CUPRINS

INTRODUCERE................................................................................................................................2
1. Lucrări pregătitoare
1.1 Examinarea schemelor de organizare a teritoriului existente, materialele pedologice,
geologice și geobotanice........................................................................................................4
1.2 Studierea condițiilor climaterice, economice a unităților teritorial administrative și
sistematizarea.........................................................................................................................4
1.3 Elaborarea cartogramei pantelor............................................................................................6
1.4 Alcătuirea cartogramei categoriilor terenurilor cu risc de erodare........................................7
1.5 Analiza amplasării hotarelor folosințelor funciare...............................................................10
Tabele
1.3.1 Intensitatea spălării solului pe linia de scurgere...........................................................
1.4.1 Caracteristica araturii....................................................................................................
1.5.1 Intensitatea spălării solului pe diferite categorii de eroziune........................................
1.6.1 Posibiitatea anuală de spalare a solului.........................................................................

2. ORGANIZAREA TERITORIULUI ASOLAMENTELOR

2.1 Stabilirea componenţei asolamentelor cu elaborarea masurilor antierozilonale …....................11
2.2 Proiectarea şi amenajarea teritoriului asolamentelor...………………..................................…14
2.3 Argumentarea ecologică şi economică a proiectului.................................................................14
Tabele
2.1 Tranformarea prealabilă.....................................................................................................
2.2 Fîșii forestiere de protecție................................................................................................
2.3 Distibuirea araturii în asolamente în dependență de categoriile de eroziune....................
2.6 Calculul pantei medii a asolamentului...............................................................................
2.8 Calculul mărimii medii a potențialului de spălare a solului pe diferite categorii de
eroziune....................................................................................................................................
2.10 Argumentrea asolamentelor proiectate............................................................................

3. AMENAJAREA TERITORIULUI ASOLAMENTELOR

3.1 Alcătuirea proiectului organizării teritoriului asolamentelor……....................................……..20
3.2 Intemeierea organizării teritoriului asolamentelor.………………..…........................................21
3.3 Măsuri agotehnice antierozionale.................................................................................................22
ANEXE………………………………………….…………………………...............................36

1
 INTRODUCERE
Fondul de aur al Republicii Moldova îl constituie solurile cu profil deplin şi cu o notă de
bonitate mai mare de 60 de puncte. Cota acestor terenuri alcătuieşte 63% din total. Eroziunea
solului este un proces natural şi poartă un caracter ireversibil. Solul fertil spălat de pe versant prin
eroziune este pierdut practic pentru totdeauna. Viteza şi rezultatul manifestării eroziunii sunt în
funcţie de condiţiile naturale şi activităţile antropice. Eroziunea reprezintă cea mai gravă şi cea mai
răspândită formă de degradare a învelişului de sol. Eroziunea de suprafaţă şi de adâncime este
condiţionată de factorii naturali şi antropici. Factorii naturali sunt: condiţiile geomorfologice
(relieful accidentat, mai cu seamă în zonele de centru şi de sud ale Moldovei), caracterul torenţial al
depunerilor atmosferice, gradul redus de acoperire a solului cu vegetaţie în sezonul critic de
eroziune, rezistenţa scăzută a solurilor la eroziune.
Prejudiciile aduse economiei naţionale de eroziune sunt colosale. Pierderile anuale de sol
constituie circa 26 mil. de tone. Această cantitate de sol fertil conţine 700 de mii de tone de humus
şi 84 de mii de tone de azot şi fosfor. Procesele erozionale au un impact negativ şi asupra mediului
ambiant. Acestea se referă la: poluarea apelor de suprafaţă şi subterane cu produse de uz fitosanitar
şi îngrăşăminte spălate de pe versanţi; înnămolirea iazurilor şi a altor bazine acvatice; intensificarea
secetei pedologice în urma scurgerilor lichide de pe versanţi (20% din cantitatea de precipitaţii);
extinderea proceselor de deşertificare, îndeosebi în zona de sud a Moldovei.
În prezent, pe teritoriul Republicii Moldova circa 40% din terenurile agricole au soluri
erodate de diferit grad: slab erodate – 23,2%, moderat – erodate – 11,7 şi puternic erodate – 4,9%.
În fiecare an suprafaţa terenurilor erodate creşte în medie cu 0,9%, iar pierderile anuale de sol fertil
sunt estimate la 26 milioane tone. Bilanţul humusului este profund deficitar, rezervele de humus se
micşorează anual cu circa 1t/ha, elementele nutritive cu 180 – 200 kg/ha. Prejudiciul cauzat
economiei naţionale de pierderea producţiei prin degradarea solului însumează circa 3,1 miliarde lei
(251 milioane USD) anual.
Eroziunea afectează multe ţări ale lumii. Începând cu anul 1930, eroziunea prin apă şi
eoliană s-a intensificat şi extins pe suprafeţe de proporţii în Statele Unite ale Americii. Anume în
acea perioadă preşedintele SUA Franklin Delano Roosevelt (1938) s-a adresat către popor
declarând: „O naţiune care îşi distruge solul se distruge pe ea însăşi”.
Începând cu anii 1970 s-a început un studiu mai detaliat asupra degradării terenurilor unde
ca factor principal este eroziunea solului, 56% din terenurile degradate sunt din cauza eroziunii de
apă şi 28% din cauza eroziunii de vânt, restul terenurilor sunt poluate chimic sau degradate fizic.
Degradarea terenurilor este cauzată de utilizarea în exces a păşunilor (35%), defrişarea pădurilor
(30%) şi activitatea agrotehnică (27%).

