŃiile pe marginea celor 12 adevăruri formulate nu au lipsit. Autorii
lor pot fi grupaŃi, grosso modo, în două categorii:
a. unii, majoritatea (mai ales oameni de tiinŃă, dar i nespeciali ti,
din toată lumea), au adoptat i n t e g r a l i necondiŃionat opiniile mele;
b. alŃii, mai ales aromâni din România, au contestat unele din
adevărurile cuprinse în DODECALOG.
Voi spune din capul locului că, în ceea ce mă prive te, nu a avea de
făcut n i c i o modificare în text (cu privire la conŃinutul sau la forma
lui; o singură deosebire: am introdus un nou paragraf, referitor la
ortodoxismul aromânesc): acest DODECALOG a fost elaborat după
studii aprofundate i în totală cuno tinŃă de cauză.
Afirm, de asemenea, cu toată răspunderea, că ambele categorii de
opinii conŃin interpretări care sunt departe de ideile mele, nu au nici o
legătură cu ele sau sunt intervenŃii ale unor oameni total neavizaŃi. Fie
din cauza unei lecturi superficiale, fie din motive subiective (păreri/
interese personale sau de grup, prioritare, ne tiinŃă), s-au tras câteva
concluzii aberante. Nu intenŃionez să fac aici o analiză a acestor opinii
(ceea ce ar fi fost necesar dacă se impuneau unele schimbări în text),
doresc să fac doar unele p r e c i z ă r i:
Într-un fel sau altul, s-a ajuns la concluzii denaturate ca: „aromâna
nu este limbă română“ sau „aromâna este o altă limbă decât limba
română“.
Or, nu se fac nicăieri în DODECALOG astfel de afirmaŃii, dimpotrivă,
ca în t o a t e lucrările mele, se arată că aromâna este o variantă a
românei comune, a acelui „trunchi“ comun din care s-au desprins aceste
variante i s t o r i c e (denumite tradiŃional „dialecte“) ale limbii
străromâne ( = germ. Urrumänisch). Ceea ce este nou în DODECALOG

Dodecalog –
DODECALOG

este tocmai această precizare: aromâna este un „dialect“ i s t o r i c al

unei faze v e c h i din istoria limbii române (aici rezidă i deosebirea
dintre opinia mea i aceea a lingvi tilor Al. Graur i Ion Coteanu, care,
în deceniul al 6-lea, eliminau stratul străromân, vorbind de „limbi“ de
sine stătătoare, născute direct din latina carpato-balcanică, fără o etapă
românească de comunitate).
O altă precizare pe care o aduce DODECALOG-ul este aceea că
aromâna i aromânii nu s-au desprins din românitatea nord-dunăreană,
locul lor de origine fiind sudul Dunării.
Gre esc, deci, în primul rând, cei care, din nevoia de argumente în
favoarea identităŃii aromânilor, plecând de la DODECALOG,
denaturează ideile mele spunând că aromâna/ aromânii este/ sunt o altă
limbă/ un alt popor decât limba română/ românii: o exagerare i o
deformare inutile, căci însu i faptul de a vorbi o altă limbă decât
oricare din limbile balcanice – toate neromanice, nelatine! – le conferă
acest drept! Ace ti autori fac o gravă eroare i s t o r i c ă.
Gre esc însă, în al doilea rând, i cei care, exagerând în sens invers,
pun semnul egalităŃii între 'aromână' i 'aromâni' (din sudul Dunării) i
'română' i 'români' (din nordul Dunării). Ace ti autori fac în plus o
gravă eroare g e o g r a f i c ă: aromânii sud-dunăreni sunt la ei acasă
acolo, dar sunt în diasporă în orice alt loc pe care s-au a ezat după ce
i-au părăsit locuinŃele de ba tină (în România sau aiurea – oricât de
mult ar deranja termenul diasporă pe unii autori).
Dacă egalizarea în discuŃie ar fi exactă, atunci n-ar trebui să se mai
cultive aromâna ca limbă maternă a aromânilor (de ce ar mai fi nevoie
de reviste, cărŃi, dicŃionare etc. în aromână, pentru aromâni?).
Dimpotrivă, tot acest efort care se depune de sute de ani are ca scop
tocmai păstrarea individualităŃii aromânei i îmbogăŃirea, cre terea ei, a
acestei verigi a lanŃului evolutiv latino-romanic sud-est dunărean, de o
importanŃă covâr itoare pentru romanitate i românitate.
Este clar că i ace ti autori vor să cultive, totu i, aromâna, cultivând
însă, în acela i timp, i contradicŃia, confuzia. ConsecinŃa p r a c t i c ă
imediată a acestei opinii, care a început să fie pusă, de altfel, în aplicare,
este: (re)înfiinŃarea unor coli i a unor biserici la aromânii din Ńările
Dodecalog –
 DODECALOG

