Subiect 6. Participarea la viata liturgica.

Rolul ei pentru viata spiritual a credinciosilor si

importanta ei misionar-pastorala

Participarea tuturor credinciosilor la viata liturgica a parohiei trebuie sa ramana regula

de aur a pastoratiei. Preotul mentine unitatea reala a parohiei si poate evita descompunerea
comunitatii, numai prin antrenarea tuturor credinciosilor in viata liturgica sacramentala
autentica.

Viata cestinului consta intr-un continuu effort de a deschide caile de venire a Duhului
Sfant in noi, in interiorul nostru, in mediul inconjurator, pt a ne sfinti si modela dupa chipul lui
Hr. Aceasta inseamna cultul: a orienta, a darui si incredinta viata lui D, asa cum ne rugam la Sf
Liturghie:”Pe noi insine si unii pe altii…”

Tainele,Liturghia, cultul in general sunt evenimente sinergice care fac posibila

transcenderea umanului dincolo de creat. Actul liturgic are la baza actul de credinta, viata
cultica a Bisericii este o celebrare saramnetala a credintei. Slujbele cele mai populare nu sunt
altceva decat o dogmatica doxologica.

Clultul ortodox a fost instituit pentru a transforma rugaciunile, vocile, laudele si

multumirile celor ce formeaza comunitatea, intr-o singura rugaciune, o unica voce, lauda si
multumire.

Locasul bisericesc insusi nu este numai o simpla casa de adunare in care credinciosii
sunt chemati spre a fi “evanghelizati” prin citirea cuvantului lui D, ci este un loc al prezentei lui
Hr, un loc de inaltare si sfintire a vietii credinciosilor prin harul lui D prezent si lucrator in el.

In locasul bisericesc Dumnezeu, cel ce se odihneste intru sfintii Sai, este present prin
harul Sau si in ssfintii reprezentati pe icoanele de aici, prin aceasta sfintii sunt prezenti in mod
real in locasul liturgic, iar credinciosii participa astfel la comuniunea sfintilor, care este o
comuniune liturgica. Forma lacasului de cult fiind cruciform, in traditia rasariteana, si orientate
de la Apus la Rasarit, arata ca Biserica reprezinta “calea” spre cele ce sunt inainte si in viitor sau
la locul invierii, locul de trecere “din moarte la viata si de pe pamnat la cer” pr Prof Ioan Bria
spune ca Biserica are misiunea de a atrage pe credinciosi in sfera de lucrare a harului, de a-I
transfigure prin aceasta si a-I antrena in aceasta trecere.

Adunarea liturgica in biserica este raspunsul comun pe care credinciosii il dau la

chemarea lui D de a forma poporul Sau, de a ramane in comuniune cu el. Aceasta comuniune
este totdeauna o slujire, atat a preotilor care in virtutea Tainei hirotoniei au puterea de a
actualize istoria maintuirii, cat si a credinciosilor care-si prezinta vietile lor ca “jertfe
duhovnicesti, placute lui D prin Ii. Hr.”(Ptr1.2,5), ca dar de multumire pentru jertfa lui Hr si
pentru toate binefacerile lui D.
 Pt Ap Pavel ,Biserica este”casa lui D”in sensul de comunitate vazuta a credinciosilor
botezati, prezenti in locasul sfintit. In locasul bisericesc, Dumnezeu, Cel ce Se odihneste intru
sfintii Sai, este present prin harul Sau si in sfintii reprezentati pe icoanele de aici, iar credinciosii
participa astfel la comuniunea sfintilor, care este o comuniune liturgica.

Prin participarea la viata liturgica si in special la Sf Liturghie, credinciosii invatza credinta

cea adevarat, o marturisesc, o traiesc si o pastreaza.”Am vazut lumina cea adevarata, am
primit..” Ei reusesc sa inteleaga rostul grijilor si necazurilor zilnice si al vietii in general si sa le
dea sensul voit de Dumnezeu. Invatza si primesc puterea sa se opuna raului, pacatului si urii.
Liturghia are darul de a impaca pe oameni, de a potoli patimile dintre ei, de a intari sentimentul
virtutii si al solidaritatii. Ei invatza sa implineasca voia lui D., se impaca cu D. si intreolalta si
sporesc in iubire fata de D. si unii fata de altii.

Liturghia prin esenta si menirea ei are un caracter comunitar. Ea este o actiune sfanta
care trebuie sa angajeze viata spiritual a comunitatii intregi. Participarea active, conlucrarea
credinciosilor este absolute necesara, Sf Jertfa aducandu-se in numele lor si pentru ei. De aceea
atitudinea pasiva, de simpli spectator, a credinciosilor in biserica este o abatere nu numai de la
ceea ce ne arata Sf Scriptura su Sf Traditie, dar contravene continutului menirii Liturghiei insesi.

La desfasurarea Sf Liturghii trebuie sa ia parte active prin rugaciuni si cantare toti cei
prezenti, rezulta limpede in primul rand din formulele de dialog si raspunsuri intre slujitori si
credinciosi, din forma totdeauna plural, a indemnurilor la rugaciunedin ectenii, precum si din
unele rugaciuni rostite de preot in taina in altar sau din ectenia intreita in care preotul roaga
“pentru cei ce se ostenesc si canta”, aici nefiind vorba numai de cantareti, ci si de toti
credinciosi din Biserica.

Fara o participare active la viata liturgica a Bisericii care culmineaza cu impartasirea cu

vrednicie si cu constiinta curate cu Sfintele Taine, credinciosul poate fi usor “prin de lupul cel
intelegator” si atras in diferite grupari sectante prin prozelitismul insistent al acestora.

Starea sufleteasca a credinciosului care se inapoiaza acasa dupa participarea la viata

liturgica, intr-o zi de sarbatoare este o stare de inaltare si multumire; iar cel cu pacate grele este
patruns de cainta si se inapoaiaza mai indreptat la casa sa; asemenea vamesului din parabola.

Realizarea in Biserica a unei atmosphere de evlavie colectiva il ajuta pe fiecare sa se

ridice deasupra propriei stature spiritual obisnuite sis a participle la moment de intense traire
spiritual.

Comunitatea liturgica este astfel un mijloc de intarire a credintei, si in dreapta credinta

si de progress spiritual pentru cei ce participa la ea, precum si o marturie vizibila pentru
convertirea altora. Prin spiritual sau comunitar, cultul public al Bisericii este astfel si un loc unde
crestinii se pregatesc pentru misiune,

Pentru creearea atmosferei de rugaciune si evlavie si antrenarea credinciosilor in

participarea mai intensa si cu real folos duhovnicesc la viata liturgica a bisericii se impun
urmatoarele:

-preotul sa aiba mereu constiinta sublimitatii cutremuratoare a misiunii sale, aceea ca el

este slujitorul vazut al preotiei nevazute lui Hr. Asadar preotul trebuie sa savarseasca serviciile
religioase, cu regularitate , cu toata responsabilitatea si cu pregatirea sufleteasca necesara,
slujba sa fie traita si simtita pana la transfigurare. Rugaciunea, cantarea sa fie calra, adecvate
continutului, expresive pentru a transpune comunitatea in stare de rugaciune si a contribui la
creearea atmosferei de evlavie colectiva.

-promovarea participarii active a credinciosilor prin ; aducerea de daruri, rostirea unor

rugaciuni si prin cantarea in comun.

-promovarea intelegerii corecte de catre preoti si credinciosi a misterului liturgic prin

studii, predici, cateheze.

-trebuie sa aiba mereu in vedere ca impartasirea credinciosilor la Sf Lit. tine de insai

fiinta Tainei euharistice.