Primul Razboi Mondial

Primul Razboi Mondial,Razboiul cel Mare sau Razboiul Natiunilor a fost un conflict militar
de dimensiuni mondiale. A fost un război global declanșat în Europa, care a durat de la 28 iulie
1914 până pe 11 noiembrie 1918, la care au participat peste 70 de milioane de militari, inclusiv
60 de milioane de europeni, mobilizați într-unul dintre cele mai mari războaie din istorie. Peste
nouă milioane de combatanți și șapte milioane de civili au murit ca urmare a războiului, o rată a
accidentelor exacerbată de progresul tehnologic și industrial al beligeranților și impasul tactic
cauzat de războiul de tranșee. A fost unul dintre cele mai mortale conflicte din istorie și a
provocat schimbări majore politice, inclusiv revoluțiile din 1917-1923 la multe dintre națiunile
implicate. Rivalitățile nerezolvate la sfârșitul conflictului au contribuit la începutul celui de-al
Doilea Război Mondial, 21 de ani mai târziu.
Situația din Europa, înainte de război, era îngrijorătoare. Imperialismul, Militarismul și
Naționalismul se aflau în ascensiune, iar cursa înarmărilor între marile imperii ale Europei a
condus la un nivel crescut de militarizare fără precedent. Conflictele teritoriale nerezolvate au
creat tensiuni internaționale, iar conflictele regionale multiple au dus la descompunerea
relațiilor diplomatice.
Războiul a atras în luptă toate marile puteri economice ale lumii, grupate în două alianțe
opuse:
• Puterile Aliate sau Antanta (Imperiul Rus, A Treia Republică Franceză și Regatul Unit al
Marii Britanii și Irlandei)
• Puterile Centrale formate din Imperiul German și Austro-Ungaria.
În ziua de 28 iunie 1914 Franz Ferdinand, arhiducele Austriei și moștenitorul tronului
austro-ungar, a fost asasinat la Sarajevo de Gavrilo Princip, un student naționalist sârb-bosniac.
Acesta a făcut parte dintr-un grup de cincisprezece asasini, susținuți de Mâna Neagră, o
societate secretă fondată de naționaliști pro-sârbi, cu legături în armata Serbiei. Asasinatul a
amorsat tensiunea gravă, care deja exista în Europa. Rebeliunile de la Sarajevo provocate de
asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand au fost instigate de minoritatea sârbă, care era
nemulțumită de anexarea în 1908 a Bosniei și Herțegovinei de către Imperiul Austro-Ungar, ca și
de invadarea și ocuparea violentă a provinciei de către același imperiu, în 1878.
Cauzele Primului Război Mondial constituie o problemă complicată din cauza multitudinii
factorilor implicați, între care: naționalismul, disputele anterioare nerezolvate, precum lipsa
surselor de materie primă și de piețe de desfacere pentru industria central-europeană, sistemul
de alianțe, guvernarea fragmentară, întârzieri și neînțelegeri în comunicația diplomatică, cursa
înarmărilor etc.

Cauza principală a Primului Război Mondial a fost refuzul imperiilor de a acorda populațiilor
lor dreptul la auto-determinare. Bosnia a fost anexată de către Imperiul Austro-Ungar în 1908, în
disprețul sentimentelor sau dorințelor populației, Austro-Ungaria însăși fiind deja, la acel
moment, un stat multi-etnic în care numeroase minorități erau dominate de o clică de nemți și
unguri. La fel cum românii transilvăneni aflați sub opresiunea austro-ungară priveau cu speranță
de ajutor spre românii deja liberi din regatul României, tot așa și sârbii din Bosnia și din restul
Imperiului Austro-Ungar priveau cu speranță spre frații lor din regatul independent al
Serbiei.Monarhia habsburgică se baza mai mult pe forță împotriva popoarelor care trăiau în
interiorul statului multinațional austro-ungar, decât pe loialitatea acestor popoare, și la
începutul secolului al XX-lea această loialitate, în mod vădit, se dilua. Popoarele aflate în
interiorul imperiilor multinaționale erau nemulțumite de frontierele existente la acel moment,
precum și de modul în care aceste frontiere erau menținute prin instituții politico-statale
conservatoare.De altfel, unul dintre puținele câștiguri obținute în urma Primului Război Mondial
a fost chiar acest drept al popoarelor la autodeterminare. În epocă, observatorii avizați
considerau că aristocrații care conduceau Imperiul Austro-Ungar promovau politici
expansioniste nebunești, care erau contra propriilor lor interese: imperiul gemea deja sub
greutatea propriilor contradicții și a frustrării minorităților oprimate, în timp ce conducerea
îngloba Bosnia-Herțegovina, o altă provincie cu populație diversă religios și etnic.
În ziua de 28 iulie 1914, Austro-Ungaria, după o rivalitate ce durase ani întregi, a declarat
război Serbiei. Franța și Rusia s-au mobilizat imediat ca răspuns la mobilizarea austriacă. Părea
că criza va escalada și că înfruntarea era inevitabilă. Ultima săptămână din luna iulie a fost
caracterizată de un schimb continuu de telegrame între cancelariile din marile capitale
europene. Diplomații europeni și unii oameni politici încă mai credeau că criza se va rezolva.
Gravitatea crizei era însă, subevaluată. Astfel, Tisza, primul ministru al Ungariei, excludea riscul
izbucnirii unui război european.La 1 august, Germania intră în scenă, declarând război Rusiei,
după ce i-a cerut să pună capăt mobilizării. Pentru a evita riscul susținerii unui război prelungit
pe două fronturi simultan, strategia germană prevedea ca, în caz de conflict cu Rusia, să distrugă
preventiv armata franceză după Planul Schlieffen, plan inițiat și în 1905. Printr-o manevră de
învăluire, armatele germane trebuiau să traverseze teritoriul Belgiei pentru a pătrunde pe
teritoriul francez dinspre nord și a ocupa rapid porturile de la Canalul Mânecii, Dunkerque și Le
Havre, obiectivul final fiind încercuirea Parisului. Operațiunea avea să dureze 42 de zile și să se
încheia cu o victorie, înainte ca Rusia să ducă la bun sfârșit mobilizarea trupelor acesteia și să
declanșeze un atac pe frontul estic.La 2 august, trupele germane au ocupat Luxemburgul, în
timp ce în Franța s-a emis ordinul de mobilizare,iar în 3 august, Germania a declarat război
Franței. La 4 august, după ce i s-a refuzat cererea de liberă trecere a trupelor, Germania a
invadat Belgia. Violarea neutralității Belgiei a determinat Marea Britanie să intre în conflict.La 23
august, Japonia, motivată de competiția comercială germană din China, a declarat război
Germaniei. Pe 27 august, japonezii și britanicii au atacat portul german Qingdao din China,
blocada fiind încheiată în noiembrie, cu victoria Aliaților. La 1 noiembrie, Imperiul Otoman a
intrat în război alături de Puterile Centrale. Între timp, Italia a ales să fie neutră.
Inițial, era un război local dintre Austro-Ungaria și Serbia. Dar odată cu implicarea Franței,
Marii Britanii, Germaniei și Rusiei, războiul a căpătat o scară continentală. Era imposibil ca
războiul să fie limitat spațial. Războiul se propagase după ce mari puteri industriale cu creșteri
demografice au intrat în conflict.

