SEMINAR 2

MAȘINA ASINCRONĂ

1. Definiție

Mașina asincronă este o mașină electrică rotativă, de curent alternativ, cu

câmp magnetic învârtitor, la care turația rotorului este diferită de turația
câmpului magnetic învârtitor și este dependentă de sarcină, pentru o frecvență
dată a tensiunii de alimentare.

2. Regimuri de funcționare și domenii de utilizare

Maşinile electrice rotative sunt reversibile în sensul că pot funcţiona în

regim de motor dar şi în regim de generator.
În regim de motor maşina consumă o putere electrică (la borne) şi
debitează o putere mecanică (la ax).
În regim de generator maşina consumă o putere mecanică (la ax) şi
debitează o putere electrică (la borne).
Maşina asincronă este o maşină robustă, fiabilă şi cu un preţ relativ scăzut
în comparaţie cu alte maşini electrice fiind utilizată preponderent în regim de
motor. În acest sens se utilizează pe scară largă în acţionări electrice industriale
cu turaţie aproximativ constantă sau în asociere cu convertoare statice de
frecvenţă în acţionări cu turaţie variabilă (maşini unelte, pompe, compresoare,
poduri rulante, macarale, tracţiune electrică, etc.).
În construcţie monofazată motorul asincron are o răspândire mai redusă
din cauza performanţelor funcţionale mai scăzute, utilizându-se în electrocasnic
(ventilatoare, maşini de spălat, pompe, polizoare, etc.).
În regim de generator maşina asincronă este utilizată mai puţin deoarece
prezintă dezavantajul consumului de energie reactivă din reţea. Totuşi,
generatoarele asincrone se regăsesc în centralele hidroelectrice şi eoliene de
mică și medie putere.
De asemenea, mașina asincronă poate funcționa și în regim de frână,
regim ce apare atunci când mașina asincronă absoarbe atât putere electrică cât și
putere mecanică și cedează o cantitate importantă de pierderi disipate sub formă
de căldură.
Ca exemplu, se poate menționa situația unui mașini asincrone ce
funcționează în regim de motor și acționează o macara ce ridică o greutate. La
un moment dat, greutatea creste foarte mult și începe să coboare lent schimbând
sensul de rotație al mașinii, mașina asincronă trecând în regim de frână.
3. Elemente constructive

Din punct de vedere constructiv maşinile electrice rotative, inclusiv

maşina asincronă, prezintă două părţi componente de bază: o parte fixă (stator)
şi o parte mobilă (rotor).
Statorul are următoarele părţi componente principale: carcasă, miez
feromagnetic şi înfăşurare statorică.
Carcasa mașinii asincrone este realizată de obicei din fontă sau aluminiu
prin turnare sau din tablă de oțel ondulată asamblată prin sudare. În părțile
laterale ale carcasei există două scuturi în care sunt fixați rulmenții sau lagărele
de alunecare ce susțin armătura rotorică.
În cazul mașinilor de mică putere unul din scuturi poate reprezenta
totodată și flanșa de fixare a mașinii (fixare în consolă).

Fig. 5.1. Mașina asincronă: 1 – carcasă; 2 – miez feromagnetic; 3 – cutie de borne; 4 – borne;
5 – plăcută cu date nominale; 6 – scuturi laterale; 7 – ventilator;
8 - capac de protecție; 9 – rotor.

De asemenea, pe carcasă se mai găsesc: butia de borne, plăcută cu date

nominale, tălpi orizontale de fixare, dispozitive de ridicare și transport, capacul
de protecție al ventilatorului și de obicei nervuri longitudinale.
Nervurile longitudinale au rolul de a mări suprafața exterioară radiantă a
carcasei și de a asigura o răcire optimă a mașinii. Răcirea mașinii este asigurată
de un ventilator montat pe axul rotoric, capacul de protecție al ventilatorului
având și rolul de a canaliza fluxul de aer printre nervurile longitudinale.
Miezul feromagnetic statoric este realizat din tole asamblate sub forma
unui pachet sau a unor pachete de tole.
Realizarea miezului feromagnetic din tole este impusă de necesitatea
reducerii pierderilor în fier, pierderi determinate de câmpul magnetic învârtitor
(variabil în timp) ce se închide prin miez.
 Fig. 5.2. a) Crestătura statorică; b) Tola statorică; c) Miezul feromagnetic statoric

