AMG II A

Referat Chirurgie Nursing

-Apendicita acuta si ingirijirea pacientului cu apendicita-

Letu (Dragomir) Simona

Profesor:

Tache Oana

1
 Ce reprezinta?

Apendicita acuta reprezinta inflamatia apendicelui vermiform (cunoscut sub nume de

„apendice”), un segment rudimentar al intestinului gros, de forma tubulara, asemanator unui
deget de manusa, cu lungimea de cativa centimetri, situat in partea dreapta, inferioara a
abdomenului.

Apendicita este una dintre cele mai frecvente cauze de durere abdominala acuta, care
se poate produce atat la copii, cat si la adulti. In tarile dezvoltate, intre 5,7 si 50 de pacienti la
100.000 de locuitori sunt diagnosticati in fiecare an cu apendicita acuta, frecventa mai mare
fiind inregistrata la persoanele cu varsta cuprinsa intre 10 si 30 ani.

De asemenea, apendicita acuta se poate produce si la femeile gravide, fiind cea mai
frecventa urgenta chirurgicala non-obstetricala (care nu are legatura cu sarcina), la aceasta
categorie de persoane.

Cauze

Apendicita acuta apare ca urmare a unei obstructii a lumenului apendicelui, datorata

unor cauze multiple, ceea ce determina cresterea secretiei de mucus si multiplicarea
bacteriilor de la acest nivel, avand ca rezultat cresterea tensiunii in peretii apendicelui si, in
absenta unei interventii terapeutice prompte, se poate produce necroza si chiar perforatia
apendicelui, cu consecinte negative semnificative asupra sanatatii pacientului.

Obstructia apendicelui poate fi produsa cel mai frecvent de materii fecale, paraziti
intestinali sau resturi alimentare nedigerate. Alte cauze incriminate in producerea apendicitei
acute sunt traumatismele abdominale, bolile inflamatorii intestinale, infectii cu localizare la
nivelul tractului gastrointestinal sau in alte parti ale corpului, tumori abdominale, substanta de
contrast (de ex. bariu), cresterea excesiva a tesutului limfatic de la nivelul apendicelui.

Factori de risc

Apendicita acuta este mai frecventa la barbati (adulti) si adolescenti.

2
 Riscul de a dezvolta apendicita este mai mare daca pacientul are membri ai familiei
care au suferit de aceasta afectiune.

Simptome

De obicei simptomele apar rapid. Durerea abdominala creste in intensitate in decurs

de 6-12 ore. Simptomele pot varia de la pacient la pacient si pot include cateva sau toate
manifestarile de mai jos:

 Durerea abdominala:

 incepe ca un disconfort in  jurul buricului,

 in cateva ore durerea va cuprinde zona abdominala dreapta

 durerea poate cuprinde si alte zone abdominale in functie de localizarea

apendicelui

 durerea se accentueaza la miscare, inspir profund, tuse sau stranut

 lipsa poftei de mancare (anorexie) este prezenta aproape intotdeauna.

 greata
 varsaturi (mai rar)
 constipatie
 diaree usoara (mai rar)
 febra moderata (intre 37,5 °C si 38,5 °C); uneori, febra poate lipsi

In cazul in care s-a produs perforarea apendicelui, simptomele includ:

durere severa care cuprinde tot abdomenul

cresterea febrei

In cazul aparitiei complicatiilor, durerea se agraveaza si se generalizeaza la nivelul

intregului abdomen si creste febra.

3
 Complicatii

Netratata la timp, apendicita acuta se poate complica datorita ruperii apendicelui si se

pot produce infectii severe, amenintatoare de viata.

Peritonita

Prin perforarea apendicelui, peritoneul (membrana subtire care captuseste la interior

abdomenul) se infecteaza cu bacterii, producandu-se in acest fel peritonita. Peritonita este o
complicatie grava, amenintatoare de viata.

Simptomele peritonitei pot include:

dureri abdominale de intensitate mare si continue

senzatie generala de rau
febra mare
batai rapide ale inimii (tahicardie)
dificultati de respiratie cu scurtarea respiratiei
umflarea abdomenului

Tratamentul peritonitei trebuie initiat de urgenta si consta in administrarea de

antibiotice si indepartarea chirurgicala a apendicelui.