Din cauza politicii tradiționale americane de izolare, mulți americani considerau că SUA nu
trebuie să se implice în Primul Război Mondial, care era considerat un război european.Înainte
de intrarea lor oficială în război, Statele Unite au reușit să dezvolte o producție militară
suficientă și completă și, totodată, au acordat Antantei împrumuturi substanțiale. Primii soldați
americani au sosit în Europa în 1917, însă contingente majore nu au sosit până în vara anului
1918. Germania conta pe faptul că ofensiva submarină va încetini flota americană și transferul
soldaților, sperând că va reuși să câștige războiul înainte ca forțele americane să ajungă pe
front.Marea Britanie și Franța au cerut Statelor Unite să trimită infanterie pe linia frontului,
pentru a întări pozițiile existente. Pe întregul parcurs al războiului forțele americane nu au avut
destule unități proprii de artilerie, aviație și geniu. Generalul John J. Pershing, comandantul
forței americane American Expeditionary Force, a refuzat să fragmenteze unitățile americane
pentru a întări forțele britanice sau franceze, așa cum doreau Aliații. Pershing a utilizat atacuri
directe, o strategie care deja fusese întreruptă de către comandanții francezi și britanici. Ca
rezultat, American Expeditionary Force a suferit un număr foarte ridicat de pierderi în toamna
anului 1918.
Bulgaria a fost prima din Puterile Centrale care a semnat un armistițiu separat la data de 29
septembrie 1918,lasand Puterile Aliate sa invinga. La 30 octombrie a capitulat și Imperiul
Otoman. În 3 noiembrie Austro-Ungaria a trimis un steag alb comandantului italian pentru a-i
cere un armistițiu și termenii păcii. Termenii au fost aranjați, prin telegraf, cu autoritățile
Antantei de la Paris și au fost comunicați Austro-Ungariei, iar aceasta i-a acceptat. Armistițiul cu
Austria a intrat în vigoare începând cu ora 3, în după amiaza zilei de 4 noiembrie. Ungaria a
semnat un armistițiu separat, în urma prăbușirii monarhiei habsburgice. După izbucnirea
Revoluției germane, a fost proclamată o republică, la 9 noiembrie, marcând sfârșitul Imperiului
German. Kaiserul s-a refugiat a doua zi în Țările de Jos, care i-a acordat azil politic. O zi mai
târziu,pe 11 noiembrie, la Compiègne, în Franța, la ora 05.00, într-un vagon de tren a fost
semnat armistițiul. La ora 11, în aceeași zi, a încetat focul și armatele au început să se retragă.
Datorită ordinelor confuze și a încercărilor criminale ale unor ofițeri de a se evidenția în ultimul
moment, peste cadavrele bieților soldați, în aceste șase ore teribile, după ce totul fusese
încheiat și semnat la masa tratativelor, au murit inutil aproape 3 000 de soldați și au fost răniți
alți peste 6 000. George Lawrence Price este considerat ca fiind ultimul soldat ucis, cu un glonte
german în frunte, la ora 10.59.Starea de război între cele două tabere a persistat pentru încă
șapte luni până la încetarea finală, consacrată prin semnarea Tratatului de la Versailles cu
Germania (28 iunie 1919) și a următoarelor tratate cu , Ungaria ,Bulgaria și Imperiul Otoman.
Astfel, unele surse oferă ca dată finală a războiului este in anul 1919,infingatorii fiind Puterile
Aliate.
In timpul razboiului,din multitudinea de soldati care au luat parte,au fost cel putin 10 de
milioane ucisi,iar peste 20 de milioane raniti.De asemenea,in Europa,peste 10 milioane de
oameni au murit din lipsa medicamentelor si a bolilor cauzate de conditiile infernale.