Tolele sunt din tablă de oțel electrotehnic laminată la cald sau la rece cu
cristale neorientate și grosimi între 0.25÷0.5 mm. Realizarea tolelor se face prin
ștanțare iar izolația tolelor se realizează cu lacuri izolante sau oxizi ceramici.
În interior tolele și respectiv miezul feromagnetic prezintă crestături
uniform distribuite, crestături în care se plasează înfășurarea statorică.
Înfășurarea statorică este izolată față de miez printr-o izolație de crestătură
realizată din preșpan, nuvolit sau micanite iar crestăturile sunt închise cu o pană
de crestătură realizată din sticlotextolit (Fig. 5.2).
Înfășurarea statorică este de obicei trifazată fiind formată din trei
înfășurări monofazate decalate spațial la 120º electrice. Înfășurarea este realizată
din conductoare de cupru cu secțiune rotundă sau profilată.
Elementul de bază al unei înfășurări este spira, mai multe spire înseriate
formează o bobină, iar mai multe bobine formează o înfășurare.
Înfășurarea statorică este alimentată la un sistem trifazat simetric de
tensiuni fiind astfel parcursă de un sistem trifazat simetric de curenți ceea ce
determină apariția unui câmp magnetic învârtitor.
Rotorul mașinii asincrone este compus din trei parți componente de bază:
ax, miez feromagnetic rotoric și înfășurare rotorică.
Axul rotoric este realizat din oțel și este strunjit la diferite cote. Pe ax este
fixat miezul feromagnetic rotoric împreună cu înfășurarea rotorică, rulmenții sau
lagărele de alunecare și respectiv ventilatorul.
Miezul feromagnetic rotoric este realizat asemănător cu cel statoric fiind
realizat din tole și având pe suprafața exterioară crestături uniform distribuite.
În crestăturile miezului feromagnetice se află înfășurarea rotorică.
Deoarece pierderile din miezul feromagnetic rotoric sunt mult mai mici
decât cele în miezul statoric, tolele miezului feromagnetic rotoric pot fi și
neizolate.
Înfășurarea rotorică este realizată sub două forme constructive: în
scurtcircuit sau colivie și bobinată, corespunzător rezultând doua tipuri de
mașini asincrone: cu rotor în scurtcircuit și cu rotor bobinat.
 În cazul rotorului în scurtcircuit înfășurarea este de tip polifazat fiind
realizată prin turnarea aluminiului în crestăturile rotorice.
Rotorul în scurtcircuit nu are contacte mecanice și electrice fiind o piesă
fiabilă și cu o tehnologie de fabricație simplă. Are totuși ca dezavantaj faptul că
nu permite realizarea unor reglaje pe circuitul rotoric (Fig. 5.3. a).
Rotorul bobinat are înfășurarea de tip trifazat realizată prin bobinare.
Înfășurarea este conectată în stea având capetele conectate la trei inele
conductoare montate pe axul rotoric. Legătura cu exteriorul a înfășurării se face
prin trei perii ce vin în contact cu inele conductoare.
Rotorul bobinat permite realizarea de reglaje pe circuitul rotoric dar este
mai puțin fiabil și mai scump în comparație cu rotorul în scurtcircuit (Fig.5.3. b).

Fig. 5.3. a) Rotor în scurtcircuit; b) Rotor bobinat

4. Simbolizare și notarea bornelor

Bornele înfășurării trifazate statorice se notează cu: U1–U2; V1–V2; W1–

W2. Începuturile înfășurărilor sunt notate cu indice 1 iar sfârșiturile cu indice 2.
Bornele înfășurării rotorice (în cazul motorului asincron cu rotor bobinat)
sunt notate cu K; L; M (Fig. 5.4).