2
 În ultimii 20-25 ani s-au intensificat şi extins toate tipurile şi formele de degradare a
solurilor, mai ales eroziunea de suprafaţă şi de adâncime. Suprafaţa solurilor erodate constituie 878
mii ha sau 35% din terenurile agricole. În funcţie de gradul de eroziune, aceste soluri au pierdut de
la 20% până la 60-70 % din fertilitatea lor iniţială. Cota terenurilor deteriorate sau distruse de
alunecări active, ravene etc. constituie 178 mii ha. Prejudiciile anuale directe şi indirecte în urma
proceselor erozionale se estimează la 2 miliarde 723 de milioane de lei. Pentru ameliorarea stării
actuale de calitate a fondului funciar, sporirea capacităţii de producţie a solului, considerăm
oportun:
Crearea Serviciului Pedologic de Stat abilitat cu dreptul de a elabora politici de stat în
gestionarea resurselor de sol; controla executarea Codului Funciar, legilor, reglementărilor tehnice,
hotărârilor Guvernului Republicii Moldova; supraveghea sistematic starea de calitate a învelişului
de sol şi capacitatea de producţie a solurilor; efectua monitoringul calităţii solurilor cu crearea bazei
de date, evidenţierea formelor de degradare şi zonelor vulnerabile, întocmirea prognozei şi
elaborarea recomandărilor; elabora şi implementa un sistem de măsuri fiscale şi economice pentru
încurajarea fermierilor în implementarea bunelor practici agricole prietenoase mediului; instrui
specialiştii, şcolariza fermierii, conştientiza şi informa populaţia; asigura ştiinţific lucrările de
îmbunătăţiri funciare, de utilizare raţională a fondului funciar şi de sporire a fertilităţii solurilor.
Consolidarea bazei experimentale a Staţiunilor Experimentale de Stat ale Institutului de
Pedologie, Agrochimie şi Protecţie a Solului „Nicolae Dimo” (conform Hotărârii Guvernului
Republicii Moldova nr. 469 din 11.07.1994 şi Legii nr. 668-XIII din 23.11.1995, art. 519) pentru
efectuarea cercetărilor fundamentale şi aplicative în domeniul Ştiinţei Solului, testarea-
demonstrarea celor mai eficiente practici prietenoase mediului în vederea utilizării raţionale,
conservării şi sporirii fertilităţii solurilor.
Realizarea Programului de conservare și sporire a fertilităţii solurilor pentru anii 2011–
2020, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 626 din 20 august 2011, în special
obiectivul 3: „Stoparea formelor active de degradare a învelişului de sol pe o suprafaţă de 877 mii
ha”. În acest sens vor fi extinse lucrări de îmbunătăţiri funciare pentru a minimaliza procesele de
eroziune de suprafaţă şi de adâncime, a stabiliza alunecările de teren și ravenele.
Elaborarea și implementarea unui sistem de subvenţionare a fermierilor în vederea combaterii
eroziunii solului pentru minimalizarea pierderilor de sol şi de nutrienţi, protecţia mediului ambiant
de poluare.

