Sunteți pe pagina 1din 1

A fost odată ca-n poveşti, Şi din oglindă luminiş - Din sfera mea venii cu

A fost ca niciodată. Pe trupu-i se revarsă, greu


Din rude mari împărăteşti, Pe ochii mari, bătând Ca să-ţi urmez chemarea,
O prea frumoasă fată. închişi Iar cerul este tatăl meu
Pe faţa ei întoarsă. Şi mumă-mea e marea.
Şi era una la părinţi
Şi mândră-n toate cele, Ea îl privea cu un surâs, Ca în cămara ta să vin,
Cum e Fecioara între sfinţi El tremura-n oglindă, Să te privesc de-aproape,
Şi luna între stele. Căci o urma adânc în vis Am coborât cu-al meu
De suflet să se prindă. senin
Din umbra falnicelor bolţi Şi m-am născut din ape.
Ea pasul şi-l îndreaptă Iar ea vorbind cu el în
Lângă fereastră, unde-n somn, O, vin'! odorul meu nespus,
colţ Oftând din greu suspină: Şi lumea ta o lasă;
Luceafărul aşteaptă. - O, dulce-al nopţii mele Eu sunt luceafărul de sus,
domn, Iar tu să-mi fii mireasă.
Privea în zare cum pe mări De ce nu vii tu? Vină!
Răsare şi străluce, Colo-n palate de mărgean
Pe mişcătoarele cărări Cobori în jos, luceafăr Te-oi duce veacuri multe,
Corăbii negre duce. blând, Şi toată lumea-n ocean
Alunecând pe-o rază, De tine o s-asculte.
Îl vede azi, îl vede mâini, Pătrunde-n casă şi în gând
Astfel dorinţa-i gata; Şi viaţa-mi luminează! - O, eşti frumos, cum numa-
El iar, privind de săptămâni, n vis
Îi cade draga fată. El asculta tremurător, Un înger se arată,
Se aprindea mai tare Dară pe calea ce-ai deschis
Cum ea pe coate-şi răzima Şi s-arunca fulgerător, N-oi merge niciodată;
Visând ale ei tâmple, Se cufunda în mare;
De dorul lui şi inima Străin la vorbă şi la port,
Şi sufletu-i se împle. Şi apa unde-au fost căzut Luceşti fără de viaţă,
În cercuri se roteşte, Căci eu sunt vie, tu eşti
Şi cât de viu s-aprinde el Şi din adânc necunoscut mort,
În orişicare sară, Un mândru tânăr creşte. Şi ochiul tău mă-ngheaţă.
Spre umbra negrului castel
Când ea o să-i apară. Uşor el trece ca pe prag
Pe marginea ferestei
... Şi ţine-n mână un toiag
Încununat cu trestii.
Şi pas cu pas pe urma ei
Alunecă-n odaie, Părea un tânăr voievod
Ţesând cu recile-i scântei Cu păr de aur moale,
O mreajă de văpaie. Un vânăt giulgi se-ncheie
nod
Şi când în pat se-ntinde Pe umerele goale.
drept
Copila să se culce, Iar umbra feţei străvezii
I-atinge mâinile pe piept, E albă ca de ceară -
I-nchide geana dulce; Un mort frumos cu ochii vii
Ce scânteie-n afară.

S-ar putea să vă placă și