ŞCOALA DOCTORALĂ
REZUMAT
TEZĂ DE DOCTORAT
Conducător ştiinţific:
Doctorand:
BUCUREȘTI – 2019
MINISTERUL EDUCAŢIEI ȘI CERCETĂRII
D-lui/D-nei
.............................................................................................................................
INTRODUCERE .......................................................................................... 1
MOTIVAREA ALEGERII TEMEI ........................................................... 2
1
Miron, I., Ioan, R., Bocoș, M., et al. (2001). Didactica modernă, Ed. A 2-a, revizuită. Editura Dacia, Cluj-
Napoca, pag. 49.
2
Pellegrino, J., Hilton, M. (Eds.)(2012). Education for Life and Work: Developing Transferable Knowledge
and Skills in the 21st Century. Washington, DC: National Research Council. pag. 70.
1
MOTIVAREA ALEGERII TEMEI
PARTEA I
ASPECTE TEORETICE PRIVIND UTILIZAREA
ALTERNATIVELOR EDUCAȚIONALE ÎN SISTEMUL DE
ÎNVĂȚĂMÂNT TRADIȚIONAL ÎN EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
CAPITOLUL 1
PREZENTARE GENERALĂ A ALTERNATIVELOR
EDUCAȚIONALE CA METODE DE PREDARE - ÎNVĂȚARE ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR
3
Atkins, T., Bullis, M., Todis, B. (2005). Converging and diverging service delivery systems in alternative
education programs for disabled and non-disabled youth involved in the juvenile justice system. The Journal
of Correctional Education, 56(3), 253–285.
4
Lehr, C.A., Lange, C. M. (2003). Alternative Schools Serving Students With and Without Disabilities:
What Are the Current Issues and Challenges?, Preventing School Failure: Alternative Education for Children
and Youth, 47(2), 59-65.
2
Astfel, s-a putut observa un interes crescut din partea specialiștilor
domeniului în identificarea de noi concepte aplicabile în lecțiile de Educație
fizică și sport, diferite de abordările tradiționale. Prin abordare tradițională se
poate înțelege o secvență practică care include explicarea unei deprinderi
urmată de încercări multiple din partea elevilor în condiții izolate conform
unui șablon, încheiate cu joc bilateral (Hopper, Butler, & Storey, 2009)5. În
contrast cu lecțiile tradiționale de Educație fizică și sport, strategiile actuale
de învățare centrate pe elev oferă soluții viabile de predare a conținuturilor
specifice în acord cu necesitățile de dezvoltare afectivă și cognitivă ale
copiilor (Moy, Renshaw, Davids, & Brymer, 2015)6.
Alternativele educaționale au devenit cunoscute în mare măsură pentru
misiunea lor de a educa elevii care erau expuși riscului de a nu reuși într-un
sistem public de învățământ. (Lehr, Tan & Ysseldyke, 2009)7. Deși aceste
alternative educaționale există de foarte mulți ani, există însă foarte puține
dovezi care să arate eficiența sau capacitatea de a înțelege caracteristicile
acestora, în vederea aplicării corecte. Totuși, mulți profesori consideră că
aceste alternative educaționale pot răspunde nevoilor elevilor (Lange &
Sletten, 2002)8.
Alternativelor educaționale prezente în România sunt următoarele:
Waldorf, alternativa Curativă Waldorf, Step by Step, Montessori, Freinet,
Planul Jena.
Foarte important este de precizat că aceste caracteristici ale
alternativelor educaționale sunt introduse și particularizate, în funcție de
specificul fiecăreia, la toate celelalte materii, înafară de disciplina Educație
fizică și Sport. O mică excepție fac alternativele educaționale Waldorf (unde
întâlnim programa de Educație fizică și sport, cu precizări despre Gimnastica
Bothmer, caracteristică specifică acestei alternative) și Montessori.
5
Hopper, T. F., Butler, J., Storey, B. (2009). TGfU... Simply good pedagogy: Understanding a complex
challenge. Vancouver: PFE Canada, pag. 13.
6
Moy, B., Renshaw, I., Davids, K., Brymer, E. (2015). Overcoming acculturation: physical education
recruits' experiences of an alternative pedagogical approach to games teaching. Physical Education and Sport
Pedagogy, 21(4), 386-406.
7 Lehr, C. A., Tan, C. S., Ysseldyke, J. (2009). Alternative schools: A synthesis of state-level policy and
research. Remedial and Special Education, 30(1), 19-32.
8 Lange, C. M., Sletten, S. J. (2002). Alternative education: A brief history and research synthesis.
Alexandria: National Association of State Directors of Special Education, pag. 3.
9
Foley R. M., Pang, L. S. (2006). Alternative education programs: Program and student characteristics. High
School Journal, 89(3), 10–21.
3
Felea Gheorghe (2006)10 este de părere că alternativele educaționale au
susținut tot timpul existența pluralismului, ca expresie a libertății și
democrației în sistemul de învățământ.
Suntem de aceeași părere cu Monica Cuciureanu (coord.) (2011)11 care
spunea că alternativele educaţionale au în centrul procesului instructiv-
educativ copilul, cu personalitatea sa şi cu voinţa asumată a cadrului didactic
de a nu i-o schimba, de a i-o respecta şi de a asigura condiţii pentru educaţia
cât mai firească a acestuia.
Sintagma “educație alternativă” descrie diferite abordări ale procesului
instructiv-educativ, altele decât educația obișnuită furnizată prin sistemul
tradițional. Regăsită sub forma școlilor de stat sau privat, educația alternativă
are un curriculum special, adesea inovator, precum și un program de studiu
flexibil orientat către interesele și nevoile elevului. (Aron, 2003 12; Carnie
200313). În sens larg, “educația alternativă” acoperă toate activitățile
educaționale care nu se înscriu în sistemul școlar tradițional și care aduc un
plus prin modelele propuse. În această categorie sunt incluse și programele
speciale pentru combaterea abandonului școlar, educația elevilor supradotați
sau cea desfășurată la domiciliu.
Pornind de la concepția de promovare a unei motivații intrinseci pentru a
învăța, școlile alternative asigură elevilor o importantă sferă de libertate
(Sliwka, 2008)14:
Școala Montessori încurajează elevii să se miște liber în timpul
activităților în clasă;
Școlile Waldorf, Jena Plan, Freinet sau alte unități școlare alternative
încurajează învățarea activă în activități conduse total sau parțial de
către elevi.
Baza de proiectare a modelelor de educație alternativă a fost crearea unui
mediu care să conducă la învățare și să răspundă nevoilor elevului (Quinn,
Poirier, Faller, Gable & Tonelson, 2006)15.
Având în vedere descrierile diferite a alternativelor educaționale care au
existat și s-au dezvoltat în ultimele decenii, se poate observa că acestea sunt la
10
Felea, G. (2006). Alternativele educaționale – între efectul Pygmalion și obsesia Cronos; Pluralismul
educațional între patul lui Procust și fluența cratyliană, în Revista de pedagogie. Pedagogii alternative, nr.1-
12, pag. 160.
11
Cuciureanu, M. (coord)(2011). Punți de trecere între învățământul tradițional și cel bazat pe modele
pedagogice alternative în sistemul românesc de învățământ. Institutul de Științe ale Educației, București, pag. 11.
12
Aron, L. Y. (2003). Towards a typology of alternative education programs: A compilation of elements
from the literature. Washington DC: The Urban Institute, pag. 3.
13
Carnie, F. (2003), Alternatives in Education – A Guide, Routledge Falmer, London, pag. 130.
14
Sliwka, A. (2008). The contribution of alternative education. In Innovating to learn, learning to innovate
(pp. 93-112). Paris: OECD/CERI.
15
Quinn, M. M., Poirier, J. M., Faller, S. E., Gable, R. A., Tonelson, S. W. (2006). An examination of school
climate in effective alternative programs. Preventing School Failure, 51(1), 11–17.
4
fel de diversificate ca și populația pe care o servesc (Powell, 200316; Tobin &
Sprague, 200017).
Westwood (2008)18 susține că nici o metodă de predare nu poate fi
utilizată pentru toate tipurile de discipline sau pentru atingerea tuturor
obiectivelor educaționale. El sugerează că unele metode de predare directă,
precum prelegerea, sunt esențiale pentru etapele timpurii. La școală se dorește
o abordare multi-metodică pentru a crea oportunități pentru învățarea
profundă, reflexivă și transformări personale.
16
Powell, D. E. (2003). Demystifying alternative education: Considering what really works. Reclaiming
Children and Youth, 12(2), 68–70.
17
Tobin, T., Sprague, J. (2000). Alternative education strategies: Reducing violence in school and the
community. Journal of Emotional and Behavioral Disorders, 8(3), 177–186.
18
Westwood, P.S. (2008). What Teachers Need to Know about Teaching Methods; ACER Press: Victoria,
Australia, pag. 16.
19
Lanz, R. (1994). Pedagogia Waldorf. Un drum către un învățământ mai uman. Editura Didactică și
Pedagogică, București, pag. 34.
20
Nordlund, C. (2013). Waldorf education: Breathing creativity. Art Education, 66(2), 13-19.
21
Lanz, R. (1994). Pedagogia Waldorf. Un drum către un învățământ mai uman. Editura Didactică și
Pedagogică, București, pag. 74.
5
preocupați de o anumită tematică pe o perioadă mai lungă de timp, aceasta
putând fi mai bine aprofundată. Spre exemplu, elevii învață matematica zilnic,
în primele două ore fără pauză, timp de 2-4 săptămâni. După această epocă,
urmează alta, elevii reîntâlnindu-se cu matematica peste câteva luni. În cazul
în care aceștia uită ce au învățat la matematică, nu trebuie să se îngrijoreze
deoarece uitarea este un proces natural. Uitarea este considerată un factor
pozitiv, nicidecum unul negativ, deoarece, aceștia uitând ceea ce au învățat la
matematică, se pot concentra asupra noului domeniu care urmează.
6
Principiul esențial al alternativei educaționale emis chiar de Montessori
este următorul: “Orice ajutor inutil dat copilului este un obstacol pentru
dezvoltarea sa”(Ciucureanu, 2011)22.
Dacă în sistemul tradițional, cadrul didactic este cel care dă și copilul
cel care primește, în alternativa Montessori este convingerea că fiecare copil
se dezvoltă prin propria lui activitate, cu ajutorul minim de care acesta are
nevoie, prin îndrumări și mijloace de dezvoltare din partea cadrului didactic,
iar cu înaintarea copilului în vârstă acesta se va retrage, astfel ajungând să
lucreze singur.