3
 1.1 Examinarea schemelor de organizare a teritoriului existente,
materialele pedologice, geologice și geobotanice.

În proiectele de organizare a teritoriului se soluționează problemele concrete ale

beneficiarilor funciari în anumite condiții naturale și economice.
Pentru elaborarea lucrărilor de laborator, studentul primește materialul grafic a unei unități
agricole, pentru care este necesar de elaborat proiectul de organizare antierozională a teritoriului.
După primirea sarcinii individuale, studentul selectează materialul cartografic, studiază proiectele
existente de organizare intragospodărească a teritoriului, materiale referitoare la folosirea
terenurilor, condițiile naturale ale lui, date statistice și de prognozare, care caracterizează starea
economică și perspectiva de dezvoltare a lor.
La selectarea planurilor și hărților trebuie de luat în considerație starea lor, anul editării; să
corespundă cerințelor pentru organizarea teritoriului. Pe plan trebuie să fie indicat relieful.
Se va studia materialul cartografic (de plan) și specificul teritoriului sub aspectul
fenomenului de eroziune a solurilor. Se vor analiza informațiile (datele) multianuale vizând factorii
de influență a eroziunii, condițiile hidrotehnice și hidrologice ale bazinului hidrografic (de recepție
a apei). În completarea examinărilor de organizare a teritoriului după necesitate se efectuează
cercetări suplimentare ca: pedologice, de eroziune a solului, starea drumurilor, gospodăria apelor,
geobotanice, măsuri ameliorative și silvice.
O atenție deosebită se acordă selectării materialului de organizare intragospodărească a
teritoriului, se studiază caracterul eroziunii hidrice a solurilor, se analizează materialele cercetărilor

a gradului de eroziune a solului, date despre vânturile predominante.

1.2 Studierea condițiilor climaterice, economice a unităților teritorial

administrative și sistematizarea materialelor.

Bază pentru elaborarea proiectului de organizare antierozională a solului, servește proiectul

de organizare intragospodărească a teritoriul și planul de dezvoltare pe perspectivă și a folosirii
terenurilor unității agricole.
Scara materialului cartografic pentru elaborarea proiectului de organizare antierozională a
teritoriului depinde de zona de amplasare a unității teritoriale, gradul de valorificare a terenurilor,
specializare, intensitatea folosirii resurselor funciare și alte condiții. Pentru organizarea teritoriului
unităților agricole de obicei se lucrează ci materialul cartografic la scara 1:10000.
La evaluarea ecologic – gospodărească a teritoriului unității agricole se studiază zona de
amplasare și condițiile ei agroclimaterice, care exercită o mare influență asupra componenței și
4
suprafețele folosințelor funciare, recolta culturilor cultivate, productivitatea folosințelor funciare,
gradul de afectare a lor de procesele de eroziune.
Se acumulează, studiază și analizează activitatea economică și gospodărească a unității
agricole, pentru ultimii 3 – 5 ani. Se analizează în primul rând direcția de producere, specializarea
intragospodărească, componența și ponderea ramurilor de producere, se examinează dotarea tehnică
și materială a gospodărie și posibilitățile ei financiare.
Se analizează nivelul de folosire a terenurilor agricole, se determină cauzele de bază a
recoltei joase și se propun măsuri de majorare a ei.
Studierea calităților de producere a folosințelor funciare și folosirea lor de facto, permit de a
hotărî problemele ce țin de transformarea terenurilor și îmbunătățirea lor, stabilirea tipurilor
folosințelor funciare, de asemenea și amenajarea internă a asolamentelor și folosințelor funciare
agricole argumentat.
Pentru întocmirea proiectului de organizare antierozională a teritoriului, este necesar de a
examina detaliat organizarea teritoriului care constă în elaborare următoarelor lucrări:
a) verificarea integrității și clarității hotarelor;
b) se examinează starea și folosirea de facto a terenurilor agricole;
c) identificarea sectoarelor de teren cu pantă mare;
d) studierea terenurilor supuse eroziunii, stabilirea gradului de erodare și elaborarea
propunerilor de protecție a lor;
e) identificarea rigolelor existente ca rezultat a eroziunii liniare, care necesită anumite
măsuri complexe;
f) identificarea necesității în reparații și reconstrucția fâșiilor forestiere.
Examinarea drumurilor constă în studierea stării drumurilor magistrale existente,
construcțiilor hidrotehnice aferente, starea calitativă a lor, se stabilește necesitatea în construcția
noilor drumuri și reparația celor existente și a construcțiilor hidrotehnice.
În procesul de evaluare ecologică și gospodărească a unității agricole de asemenea se
examinează și datele cadastrale, ce țin de suprafața totală a unității teritoriale, suprafața folosințelor
funciare și calitatea lor, completând tabelul 1.1.

