Ce este un switch și cum te ajută

Cam toți cei care intră pe net de multă vreme au auzit de switch în diverse contexte. Este un
dispozitiv hardware care permite partajarea conexiunii pe fir între mai multe dispozitive din casă.
După cum știm, la ora actuală cel mai rapid internet, cu capacitate maximă și timp de răspuns rapid
vine pe fibră optică. Dar te poți bucura de el doar pe un dispozitiv. Ei bine, un switch de rețea are
mai multe porturi, iar dispozitivele conectate la el comunică între ele mai rapid și pot avea acces mai
rapid la Internet, pentru că traficul de date este gestionat de switch. De asemenea, computere pot
partaja astfel o imprimată sau un dispozitiv de stocare NAS (network attached storage).

Pentru jocuri video intensive, atunci când contează cu adevărat viteza și comunicarea, un
switch poate face minuni. Dar de asemenea, dacă aveți filme UDH 4K sau alte arhive de mari
dimensiuni pe care vreți să le partajați între mai multe dispozitive, este cazul să aveți un switch.
Culmea este că un astfel de produs poate să fie și foarte accesibil, dar să găsiți un model stabil și care
nu face probleme.

Switch-ul permite realizarea unei rețele acasă sau la birou, în care toate dispozitivele
comunică mai eficient. De asemenea, se pot adăuga noi switch-uri pe măsură ce numărul de
dispozitive crește, fiind necesare noi conexiuni pe cablu. Sigur, putem ține toate dispozitivele fără
fire și conectate pe WiFi, dar ele nu se vor bucura niciodată de viteze mari de transfer, accesul la net
rămâne limitat de acoperirea wireless și pereții de beton, iar partajarea de fișiere s-ar face mult mai
lent.

Actualizarea sistemului Windows XP - programul Automatic Updates

Din cand in cand, firma Microsoft publica in site-ul sau Web diferite module de corectie si
imbunatatire. Aceste modificarii includ adaugiri minore la setul de caracteristici Windows, actualizari
ale programelor gratuite si ale driverelor.

Cele mai importante modificari sunt cele marcate ca actualizari critice (critical

updates sau hotfixes), care rezolva probleme de stabilitate sau brese de securitate. Periodic, firma
Microsoft combina mai multe dintre aceste imbunatatiri intr-un pachet, numit Service Pack. Recent a
fost lansat Service Pack 3.
 Instalarea unui pachet Service Pack este echivalenta cu instalarea separata a modulelor
continute de acesta, dar este mult mai facila. Aceasta nu inseamna ca trebuie sa asteptati lansarea
unui pachet Service Pack pentru a instala actualizari critice din Windows, care apar cu regularitate
(alarmanta uneori).

Folosind programul Automatic Updates din fereastra Control Panel, puteti sa alegeti cum si

cand se vor instala actualizarile pe calculatorul dumneavoastra (figura 2.1), astfel:

Automatic (Recommended). Aceasta optiune, de tipul configureaza si uita, descarca si

instaleaza toate actualizarile in mod automat, in conformitate cu programarea aleasa de
dumneavoastra. Optiunea este indicata daca exista o conexiune permanenta la Internet si exista
increderea ca firma Microsoft nu va da peste cap calculatorul dumneavoastra cu aceste actualizari.

Download Updates For Me, but Let Me Choose When to Install Them (descarca
actualizarile pentru mine, dar lasa-ma sa aleg cand le instalez). In cazul acestei optiuni, descarcarea
porneste in fundal, iar la finalizare sistemul Windows afisaza in zona de notificare o pictograma prin
care va cere permisiunea de a instala actualizarea.

Notify Me but Don’t Automatically Download or Install Them (anunta-ma, dar fara

descarcare automata sau instalare). Sistemul afisaza o pictograma in zona de notificare, in cazul in
care se dectecteaza existenta unei actualizari pe site-ul Microsoft. Un click pe pictograma permite
descarcarea actualizarilor, dupa care pictograma apare cu posibilitatea de a instala actualizarile, daca
se executa un nou click de mouse. Aceasta optiune este indicata pentru utilizatorii de calculatoare
portabile, aflati in deplasare.

Turn Off Automatic Updates (nu au loc actulaizari automate). Se alege aceasta optiune daca
se doreste ca sistemul Windows sa fie actualizat manual sau daca calculatorul este intr-o retea si se
preiau actualizarile de pe serverul de retea.
 Ce este DNS?
DNS sau pe scurt "Domain Name System" este folosit pentru conversia numelui de domeniu web în format
numeric (adresă IP). Asta înseamnă că nu va trebui să memoraţi adresa 62.121.128.13 ci doar
www.dipol.com.pl. Conversia numelui de domeniu în formatul specific cu patru seturi de cifre separate de "." este
efectuată de către un server DNS, la primirea unei solicitări de traducere din partea unui dispozitiv conectat la
aceeaşi reţea cu serverul. După ce a primit din partea serverului DNS adresa numerică, dispozitivul va iniţia
conexiunea către computerul/serverul/adresa dorită.

Diagrama unei comunicări server - client:

1. Care este adresa IP corespunzătoare lui www.dipol.com.pl?

2. www.dipol.com.pl este 62.121.128.13
3. Bună, 62.121.128.13! Trimite-mi pagina ta www.
4. Poftim!

Această "conversaţie" între client, serverul DNS şi serverul http va urma paşii de mai
sus doar dacă cel din urmă are o adresă IP publică statică; nu se va schimba pentru perioade
lungi de timp. Rezultatul primit de la serverul DNS este memorat de calculatorul client într-o
bază de date proprie, care "va lega" 62.121.128.13 cu www.dipol.com.pl . Fiind o adresă
statică, la următoarele conexiuni cu serverul http, clientul poate comunica direct cu acesta,
fie folosind adresa (www.dipol.com.pl) domeniului, sau direct prin adresa numerică (fără
DNS).
Ce este DDNS?
Dacă doriţi să porniţi un server pentru găzduire web sau să accesaţi o cameră CCTV
dar adresele IP atribuite lor nu sunt statice (sunt dinamice, atribuite de un server DHCP din
reţea) veţi fi nevoiţi să utilizaţi DDNS "Dynamic Domain Name System".
Cum funcţionează DDNS?
Abonaţii serviciilor internet care nu au o adresă IP statică - acesta este schimbată
periodic, nu vor putea găzdui un server web la fel de simplu ca cei cu adresă statică. Server-
ul DNS din reţea, cel care efectuează translaţia între numele domeniului şi adresa numerică
va avea o bază de date invalidă odată ce IP-ul serverului web se va schimba.
Soluţia acestei probleme este serviciul DDNS. Similar cu un server DNS, acesta crează
o bază de date care conţine relaţiile dintre domenii şi adresele numerice, dar aceasta poate
fi actualizată, la cerere, de către proprietarul domeniului web. Datorită acestei facilităţi,
serverul web va fi disponibil la domeniu cunoscut, indiferent de IP-ul acestuia.
 Trebuie să ţineţi cont de faptul că atunci când serverul DHCP schimbă adresa IP, va
trece un anumit timp până când serverul web o va detecta, va notifica serverul DDNS iar
acesta îţi va actualiza baza de date. Cu alte cuvinte, serverul dvs. web va fi periodic
indisponibil timp de câteva minute de fiecare dată când adresa de IP va fi schimbată.
DDNS în acţiune:

1. Adresa ta IP este 83.17.30.134

2. dipol.no-ip.org este la 83.17.30.134
3. Care este adresa IP curentă a dipol.no-ip.org?
4. dipol.no-ip.org este acum 83.17.55.212
5. Salut 83.17.30.134, trimite-mi conţinutul tau www
6. Poftim!
7. Adresa ta IP s-a schimbat în 83.17.55.212
8. dipol.no-ip.org este acum 83.17.55.212
9. Care este adresa IP actuală pentru dipol.no-ip.org?
10. dipol.no-ip.org este acum 83.17.55.212
11. Bună 83.17.55.212, trimite-mi conţinutul tău www.
12. Iată-l!
Serviciul DDNS este disponibil din partea câtorva distribuitori. Versiunea sa de bază,
este suficientă pentru configuraţia de mai sus şi de obicei este gratuită. Toate dispozitivele
care oferă suport DDNS au în mod implicit presetate adresele mai multor provideri.