Alternativa Montessori are în centru ideea de libertate a copilului.
Copilul cu cât este mai liber, cu atât este mai puțin depedent de adult.
Profesorul observă copilul și pregătește mediul, crează situații de învățare.
Adultul este un ghid care îl ajută pe acesta să se îndrepte către materialele de
care el are nevoie la vârsta respectivă și să aibă capacitatea de a descoperi
calitățile copilui.
Curriculum-ul este foarte individualizat, dar are scopuri și domenii
foarte clare. Această individualizare îi ajută pe copiii mici să dezvolte și să
stăpânească deprinderile de citire și scriere inaintea vârstei de 6 ani, urmărind
metodele Montessori. Programul de zi cu zi al copiilor face referire la acest
curriculum, începând de dimineață până după-amiază. De la vârsta de 6 ani
până la 9 ani, copii sunt încurajați să exploreze o lume mai largă și să își
dezvolte imaginația, să rezolve probleme, să își dezvolte cunoștințe privind
cultura generală. De la 12 la 18 ani ei să se dezvolte ca ființe sociale, să ofere
soluții de rezolvare la problemele lumii reale și gândească rațional. (Edwards,
2002).23
În clasa Montessori nu există, bănci, catedră, catalog, note, lucrări de
control, caiete de teme corectate cu roșu și nici limită de timp pentru o
anumită activitate. Copii se dezvoltă frumos atunci când li se oferă libertatea
de care aceștia au nevoie. Evaluarea se face printr-un portofoliu, prin
observarea copiilor de către profesori și fișe de progres, întocmite pentru
fiecare copil în parte.
Spre deosebire de școlile tradiționale, școlile Montessori sunt conduse
de copii în loc să fie conduse de profesori. Profesorul este cunoscut ca
"director" și are responsabilitatea de a menține mediul, de a angaja copiii cu
materiale și de a nu interfera cu jocul adecvat. Alternativa educațională
Montessori se bazează pe presupunerea că toți copiii sunt curioși în mod
firesc și caută provocări pentru ei înșiși (Larson, 2010)24.
22
Montessori, M. (1991). Copilul. trad. Șulea-Firu, I., Centrul pentru Educație și Dezvoltarea Creativității, pag. 29.
23
Edwards, C. P. (2002). Three approaches from Europe: Waldorf, Montessori, and Reggio Emilia. Early
Childhood Research and Practice, 4(1), 78-90.
24
Larson, H. (2010). The Montessori Method: Educating children for a lifetime of learning and happiness.
Objective Standard: A Journal Of Culture & Politics, 5(2), 41.
7
1.4.2. Evoluția alternativei educaționale Montessori în România în
intervalul 2015-2018
Pentru a analiza evoluția alternativei educaționale Montessori în
România, Ministerul Educației Naționale ne-a pus la dispoziție, conform
solicitării cu numărul 10047M/2007 în baza Legii nr. 544/2001 (ANEXA 1),
datele necesare.
Alternativa Montessori a fost distribuită în anul școlar 2015-2016 în 8
județe, iar în anul școlar 2016-2018 a fost distribuită în 9 județe, cu unul mai
mult față de anii anteriori deoarece a fost înființată o clasă în județul
Constanța.
În prezent sunt 82 de unități școlare care utilizează alternativa
educațională Montessori, 56 de clase însumând un total de 780 de elevi,
răspândiți în mai multe județe: București, Cluj, Ilfov, Sibiu etc.
În ceea ce privește evoluția claselor și a numărului de elevi Montessori
în anii școlari 2015-2018 reiese faptul că numărul claselor a avut o scădere de
la 64 la 45, în anul școlar 2016-2017, după care a crescut la 56, în anul școlar
2017-2018. Trebuie precizat faptul că, deși numărul claselor a scăzut în acea
perioadă, numărul de elevi a fost în continuă creștere. Acest lucru poate fi
explicat prin prezența unui număr mai mic de clase, dar cu un număr mai
ridicat de elevi.
De asemenea numărul elevilor a avut o creștere continuă de la 521 la
780 în perioada supusă analizei.
25
Fujiura, G. T., Yamaki, K. (2000). Trends in demography of childhood poverty and disability. Exceptional
Children, 66(2), 187-199.
26
Ciucureanu, M. (coord.)(2011). Punți de trecere între învățământul tradițional și cel bazat pe modele
pedagogice alternative în sistemul românesc de învățământ. Institutul de Științe ale Educației, București, pag. 52.
8
În alternativa educațională Step by Step se pune accent pe educația
centrată pe copil și activitățile didactice sunt orientate către nevoile și
interesele acestuia, învățarea este organizată pe centre de activitate, grupuri.
Toate activitățile din această alternativă au în vedere interesul copilului,
activități la care el participă cu curiozitate și plăcere, împreună cu dorința de a
descoperi (Burke-Walsh, Hansen, Kaufmann, 1999)27.
Această alternativă are acceași programă ca și cei de la învățământul
tradițional, însă modul de predare este diferit. Materia este structurată în
funcție de nevoile copilului, de posibilitățile și interesele acestuia. Programa
claselor Step by Step ține cont de cerințele planului de învățământ, dar este
adaptată și organizată în funcție de necesitățile copiilor, cărora le este adresată
(Burke-Walsh, K., (1999)28.
Studiul comparativ între elevii de la școala Step by Step și cei de la
școala tradițională efectuat de Toomela, Kikas și Mõttus (2004)29, a indicat
faptul că profesorii instruiți în această alternativă acordă mai multă atenție
dezvoltării individuale a copiilor. Ca urmare, acești elevi dezvoltă o mai bună
comunicare și abilități de cooperare.
În cadrul alternativei educaționale Step by Step evaluarea este un
proces continuu. Evaluarea continuă poate oferi “o imagine clară, corectă și
reprezentativă a capacităților și progresului copilului”, susține Burke-Walsh,
K., (1999)30.
Copiii nu primesc note sau calificative deoarece nu se dorește a se face
din învățare o competiție. Greșelile nu se corectează cu culoarea roșie pentru
a nu descuraja copilul. Nu există catalogul de note, acesta fiind înlocuit cu
caiete de evaluare, în care sunt consemnate comportamentele elevilor,
rezultatele obținute în acumularea cunoștințelor și formarea deprinderilor.
27
Burke-Walsh, K., Hansen, K.A., Kaufmann, R.K. (1999). Crearea claselor după necesitățile copiilor de 8,
9 și 10 ani. Editura Cermi, Iași, pag. 4
28
Burke-Walsh, K. (1999). Predarea orientată după necesitățile elevului. Editura Cermi, Iași, pag.23.
29
Toomela, A., Kikas, E., Mõttus, E. (2006). Ability grouping in schools: A study of academic achievement in five
schools in Estonia. TRAMES: A Journal of the Humanities & Social Sciences, 10(1) 32–43.
30
Burke-Walsh, K. (1999). Predarea orientată după necesitățile elevului. Editura Cermi, Iași, pag. 62.
9
răspândiți în mai multe județe: Dâmbovița, București, Bihor, Maramureș
etc.
În ceea ce privește evoluția claselor și a numărului de elevi Step by
Step în anii școlari 2015-2018 reiese că numărul claselor a avut creștere
continuă, de la 1057 la 1140. Acest lucru demonstrează faptul că alternativa
educațională este destul de apreciată și căutată de către părinți, caracteristicile
acesteia fiind pe placul lor.
De asemenea și numărul elevilor a avut o creștere continuă de la 25 920
la 28 428 între anii 2015-2018. Trebuie să precizăm faptul că, la momentul
actual, această alternativă educațională a înregistrat un număr mare de clase și
de elevi în România, ceea ce certifică eficacitatea ei. Totodată, această
alternativă educațională, se regăsește și în sistemul de învățământ de stat,
fiind integrate clase cu predare Step by Step.
11
CAPITOLUL 2
TENDINȚE DE MODERNIZARE A EDUCAȚIEI FIZICE ȘI
SPORTULUI ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL TRADIȚIONAL
31
Bagøien, T.E., Halvari, H., Nesheim, H. (2010). Self-determined motivation in physical education and its
links to motivation for leisure-time physical activity, physical activity, and well-being in general. Perceptual
Motor Skills, 111(2): 407-432.
32
Dragnea, A., (coord.), Bota, A., Stănescu, M., Teodorescu, S., Șerbănoiu, S., Tudor, V. (2006). Educație
fizică și sport –Teorie și didactică. Editura FEST, București, pag. 109.
12
Obiectivele Educației fizice sunt delimitate după efectele acestei
activități asupra sferelor biomotrică, psihomotrică și sociomotrică.
Astfel, A. Dragnea et al. (2006)33 propune o clasificare după diferite
criterii:
- după gradul de generalitate:
obiective generale;
obiective intermediare;
obiective operaționale;
obiective specifice.
33
Dragnea, A., (coord.), Bota, A., Stănescu, M., Teodorescu, S., Șerbănoiu, S., Tudor, V. (2006). Educație
fizică și sport –Teorie și didactică. Editura FEST, București, pag. 25-28.
13
D. Principii specifice activității de Educație fizică și sport
d.1. Principiul solicitării gradate a organismului
d.2. Principiul solicitării optime
d.3. Principiul frecvenței și duratei solicitării
Metode non-verbale
Metode intuitive sunt prezente în:
Demonstrația exercițiului;
Observarea execuției altor subiecți;
Folosirea materialelor iconografice.
34
Dragnea, A., (coord.), Bota, A., Stănescu, M., Teodorescu, S., Șerbănoiu, S., Tudor, V. (2006). Educație
fizică și sport –Teorie și didactică. Editura FEST, București, pag. 148-149.
14
2.6. Sisteme de evaluare în Educație fizică și sport: tradițional vs
alternativ
În sistemul tradițional, la Educație fizică și sport, evaluarea poate
avea următoarele forme:
evaluare inițială;
evaluare formativă (continuă);
evaluarea sumativă (cumulativă).
În Educație fizică și sport, în sistemul alternativ, Waldorf,
Montessori sau Step by Step, evaluarea are o singură formă: evaluarea
continuă. Nu există catalog, nu se dau note.
În alternativa Waldorf, la finalul fiecărui an școlar, elevii primesc un
certificat în care fiecare profesor descrie activitatea depusă de fiecare. În
funcție de ce s-a consemnat în acel certificat se dă o notă, respectiv calificativ.
În alternativa Montessori, nu există catalog, note; se realizează un
protofoliu iar aprecierea se face prin fișe de progres.