5
 Tabelul 1.1 – Caracteristica fondului funciar

Nr.dr Tipul de folosințe Suprafața

Ha %
1 Arătură 1427,39 1
2 Plantații multianuale 460,35 2
Inclusiv: vie 27,36
Livadă 121,12
3 Pășuni 208,98 3
Total terenuri agricole 2245,2
4 Fondul silvic 83,21 4
5 Sub ape 2,65 5
6 Drumuri 8,35 6
7 Localitatea 112,23 7
8 Construcții 28,27 8
9 Alte terenuri 1,1 9
10 Alunecări de teren 24,75 10
Total 260,08

Sarcina de proiectare se elaborează de către specialiștii organizației de proiectare cu

participarea conducătorilor și specialiștilor dospodăriilor agricole în baza planurilor de dezvoltare
pe perspectivă a ei, și de asemeni a rezultatelor lucrărilor pregătitoare și de cercetare.
Sarcina de proiectare se examinează în instituția de proiectare și se întărește de către
comanda tor.

1.3 Elaborarea cartogramei pantelor

Terenurile agricole se caracterizează după elementele de relief: expoziție, pantă și lungimea

versantului, de care depinde intensitatea scurgerii apei de la topirea zăpezii, ploi și ploi torențiale, și
respectiv, acumularea umidității în sol, gradul predispoziției solului la eroziunea de suprafață și
liniară.
Pentru caracterizarea terenurilor agricole după panta versantului se stabilesc anumite
intervale în grade sau procente. Conform intervalelor după mărimea pantei, în dependență de
distanța dintre curbele de nivel, pe plan se conturează hotarele sectoarelor de teren cu diferită pantă
a versantului și se calculează suprafețele lor.

6
 Se va studia relieful şi gradul de fracționarea a teritoriului cu ravene, vâlcele (talveguri). Se
va analiza (în măsura posibilităților) tipurile şi starea ravenelor, rapiditatea de dezvoltare a lor.
În scopuri de folosire corectă a terenurilor cu soluri supuse eroziunii se elaborează
cartograma pantei pe versanți pentru arătură. Pentru scara 1: 10000 și echidistanța curbelor de nivel
de 5 m se recomandă de a delimita sectoare de teren conform următoarei clasificări expuse în
tabelul 1.2.

Tabelul 1.2 – Distanța dintre curbele de nivel pe plan pentru diferite pante ale versanților
Panta, grade Intervalelor unghiurilor de Semne convențional
înclinare
o până la 1º; 2,86 Galben
o de la 1º până la 3 º; 0,96 Galben intens
o de la 3 º până la 5 º; 0,58 Oranj
o de la 5 º până la 7 º; 0,36 Roz
o de la 7 º până la 10 º; 0,28 Roșu

Cartograma pantei versanților se întocmește pe o copie a planului evidenței grafice ce

dispune de curbe de nivel. Determinarea sectoarelor de teren cu intervale de mărime identică ale
pantei versantului se execută prin intermediul unei măsurători.
Limitele între sectoare cu diferite pante ale versantului se trasează cu tuș albastru, iar pe
sectoare cu o săgeată (un ac indicator) se indică direcția versantului și panta lui în grade.
Cu ajutorul palete sau a planimetrului, se calculează suprafețele după pante pentru fiecare
contur. Calculul suprafeței arăturii conform pantei este necesar de efectuat pe parcursul elaborării
lucrării de laborator Nr.2, în corespundere cu asolamentele proiectate.

