George Vâlsan (1885-1935)

George Vâlsan (1885-1935) A fost profesor la universitățile din Iași, Cluj și

București; președinte al Societății etnografice române și director al Institutului de
geografie din Cluj, pe care la înființat și în jurul căruia a înființat o școală
geografică românească. S-a ocupat de probleme de geografie generală („Sensul
geografic ca știință”, editat postum), de geomorfologie („Câmpia Română”, 1915)
de geografie umană („O fază în popularea țărilor românești”, 1912), de istorie a
geografiei („Harta Moldovei de Dimitrie Cantemir”, 1926, pe care a descoperit-o
 George Vâlsan (1885-1935)

în Biblioteca Națională de la Paris), de etnografie („O știință nouă: etnografia”,

1927), de toponimie, de biogeografie etc. Gheorghe Vâlsan a conceput geografia
ca o știință a marilor ansambluri teritoriale, privite în întregul lor, prin integrarea
elementelor componente în unitatea din care fac parte. Este primul geograf
român care, pe baza principiului că fenomenele antropogeografice nu sunt
independente de împrejurările istorice, face legătura dintre istorie și geografie.
Teza sa de doctorat, „Câmpia Română” (1915), lucrare fundamentală a literaturii
 George Vâlsan (1885-1935)

geografice românești, este primul studiu al unei mari unități geografice, în bună
măsură actual și azi mai ales prin aprecierea rolului pe care l-au avut subsidențele
locale în dispunerea rețelei hidrografice ți în evoluția reliefului. Prin această
lucrare el a pus, în același timp cu Constantin Brătescu, bazele geomorfologiei
moderne în România. Savant de reputație mondială, Vâlsan a reprezentat
România în numeroase congrese internaționale de geografie, în care a deținut
funcții importante. Este considerat unul din făuritorii entografiei moderne
 George Vâlsan (1885-1935)

naționale grație operelor sale cu un caracter teoretico-metodologic precum și

activități privind orientarea cercetării etnografice atât pe teren cât și în muzee

VRINCEANU CONSTANTIN CRISTIAN