balcanice în limba română l i t e r a r ă. A a cum am arătat însă i în

DODECALOG, o astfel de iniŃiativă nu salvează aromâna i aromânii de
la pieire, ci, cel mult, ar putea face să crească numărul de aromâni cu o
situaŃie materială precară, din unele Ńări balcanice, dornici să studieze/
emigreze în România.
Aromâna i aromânii se pot salva numai prin limba lor maternă.
A-i 'cultiva' pe aromâni înseamnă pentru mine a le permite să- i
cultive limba i anume: prin câteva ore – poate 4 – de a r o m â n ă
(limbă, literatură, istorie, civilizaŃie etc.) i 2 ore de limbă română l i t e -
r a r ă săptămânal, în colile din localităŃile cu populaŃie aromânească
densă din Ńările balcanice. Cât despre 'cultivarea' lor în sensul instruirii
i al perfecŃionării într-un domeniu oarecare, aceasta se face, în mod
firesc, în limba oficială a Ńării în care ace tia trăiesc: în greacă,
albaneză, macedoneană, sârbă, bulgară, italiană, germană etc. Fără
limba lor maternă însă, de mâine nu s-ar mai putea vorbi de aromâni!
Acest lucru trebuie împiedicat cu orice preŃ, căci această etnie sud-
dunăreană este veche de 2000 de ani i ea trebuie să persiste spre folosul
latinităŃii, al românităŃii i al balcanităŃii. Dovezile identităŃii ei sunt
vechi i clare. A puncta doar câteva aspecte mai recente, referitoare la
s c r i s u l în aromână (lăsându-le istoricilor sarcina de a vorbi despre
atestările din cronici, începând cu anul 976, notat de cronicarul bizantin
Kedrenos, sau altele mai timpurii).
În momentul în care, în 1731, Ieromonahul Nectarie Tărpu a scris pe
gravura de la Ardenica (ArdeniŃa), Albania, un text scurt în aromână,
punând limba sa maternă alături de latină, greacă i albaneză, el a dat
un act de na tere aromânei în contextul balcanic i romanic: Viryiră,
mum-al Dumnedă, oară tră noi pecăto l’i. „Fecioară, muma lui
Dumnezeu, roagă-te pentru noi păcăto ii“ (este posibil să fi existat
scrieri mai vechi ca aceasta – Liturghierul aromânesc pare a fi una
dintre ele –, dar InscripŃia lui Nectarie Tărpu este, deocamdată, cel
dintâi text aromânesc d a t a t ).
i, de vreme ce Th. A. Cavalioti i Daniil Moscopoleanul au pus în
Lexicoanele lor aromâna alături de greacă, albaneză i bulgară (la
Daniil), se mai poate îndoi cineva de faptul că ace ti aromâni n-au avut
Dodecalog –
DODECALOG

con tiinŃa clară a identităŃii lor etnolingvistice?

Tot ce a urmat după aceste texte: literatură religioasă, didactică,
populară, cultă, tiinŃifică, totul este, pe de o parte, o dovadă a e x i s t e n-
Ń e i acestor entităŃi cu numele de 'aromân/ aromână' i totul a fost
realizat ( i publicat), pe de altă parte, în scopul p ă s t r ă r i i i al
c r e t e r i i acestui tezaur nepreŃuit prin valoarea sa
individualizatoare.
Datorită învăŃaŃilor din toate timpurile i din toată lumea, aromâna i
aromânii sunt consemnaŃi ca atare, iar tomurile care o/ îi descriu
figurează în toate bibliotecile lumii.
i datorită forŃei sale de caracter, con tiinŃa de sine a aromânului este
foarte puternică. De aceea el spune cu mândrie, când se află lângă un
vorbitor de altă limbă: eu hiu armânu! (se înŃelege, în limba
interlocutorului: „eu sunt aromân!“, adică „nu sunt nici turc, nici grec,
nici evreu, nici francez etc.“). Dar spune cu bucurie, când se întâlne te
cu un român nord-dunărean, acolo, pe pământ balcanic sau oriunde: i-
eu hiu armânu! („ i eu sunt <a>român!“ = „ca i tine!“).
Identitate i românitate.

Consider că înŃelegerea exactă a sensurilor celor 12 adevăruri din

DODECALOG se impune: orice denaturare nu numai că nu a j u t ă,
dar s u b m i n e a z ă evoluŃia pozitivă a aromânei, rolul ei
fundamental în conservarea i afirmarea identităŃii vorbitorilor ei,
aromânii.

Dodecalog –
 DODECALOG

8. ANEXE:
(1) Scurtă biografie a autoarei.
(2) Schemă cu distribuŃia numelor aromânilor.
(3) Harta răspândirii aromânilor.

