Termeni și etimologie

Prima utilizare cunoscută a termenului violență domestică într-un context modern, adică violență în
familie, a fost făcută într-o adresă realizată de Jack Ashley în 1973 către Parlamentul Regatului Unit. [4]
[5] Termenul se referea, în menționările anterioare, în primul rând la protest civil, violență din interiorul
unei țări, spre deosebire de violența comisă de o putere străină. [6] [7] [nb 1]

În mod tradițional, violența domestică a fost în mare parte asociată cu violența fizică. Au fost folosiți
termeni cum ar fi abuzul soției și bătăile soției, dar au scăzut în popularitate datorită eforturilor de a
include și parteneri necăsătoriți, alte abuzuri în afară de cele fizice, abuzatori de sex feminin, și violență
în cadrul relațiilor de același sex. [nb 2] În prezent, violența domestică este definită în mod general
pentru a include „toate actele de violență fizică, sexuală, psihologică sau economică ” [12] care pot fi
comise de un membru al familiei sau de un partener intim. [12] [13] [14]

Termenul de violență a partenerului intim este adesea folosit în mod sinonim cu abuzuri domestice sau
violență în familie [15] dar se referă în mod specific la violența care se produce în cadrul unei relații de
cuplu (adică căsătorie, conviețuire sau parteneri intimați care nu coabitează). [16] La acestea, Organizația
Mondială a Sănătății (OMS) adaugă controlul comportamentelor ca formă de abuz. [17] Violența intimă a
partenerului a fost observată în relații opuse și de același sex [18] și în prima instanță atât de bărbați
împotriva femeilor, cât și de femei împotriva bărbaților. [19] Violența în familie este un termen mai larg,
adesea folosit pentru a include abuzuri asupra copiilor, abuzuri asupra celor în vârstă și alte acte violente
între membrii familiei. [15] [20] [21]

În 1993, Declarația Națiunilor Unite privind eliminarea violenței împotriva femeilor a definit violența
domestică drept: