Sunteți pe pagina 1din 2

Ce este Feminsmul?

Feminismul este o serie de mișcări și ideologii socio-politice care au ca scop definirea și


stabilirea egalității politice, economice, personale și sociale a sexelor. Feminismul încorporează
poziția conform căreia societatea acordă prioritate punctului de vedere masculin și că femeile
sunt tratate în mod nedrept în aceste societăți. Ca termen generic ce desemnează un fenomen
complex, feminismul se definește în parte prin disputele ivite în jurul semnificației sale. Într-o
accepțiune largă, el exprimă preocuparca pentru rolul social al femeilor în raport cu bărbații în
societățile din trecut și în cele contemporane, preocupare animată de convingerea că femeile au
suferit și continuă să sufere nedreptăți din cauza sexului lor. Limbajul și obiectivele politice ale
feminismului modern iși au origenea în Revoluția franceză și în iluminism. Fiind istoricește
asociat cu forțele de opoziție ostile ortodoxiei și autocrației, feminismul s-a definit drept o luptă
pentru recunoașterea drepturilor femeilor, pentru egalitate între sexe și pentru redefinirea
feminității. Inspirându-se din ideile liberale și raționaliste, precum și din idei utopice și
romantice din Europa Occidentală și America, feminismul nu se lasă ușor definit.

Feminismul se manifestă în întreaga lume și este reprezentat de diverse instituții angajate în


activități în favoarea drepturilor și intereselor femeilor. În cea mai mare parte a istoriei
occidentale, femeile au fost limitate la sfera domestică, în timp ce viața publică era rezervată
bărbaților. În Europa medievală, femeilor li s-a refuzat dreptul de a deține proprietăți, de a studia
sau de a participa la viața publică. La sfârșitul secolului al XIX-lea, în Franța, ele erau încă
obligate să își acopere capul în public, iar, în unele părți ale Germaniei, un soț avea încă dreptul
de a-și vinde soția. Chiar și la începutul secolului XX, femeile nu puteau nici să voteze, nici să
ocupe funcții elective în Europa și în cea mai mare parte a Statelor Unite. Femeile erau
împiedicate să conducă afaceri fără un reprezentant de sex masculin, fie că era vorba de tată,
frate, soț, agent legal sau chiar fiu. Femeile căsătorite nu puteau exercita controlul asupra
propriilor copii fără permisiunea soților lor. În plus, femeile aveau acces redus sau chiar
inexistent la educație și le era interzis accesul la majoritatea profesiilor.
Mulți autori medievali și renascentiști au abordat tema identității sociale a femeilor și au susținut
ideea lărgirii puterii și a influenței lor politice, un exemplu în acest sens fiind lucrarea Christinei
de Pisan, „Carte despre cetatea doamnelor” (1405). Apărută in 1405, Cartea cetății
doamnelor încearcă să spulbere prejudecățile, larg răspândite la acea vreme, privind
inferioritatea femeilor. Christine de Pizan imaginează un oraș ideal al doamnelor unde nu exista
trepte sociale sau ranguri nobiliare și îl populează cu figuri de sfinte, eroine, poete sau regine ce
ilustrează imensul potențial creator pe care femeile îl pot oferi lumii. Curajoasa si erudita
apologie a virtutilor femeilor, Cartea cetatii doamnelor este considerata indeobste prima utopie
feminista din literatura universala si a devenit un model pentru literatura feminina ulterioara.
Începuturile feminismului modern sunt cele mai adesea asociate cu publicarea cărții „A
Vindication of the Rights of Woman” (1792) de Mary Wollstonecraft. Aici apar schițate unele
dintre preocupările feministe constante de mai târziu, inclusiv – dar nu numai – apărea
drepturilor politice și a drepturilor naturale. Autoarea pune sub semnul întrebării ideile
încetățenite privind calitățile specifice ale celor două sexe, se pronunță pentru schimbări în
educația bărbaților și a femeilor, atacă imaginile marțiale despre cetățenia și afirmă o idee
androgină despre eul rațional.

Rațiunea a devenit o armă în favoarea emancipării femeilor, îndreptată împotriva identificării lor
exvlusive cu natura, funcția și capacitatea sexuale. Credința în rațiune este astfel asociată cu o
puternică încredere în progres. Aceste convingeri, clarificate în și prin tradiția adânc înrădăcinată
a contractualismului liberal și a acceptării egalității formal-juridice și-au găsit expresia în tratatul
clasic al lui John Stuart Mill, „The Subjection of Women” (1869).
Contrapunând rațiunea instinctului, Mill preconizează o societate bazată pe principii raționale.
Rațiunea, susține el, cere suprimarea deoseberilor de tratament bazate pe considerații de sex sau
alte “accidente de naștere”. Acordând femeilor egalitate în privința cetățeniei și a libertății civile
în sfera publică, se va realiza o transformare mai profundă în relațiile sociale dintre sex.
Istoria pestriță a numeroaselor feminisme formează baza discursului și a dezbaterilor feministe
de astăzi, când există o multitudine de varietate liberale, socialiste, marxiste și utopice ale
feminismului. Feminiștii discută despre egalitatea înțeleasă în termeni formal-juridici, sau ca
egalitate a șanselor, sau ca egalitate de respect și tratament. Sexualitatea și identitatea sexuală au
devenit trenuri extrem de tensionate ale unor redefiniri politice. O minoritate feministă radicală
îndeamnă femeile să se separe cu totul de societatea dominată de bărbați, în timp ce alții văd în
acest îndemn o rețetă dezastruoasă. Feminismul rămâne un concept esențialmente contestat.

S-ar putea să vă placă și