În alternativa Step by Step, nu există catalogul de note, acesta fiind
înlocuit cu caiete de evaluare, în care sunt consemnate comportamentele
elevilor, rezultatele obținute în acumularea cunoștințelor și formarea
deprinderilor. Nu există o ierarhizare a elevilor și nu este nimeni pedepsit
pentru nereușită, ci va primi ajutor pentru a învăța mai bine, pentru a
progresa.
35
Ionova, O. M. (2013). The formation of person's health: Experience of Waldorf School. Pedagogics,
psychology, medical-biological problems of physical training and sports, 17(10), 35-40.
36
Randoll, D., Peters, J. (2015). Empirical research on Waldorf education. Educar em Revista, 56, 33-47.
15
Educația fizică și sport, activitățile fizice au constituit un rol important
în dezvoltarea copiilor în alternativa educațională Montessori (Byun, Blair,
Pate, 201337; Akkerman, 201438; Shivji, 201639).
În alternativa educațională Montessori, mișcarea și intelectul sunt
integrare și sunt indispensabile. În prezent, mișcarea și aspectele intelectuale
sunt, de cele mai multe ori, separate în procesul didactic. Materialele
Montessori trebuie să conducă elevul la o activitatea individuală, să fie
atractive și să răspundă la o anumită nevoie a elevului. De obicei activitățile
sunt interdisciplinare: Construim un turn, dar învățăm și matematică. Un
exemplu de activitate ar fi să construiască un turn, dar în altă zonă decât cea
inițială. Astfel el va face mișcare, dar va fi conștient și de volumul și greutatea
pieselor.
În alternativa educațională Step by Step copilul este pe primul plan
spre deosebire de un stil de predare autoritar care ignoră nevoile și interesele
lui (Õun, Ugaste, Tuul, 2010)40.
În ceea ce privește lecția de Educație fizică și sport aceasta se
desfășoară conform sistemului tradițional. Utilizarea metodelor Step by Step
în lecția de Educație fizică și sport au avut un impact pozitiv asupra
dezvoltării motrice a elevilor (Goina, 2009)41.
CAPITOLUL 3
PARTICULARITĂȚI MORFOLOGICE, FUNCȚIONALE, MOTRICE
ȘI PSIHOLOGICE ALE ELEVILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL
PRIMAR- VÂRSTĂ ȘCOLARĂ MICĂ
Vârsta școlară mică (sau a treia copilărie – 6-10 ani) este un substadiu
al copilăriei, conform clasificărilor propuse de Ursula Șchiopu și Emil Verza
(1997)42.
37
Byun, W., Blair, S.N., Pate, R.R. (2013). Objectively measured sedentary behavior in preschool children:
comparison between Montessori and traditional preschools. International Journal of Behavioral Nutrition
and Physical Activity 10(1), 1-7.
38
Akkerman, A. (2014). Benefits of Movement in a Montessori Classroom on Children’s Behavior and
Focus. Required for the Degree of Master of Science in Education University of Wisconsin‐River Falls.
website: https://minds.wisconsin.edu/handle/1793/69424 accesat la data de 28 iulie 2019, ora 17:40.
39
Shivji, M. (2016). The Effects of Movement Interventions on Focus and Concentration in Toddler
Montessori Classrooms. Retrieved from Sophia, the St. Catherine University. repository website:
https://sophia.stkate.edu/maed/180, accesat la data de 28 iulie 2019, ora 17:50.
40
Õun, T., Ugaste, A., Tuul, M. (2010). Perceptions of Estonian pre‐school teachers about the child‐centred activities
in different pedagogical approaches. European Early Childhood Education Research Journal, 18(3), 391-406.
41
Goina, M., (2009). Contribuții privind aplicarea programului alternativ “Step by Step” la școlarii de
vârstă mică – disciplina educație fizică. Teză de doctorat. Universitatea Națională de Educație Fizică și
Sport, București, pag. 303.
42
Șchiopu, U., Verza, E. (1997). Psihologia vârstelor. Ciclurile vieții. Ediția a III-a revizuită. Editura
Didactică și Pedagogică, R.A., București, pag. 161.
16
3.1. Particularități morfologice
Creșterea este uniformă, în special la nivelul membrelor inferioare.
Creșterea perimetrului cranian este foarte lentă în această perioadă. (E.
Ciofu & C. Ciofu, 1997)43
Dentiția permanentă o înlocuiește pe cea provizorie.
În procesul de osificare se remarcă o cantitate mare de țesut
cartilaginos, iar osatura bazinului este incomplet sudată.
Sistemul articular se întăreşte, deşi prezintă unele aspecte de
instabilitate.
Față de procesul de osificare, musculatura la vârsta școlară mică se
dezvoltă mai lent. Masa musculară este în creştere, sunt mai lungi fibrele
musculare decât la adult şi mai scurte porţiunile tendinoase. ( M. Ifrim,
1986)44.
Tonusul muscular este mai redus decât la un persoană adultă.
43
Ciofu, E., Ciofu, C. (1997). Esențialul în pediatrie. Editura Medicală AMALTEA, București, pag. 13.
44
Ifrim, M. (1986). Antropologie motrică. Editura Științifică și Enciclopedică, București, pag. 55.
45 Cârstea, Gh. (1993). Particularități ale școlarilor și implicațiile acestora în educația fizică și sportivă.
CAPITOLUL 4
CONCLUZII TEORETICE
46
Cârstea, Gh. (1993). Particularități ale școlarilor și implicațiile acestora în educația fizică și sportivă.
Editura București, pag. 44.
47 Bierman, K. L. (2004). Peer rejection: Developmental processes and intervention strategies. New York:
Guilford Press, pag. 14.
18
Alternativele educaţionale reprezintă forme de organizare şcolară care
propun alte variante de metode de organizare şi funcţionare a activităţii
instructiv-educative, unele diferite de cele ale școlii tradiționale.
Din perspectiva procesului de învățare, școlile alternative au reușit până
la un anumit nivel, să joace rol de model pentru învățământul de masă. Acest
aspect este argumentat de numărul ridicat de strategii didactice și metode de
evaluare dezvoltate în cadrul alternativelor educaționale care au fost aplicate
în școlile publice din lumea întreagă.
Foarte important este de precizat că nu s-au întâlnit studii care să
trateze posibilitățile de adaptare a predării educației fizice și sportului la
specificul alternativelor educaționale. O mică excepție fac alternativele
educațioanale Waldorf (unde întâlnim programa de Educație fizică și sport, cu
precizării despre Gimnastica Bothmer, caracteristică specifică acestei
alternative) și Montessori.
Plecând de la principiile alternativelor educaționale putem afirma că
acestea nu contravin principiilor Educației fizice și sportului.
Considerăm că implementarea unei alternative educaționale în
disciplina Educație fizică și sport se poate realiza prin utilizarea unui stil
de predare indirect, prin metode moderne, activ-participative, orientate
pe acțiunea subiectului în funcție de particularitățile acestuia, prin
rezolvarea de probleme, experimentare și autodescoperire.
Totodată, prin folosirea unor astfel de alternative, crește
activismul elevilor, sunt mai implicați și conștienți în activitate prin
libertatea de a-și alege modalitatea de rezolvare a sarcinilor.
PARTEA a II-a
CAPITOLUL 5
CADRUL OPERAȚIONAL AL CERCETĂRII PRELIMINARE
20
5.4. Etapele cercetării preliminare
Etapele cercetării preliminare sunt prezentate în tabelul următor (Tabel
5.1.):
21
CAPITOLUL 6
ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII PRELIMINARE
CAPITOLUL 7
REZULTATELE OBȚINUTE ÎN CERCETAREA PRELIMINARĂ,
ANALIZA ȘI INTERPRETAREA LOR
24
7.2. Analiza și interpretarea rezultatelor chestionarului - metode
alternative în lecție (M.A.L.)
În continuare prezentăm grafic rezultatele și interpretarea acestora,
pentru fiecare item.
Item 1. În afară de învățământul tradițional, ce alternative
educaționale cunoașteți? Bifați răspunsul dumneavoastră:
25
Item 3. În cadrul cărui program educațional v-ar plăcea să vă
desfășurați activitatea?
26
Item 5. Care este opinia dvs. cu privire la neacordarea notelor/calificativelor
pe parcursului anului școlar, caracteristică specifică pedagogiilor Waldorf,
Montessori și Step by Step?
27
Item 7. În ce măsură ați fi de acord să participați la programe de
formare specifice pedagogiilor alternative?
28
Item 9. Ce provocări considerați că pot apărea în cazul implementării
metodelor alternative în lecția de Educație fizică și sport? Bifați maxim 3
provocări:
29
7.3. Rezultatele chestionarului - Step by Step în Educație fizică
și sport (S.B.S.E.F.S.)
Tabel 7.2. Rezultatele chestionarului S.B.S.E.F.S.
ITEMI VARIANTE DE RĂSPUNS RESPONDENȚI
1. Cunoaşteţi date cu privire
Da 42
la particularităţile de predare-
învăţare a alternativei
Nu 61
educaționale Step by Step?
2. În şcoala dumneavoastră Da 15
funcționează o astfel de
alternativă educațională? Nu 88
În foarte mare măsură 17
3. În ce măsură consideraţi
În mare măsură 45
că o astfel de alternativă
Nici în mică, nici în mare
educațională poate creşte 25
măsură
implicarea elevilor în cadrul
În mică măsură 9
lecţiilor de EFS?
În foarte mică măsură 7
4. Fiind profesor de Educaţie Acord total 39
fizică şi sport, aţi considera Acord parțial 42
oportun implementarea unor Nici în acord, nici în
17
metode şi mijloace din cadrul dezacord
alternativei educaționale Step Dezacord parțial 3
by Step, în lecţia
dumneavoastră? Dezacord total 2
Evaluarea fără calificative,
prin competenţe, eliminând 49
subiectivimul
Folosirea unor metode
5. Care consideraţi că ar fi moderne de învăţare 51
avantajele pentru care s-ar Accentul este pus pe
opta pentru implementarea dezvoltarea în ritmul propriu 61
unor metode şi mijloace din Educaţia este individualizată,
cadrul alternativei centrată pe elev 59
educaționale Step by Step?