21 DDodecalog –
 MATILDA CARAGIU MARIOłEANU s-a născut la 20.07.1927, în oră elul Hrupi ti
(Argos Orestikon), Grecia, din părinŃi aromâni (macedo-vlahi). În 1928, familia sa a emigrat
în România. A studiat limba i literatura română/ franceză la Universitatea din Bucure ti
(1947-1951), unde a i fost numită preparator la Catedra de limbă română, încă din timpul
studiilor (1950). A parcurs ierarhia universitară până la pensionare (1982). Între 1970-1973,
a funcŃionat ca profesor invitat la Universitatea din Salzburg, Austria, iar în 1983 la
Universitatea din Frankfurt am Main, Germania.
Activitatea sa d i d a c t i c ă universitară s-a axat pe istoria limbii române i gramatica
istorică/ descriptivă a limbii române, dialectologia română (nord- i sud-dunăreană), limba
română contemporană, limba română pentru străini. A acordat 70 de grade didactice I
profesorilor de limbă i literatură română din Ńară.
Activitatea t i i n Ń i f i c ă: doctorat în filologie (1967), cu teza Fonomorfologie
aromână. Studiu de dialectologie structurală (publicată în volum în 1968). A editat cel mai
vechi text aromân de slujbă religioasă, Liturghier aromânesc. Manuscris anonim inedit
(1962, onorat cu premiul Ministerului ÎnvăŃământului). Volumul Compendiu de dialectologie
română (nord- i sud-dunăreană), amplă lucrare de sinteză, publicat în 1975, a primit
premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române. Câteva alte volume (în colaborare) sunt
destinate istoriei limbii române (1969), dialectologiei române (1978) sau predării limbii
române străinilor: Cours de langue roumaine, Bucure ti, 1967, 1972, 1978, A Course in
Contemporary Romanian, 1969, 1980, i Rumänisch für Sie, München, I, 1976, II, 1979,
Bucure ti, I - II, 1993. A publicat numeroase lucrări — capitole în volume colective i studii,
articole proprii - descriptive i/sau istorice- asupra limbii române, asupra piemontezei etc.
Are o foarte bogată activitate în domeniul cultivării limbii române, al cunoa terii varietăŃii ei
regionale etc. prin radio i televiziune: este unul din fondatorii rubricii săptămânale t. v. ,
consacrată limbii române, „Mult e dulce i frumoasă” ( i sub alte denumiri) i colaboratorul
ei constant timp de peste 30 de ani.
M. C. M. nu a încetat să studieze, de-a lungul întregii sale vieŃi, sub toate aspectele, limba
sa maternă, aromâna (pe lângă lucrările în volum amintite, a publicat descrieri fonologice,
morfologice, lexicale, tipologice, trăsături individualizatoare, literatură aromânească,
personalităŃi etc.). A repovestit în limba română literară basme aromâne (în seria „Basme
nemuritoare”; în placheta Norocul i mintea i în antologia colectivă ilustrată „Cele mai
frumoase basme ale lumii”). A scris versuri în aromână (în 1990 — pe un disc, în 1994 — în
volum: Di nuntru i-di nafoarâ, cu transpuneri în româna literară). Este o colaboratoare
constantă a revistei „România literară”.
Din 1993, este Membru corespondent al Academiei Române.

Dodecalog – 22
 Scurtã biografie

Matilda Caragiu MarioŃeanu est ne'e le 20 juillet 1927, a Hrupi ti, Grece. En
1928, sa famille a emigre en Roumanie. MCM a etudie la langue et la
litterature roumaines/ francaises a l'Universite de Bucarest (1947-1950), ou elle
a ete retenue des 1950, durant ses etudes et ou elle a parcouru les etapes
universitaires jusqu'a la retraite (1982).
Doctorat en Philologie en 1967 avec la these Fonomorfologie română.
Studiu de dialectologie structurală (publiee en 1968). MCM a edite le plus
ancien texte aroumain destine a la messe, Liturghier aromânesc. Manuscris
anonim inedit, "Le Missel aroumain", livre honore avec le prix du Ministere de
l'enseignement, 1962. Son oeuvre de synthese sur la dialectologie roumaine
(nord- et sud-danubienne) Compendiu de dialectologie română a recu le prix
"Timotei Cipariu" de l'Academie Roumaine 1975.
Des travaux nombreux et varies (voulmes, etudes, articles) sont consacres a
l'enseignement du roumain aux etrangers, a l'histoire de la langue roumaine et a
sa grammaire etc.). Une activite tres riche est constituee par des emissions
radiodiffusees et televisees ayant comme but la repandue des connaissances sur
la variete du roumain, sur la defense de la purete de la langue roumaine etc.
Elle a ecrit des poemes en aroumain (1990 — sur disque, 1994, en volume:
Di nuntru i-di nafoarâ).
En 1993, MCM a ete elue Membre correspondant de l'Academie Roumaine.

Dodecalog – 23