Abcesul apendicular

O alta complicatie a apendicitei acute este abcesul apendicular, care consta in

formarea unei pungi cu puroi la nivelul apendicelui, datorita necrozei si proliferarii bacteriene
de la acest nivel.

Abcesul apendicular poate fi diagnosticat cu ajutorul investigatiilor imagistice.

Cel mai frecvent abcesul apendicular poate fi tratat cu antibiotice dar, uneori, poate fi
necesara si interventia chirurgicala.

4
 Diagnostic

Cel mai frecvent, medicul poate pune diagnosticul de apendicita acuta pe baza
simptomelor (prezentate mai sus), a istoricului medical si pe examinarea fizica a pacientului.
Pot fi insa necesare pentru diagnostic si investigatii de tipul analizelor de sange si urina,
examinarea ecografica, radiologica sau imagistica prin rezonanta magnetica (IRM). Aceste
investigatii sunt necesare pentru orientarea diagnosticului, implicit pentru diferentierea de
alte afectiuni cu simptome asemanatoare.

Examenul fizic

In vederea stabilirii diagnosticului de apendicita acuta medicul va avea nevoie de

detalii despre durerea abdominala pe care pacientul o acuza. Medicul va evalua durerea prin
palparea zonei abdominale si va efectua anumite manevre care pot indica diagnosticul de
apendicita acuta. Astfel de manevre includ:

 palparea usoara cu palma intinsa a zonei opuse localizarii apendicelui

 palparea zonei abdominale din jurul apendicelui, in timp ce pacientul este
rugat sa ridice membrul inferior drept.

Testele de laborator

Medicul va recomanda pacientului efectuarea unor investigatii de laborator pentru a

confirma diagnosticul de apendicita acuta sau pentru a gasi alte cauze ale durerii abdominale.

Analizele de sange –pot arata un numar mai mare decat normal al leucocitelor
(celulele albe), acesta fiind un semn de infectie. De asemenea, testele de sange pot indica
deshidratarea pacientului sau dezechilibre hidro-electrolitice.

Analiza urinei – este utila pentru a exclude o infectie a tractului urinar sau o piatra la
rinichi.

Test de sarcina – medicul poate solicita efectuarea unui test de sarcina pacientelor de varsta
fertila pentru a exclude o potentiala sarcina extrauterina (ectopica), care se poate manifesta
asemanator apendicitei acute.

5
Teste imagistice

Medicul poate recomanda efectuarea unor investigatii imagistice pentru a confirma

diagnosticul de apendicita acuta sau pentru a gasi alte cauze ale durerii abdominale de care se
plange pacientul.

Ecografia abdominala – investigatie simpla, nedureroasa, fara risc de iradiere, prin

intermediul careia medicul poate identifica o obstructie a lumenului apendicelui, inflamatia
apendicelui, alte surse de durere abdominala. Medicul poate recomanda ecografia abdominala
ca prim test imagistic atunci cand suspicioneaza o apendicita acuta la sugari, copii mici,
adolescenti si femei insarcinate.

Imagistica prin rezonanta magnetica (IRM sau RMN) – aceasta investigatie permite
obtinerea unor imagini detaliate ale organelor interne si tesuturilor moi din cavitatea
abdominala, medicul putand identifica obstructia lumenului apendicelui, inflamatia
apendicelui, precum si a altor surse de durere abdominala. Investigatia nu implica utilizarea
de raze X (care pot fi nocive organismului), se poate face cu sau fara injectarea unei substante
de contrast, nu necesita anestezie generala, dar medicul poate realiza o usoara sedare a
pacientului, mai ales in cazul copiilor si a pacientilor anxiosi.

Pentru diagnosticarea apendicitei acute si a altor cauze de durere abdominala, medicul

poate recomanda imagistica prin rezonanta magnetica (IRM/RMN), ca o alternativa sigura si
fiabila la o tomografie computerizata (CT).

Scanarea cu computerul tomograf (CT) – aparatele CT utilizeaza raze X, pacientului i

se poate administra substanta de contract, nu este nevoie de anestezie generala, dar medicul
poate realiza sedarea pacientului, mai ales in cazul copiilor si a pacientilor anxiosi.