Implicarea activă a familiei
poate conduce la creşterea
53
interesului faţă de activităţile
fizice
6. Care considerati ca ar fi Accentul este pus mai mult
dezavantajele pentru care nu pe cooperare şi mai puţin pe 33
s-ar opta pentru competiţie
30
implementarea unor metode Lipsa resurselor materiale la
şi mijloace din cadrul nivelul unității școlare care 72
alternativei educaționale Step să susțină implementarea
by Step? Numărul mare de elevi la un
52
singur profesor
Profesorii dezinteresaţi sau
61
teama de a încerca ceva nou
Profesorii neinformaţi cu
privire la particularităţile
65
alternativei educaționale Step
by Step
În foarte mare măsură 39
7. În calitate de cadru
În mare măsură 45
didactic, ați fi de acord să
Nici în mică, nici în mare
participați la programe de 10
măsură
formare specifice alternativei
În mică măsură 4
educaţionale Step by Step?
În foarte mică măsură 5
8. Considerați că utilizarea În foarte mare măsură 30
principiilor și
În mare măsură 48
particularităților
alternativelor educaționale în Nici în mică, nici în mare
18
lecția de Educație fizică și măsură
sport ar favoriza creșterea În mică măsură 4
atractivității procesului
didactic? În foarte mică măsură 3
În foarte mare măsură 18
9. În cadrul lecţiei de În mare măsură 30
Educaţie fizică şi sport, Nici în mică, nici în mare
31
considerati ca ar fi nevoie de măsură
2 cadre didactice? În mică măsură 15
În foarte mică măsură 9
10. În ce măsură sunteți de Acord total 41
acord ca evaluarea, în cadrul
Acord parțial 28
ciclului primar, să se
efectueaze cu ajutorul Nici în acord, nici în
18
“caietelor de competență”, dezacord
fără a se acorda calificative? Dezacord parțial 8
Dezacord total 8
11. Implicarea părinţilor în În foarte mare măsură 44
31
activităţile şcolare şi În mare măsură 32
extraşcolare, poate ajuta la
Nici în mică, nici în mare
creșterea atractivității 13
măsură
procesului didactic şi la
cresterea armonioasă a În mică măsură 7
copiilor?
În foarte mică măsură 7
Creşterea atractivităţii orelor 60
Scurtarea timpului de
23
învăţare a unor exerciţii
Formarea capacităţii de
practicare sistematică şi
44
independentă a exerciţiilor
12. Care consideraţi că vor fi
fizice
efectele în urma
Dezvoltarea armonioasă a
implementării în lecţia de 41
personalităţii
Educaţie fizică şi sport a
Dezvoltarea capacităţii
unor principii şi metode ale
individului de a lucra în 47
alternativei educaționale Step
echipă
by Step?
Încurajarea participării
familiilor la diverse activităţi 28
extracurriculare
Scăderea absenteismului 28
Dezvoltarea capacităţii de
20
autoevaluare
33
Item 4. Fiind profesor de Educaţie fizică şi sport, aţi considera oportun
implementarea unor metode şi mijloace din cadrul pedagogiei alternative Step
by Step, în lecţia dumneavoastră?
34
Item 6 . Care considerati ca ar fi dezavantajele pentru care nu s-ar opta
pentru implementarea unor metode şi mijloace din cadrul pedagogiei Step by Step?
35
Item 8. Considerați că utilizarea principiilor și particularităților pedagogiilor
alternative în lecția de Educație fizică și sport ar favoriza creșterea
atractivității procesului didactic?
36
Item 10. În ce măsură sunteți de acord ca evaluarea, în cadrul ciclului
primar, să se efectueaze cu ajutorul “caietelor de competență”, fără a se
acorda calificative?
37
Item 12. Care consideraţi că vor fi efectele în urma implementării în
lecţia de Educaţie fizică şi sport a unor principii şi metode ale pedagogiei
alternative Step by Step?
CAPITOLUL 8
CONCLUZIILE CERCETĂRII PRELIMINARE
39
PARTEA a III-a
CERCETARE PRIVIND IMPACTUL IMPLEMENTĂRII
ALTERNATIVEI EDUCAȚIONALE STEP BY STEP ÎN PREDAREA
EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI ÎN ȘCOLILE TRADIȚIONALE
LA NIVEL PRIMAR
CAPITOLUL 9
CADRUL OPERAȚIONAL AL CERCETĂRII DE BAZĂ
40
9.4. Obiectivele și sarcinile cercetării de bază
9.4.1. Obiectivele cercetării de bază
Obiectivele cercetării de bază sunt:
1. Identificarea gradului de satisfacție și atitudinea elevilor din
învățământul primar cu privire la disciplina Educație fizică și sport.
2. Realizarea unui tablou sintetic cu privire la relațiile preferențiale din
cadrul claselor supuse experimentului.
3. Determinarea impactului programului asupra dezvoltării motrice a
elevilor.
42
CAPITOLUL 10
ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII DE BAZĂ
43
10.3. Organizarea testul sociometric
În cazul cercetării noastre elevii au fost rugați să enumere 3 colegi în
ordinea preferințelor și apoi în ordinea respingerilor, pornind de la anumite
situații date (ANEXA 14 și ANEXA 15):
1. cu cine doresc să facă echipă pentru jocurile sportive, la orele de Educație
fizică și sport
2. cu cine doresc să lucreze în cadrul unui atelier la orele de Educație fizică
și sport
3. pe cine și-ar dori să fie conducătorii clasei
4. cu cine și-ar dori să lucreze la un proiect.
Testul sociometric a fost aplicat de două ori, inițial și final, tuturor
elevilor incluși în cercetarea de bază, pentru a înțelege dinamica relațiilor
dintre elevi. Grupul de experiment a avut situațiile 1,2,3 și 4, însă grupul de
control a avut numai situațiile 1,3 și 4.
Dintre indicatorii testului sociometric, vom prezenta indicele de statut
social (Is) și indicele de statut preferențial (Isp).
45
Evaluarea la clasele de experiment s-a realizat conform caietul de
evaluare propus de Centrul pentru Educație și Dezvoltare Profesională Step
by Step (ANEXA 8).
CAPITOLUL 11
REZULTATELE OBȚINUTE, ANALIZA ȘI INTERPRETAREA LOR
47
Tabel 11.13. Rezultate testări iniţiale şi finale – Grupa de experiment
Testul de Ridicări de Alergarea de Ridicarea Aruncarea mingii
Săritura în Alergare de
echilibru Atinge plăcile trunchi din poziția viteză, cu start de trunchiului din de oina, de pe
lungime fără elan durată - 400 m
Nr. Crt. Nume si prenume Gen Flamingo așezat sus – 25 m culcat facial loc, la distanta
Initial Final Initial Final Initial Final Initial Final Initial Final Initial Final Initial Final Initial Final
48
Testul de Ridicări de Ale rgare a de Ridicare a Aruncare a mingii
Săritura în Ale rgare de
e chilibru Atinge plăcile trunchi din poziția vite ză, cu start de trunchiului din de oina, de pe
lungime fără e lan durată - 400 m
Nr. Crt. Nume si pre nume Ge n Flamingo așe zat sus – 25 m culcat facial loc, la distanta
Initial Final Initial Final Initial Final Initial Final Initial Final Initial Final Initial Final Initial Final
49
Tabel 11.14. Rezultate testări iniţiale şi finale – Grupa de control
Testul de Ridicări de Alergarea de Ridicarea Aruncarea mingii
Săritura în Alergare de
echilibru Atinge plăcile trunchi din poziția viteză, cu start de trunchiului din de oina, de pe
lungime fără elan durată - 400 m
Nr. Crt. Nume si prenume Gen Flamingo așezat sus – 25 m culcat facial loc, la distanta
Initial Final Initial Final Initial Final Initial Final Initial Final Initial Final Initial Final Initial Final
50
Testul de Ridicări de Alergarea de Ridicarea Aruncarea mingii
Săritura în Alergare de
echilibru Atinge plăcile trunchi din poziția viteză, cu start de trunchiului din de oina, de pe
lungime fără elan durată - 400 m
Nr. Crt. Nume si prenume Gen Flamingo așezat sus – 25 m culcat facial loc, la distanta
Initial Final Initial Final Initial Final Initial Final Initial Final Initial Final Initial Final Initial Final
51
- Studiul 4 constă în analizarea răspunsurilor elevilor din cadrul
atelierului nr. 3 din orele de Educație fizică și sport, conform obiectivelor
propuse și competențelor vizate
Răspunsurile acestora sunt prezentate în Tabelul 11.15. Pentru a le
sintetiza, le-am împărțit în funcție de specificul acestora: deprinderi utilitar-
aplicative (D.U.A.), activități casnice (A.C.) și activități de loisir (L).
Tabel 11. 15. Răspunsuri înregistrate ale elevilor cu privire la transferul
cunoștințelor în viața de zi cu zi
ZI / COTIDIAN
EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT GRUPĂ DE GRUPĂ DE
EXPERIMENT CONTROL
D.U.A. A.C L. D.U.A A.C. L.
Viteza de reacție x x x x x
Capacități motrice
Viteza de execuție x x
Viteza de deplasare x x x x
Coordonare x x x
Forța dinamică x x x
Rezistența generală la eforturi
x x x x
aerobe
Mobilitate și stabilitate articulară x x x x
Mers x x x x x x
Alergare x x x x x x
Deprinderi de locomoție, de
manipulare și de stabilitate
Săritură x x x x
Escaladare x x x
Cățărare x x x x x
Târâre x x x x
Deprinderi de manipulare de tip
x x x
absorbție
Deprinderi de manipulare de tip
x x x
propulsie
Deprinderi de stabilitate de tip
x x x
axial
disciplinelor sportive
Deprinderi motrice
Specifice atletismului x x* x x*
specifice
52
- Studiul 5 cuprinde investigarea atitudinii și nivelului de satisfacție al
elevilor din ciclul primar, din Școala Gimnazială Nr. 84, cu privire la lecția de
Educație fizică și sport. Rezultatele chestionarului de atitudine și satisfacție
(A.S.) sunt prezentate în tabelul 11.16.
53
cadrul experimentului. De asemenea sociometria ne-a ajutat pentru
repartizarea în echipe a elevilor, în cazul jocurilor sportive.
După realizarea sociomatricei am realizat că, la primul grup de
experiment, în urma implementării principiilor și particularităților
programului Step by Step, indicele de status social s-a modificat major în
cadrul unor itemi:
Item 1: - Iniţial: 3 elevi cu indicele de acceptare socială 0;
- Final: 0 elevi elevi cu indicele de acceptare socială 0.
Item 2: - Iniţial: 7 elevi cu indicele de acceptare socială 0;
- Final: 2 elevi cu indicele de acceptare socială 0.
Item 3: - Iniţial: 10 elevi cu indicele de acceptare socială 0;
- Final: 9 elevi cu indicele de acceptare socială 0.