Ce înseamnă Plug and Play (PnP)?

Plug and Play (PnP) este o tehnologie care permite sistemului de operare să
detecteze și să configureze periferice interne și externe, precum și majoritatea adaptorilor.
Are capacitatea de a găsi și configura componente hardware fără a fi necesar să resetați
întrerupătoarele și salturile DIP. PnP se referă, de asemenea, la schimburi la cald sau la
conectare la cald, structuri precum Firewire sau stick-uri USB și alte dispozitive.
Când porniți un computer, PnP identifică dispozitivele periferice atașate și reglează
setările interne adecvate prin configurarea accesului direct la memorie (DMA), întrerupe
cererile (IRQ) și adresele de intrare / ieșire (I / O).
Pentru ca plug and play să funcționeze corect, sistemul trebuie să includă
următoarele cerințe:
 BIOS care acceptă plug and play. (Specificațiile BIOS și PnP au fost dezvoltate în comun
de Compaq, Intel și Phoenix Technologies).
 Sistem de operare care acceptă PnP. (Se găsește în majoritatea sistemelor de operare
moderne după Windows 95).
 Un dispozitiv periferic conceput pentru a suporta PnP

Definiția DHCP-ului
DHCP reprezintă protocolul de configurare dinamică a gazdei și este un protocol de
rețea utilizat în rețelele IP în care un server DHCP atribuie automat o adresă IP și alte
informații fiecărei gazde din rețea, astfel încât să poată comunica eficient cu alte obiective.
În plus față de adresa IP, DHCP atribuie și masca de subrețea, adresa implicită a gateway-
ului, adresa serverului pentru nume de domeniu (DNS) și alți parametri de configurare
pertinenți. Cererile de comentarii (RFC) 2131 și 2132 definesc DHCP că Internet Engineering
Task Force (IETF) – standard definit în baza protocolului BOOTP.
DHCP simplifică gestionarea adreselor IP
Motivul principal pentru care este nevoie de DHCP este acela de a simplifica
gestionarea adreselor IP în rețele, deoarece două gazde nu pot avea aceeași adresă IP, iar
configurarea manuală va duce probabil la erori. Chiar și în cazul rețelelor mici, atribuirea
manuală a adreselor IP poate fi confuză, în special în cazul dispozitivelor mobile care
necesită adrese IP non-permanente. De asemenea, majoritatea utilizatorilor nu sunt
suficient de profesioniști din punct de vedere tehnic pentru a localiza informațiile despre
adresa IP pe un computer și a le atribui. Automatizarea acestui proces face viața mai ușoară
pentru utilizatori și pentru administratorul de rețea.
Componentele DHCP
Când se lucrează cu DHCP, este important să se înțeleaga toate componentele. Mai
jos este o listă a acestora și ce fac ele:
– Server DHCP: un dispozitiv de rețea care rulează serviciul DCHP care stochează
adrese IP și informațiile de configurație aferente. Acesta este, de obicei, un server sau un
router, dar ar putea fi orice poate acționa ca o gazdă, cum ar fi un dispozitiv SD-WAN.
– Client DHCP: Punctul final care primește informații despre configurare de la un
server DHCP. Acesta poate fi un computer, un dispozitiv mobil, un punct final IoT sau orice
altceva care necesită conectivitate la rețea. Majoritatea sunt configurate să primească
informații DHCP în mod implicit.
– Adrese IP: Gama de adrese disponibile pentru clienții DHCP. Adresele sunt de
obicei predate succesiv de la cel mai mic la cel mai mare.
– Subnet: rețelele IP pot fi împărțite în segmente cunoscute ca și subrețele.
Subretelele ajută la menținerea rețelelor ușor de gestionat.
– Închiriere: durata de timp pentru care un client DHCP deține informațiile de adresă
IP. Când un această perioadă expiră, clientul trebuie să o reînnoiască.
– DHCP Relay: Un router sau o gazdă care ascultă mesajele clientului care sunt
difuzate în acea rețea și apoi le redirecționează către un server configurat. Serverul trimite
apoi răspunsuri către agentul de retransmisie care le transmite clientului. Acest lucru poate
fi folosit pentru a centraliza serverele DHCP în loc să existe un server pe fiecare subrețea