Sunteți pe pagina 1din 5

Curs 3

1.2.2 Serii alternate


Definiţie

Seria numerică ∑ an se numeşte alternată dacă an⋅an+1<0, ∀n≥1 (termenii consecutivi sunt de
n =1
semne contrare).
Observaţie
∞ ∞
n
Se poate demonstra uşor că o serie alternată ∑ an se scrie sub una din formele: ∑ ( −1) bn sau
n =1 n =1

n +1
∑ ( −1) bn unde bn>0 ∀n≥1.
n =1

De remarcat că, la o serie alternată având una din formele de mai sus, dacă lim bn ≠0 atunci
n →∞
(folosind criteriul de divergenţă) rezultă ca seria este divergentă.
In cazul când lim bn =0 atunci convergenţa poate fi studiată cu ajutorul criteriului următor.
n →∞
Criteriul Leibniz
∞ ∞
n +1 n
Fie ∑ ( −1) bn (sau ∑ ( −1) bn ) o serie alternată cu bn>0 ∀n≥1. Dacă
n =1 n =1
1) bn≥bn+1, ∀n≥1 (şirul (bn)n≥1 este descrescător)
2) lim bn =0
n →∞
atunci seria considerată este convergentă.
Demonstraţie

n +1
Se consideră cazul seriei alternate de forma ∑ ( −1) bn cu bn>0 ∀n≥1.
n =1
Fie sumele parţiale
S2n=b1-b2+…+b2n-1-b2n şi S2n+2=b1-b2+…+b2n-1-b2n+b2n+1-b2n+2.
Atunci S2n+2- S2n= b2n+1-b2n+2≥0 (folosind ipoteza 1)). Astfel că şirul
(S2n)n≥1 este crescător (1).
In plus, S2n poate fi scris
S2n=b1-(b2-b3)-…-(b2n-2-b2n-1)-b2n,
dar b2-b3≥0,…, b2n-2-b2n-1≥0 (din 1)) şi b2n>0 (deoarece bn>0, ∀n≥1) astfel că S2n<b1, ∀n≥1,
adică (S2n)n≥1 este mărginit superior (2).
Din (1) şi (2) se obţine că şirul (S2n)n≥1 este convergent şi ∃ S= lim S2n ∈R.
n →∞
In continuare, se scrie S2n= S2n-1-b2n şi trecând la limită în ambii membri ai egalităţii, folosind
condiţia 2) rezultă
S= lim S2 n −1 - lim b2n = lim S2 n −1 .
n →∞ n →∞ n →∞

n +1
În final se obţine lim Sn =S ceea ce înseamnă că seria
n →∞
∑ ( −1) bn este convergentă.□
n =1

1
Exerciţii propuse
1) Să se studieze natura următoarelor seriilor alternate:

n n ∞
n +1 2

n 1 ∞
n +1 2n 2 + ln n
a) ∑ ( −1) ln ; b) ∑ ( −1) ; c) ∑ ( −1) sin ; d) ∑ ( −1) .
n =1 n +1 n =0 n +1 n =1 n n =1 n2 + 1

n
2) Să se demonstreze criteriul Leibniz pentru seria alternată ∑ ( −1) bn .
n =1

1.2.3 Serii absolut convergente

Definiţie
∞ ∞
O serie numerică ∑ an se numeşte absolut convergentă dacă ∑ an este convergentă.
n =1 n =1
∞ ∞
Este uşor de verificat implicaţia: ∑ an absolut convergentă⇒ ∑ an convergentă.
n =1 n =1

Dacă o serie numerică ∑ an este convergentă şi nu este absolut convergentă atunci aceasta se
n =1
numeşte semiconvergentă.
Exerciţii propuse
∞ ∞
1) Să se arate că ∑ an absolut convergentă⇒ ∑ an convergentă dar implicaţia inversă nu este
n =1 n =1
adevărată.
2) Să se studieze absolut convergenţa şi convergenţa seriilor numerice următoare:
∞ ∞ ∞
n 1 n +1 1 3n
a) ∑ ( −1) ; b) ∑ ( −1) 2
; c) ∑ 4
.
n =1 n n =1 n n =1 n + n

1.3 Şiruri de funcţii

Fie o mulţime A⊂R şi fn:A→R, n∈N, un şir de funcţii reale, notat (fn)n≥0 (sau (fn)n∈N)
Exemplu A=R, fn(x)=xn, n∈N.
Observaţie
Pentru a∈A, fixat se obţine şirul de numere reale (fn(a))n≥0.
Definiţie
Un element a∈A se numeşte punct de convergenţă al şirului de funcţii (fn)n≥0 (sau (fn)n≥0 este
convergent în x= a∈A) dacă şirul numeric (fn(a))n≥0 este convergent.
Notaţii
- C={a∈ (fn)n≥≥0 este convergent în x=a} ={a∈
∈A (fn(a))n≥≥0 este convergent} se numeşte
∈A
mulţime de convergenţă corespunzătoare şirului de funcţii (fn)n≥0.
- Pentru x∈C notăm f(x)= lim f n ( x ) , f: C→R, funcţia limită a şirului de funcţii (fn)n≥0 pe C.
n →∞

2
Exemplu
fn: R →R, fn(x)=xn, n∈N. Se observă uşor că C= (-1, 1] şi funcţia limită f: (-1, 1]→R, prin

0 ,x ∈ ( −1,1)
f ( x) =  .
1,x = 1
Definiţie
Fie (fn)n≥0 un şir de funcţii pe A⊂R şi B⊂A.
s
 Spunem că şirul de funcţii (fn)n≥0 converge simplu pe B la funcţia f ( f n → f ) dacă ∀ε>0,
B

∀x∈B, ∃N(ε, x) ∈N astfel încât ∀n≥ N(ε, x) avem fn(x)-f(x)< ε;


u
 Şirul de funcţii (fn)n≥0 converge uniform pe B la funcţia f ( f n → f ) dacă ∀ε>0, ∃N(ε) ∈N
B

astfel încât ∀x∈ B şi ∀n≥ N(ε) avem fn(x)-f(x)< ε.


Observaţiii
s
1) Cu notaţiile anterioare, se poate arăta că: f n → f ⇔ lim f n ( x ) = f(x), ∀x∈B.
B →∞ n

2) In mod similar, definiţia anterioară este echivalentă cu:


u
f n → f ⇔ lim sup f n ( x ) − f ( x ) = 0
B n →∞ x∈B

u s
3) Dacă f n → f atunci f n → f (convergenţa uniformă implică convergenţa simplă).
B B

Exemple
1) Dacă fn: R →R, fn(x)=xn, n∈N, B= (-1, 1] şi funcţia limită f: (-1, 1]→R, prin
0 ,x ∈ ( −1,1) s
f ( x) =  , atunci putem scrie f n → f .
1,x = 1 B

u sin ( nx )
2) Arătăm că f n → f unde fn: R →R, fn(x)= , n∈N*şi B=[0, 2π], iar f(x)=0, f: B→R.
B n

sin ( nx ) 1 1
Cum sin ( x ) ≤ 1,∀x ∈ R , se poate scrie f n ( x ) = ≤ ,∀n ∈ N * . Dar lim = 0 , deci
n n n →∞ n
1 1
∀ε>0, ∃ N(ε)∈N astfel încât ∀n≥ N(ε) avem − 0 < ε ⇔ < ε.
n n
1
Atunci, ∀ε>0, ∃ N(ε)∈N astfel încât ∀n≥ N(ε) avem f n ( x ) − f ( x ) ≤ < ε ,∀ x ∈ [ 0 , 2π] , deci
n
u
f n → f .
B

3
0 ,x ∈ [ 0 ,1)
3) Fie A=[0, 1], fn:A→R, fn(x)=xn, n∈N* şi f:[0, 1] →R, f ( x) =  . Atunci
1,x = 1
s u
f n → f dar f n → f .
A A

s
Se demonstrează uşor că f n → f .
A
u 1 1
Pentru a arăta că f n → f , avem ∃ε 0 = şi x0 = ∈ ( 0 ,1) astfel încât ∀m≥2 putem scrie
A 3 m
2
m
 1  1 1 u
f m ( x0 ) − f ( x0 ) =   − 0 = ≥ = ε 0 , deci f n → f .
m
 2 2 3 A

Exerciţii propuse
x
1) Fie şirul de funcţii (fn)n≥1 definit de fn :(0,∞)→R, fn(x)= . Să se demonstreze că
x+n
s
f n → 0 pe B=(0,∞) dar nu uniform convergent.
B
x2
2) Fie şirul de funcţii (fn)n≥1 definit de fn :[1,∞)→R, fn(x)= . Să se demonstreze că
x4 + n2
u
f n → 0 pe B=[1,∞).
B

Criteriul Cauchy de convergenţă uniformă


Fie A⊂R şi fn:A→R, n∈N şi B⊂ A. Şirul (fn)n∈N este uniform convergent pe B la f:B→R
u
( f n → f )⇔∀ε>0, ∃N(ε)∈N astfel încât ∀n, m≥ N(ε) avem fm(x)- fn(x)< ε, ∀x∈ B.
B

Criteriul majorării pentru convergenţă uniformă (Weierstrass)


Fie A⊂R şi fn:A→R, n∈N şi un şir de numere reale (αn)n∈N, αn>0, ∀ n∈N cu lim α n = 0 . Dacă
n →∞

u
∃ f: A→R şi ∃ N∈N astfel încât fn(x)-f(x)< αn, ∀ n≥N şi ∀x∈ A, atunci f n → f .
A

Proprietăţi ale şirurilor de funcţii uniform convergente

Teorema 1 (continuitatea funcţiei limită)


u
Fie (fn)n≥0 un şir de funcţii pe A cu f n → f . Dacă fn continuă în a∈A, ∀n∈N, atunci f
A
continuă în punctul a.
Corolar
u
Dacă f n → f şi toate funcţiile fn sunt continue pe A, atunci f este continuă pe A.
A

4
Teorema 2 (integrarea funcţiei limită)
u
Fie (fn)n≥0 un şir de funcţii pe [a, b] şi f: [a, b] →R astfel încât f n → f . Dacă fn continuă
[a, b]
b b  b 
pe [a, b], ∀n∈N, atunci lim ∫ f n ( x ) dx = ∫ f ( x ) dx  = ∫ lim f n ( x ) dx  .
n →∞  n→∞ 
a a  a 

Teorema 3 (derivabilitatea funcţiei limită)


Fie (fn)n≥0 un şir de funcţii pe [a, b] şi f: [a, b] →R astfel încât:
1) fn derivabilă pe [a, b] cu fn’ continuă pe [a, b], ∀n∈N;
s
2) f n → f ;
[a, b]
u
3) ∃g: [a, b] →R astfel încât f n ' → g
[ b]
a,
 
atunci f este derivabilă pe [a, b] şi f’(x)=g(x), ∀x∈[a, b] (  lim f n ' = lim f n ' ).
 n →∞  n →∞

S-ar putea să vă placă și