Item 4: - Iniţial: 9 elevi cu indicele de acceptare socială 0;
- Final: 4 elevi cu indicele de acceptare socială 0.
Figura 11.34. Media aritmetică la – testul atinge plăcile - la cele două testări
a grupei de experiment şi de control
55
Analizând prezentarea grafică a mediei aritmetice la cele două grupe
se observă un progres ridicat al tuturor elevilor grupei de control (Figura
11.34.).
56
Alergare de viteză cu start de sus - 25m – Grupa de experiment vs grupa de
control
57
Aruncarea mingii de oină, de pe loc, la distanţă – Grupa de experiment vs
grupa de control
59
Figura 11.43. A3. Punctualitate la oră Figura 11.44. A4. Ajutor în realizarea
unor sarcini
Din răspunsurile înregistrate, elevii sunt punctuali la orele de Educaţie
fizică și sport. (Figura 11.43.).
În ceea ce privește ajutorul dat profesorului în realizarea unor sarcini
din cadrul lecției, atat cei din grupa de experiment, cât și cei din grupa de
control recunosc că fac acest lucru (Figura 11.44.).
60
În ceea ce privește respectarea indicațiilor profesorului în realizarea
unor sarcini din cadrul orelor de Educaţie fizică și sport, atât cei de la grupa
de experiment, cât și cei de la grupa de control sunt receptivi. (Figura 11.45.)
Motivația elevilor pentru a participa la orele de Educaţie fizică și sport
este evidențiată prin implicarea în realizarea sarcinilor propuse (Figura
11.46.).
Figura 11.47. B1. Există continuitate Figura 11.48. B2. Formarea unui stil
între ceea ce se învață la școală și în de viață sănătos
viața de zi cu zi
În opinia celor de la grupa de experiment, în foarte mare măsură,
88,06% dintre respondenți, sunt de părere că există o continuitate între ceea ce
se învață la școală și viața de zi cu zi. (Figura 11.47).
În ceea ce privește stilul de viața ambele grupe sunt de părere că în
foarte mare măsură orele i-au ajutat să-și formeze un stil de viață sănătos.
(Figura 11.48.).
61
Figura 11.49. B3. Prevenirea Figura 11.50. B4. Formularea
atitudinii negative opiniilor, utilizând limbaj științific
Observăm că 79,10% de la grupa de experiment, afirmă faptul că orele
de Educaţie fizică și sport i-au ajutat să prevină atitudine negativă față de sine
și față de semeni, ceea ce poate constitui un avantaj în beneficiul motivației de
a participa la ore (Figura 11.49.).
La întrebarea care vizează formularea opiniilor în cadrul unor teme prin
utilizarea unui limbaj științific adecvat, au fost mai mulți de la grupa de
experiment care au confirmat acest lucru (Figura 11.50.).
63
Figura 11.55. B9. Modul de predare, Figura 11.56. B10. Folosirea
cu metode didactice noi activităților și materialelor adecvate
În ceea ce privește metodele didactice al profesorului, 100% dintre
respondenții de la grupa de experiment, respectiv 93,33% de la grupa de
experiment, confirmă că le-au plăcut modul de predare (Figura 11.55
Conform răspunsurilor înregistrate (Figura 11.56.), în oră s-au folosit
activități de învățare și materiale adecvate.
Figura 11.57. B11. Copii integrați în Figura 11.58. B12. Copii încurajați să
activități facă alegeri și să își asume
responsabilitatea
64
În cadrul orelor de Educaţie fizică și sport, în cazul grupei de
experiment copiii marginalizați au fost integrați în activități. (Figura 11.57.)
De asemenea, copiii au fost încurajați să facă alegeri și să-și asume
responsabilitatea (Figura 11.58.).
CAPITOLUL 12
CONCLUZIILE CERCETĂRII DE BAZĂ
CAPITOLUL 13
ELEMENTE DE NOUTATE/ORIGINALITATE, VALORIFICAREA
LOR ȘI ACTIVITĂȚI DESFĂȘURATE ÎN CADRUL STUDIILOR DE
DOCTORAT
69
Recunoaștere
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:
70
11.Barton, P. E. (2006). Needed: Higher standards for accountability.
Educational Leadership, 64(3), 28–31.
12.Beilock, S.L., Goldin-Meadow, S. (2010). Gesture Changes Thought by
Grounding It in Action. Psychological Science, 21(11), 1605–1610.
13.Bellmore, A.D., Nishina, A., Witkow, M.R., Graham, S., Juvonen, J.
(2007). The influence of classroom ethnic composition on same- and
other-ethnicity peer nominations in middle school. Social Development,
16(4), 720-740.
14.Berk, L.,E. (1989). Child Development. Allyn & Bacon, MA.
15.Bhatia, P., Davis, A., Shamas-Brandt, E. (2015). Educational
gymnastics: The effectiveness of Montessori practical life activities in
developing fine motor skills in kindergartners. Early Education and
Development, 26(4), 594–607.
16.Biddle, S. J. H., Markland, D., Gilbourne, D., Chatzisarantis, N. L. D.,
Sparkes, A. C. (2001). Research methods in sport and exercise
psychology: quantitative and qualitative issues. Journal of Sports
Sciences, 19(10), 777-809.
17.Bierman, K. L. (2004). Peer rejection: Developmental processes and
intervention strategies. New York: Guilford Press.
18.Bocos, M., Jucan, D. (2008). Fundamentele pedagogiei. Teoria și
metodologia curriculum-ului. Editura Paralela 45, Bucuresti.
19.Bompa, T. O. (2001). Dezvoltarea calităţilor biomotrice. Editura
Exponto, Bucureşti.
20.Borsboom, D. (2006). The attack of the psychometricians.
Psychometrika, 71(3), 425-440.
21.Bota, A., Dragnea, A., Stănescu, M., Teodorescu, S., Şerbănoiu, S.,
Tudor, V. (2006). Educaţie fizică şi Sport – teorie şi didactică. Editura
Fest, Bucureşti.
22.Bota, C. (2000). Ergofiziologie. Editura Globus, București.
23. Brown, K. E., Lewis, C. (2017). A comparison of reading and math
achievement for African American third grade students in Montessori
and other magnet schools. Journal of Negro Education, 86(4), 439–448.
24.Burke-Walsh, K. (1999). Predarea orientată după necesitățile elevului.
Editura Cermi, Iași.
25.Burke-Walsh, K., Hansen, K. A., Kaufmann, R. K. (1999). Crearea
claselor după necesitățile copiilor de 8, 9 și 10 ani. Editura Cermi, Iași.
26.Carlgren, F., Klingborg, A. (1990). Erziehung zur Freiheit, Verlag
Freies Geistesleben. Stuttgart, Romanian translation (1994), Editura
TRIADE, Cluj-Napoca.
27.Carnie, F. (2003). Alternatives in Education – A Guide. Routledge
Falmer, London.
71
28.Casey, A., Dyson, B., Campbell, A. (2009). Action research in physical
education: focusing beyond myself through cooperative learning.
Educational Action Research, 17(3), 407-423.
29.Catalano, H. (coord.)(2011). Dezvoltări teoretice și instituționale în
alternativele educaționale, Editura Nomina, Pitești.
30.Catană, L., Cuciureanu, M. (2012). Alternative educaţionale - aspecte
de actualitate, București. Revista de Pedagogie, 3, 83-92.
31.Cârstea, Gh. (1993). Particularități ale școlarilor și implicațiile
acestora în educația fizică și sportivă. Editura București.
32.Cerghit, I. (2002). Sisteme de instruire alternative şi complementare.
Structuri, stiluri şi strategii. Editura Aramis, Bucureşti.
33. Cerghit, I. (2007). Metode de învătământ, ed. a IV-a. Editura Polirom, Iaşi.
34.Chelcea, S. (2004). Iniţiere în cercetarea sociologică. Editura
Economică, Bucureşti.
35.Chelcea, S. (2007). Metodologia cercetării sociologice. Metode
cantitative şi calitative. Editura Economică, Bucureşti.
36.Chelcea, S. (2001). Metodologia cercetării sociologice: Metode
cantitative și calitative. Editura Economică, București.
37.Chen, X., Chang, L., He, Y. (2003). The peer group as a context:
mediating and moderating effects on relations between achievement
and social functioning in Chinese children. Child Development, 74(3),
710-727.
38.Chi, M. T. H. (2009). Active-Constructive-Interactive: A Conceptual
Framework for Differentiating Learning Activities. Topics in Cognitive
Science 1(1), 73–105.
39.Christmann, A., Van Aelst, S. (2006). Robust estimation of Cronbach's
alpha. Journal of Multivariate Analysis, 97(7), 1660-1674.
40.Ciolcă, C., Stoicescu, M., Stanescu, M. (2011). Computer use in
physical education and sports teaching. Conference proceedings of
»eLearning and Software for Education« (eLSE), 1, 540-545.
41.Colibaba – Evuleţ, D. (2007). Praxiologie şi proiectare curriculară în
educaţie fizică şi sport. Editura Universitaria, Craiova.
42. Cook, S.W., Yip, T.K., Goldin-Meadow, S. (2010). Gesturing Makes
Memories That Last. Journal of Memory and Language 63(4), 465–475.
43.Cox, A. E., Smith, A. L., Williams, L. (2008). Change in physical
education motivation and physical activity behavior during middle
school. Journal of Adolescent Health, 43(5), 506-513.
44.Cretu, M., Damian, M., Dobrescu, T. (2011). The increase of the
efficiency of the physical education classes by using means specific to
cheerleaders teams at V grades. Ovidius University Annals, Series
physical education and sport/Science, Movement and Health, 11(1),
126-131.
72
45.Cristea, S. (coord.)(2006). Curriculum pedagogic. Editura Didactică și
Pedagogică, București.
46.Cuciureanu, M. (coord)(2011). Punți de trecere între învățământul
tradițional și cel bazat pe modele pedagogice alternative în sistemul
românesc de învățământ. Institutul de Științe ale Educației, București.
47.Danner, N., Fowler, S. A. (2015). Montessori and Non-Montessori
Early Childhood Teachers’ Attitudes Toward Inclusion and Access.
Journal of Montessori Research, 1(1), 28-41.
48.Davis, B., Bull, R., Roscoe, J., Roscoe, D. (2000). Physical Education
and the Study of Sport, Fourth Edition. Missouri: Mosby Inc.
49.Demeter, A. (1974). Bazele fiziologice ale educației fizice școlare.
Editura Stadion, București.