Fig. 5.4. Simbolizarea mașinii asincrone:

a) motor asincron trifazat cu rotor bobinat; b) motor asincron trifazat cu rotor în scurtcircuit;
c) motor asincron monofazat; d) motor asincron monofazat cu fază auxiliară.
5. Date nominale

Datele nominale ale motorului asincron sunt menționate pe plăcută

indicatoare și sunt următoarele:
Puterea nominală Pn [W sau kW] - reprezintă puterea maximă debitată de
motor la ax atunci când acesta funcționează un timp nelimitat iar temperatura
oricărei părți componente nu depășește temperatura clasei de izolație la care
mașina a fost proiectată.
Tensiunea nominală Un [V sau kV] – valoarea de linie a tensiunii aplicate
la bornele înfășurării statorice a motorului asincron în regimul nominal de
funcționare.
Curentul nominal In [A] - curentul de linie ce parcurge înfășurarea
statorică a motorului asincron atunci când înfășurarea este alimentată la
tensiunea nominală și motorul debitează puterea nominală.
Turația nominală nn [rot/min] – turația la axul motorului asincron atunci
când puterea tensiunea, curentul au valori nominale.
Factorul de putere nominal cosφn [-] – factorul de putere aferent puterii
active absorbite de motor de la rețea, în regim nominal de funcționare,
considerând tensiunea și curentul sinusoidale.
Frecvența nominală fn [Hz] – frecvența tensiunii de alimentare a
motorului stabilită din proiectare.
Alte mărimi: serviciul de funcționare, clasa de izolație, masa. În cazul
motoarelor asincrone cu rotor bobinat se mai specifică: tensiunea între două
inele colectoare [V] când circuitul rotoric este deschis iar înfășurarea statorică
este alimentată la tensiunea nominală; curentul din înfășurarea rotorică [A] în
regim nominal.

6. Principiul de funcționare

Funcţionarea maşinii asincrone în regim de motor are la bază fenomenul

inducţiei electromagnetice dintre două circuite (statoric şi rotoric) aflate în
mişcare relativă unul faţă de altul.
Înfăşurarea statorică trifazată se alimentează la un sistem trifazat de
tensiuni fiind astfel parcursă de un sistem trifazat de curenţi. Se creează un câmp
60 ⋅ f
magnetic învârtitor de natură electrică ce va avea turaţia n1 = . Câmpul
p
magnetic învârtitor induce în înfăşurarea rotorică t.e.m. induse, iar dacă
înfăşurarea este închisă aceasta va fi parcursă de curenţi induşi.
Interacţiunea dintre curenţii induşi rotorici şi câmpul magnetic învârtitor
duce la apariţia unui cuplu electromagnetic care, în cazul funcţionării în gol a
motorului, va fi egal cu cuplul de frecare şi ventilaţie şi va antrena rotorul la o
turaţie n.
 Sensul de rotaţie va fi în sensul câmpului magnetic învârtitor deoarece,
conform regulii lui Lenz, curenţii induşi determină un cuplu electromagnetic ce
tinde să anuleze cauza producerii lor (diferenţa de turaţie dintre câmpul
magnetic învârtitor şi rotor).
Turaţia rotorului va fi mai mică decât turaţia câmpului magnetic învârtitor
(n < n1) deoarece în caz contrar câmpul şi rotorul vor fi în repaus relativ, t.e.m
induse şi curenţii rotorici se anulează, iar cuplul electromagnetic va fi de
asemenea nul.
Dacă la axul maşinii se conectează o sarcină ce determină un cuplu
rezistent suplimentar Mr, turaţia rotorului scade, turaţia relativă dintre câmpul
magnetic învârtitor şi rotor creşte, rezultând un cuplu electromagnetic sporit egal
cu cuplul rezistent: M = Mr.