Grupa nr.

3
Ex.1
Poezia „Dorinta” de Mihai Eminescu se incadreaza in genul liric, respectand
trasaturile definitorii ale acestuia. (in loc de „respectand trasaturile definitorii ale
cestuia”, poti sa spui „avand in vedere urmatoarele argumente”)       
In primul rand, impletind tema iubirii cu tema naturii, textul „Dorinta”,
comunica direct sentimente provocate de aspiratia spre o iubire implinita care sa
devina eterna, asemenea vesniciei naturii. Eul liric, aflat in ipostaza indragostitului
nerabdator si visator, este evidentiat prin urmatoarele marci lexico-gramaticale :
pronume la pers.I si II („-mi”, „-ti”), verbe la pers. I si II(„ridic”, „desprind”,
„alerg”,”cazi”). Acesta isi imagineaza clipa asteptata a posibilei intalniri cu iubita,
careia i se adreseaza direct, chemand-o („vino”) si pe care o asteapta cu nerabdare
si emotie puternica, in cadrul naturii, care participa si ea si îi ocroteste.            
      In al doilea rand, in text apar numeroase figuri de stil si imagini artistice care
confera expresivitate si sustin caracterul sugestiv al limbajului. Astfel,
personificarile „izvorul care tremura” , „flori infiorate”, incadrate in imagini
vizuale dinamice, auditive („ingâna-ne-vor c-un cânt”, „si in bratele-mi intinse sa
alergi”), umanizeaza cadrul de natura, care participa la emotie si impartaseste
trairile eului liric.
In urmatoarele trei strofe,poetul exprima asteptarea infrigurata a
iubitei,intalnirea si jocul ei erotic:”Si in bratele-mi intinse/Sa alergi,pe pipt sa-mi
cazi,/Sa-ti desprind din crestet valul,/Sa-l ridic de pe obraz.//Pe genunchii mei
sedea-vei,/Vom fi singuri-singurei,/Iar in par infiorate/Or sa-ti cada flori de
tei..//Fruntea alba-n parul galben/Pe-al meu brat incet s-o culci,/Lasand prada gurii
mele/Ale tale buze dulci…,in cadrul operelor lirice,modul de expunere
predominant il constituiea descrierea.

Ex.2

“ Dorinta “ de Mihai Eminescu este structurata in sase catrene dispuse in trei

segmente lirice. Apare alternanta planurilor prezent – viitor, iar tablourile de natura
alterneaza cu scenele erotice.
Prima strofa corespunde primei secvente, secventa a II a este alcatuita din
strofa a II a, a III a, a IV a, iar ultima secventa lirica cuprinde cele doua strofe din
finalul poeziei.
Prima strofa este o chemare a iubitei in mijlocul naturii. Verbul la
imperative “ Vino “ sugereaza nerabdarea si dorinta poetului pentru implinirea
sentimentului de dragoste. Iubita este chemata intr-un cadru natural rustice compus
din elemente specifice eminesciene (“ codrul, izvorul, teiul “). Natura este
personificata, umanizata caci ea participa emotional la trairea sentimentului de
iubire. Posibilul cuplu de indragostiti este izolat de restul lumii, de catre elemente
ale naturii ocrotitoare, sugerand un loc tainic al iubirii, al visarii, in care se
manifesta dragostea.
Dorinta de intimidate a indragostitilor este accentuata si in continuarea
poeziei in versul din a III a strofa, stare sugerata de repetitia “ Vom fi singuri –
singurei “.
Urmatoarele trei strofe ilustreaza posibila intalnirea si gesturile tandre ca un
joc al dragostei.
Verbele la conjuctiv (“ sa alergi, sa-mi cazi, sa-ti desprind, sa-l ridic ”) sau
cele la indicative viitor (“ sede-vei, vom fi, ori sa-ti cada”) sunt in antiteza cu
timpul prezent din prima strofa. Aceste verbe sugereaza un timp al dorintei, al
posibilei impliniri al iubirii.
Gesturile poetului compun un adevarat ritual erotic si sunt incarcate de
tandrete si gingasie : “ Si in bratele-mi intinse/ Sa alergi, pe piept sa-mi cazi /Sa-ti
desprind din crestet valul, / Sa-l ridic de pe obraz / Pe genunchi mei sede-vei”
In lirica Eminesciana teiul este simbolul iubirii iar motivul florilor de tei
sugereaza intensitatea trairii sentimentului de dragoste.
Eminescu compune iubitei un scurt portret, ea avand “ fruntea alba”,
“parul galben” iar jocul dragostei sugereaza posibila fericire printr-un epitet
specific poetului ” Dulce “, alaturat sarutului: “ Lasand prada gurii mele/ Ale tale
buze dulci”. Iubita este tandra, ispititoare, iar cei doi indragostiti se integreaza total
in cadrul natural.
Ultima secventa lirica este alcatuita din ultimele doua strofe si continua
descrierea dorintei puternice a poetului pentru implinirea iubirii ideale care ar
putea fi un vis de fericire deplina: “Vom visa un vis ferice”.

Ex.3
Epitetul ,,crengi plecate'' prin atribuirea unei insusiri surpinzatoare plecate cu
substantivul determinat ,,crengi'' ne descrie locul tainic unde autorul ar vrea sa se
intalneasca cu iubita lui si anume acest loc ascuns de ochii lumii le poate oferi
posibilitatea de a petrece timpul in doi
Personificarea ,,codrul batut de ganduri'' este formata prin atribuirea
insusirii ,,batut de ganduri'' specifice omului realiilor neacuvantatoare ,,codrul'' ce
accentueaza o nota meditativa,reflexiva,codrul parand o fiinte care mediteaza
asupra povestii de iubire, sentimentele eului liric fiind de dragoste
Metafora ,,prada gurii mele” format prin metasemia substantivului ,,gurii” cu
verbul ,,prada” accentueaza dorinta de asi saruta iubita si a simti satisfactia acestui
proces
Ex.4
In poezie,Eminescu traieste bucuria si emotia adanca la gandul intalnirii cu iubita
in mijlocul naturii,chemarea inflacarata a acestuia adresata iubitei,asteptarea plina
de sperantasi de lirism,vibreaza in fiecare vers intr-o atmosfera de dulce si
infiorata emotie.Poezia respectand momentele semnificative,specifice peoziilor
erotice de tinerete.Sentimentul dominant este dorinta materializata numai prin
planul posibilului,al ipoteticulu In poezie,Eminescu traieste bucuria si emotia
adanca la gandul intalnirii cu iubita in mijlocul naturii,chemarea inflacarata a
acestuia adresata iubitei,asteptarea plina de sperantasi de lirism,vibreaza in fiecare
vers intr-o atmosfera de dulce si infiorata emotie.Poezia respectand momentele
semnificative,specifice peoziilor erotice de tinerete.Sentimentul dominant este
dorinta, iubirea nu este o realitate ci o aspiratie prin implinire.