50.Deming, D. (2009). Early Childhood Intervention and Life-Cycle Skill
Development: Evidence from Head Start, American Economic Journal:
Applied Economics, 1(3), 111–134.
51.Diamond, A. (2015). Effects of Physical Exercise on Executive
Functions: Going beyond Simply Moving to Moving with Thought.
Annals of Sports Medicine and Research, 2(1), 1011.
52.Dincă, M. (2003). Metode ce cercetare în psihologie: note de curs.
Editura Universității Independente “Titu Maiorescu”, București.
53.Dinescu, L., Dinica, M., Miron, C. (2010). Active strategies - option
and necessity for teaching science in secondary and high school
education. Procedia - Social and Behavioral Sciences, 2(2), 3724-3730.
54.Diorac, S., Dobre, V. (1998). Metode interactive în alternativa Step by
Step. Brăila.
55.Dragnea, A. (2006). Elemente de psihosociologie a grupurilor sportive.
Editura CD Press, pag. 43.
56.Dragnea, A. (coord)(2006). Teoria educaţiei fizice şi sportului. Editura
FEST, Bucureşti.
57.Dragnea, A. (coord.), Bota, A., Stănescu, M., Teodorescu, S.,
Șerbănoiu, S., Tudor, V. (2006). Educație fizică și sport –Teorie și
didactică. Editura FEST, București.
58.Duda, J. L., Ntoumanis, N. (2003). Motivational patterns in physical
education. International Journal of Educational Research, 39, 415-436.
59.Dumitru, I. (2000). Development of critical thinking and efficient
learning (1st ed). Timișoara: West Publishing House, pag. 3.
60.Enright E., O'Sullivan, M. (2011). Producing different knowledge and
producing knowledge differently: rethinking physical education
research and practice through participatory visual methods. Sport,
Education and Society, 17(1), 33-55.
73
61.Enright, E. & O’Sullivan, M. (2010). Can I do it in my pyjamas?:
Negotiating a physical education curriculum with teenage girls,
European Physical Education Review, 16(3), 203-223.
62.Ercan, I., Yazici, B., Sigirli, D., Ediz, B., & Kan, I. (2007). Examining
Cronbach Alpha, Theta, Omega Reliability Coefficients According to
the Sample Size. Journal of Modern Applied Statistical Methods, 6(1),
291-303.
63. Ezechil, L., Coman, P., Langa C., Soare E., Neacşu M., Petruţa G. (2011).
Metode inovative în educaţia adulţilor. Editura Paralela 45, Piteşti.
64. Felea, G. (2006). Alternativele educaționale – între efectul Pygmalion și
obsesia Cronos; Pluralismul educațional între patul lui Procust și fluența
cratyliană. în Revista de pedagogie. Pedagogii alternative, nr.1-12.
65.Felea, G. (coord.)(2003). Alternativele educaţionale din România.
Editura Triade, Cluj-Napoca.
66.Field, A. (2009). Discovering Statistics Using SPSS (Third ed.): SAGE
Publications.
67.Frick, P. J., Barry, C. T., Kamphaus, R. W. (2010). Clinical Assessment
of Child and Adolescent Personality and Behavior. New York:
Springer Science & Business Media
68.Fujiura, G. T., Yamaki, K. (2000). Trends in demography of childhood
poverty and disability. Exceptional Children, 66(2), 187-199.
69. George, D., Mallery, P. (2003). SPSS for Windows step by step: A simple
guide and reference. 11.0 update (4th ed.). Boston: Allyn & Bacon.
70.Gerding, L., Idler, G. (2018). Der Sportunterricht an der
Waldorfschule, Verlag Freies Geistesleben
71.Gerwin, D., Mitchell, D. (2007). Standing out without Standing Alone:
Profile of Waldorf Graduates. Research Bulletin of the Research
Institute for Waldorf Education, 12(2),7–16.
72.Ginsburg, I. H. (1982). Jean Piaget and Rudolf Steiner: Stages of child
development and implications for pedagogy. Teachers College Record,
84(2), 327-337.
73. Gloria, R., Raţă, B. C., Raţă M., Mareş, G. (2013). A new approach for
stimulating learning in the field of physical education and sports.
Ovidius University Annals, Series Physical Education and Sport /
Science, Movement and Health, 13 (2), 84-89.
74. Goina, M. (2009). Contribuții privind aplicarea programului alternativ
“Step by Step” la școlarii de vârstă mică – disciplina educație fizică.
Teză de doctorat. Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport,
București.
75. Gordon-Larsen, P., Adair, L. S., Popkin, B.M. (2002). Ethnic
differences in physical activity and inactivity patterns and overweight
status. Obesity Research, 10(3), 141–149.
74
76. Green, S. B., Yang, Y. (2009). Reliability of Summed Item Scores
Using Structural Equation Modeling: An Alternative to Coefficient
Alpha. Psychometrika, 74(1), 155-167.
77. Gregory T. (2001). Fear of success? Ten ways alternative schools pull
their punches. Phi Delta Kappan, 82(8), 577-581.
78. Grigore, V. (2001). Artistic gymnastics: theoretical fundamentals of
sports training. “Semne” Publishing House, Bucharest,108.
79. Grigore, V. (2001). Gimnastica artistică - Bazele teoretice ale
antrenamentului sportiv. Editura Semne, Bucuresti.
80. Grigore, V. (2003), Gimnastică, Manual pentru cursul de bază. Editura
Bren, București.
81. Grigore, V., Stănescu, M. (2006). ICT in Teaching Profilactic
Physical Exercises. In: Proceedings of the World Congress of Sports
Activities, Cluj-Napoca.
82. Grigore, V., Stănescu, M., Bota, A., Mitrache, G., Popescu, M. (2001).
Role of FISTE in Defining New Perspectives of ICT Application to
Physical Education and Sports Area. In “Education 21: ICT in
Education - Reflections and Perspectives”, Universitatea “Babes-
Bolyai”, Cluj-Napoca.
83. Grigore, V., Stănescu, M., Bota, A., Mitrache, G., Popescu, M. (2005).
Aplicații ale tehnologiei informației și comunicării (TIC) în domeniul
educației - provocări pentru profesiunea de cadru didactic. ANEFS,
București.
84. Grigore, V., Stănescu, M., Popescu, M. (2006). Tradițional și modern
în formarea continuă a specialiștilor din educație fizică și sport, În:
Proceedings of the International Scientific Conference, Pitesti.
85. Grolnick, W. S., Pomerantz, E. M. (2009). Issues and challenges in
studying parental control: Toward a new conceptualization. Child
Development Perspectives, 3(3), 165–170.
86. Guay, F., Chanal, J., Ratelle, C. F., Marsh, H. W., Larose, S., Boivin,
M. (2010). Intrinsic, identified, and controlled types of motivation for
school subjects in young elementary school children. The British
Journal of Educational Psychology, 80(4), 711–735.
87. Gurvitch, M., Metzler, M. W., Lund, J. L. (2008). Special Issue:
Model-based instruction in physical education: the adoption of
innovation. Journal of Teaching in Physical Education, 27, 447-589.
88. Haerens, L., Aelterman, N., Van den Berghe, L., De Meyer, J.,
Soenens, B., Vansteenkiste, M. (2013). Observing Physical Education
Teachers’Need-supportive Interactions in Classroom Settings. Journal
of Sports and Exercise Psychology, 35(1), 3-17.
89. Haerens, L., Aelterman, N., Vansteenkiste, M., Soenens, B., Petegem,
S. V. (2015). Do perceived autonomy-supportive and controlling
75
teaching relate to physical education students' motivational experiences
through unique pathways? Distinguishing between the bright and dark
side of motivation. Psychology of Sport and Exercise, 16(3), 26–36.
90. Haerens, L., Kirk, D., Cardon, G., De Bourdeaudhuij, I. (2011). Toward
the development of a pedagogical model for health-based physical
education. Quest, 63(3), 321-338.
91. Hardre, P. L., Reeve, J. (2003). A motivational model of rural students'
intentions to persist in, versus drop out of, high school. Journal of
Educational Psychology, 95(2), 347-356.
92. Havlinova, M., Hedjuk, E., Kozova, N., Sulcova, E., Tomasek, L.,
Weinholdova, E. (2004). Measuring psychosocial outcomes in the Step
by Step program. Educating Children for Democracy, 6, 20–5.
93. Hein, V., Müür, M., Koka, A. (2004). Intention to be physically active
after school graduation and its relationship to three types of intrinsic
motivation. European Physical Education Review, 10(1), 5-19.
94. Hicks, D. (2008). A futures perspective; in Bussey, M., Inayatullah, S.,
Milojević, I., Alternative educational futures: pedagogies for emergent
worlds. Sense Publishers, Rotterdam,75-89.
95. Hopper, T. F., Butler, J., Storey, B. (2009). TGfU... Simply good
pedagogy: Understanding a complex challenge. Vancouver: PFE
Canada.
96. Hopper, T. F., Butler, J., Storey, B. (Eds.) (2009). TGfU... Simply good
pedagogy: Understanding acomplex challenge. Vancouver: University
of British Columbia.
97.Horghidan, V. (2000). Problematica psihomotricităţii. Editura Globus,
Bucureşti.
98. Ilica, A. (2010). Paradigme pedagogice. Editura Universităţii Aurel
Vlaicu, Arad.
99. Lillard, A. S., Else-Quest,N. (2006). The Early Years: Evaluating
Montessori Education. Science, 313, 1893–1894.
100.Lillard, A. S., Heise, M. J. (2016). An intervention study: Removing
supplemented materials from Montessori classrooms associated with
better child outcomes. Journal of Montessori Research, 2(1), 16-26.
101.International Step by Step Association (2010). Competent Educators of
the 21st Century. ISSA’s principles of quality pedagogy. Latvia
102.International Step by Step Association (2005). Pedagogical Standards
for Preschool and Primary Grades. Hungary.
103.Ionova, O. M. (2013). The formation of person's health: Experience of
Waldorf School. Pedagogics, psychology, medical-biological problems
of physical training and sports, 17(10), 35-40.
76
104.Jackson, C. (2002). Characteristics of effective alternative programs for
serving students placed at risk. Iowa Association of Alternative
Education Journal, 3, 30–31.
105.Jostad, J., Sibthorp, J., Paisley, K. (2013). Understanding groups in
outdoor adventure education through social network analysis,
Australian Journal of Outdoor Education, 17(1), 17-31.
106.Kayılı, G., Kuşcu, Ö. (2012). Examination of social competence and
school adjustment of primary school children who had pre-school
education with the Montessori method. Journal of Teaching and
Education, 1(2), 399-405.
107.Kim, J. H., Taylor, K. A. (2008). Rethinking alternative education to
break the cycle of educational inequality and inequity. Journal of
Educational Research, 101(4), 207-219.
108.Kim, J. H., Taylor, K. A. (2008). An Alternative for Whom?
Rethinking Alternative Education to Break the Cycle of Educational
Inequality and Inequity. Journal of Educational Research, 101(4),
207-219.
109.Kirk, D. (2013). Educational value and models-based practice in
physical education. Educational Philosophy and Theory, 45(9), 973-986.
110.Koca, C, Demirban, G. (2004). An examination of high school students'
attitudes toward physical education with regard to sex and sport
participation. Perceptual and Motor Skills, 98(3), 754-758.
111.Koca, C., Așci, F. H., Demirhan, G. (2005). Attitudes toward physical
education and class preferences of turkish adolescents in terms of
school gender composition, Adolescence, 40(158), 365-375.
112.Koka A., Hein, V. (2003). Perceptions of teacher’s feedback and
learning environment as predictors of intrinsic motivation in physical
education, Psychology of Sport and Exercise, 4, 333-346.
113.Koka A., Hein, V. (2006). Perceptions of teachers’ positive feedback and
perceived threat to sense of self in physical education: a longitudinal
study. European Physical Education Review, 12(2),165–179.
114.Kraemer, J., Ruzzi, B. B. (2001). Alternative education cannot be left
behind. Education Week, 21(6), 43-56.
115.Krafft, C. E., Schwarz, N. F., Chi, L., Weinberger, A. L., Schaeffer, D.
J., Pierce, J. E., Rodrigue, A. L., Yanasak, N. E., Miller, P.
H., Tomporowski, P. D., Davis, C. L., McDowell, J. E. (2014). An 8-
month randomized controlled exercise trial alters brain activation
during cognitive tasks in overweight children. Obesity, 22(1), 232–242.
116.Lachman, G. (2007). Rudolf Steiner. An Introduction to His Life and
Work. Jeremy P. Tarcher/Penguin.
77
117.Lange de Souza, D. (2012). Learning and Human Development In
Waldorf Pedagogy and Curriculum. ENCOUNTER: Education for
Meaning and Social Justice, 25(4), 50-62.
118.Lange, C. M., Sletten, S. J. (2002). Alternative education: A brief
history and research synthesis. Alexandria: National Association of
State Directors of Special Education.
119.Lansford, J. E., Killeya-Jones, L.A., Miller, S., Costanzo, P.R. (2009).
Early adolescents’ social standing in peer groups: Behavioral correlates
of stability and change. Journal of Youth Adolescence, 38(8), 1084-1095.
120.Lanz, R. (2002). Pedagogia Waldorf. Un drum către un învățământ
mai uman. Editura Fundației INTELIGENTIA, București.
121.Lehr, C.A., Lange, C. M. (2003). Alternative Schools Serving Students
With and Without Disabilities: What Are the Current Issues and
Challenges?, Preventing School Failure: Alternative Education for
Children and Youth, 47(2), 59-65.
122.Lehr, C. A., Tan, C. S., Ysseldyke, J. (2009). Alternative schools: A
synthesis of state-level policy and research. Remedial and Special
Education, 30(1), 19-32.
123.Leung, C., To, H. (2009). The relationship between stress and bullying
among secondary school students. New Horizons in Education, 57(1),
33-42.
124.Lipnevich, A. A., Smith, J. K. (2009). Effects of Differential Feedback
on Students’ Examination Performance. Journal of Experimental
Psychology, 15(4), 319-333.
125. Liu, Y., Wu, A. D., Zumbo, B. D. (2010). The impact of outliers on
Cronbach’s coefficient alpha estimate of reliability: Ordinal/rating scale
item responses. Educational and Psychological Measurement, 70(1), 5-21.
126.Lopata, C., Wallace, N. V., Finn, K. V. (2005). Comparison of
academic achievement between Montessori and traditional education
programs. Journal of Research in Childhood Education, 20(1), 5–13.
127.M.E.C. (2001). Consiliul Naţional pentru Curriculum – Programe
şcolare, Seria liceu, Aria curriculară educaţie fizică şi sport.
128.M.E.N. (1999). Sistemul Naţional Şcolar de Evaluare la disciplina
Educaţie fizică şi sport, Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare.
Bucureşti.
129. MacLeod, C. M., Dodd, M. D., Sheard, E. D., Wilson, D. E., Bibi, U.
(2003). In opposition to inhibition. In B. H. Ross (Ed.), The psychology
of learning and motivation (pp. 163-2014). San Diego, CA: Academic Press.
130.Martín, E. (2011). The influence of diverse interaction contexts on
students' sociometric status. The Spanish Journal of Psychology, 14(1),
88-98.
78
131.Mateiaş, A. (2003). Pedagogie pentru învăţământul preprimar –
Program de dezvoltare generală prin tratare diferenţială. Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
132.Mc Mahon, E. (2007). You don’t feel like ants and giants’: student
involvement in negotiating the physical education curriculum.
Unpublished masters thesis, University of Limerick.
133.Mead, T.P., Roark, S., Larive, L. J., Percle, K. C., Auenson, R. N. (2013).
The Facilitative effect of acute rhythmic exercise on reading
comprehension of junior high students. Physical Educator, 70(1), 52-71.
134.Miron, I., Ioan, R., Bocoș, M., et al. (2001), Didactica modernă, Ed. A
2-a, revizuită. Editura Dacia, Cluj-Napoca.
135.Mix, K. S., Smith, L. B., Stockton, J. D. S., Cheng, Y.-L., Barterian,
J. A. (2017). Grounding the symbols for place value: Evidence from
training and long term exposure to base-10 models. Journal of
Cognition and Development, 18(1), 129–151.
136.Montessori, M. (2012). The 1946 London lectures. Amsterdam, the
Netherlands: Montessori-Pierson Publishing.
137.Montessori, M. (1938). Taina copilăriei. Tiparul universitar, București.
138.Montessori, M. (1977). Descoperirea copilului. Editura Didactică și
Pedagogică, București.
139.Montessori, M. (1991). Copilul. trad. Șulea-Firu, I., Centrul pentru
Educație și Dezvoltarea Creativității.
140.Montie, J. E., Xiang, Z., Schweinhart, L.J. (2006). Preschool
Experience in 10 Countries: Cognitive and Language Performance at
Age 7. Early Childhood Research Quarterly, 21(3), 313–331.
141. Moreno, J. L. (1960). The Sociometry Reader, Glencoe, IL: The Free Press.
142.Morley, R. E. (2002). A framework for learning alternatives
environments in Iowa. Iowa Association of Alternative Education
Journal, 3, 16–10.
143.Mouratidis, A., Vansteenkiste, M., Lens, W., Sideridis, G. (2008). The
motivating role of positive feedback in sport and physical education:
Evidence for a motivational model. Journal of Sport & Exercise
Psychology, 30(2), 240–268.
144.Mowling, C., Brock, S. J., Hastie, P. A. (2006). Fourth grade students’
drawing interpretations of a sport education soccer unit, Journal of
Teaching in Physical Education, 25(1), 9-35.
145.Moy, B., Renshaw, I., Davids, K., Brymer, E. (2015). Overcoming
acculturation: Physical education recruits’ experiences of an alternative
pedagogical approach to games teaching. Physical Education and Sport
Pedagogy, 21(4), 386-406.
79
146.Murcia, J. A. M., Coll, D. G. C, Pérez, L. M. R. (2009). Self-
determined motivation and physical education importance. Human
Movement, 10(1), 5-11.
147.Neumann, R. (1994). A report from the 23rd International Conference
on Alternative Education. The Phi Delta Kappan, 75(7), 547–549.
148.Ntoumanis, N., Biddle, S. J. H. (1999). A review of climate in physical
activity settings with particular reference to motivation. Journal of
Sport Sciences, 17(8), 643–665.
149.O’Kane, C. (2000). The development of participatory techniques:
facilitating children’s views about decisions which affect them, in:
Christensen, P., James, A. (Eds) Research with children. London and
New York, Falmer Press.
150.O’Sullivan, M., Mac Phail, A., Tannehill, D. (2009). A career in
teaching: decisions of the head not the heart. Irish Educational Studies,
28(2), 177-191.
151.Oberman, I. (2008). Waldorf Education and its Spread into the Public
Sector: Research Findings. ENCOUNTER: Education for Meaning and
Social Justice, 21(2), 10-14.
152.Oliver, K. L., Hamzeh, M., McCaughtry, N. (2009). Girly Girls Can
Play Games/Las Niñas Pueden Jugar Tambien: Co-creating a
Curriculum of Possibilities With Fifth-Grade Girls. Journal of
Teaching in Physical Education, 28 (1), 90-110.
153.Osterman, K. F. (2000). Students’ need for belonging in the school
community. Review of Educational Research, 70(3), 323-367.
154.Otis, N., Grouzet, F., Pelletier, L.G. (2005). Latent motivational change
in an academic setting: a 3-year longitudinal study. Journal of
Educational Psychology, 97(2), 170-183.
155.Õun, T., Ugaste, A., Tuul, M. (2010). Perceptions of Estonian
pre‐school teachers about the child‐centred activities in different
pedagogical approaches. European Early Childhood Education
Research Journal, 18(3), 391-406.
156.Pan, J. (2002). An attributional study of peer acceptance and rejection
among middle school students. Psychological Science, 25(1), 64-68.
157.Păun, E., Potolea, D. (coord.)(2002), Pedagogie. Fundamentări
teoretice şi demersuri aplicative. Editura Polirom, Iași.
158.Pellegrino, J. & Hilton, M. (Eds.) (2012). Education for Life and Work:
Developing Transferable Knowledge and Skills in the 21st Century.
Washington, DC: National Research Council. pag. 70.
159.Pesce, C., Croce, R., Ben-Soussan, T. D., Vazou, S., McCullick, B.,
Tomporowski, P. D., Horvat, M. (2016). Variability of practice as an
interface between motor and cognitive development. International
Journal of Sport and Exercise Psychology,17(2), 133-152.
80
160.Peterson, C. (2014). Looking Forward Through the Lifespan:
Developmental Psychology. Melbourne: Pearson Education Australia.
161.Petrovan, R. Ș. (2018). A comparative analysis regarding the valuation
of traditional teaching methods and of active – participative ones in
developing preschoolers` language skills. Journal: Annales
162.Popescu, G. (2005). Gimnastică. Editura Evisavaros, Bucureşti.