Scanarea CT a abdomenului poate arata semne de inflamație, cum ar fi un apendice

marit sau perforat, un abces la nivelul apendicelui sau o obstructie la nivelul lumenului
apendiceal. Femeile aflate la varsta fertila trebuie sa faca un test de sarcina inainte de CT.
Radiatiile emise de computerele tomograf pot fi daunatoare pentru fat.

Tratament

In majoritatea cazurilor tratamentul apendicitei acute consta in indepartarea

chirurgicala a apendicelui inflamat, operatie numita apendicectomie.

6
 Inaintea interventiei chirurgicale pacientului i se pot administra antibiotice.
Apendicectomia poate fi efectuata prin mai multe metode, in functie de stadiul bolii, de
aparatura disponibila in spital etc:

 apendicectomia deschisa, clasica, presupune efectuarea unei incizii oblice de

4-6 cm in zona abdominala corespunzatoare localizarii apendicelui. Aceasta
interventie se recomanda cand apendicita este insotita de complicatii precum
perforarea apendicelui cu raspandirea infectiei in abdomen (peritonita) sau
formarea unui abces apendicular (o colectie purulenta in jurul apendicelui).
Pacientul poate fi anesteziat total sau doar in jumatatea inferioara a corpului.
 apendicectomie prin interventie laparoscopica este practicata in peste 90% din
cazurile de apendicita acuta. Apendicele inflamat este indepartat prin
intermediul unor incizii mici, de cativa milimetri, aceasta metoda avand
avantajul ca pacientul se recupereaza mai repede comparativ cu metoda
clasica. Interventia laparoscopica nu poate fi practicata in cazul apendicitei
complicate.

Ingrijirea postoperatorie

o Incepe din momentul terminarii interventiei chirurgicale si dureaza pana la vindecarea

completa a pacientului.
o Ingrijirea postoperatorie se acorda in functie de natura interventiei, de complicatiile
care au survenit intraoperator, de tipul anesteziei si de starea generala a pacientului.
o Dupa trezire pacientul va fi transportat la serviciul de terapie intensiva, sau in salon,
in patul sau.

 Pacientul trebuie supravegheat permanent pana la aparitia reflexelor (de deglutitie,

tuse, laringian si cornean), pana la revenirea completa a starii de constienta, cat si in
orele care urmeaza. Transportul lui din sala de operatie se efectueaza dupa revenirea
acestor reflexe.
 Se urmareste faciesul pacientului care poate oferi informatii importante precum:
 aparitia palorii insotita de transpiratii reci si racirea extremitatilor, indica starea de
soc;

7
 aparitia cianozei chiar redusa, indica insuficienta respiratorie sau circulatorie (se
adiministreaza oxigen prin sonda endonazala).
 Se supravegheaza comportamentul deoarece operatul poate sa prezinte la trezire o
stare de agitatie, acesta poate sa-si smulga pansamentul, drenurile, perfuzia, sa se
ridice din pat. In cazul in care agitatia persista, pacientul va fi imobilizat sau i se
administreaza sedative usoare, indicate de medic.
 Se urmaresc de asemenea functiile vitale:
 respiratia trebuie sa fie ritmica, ampla, normala. Daca apare jena respiratorie, ea poate
trada: incarcare bronsica cu mucozitati, caderea limbii, inundarea cailor respiratorii cu
vomismente;
 pulsul trebuie sa fie bine batut, regulat, putin accelerat, rarindu-se in mod progresiv.
Pulsul filiform este semn de hemoragie sau alta stare critica;
 tensiunea arteriala va fi controlata in mod ritmic, prabusirea tensiunii arteriale
concomitent cu reducerea tensiunii diferentiale, insotita de accelerarea pulsului indica
stare de soc provocata de hemoragie. In acest caz se anunta de urgenta medicul si se
va pregati pacientul pentru reinterventie, transfuzie si oxigenoterapie.
 Pansamentul aplicat pe plaga operatorie trebuie sa fie uscat, sa nu se imbibe cu sange
sau serozitati.
 Primele zile postoperatorii sunt cele mai dificile pentru pacient datorita faptului ca
ingrijirile sunt numeroase.
 Dupa trezire pacientul va fi incurajat sa se miste in pat, sa se intoarca singur de pe o
parte pe alta, sa-si miste picioarele, mainile, sa se ridice in pozitie semisezanda pentru
a pregati ridicatul din pat precoce, chiar in prima zi dupa operatie. Aceasta reprezinta
metoda cea mai eficace pentru prevenirea complicatiilor venoase. De aceea toti
operatii se vor ridica din pat in seara zilei interventiei sau a doua zi dimineata.
Aceasta manevra simpla este benefica si datorita faptului ca favorizeaza amplitudinea
respiratorie, ventilatia pulmonara, accelereaza reluarea tranzitului intestinal si
influenteaza in mod pozitiv psihicul pacientului. Pacientul trebuie sa-si reia mersul
numai insotit si sprijinit.
 In prima zi dupa operatie pacientul poate resimti durere care trebuie combatuta
deoarece favorizeaza insomnia, impiedicand pacientul sa se odihneasca. In acest scop
se administreaza la indicatia medicului si dupa ce s-a stabilit cu exactitate caracterul
durerii, antialgice, chiar tranchilizante.

