Fascismul

Fascismul este un regim politic totalitar creat de sindicaliștii italieni in timpul

Primului Război Mondial (mai precis, 1919) care este format din ideologii politice de
dreapta si de stânga, deși a fost categorizat ca fiind un regim politic de dreapta la
începutul anilor 1920.
Fascismul reprezintă o ideologie politică radicală și autoritară de dreapta. Această
viziune era definită, în primul rând, de un naționalism radical, numit și
ultranaționalism, de o putere dictatorială, de suprimarea opoziției și de o puternică
regimentare a societății și a economiei.
Ca orice ideologie extremă, cea fascistă presupunea crearea unei societăți
bazate pe sistemul corporatist, unde economia și politicul să funcționeze pe aceste
principii. Se dorea crearea „omului nou”, cu ajutorul unei elite care reglementează
prin îndoctrinare, educație fizică și politici familiale, inclusiv eugenism. Fasciști
considera violenta un mijloc de regenerare si de formare a spiritului si vitalității
naționale.
Potrivit fascismului, o societate trebuie să aibă o gândire unitară, o conducere
colectivă cu un lider suprem și politici, inclusiv violente, pentru a menține un stat
puternic.
Cele mai bune exemple de societăți fasciste au fost Italia lui Benito Mussolini și
Germania lui Adolf Hitler.
Această ideologie radicală de dreapta a fost înființată de către sindicaliștii
naționaliști italieni, în timpul Primul Război Mondial. Aceștia au combinat ideii
politice de stânga și de dreapta radicale, împreună cu un naționalism puternic, care
făcea mari furori la acea vreme. Ulterior, ideologia s-a răspândit și în alte țări
europene.
Nu multă lume știe însă, fascismul este anticomunist, chiar dacă ambele
ideologii sunt extremiste, însă una este de dreapta, iar cealaltă de stânga. Totodată,
fascismul este și antidemocratic, antiindividualist, antiliberal, antiparlamentar,
anticonservator, antiburghez și antiproletar și în multe cazuri, anticapitalist. Această
ideologie respinge conceptele de egalitarism, materialism și raționalism în favoarea
acțiunii, disciplinei, ierarhiei, spiritului și a voinței.
Fascismul ca realitate socială și politică punea în pericol sistemul capitalist
clasic ajuns în acea perioadă în fază imperialistă. De asemenea a pus în pericol și
sistemul socialist al Uniunii Sovietice. În fața unei asemenea perspective puterile
capitaliste imperiale s-au coalizat împotriva fascismului aliindu-se chiar cu sistemul
socialist al Uniunii Sovietice pentru a-și salva pozițiile internaționale și ordinea
existentă care le avantaja. După cel de-al Doilea Război Mondial, fascismul și-a
pierdut din putere, văzând caracterul său extremist. În prezent termenul este folosit
ca sens peiorativ pentru partidele care prezintă concepții ce nu sunt adaptate
secolului în care trăim.
Conflictul între fascism și capitalism s-a soldat cu înfrângerea statelor fasciste,
expansiunea socialismului de stat de tip sovietic, declanșarea luptelor de eliberare a
unor popoare subjugate de imperiile coloniale, constituirea de noi state reducerea
imperiilor englez și francez şi expansiunea Statelor Unite ale Americii.
De asemenea prin creșterea puterii opțiunii politice comuniste lumea politică
socială și militară s-a împărțit în două blocuri ireductibile: blocul capitalist și blocul
socialist-comunist.
Ideologic fascismul apăsa pe două elemente: elementul național și elementul
socialist cu preeminența elementului național. Fascismul a avut un anume caracter
anticapitalist ținând seama de nevoile de masă ale națiunii. Fascismul a menținut
totuși proprietatea particulară asupra mijloacelor de producție și prin aceasta și
clasele sociale întemeiate pe această relație. În schimb a subordonat activitatea
particulară și individuală statului ca reprezentant al poporului care garantează
ordinea socială.
O altă caracteristică ideologică a fascismului a fost revoluționarea omului. Avea în
vedere calitatea individului uman de element ce conferă calitate sistemului social.
Se punea accent pe acțiune trecând în plan secund cultura fără aplicație.
Fascismul în România
În țara noastră, Mișcarea Legionară a fost o organizație paramilitară de
orientare naționalist-fascistă. Aceasta mai era numită Garda de Fier sau Legiunea
Arhanghelul Mihail și a fost înființată de Corneliu Zelea Codreanu, la 24 iunie 1927.
Mișcarea Legionară a avut un caracter mistic-religios, anticomunist, antisemitic,
anticapitalist și antimasonic, constituită după tipul organizațiilor naziste SA și SS.
Membrii acestei organizații se numesc legionari și aveau o atitudine de respingere a
tot ceea ce era în societate.