Academia de Ştiinţe din Berlin anunta la alegerea savantului dimitrie cantemir în

rândurile sale, la 11 iulie 1714 „Prea luminatul şi prea învăţatul Dimitrie Cantemir,
principe al Imperiului Rusesc, domn ereditar al Moldovei, dând o pildă precât de
demnă de laudă, pre atât de rară, şi-a închinat numele ilustru cercetărilor ştiinţifice.
Iar prin adeziunea sa, Societatea noastră a dobândit o nouă strălucire şi o podoabă
neîntrecută.“, fapt ce denota imporanta acestui mare om de stiinta.

Dupa infrangerea din 1711, cantemir se refugiaza la moscova, unde primeşte moşii
în apropiere de Moscova unde întemeiază un sat – Dimitrievka, precum şi unele
averi imobile în Moscova şi Petersburg. Aici se ocupă mai multă vreme de
treburile sale cărturăreşti, de educaţia şi instruirea copiilor, mai ales a lui Antioh
(născut în 1709 la Istanbul), precum şi de treburi gospodăreşti, construind chiar şi o
biserică după un proiect propriu.

    În lunile de iarnă se afla mai mult în casele de la Moscova, unde lucra intens la
mai multe din operele începute cu ani în urmă, fie  în Moldova, fie la Istanbul,
coresponda cu ţarul, cu alţi demnitari ruşi, cu oameni de ştiinţă, mai cu seamă de
origine germană, care se stabiliseră într-un număr destul de mare la Petersburg.
Prin intermediul acestora, Dimitrie Cantemir începe să fie cunoscut în mediile
ştiinţifice şi academice din Germania, în special la Academia de Ştiinţe din Berlin.
Drept urmare, aici încep să fie cunoscute unele din operele sale, atât cele ce ţineau
de istoria, cultura şi civilizaţia poporului român, cât şi cele consacrate valorificării
civilizaţiei orientale turco-arabo-persane, Cantemir bucurându-se de faima de
savant orientalist de vastă cultură intelectuală şi de autor al unor lucrări  ce
prezentau un mare interes pentru oamenii de ştiinţă din Germania de atunci. Iată de
ce, la propunerea unor oameni de ştiinţă germani aflaţi în serviciul ţarului, în 1714
Dimitrie Cantemir este ales membru titular al Academiei din Berlin pentru
Secţiunea ştiinţelor orientale.

Opere ale lui dimitrie cantemir:

Divanul sau Gâlceava înţeleptului cu lumea este scrisă în română şi tipărită

la Iaşi în 1698. Această operă este prima lucrare filozofică românească. În această
lucrare întâlnim disputele medievale despre timp, suflet, natură sau conştiinţă.
Dimitrie Cantemir sugerează superioritatea omului asupra celorlalte vieţuitoare,
face din om un stăpân al lumii, susţine superioritatea vieţii spirituale asupra
condiţiei biologice a omului, încearcă să definească concepte filosofice şi să
alcătuiască o terminologie filosofică.

Istoria ieroglifică, scrisă la Constantinopol în română (1703 - 1705). Este

considerată prima încercare de roman politico-social. Cantemir satirizează lupta
pentru domnie dintre partidele boiereşti din ţările române. 

 Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, scris mai întâi în latină, dar

tradus apoi de autor în română[7] (1719 - 1722), cuprinde istoria
românilor de la origini până la descălecare. Susţine ideea lui Miron
Costin: originea latină comună a tuturor dialectelor româneşti. Pentru
scrierea acestei lucrări, Dimitrie Cantemir a consultat peste 150 de
izvoare române şi străine în limbile latină, greacă, polonă şi rusă.

 Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei), scrisă

în latină (1714 - 1716), când trăia în Rusia, la cererea Academiei
din Berlin.