8
 Daca starea pacientului o permite, acesta poate sa-si clateasca gura cu putina apa sau
ceai si daca are buzele uscate se vor unge cu vaselina.
 Pentru prevenirea escarelor se efectueaza frectii usoare cu alcool la nivelul regiunii
dorsale si a calcaielor, se evita umezeala, se schimba des pozitia pacientului.
 Se stimuleaza mictiunea: spontan sau se evacueaza prin sonda vezicala.

 Continuand ingrijirile postoperatorii, se vor supraveghea functiile vitale si vegetative:

 temperatura se masoara dimineata si seara, in prima zi se poate produce o usoara
hipertermie: 37,80 - 380 C (febra de resorbtie);
 pulsul si tensiunea arteriala se urmaresc cu atentie, deoarece socul si hemoragia sunt
complicatiile care pot surveni in primele 2 zile dupa interventie;
 se urmareste diureza si se stabileste bilantul hidric;
 se reface patul de mai multe ori pe zi, schimband lenjeria ori de cate ori este nevoie,
prevenindu-se astfel escarele si se invata pacientul sa faca exercitii
respiratorii.Respiratia profunda favorizeaza oxigenarea si ventilatia adecvata la
pacientii anxiosi.
 Pentru a combate meteorismul se introduce tubul de gaze lubrefiat, timp de o ora.
Pana la reluarea tranzitului intestinal se practica clisme evacuatorii mici si repetate, se
administreaza purgative usoare care favorizeaza reluarea functiilor intestinale. In acest
moment se poate oferi pacientului o dieta hidrica, cu ceai neindulcit.
 Dupa evacuarea spontana a gazelor, semn de reluare a tranzitului intestinal, pacientul
va primi ceai indulcit, sucuri naturale, supa de legume strecurata, lapte.
 Se va supraveghea in continuare respiratia, pulsul si temperatura pacientului, care vor
fi urmarite dimineata si seara. Se urmareste de asemenea tranzitul intestinal, notandu-
se aparitia primului scaun (apare aproximativ in ziua a 4-a).
 Intarzierea aparitiei primului scaun poate fi datorata unei ocluzii intestinale.
 Dupa reluarea tranzitului intestinal si evacuarea gazelor, pacientul poate fi alimentat
cu piureuri, iaurt, incepand din ziua a 3-a. Dupa aparitia primului scaun, in alimentatie
se pot introduce compoturi, carnea alba. Se vor evita apele carbogazoase care
favorizeaza balonarea si creaza disconfort abdominal.
 Daca vindecarea plagii evolueaza in mod normal, scoaterea firelor se va face in ziua a
7-a de la operatie.

9
 Pacientul operat isi va face toaleta zilnica la baie, pe cat posibil singur. Pacientul
continua sa faca exercitii respiratorii, iar mobilizarea acestuia se va efectua cu durata
din ce in ce mai lunga.

10