163.Porfireanu, M.C. (2011). The Role And Place Of The Teacher Of
Physical Education And Sport In The Contemporary Romanian
Educational System, Marathon, Department of Pshisycal Education
and Sport, Academy of Economic Studies, 3(2), 207-211.
164.Powell, D. E. (2003). Demystifying alternative education: Considering
what really works. Reclaiming Children and Youth, 12(2), 68–70.
165.Predoiu, R. (2018). Psihologia sportului. Maximizarea performanței
sportive, Editura Polirom, Iași.
166.Punch, S. (2002) Research with children: the same or different from
adults? Childhood, 9(3), 321-341.
167.Quinn, M. M., Poirier, J. M., Faller, S. E., Gable, R. A., Tonelson, S.
W. (2006). An examination of school climate in effective alternative
programs. Preventing School Failure, 51(1), 11–17
168.Quinn, M. M., Poirier, J. M., Faller, S. E., Gable, R. A., Tonelson, S.
W. (2006). An examination of school climate in effective alternative
programs. Preventing School Failure, 51(1), 11–17.
169.Randoll, D., Peters, J. (2015). Empirical research on Waldorf
education. Educar em Revista, 56, 33-47.
170.Rathunde, K. R. (2003). A comparison of Montessori and traditional
middle schools: motivation, quality of experience, and social context,
The NAMTA Journal, 28 (3), pag. 12-52.
171.Rathunde, K, R., Csikszentmihalyi, M. (2005). The Social Context of
Middle School: Teachers, Friends, and Activities in Montessori and
Traditional School Environments. The Elementary School Journal, 106,
59–79.
172.Reimer, M. S., Cash, T. (2003). Alternative schools: Best practices for
Development and evaluation. Effective Strategies for School
Improvement. Alternative Schooling. College of Health, Education and
Human Development, National Dropout Prevention Center, Clemson.
173.Riethmuller, A. M., Jones, R., Okely, A. D. (2009). Efficacy of
interventions to improve motor development in young children: a
systematic review. Pediatrics, 124(4), 782-792.
174.Robinson, I. (2008). The Delusional World of Rudolf Steiner. Journal
of the Rationalist Society, 78.
175.Rotariu, T., Culic, I., Bădescu, G., Mezei, E., Mureșan, C. (2006).
Metode statistice aplicate în științe sociale. Editura Polirom, Iași.
81
176.Rubin, K., Bukowski, W. M., Laursen, B. (2011). Handbook of Peer
Interactions, Relationships and Groups. New York: The Guilford Press
177.Ruijs, N. (2017). The effects of Montessori education: Evidence from
admission lotteries. Economics of Education Review, 61, 19–34.
178.Ryan, R. M., Deci, E. L. (2000). Self-determination theory and the
facilitation of intrinsic motivation, social development, and well-being.
American Psychologist, 55(1), 68-78.
179.Sabau, E., Niculescu, G., Gevat C., Lupu, E. (2014). Perceptual-motor
Development of Children in Elementary School. Procedia - Social and
Behavioral Sciences, 114, 632-636.
180.Scarlat, M.B., Scarlat, E. (2003). Educaţie fizică şi sport – învăţământ
liceal, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti.
181.Sebastian, K., Matheen, W. (2016). A comparison of Montessori and
traditional school children on cognitive development. The International
Journal of Indian Psychology, 4(1), 32–40.
182.Shaw, D., Gorely, T., Corban, R. (2005). Sport &Exercise Psychology.
Taylor & Francis Group, New York, Niculescu, M. (2002).
Metodologia Cercetării Științifice în educație fizică și sport, Editura
ANEFS, București, pag 337.
183.Sijtsma, K. (2009). On the use, the misuse and the very limited
usefulness of Cronabch’s alpha. Psychometrika, 74(1), 107-120.
184.Simonek, J., Halmova, N., Czakova, N., Kalinková M., Bordáni, J.
(2008). Evaluation of Coordination Performance in the School Physical
Education and Sport. In: Contemporary paradigms of Sport Science.
International Conference of Physical Education and Sport Sciences.
Cluj-Napoca, 460-465.
185.Sirna, K., Tinning, R., Rossi, T. (2010). Social processes of health and
physical education teachers’ identity formation: reproducing and changing
culture. British Journal of Sociology of Education, 31(1), 71-84.
186.Sliwka, A. (2008). The contribution of alternative education. In
Innovating to learn, learning to innovate (pp. 93-112). Paris:
OECD/CERI.
187.Sobel, D. M., Kushnir, T. (2006). The Importance of Decision Making
in Causal Learning from Interventions. Memory & Cognition 34(2),
411–419.
188.Standage, M., Duda, J. L., Ntoumanis, N. (2003). Predicting
motivational regulations in physical education: the interplay between
dispositional goal orientations, motivational climate and perceived
competence. Journal of Sports Sciences, 21(8), 631-647.
189.Stănescu, M. (2002). Educaţie fizică la preşcolarii şi şcolarii mici–o
abordare psihomotrică. Editura Semne, Bucureşti.
82
190.Stănescu, M. (2004). Didactica educaţiei fizice şi sportului – note de
curs. Bucureşti.
191.Stănescu, M. (2009). Didactica educatiei fizice. UNEFS, București.
192.Stănescu, M., Stoicescu, M. (2016). Trends in medical exemptions
from physical education in Romanian schools. Discobolul – Physical
Education, Sport and Kinetotherapy Journal, XII (3 (45)).
193.Stănescu, M. (2013). Planning Physical Education – from Theory to
Practice. Procedia - Social and Behavioral Sciences 76, 790-794.
194.Stănescu, M., Ciolcă, C., Stoicescu, M. (2016). Comparative Analysis
of the Biological and Motor Potential of School Population from
Romania (Urban and Rural Areas). Iași: Future Academy, The
European Proceedings of Social & Behavioral Sciences EpSBS.
195. Stănescu, M., Stoicescu, M. (2012). New competencies for physical
education teachers: software for movement analysis. The International
Scientific Conference eLearning and Software for Education, 1, 561-565.
196.Stănescu, M., Stoicescu, M. (2013). Culegere de programe de educaţie
fizică. UNEFS, Bucureşti.
197.Streiner, D. L. (2003). Starting at the beginning: An introduction to
coefficient alpha and internal consistency. Journal of Personality
Assessment, 80(1), 99-103.
198.Şerbănoiu, S. (2002). Lecţia de educaţie fizică. Editura AFIR,
Bucureşti.
199.Şerbănoiu, S. (2004). Metodica educaţiei fizice. Editura Cartea
Universală, Bucureşti.
200.Taylor, I., Ntoumanis, N., Standage, M. (2008). A self-determination
theory approach to understanding antecedents of teachers’ motivational
strategies in physical education. Journal of Sport and Exercise
Psychology, 30, 75-94.
201.Tobin, T., Sprague, J. (2000). Alternative education strategies:
Reducing violence in school and the community. Journal of
Emotional and Behavioral Disorders, 8(3), 177–186.
202.Toomela, A., Kikas, E., Mõttus, E. (2006). Ability grouping in schools:
A study of academic achievement in five schools in Estonia. TRAMES:
A Journal of the Humanities & Social Sciences, 10(1) 32–43.
203.Tourrette, C., Guidetti, M. (2002). Introduction a la psychologie du
developpement, Armand Colin/ VUEF, Paris.
204.Tudor, D., Grigore, V., Tudor, M. (2011). The impact of physical
education and sports on the somatofunctional and motric index of the
UMF Bucharest students, Ovidius University Annals, Series Physical
Education & Sport/Science, Movement & Health, 11(2), 550-555.
205.Tudor, V. (1999). Capacităţile condiţionale şi coordinative –
componente ale capacităţii motrice. Editura Rai – Coresi, Bucureşti.
83
206.Tudor, V. (2001). Evaluarea în educaţia fizică şcolară. Editura
Printech, Bucureşti.
207.Tudor, V. (2005). Măsurare şi evaluare în cultură fizică şi sport.
Editura Alpha, Bucureşti.
208.Tudor, V., Șerbănoiu, S. (2007). Teoria și metodica educației fizice și
sportului. Editura ANEFS, București.
209. Uzum, C. D., Tocoian, D. (coord.) (2009). Alternativele educaționale –
Expresiile pluralismului în educație. Editura Universității Aurel Vlaicu, Arad.
210.Vansteenkiste, M., Lens, W., Deci, E. L. (2006). Intrinsic versus
extrinsic goal contents in self-determination theory: Another look at the
quality of academic motivation. Educational Psychologist, 41(1), 19–31.
211.Verscheure, I., Amade-Escot, C. (2007). The gendered construction of
physical education content as the result of the differentiated didactic
contract. Physical Education and Sport Pedagogy, 12(3), 245-272.
212.Vlachopoulos, S. P., Karageorghis, C. I., Terry, P.C. (2000).
Motivation profiles in sport: A self-determination theory perspective.
Research Quarterly for Exercise and Sport, 71(4), 387-397.
213.Warmbrod, J. R. (2001). Conducting, interpreting, and reporting
quantitative research. Research Pre-Session, New Orleans, Louisiana.
214.Westwood, P.S. (2008). What Teachers Need to Know about Teaching
Methods; ACER Press: Victoria, Australia, pag. 16.
215.Wichmann, C., Coplan, R. J., Daniels, T. (2004). The social cognitions
of socially withdrawn children. Social Development, 13(3), 377-392.
216.Wiest., D. J., Wong, E. H , Cervantes, J. M., Craik, L., Kreil, D. A.
(2001). Intrinsic motivation among regular, special, and alternative
education high school students. Adolescence, 36(141). 111-126.
217.Wilson, D.K., Williams, J., Evans, A., Mixon, G., Rheaume, C. (2005).
Brief report: a qualitative study of gender preferences and motivational
factors for physical activities in underserved adolescents. Journal of
Pediatric Psychology, 30(3), 293–297.
218.Yugar, J. M., Shapiro, E. S. (2001). Elementary children’s school
friendships: a comparison of peer assessment methodologies. School
Psychology Review, 30(4), 568-586.
219.***Configurarea învățământului din clasele I până într-a VIII-a la
școlile Waldorf/Rudolf Steiner, Proiect comun al Secțiunii pedagogice
de la Goetheanum și al Centrului de cercetări pedagogice de la Uniunea
școlilor Waldorf libere, Editura Triade, Cluj-Napoca.
220.***Legea educației naționale nr. 1/2011.
221.***http://leaderboardx.herokuapp.com/, accesat pe data de 9 ianuarie 2019
84