1.4 Alcătuirea cartogramei categoriilor terenurilor cu risc de erodare

Învelișul de sol este o proprietate naturală a suprafeței terestre. Solurile se caracterizează

prin tipuri și subtipuri, roca mamă, componența mecanică, umiditatea, predispoziție de eroziune.
Cartograma categoriilor terenurilor cu risc de eroziune se elaborează în urma examinării
teritoriului. Pentru elaborare se vor lua în consideraţie toţi factorii ce influenţează eroziunea solului,
inclusiv panta, lungimea, forma şi expoziţia versanţilor, solurile şi compoziţia lor mecanică,
eroziunea şi stabilitatea antierozională a acestora.

7
 Pe cartograma pantelor versanţilor cu tuş roşu se trasează, de la cumpăna apelor până la
talveg, linii de scurgere a apei, amplasându-le perpendicular pe curbele de nivel. Numerotarea
acestor linii se execută cu cifre romane, iar punctele de control, ce se amplasează peste fiecare 100
metri pe linii, se numerotează cu cifre arabe de culoare verde. Să menţionăm căci punctele de
control se amplasează şi la intersecţia liniilor de scurgere cu hotarele (limitele) sectoarelor de
versant de diferită pantă.
Pentru estimarea calitativă a ansamblului de factori influenţi asupra proceselor erozionale se
efectuează calcule ale intensităţii potenţiale de spălare a solului, folosind condiţia prealabilă
teoretică ce determină spălarea solului (M), în funcţie de următorii factori:
M=h*n*m*λ*β*a (1.1)
în care - M – intensitatea spălării solului într-un an;
h – intensitatea ploilor, averselor, topirii zăpezii;
n – coeficientul ce ţine cont de tipul solului;
m – coeficientul ce ţine cont de compoziţia mecanică a solului;
λ – coeficientul ce ţine cont de gradul spălării solului;
β – coeficientul ce ţine cont de forma versantului;
a – coeficientul ce ţine cont de expoziţia versantului.
Calculele intensităţii de spălare a solului se efectuează pe liniile de scurgere, întrunindu-le în
tabelul 1.3 cu evidenţa factorilor sus menţionaţi.
Calculul spălării solului se efectuează peste fiecare 100 m şi în punctele intersecţiei liniei de
scurgere cu limitele sectoarelor de pantă respectivă. Lungimea liniei de scurgere se determină prin
mărimi în creştere de la cumpăna apelor, iar spălarea solului pentru versantul – etalon se determină
în baza tabelului etalon (Anexa – A).
Să menţionăm căci tabelul etalon este elaborat pentru sectoarele cu profil liniar al
versantului, pe expoziţie sudică şi cu cernoziom nespălat cu compoziţie mecanică de sol argilo-
nisipos. De aceea pentru determinarea spălării solului pe sectoare concrete se vor lua în consideraţie
coeficienţii de corecţie (Anexa – B).
Intensitatea spălării solului se calculează numai pe teren arabil fără vegetație, înscriind
calculele în tabelul 1.3.

8
 Tabelul 1.3 – Intensitatea spălării solului pe linia de scurgere
coeficientul

Lungimea liniei de scurgere

Numărul liniei de scurgere

Panta versantului în grade

Cantitatea de sol spălat

Cantitatea de sol spălat

Numărul punctelor de

Componenţa mecanică

Categoria de eroziune
Expoziţia versantului
Forma versantului
Gradul de erodare
Tipul de sol

într-un an
scurgere

(m)

I 1 100 1-3⁰ 4,8 1 - 1,05 - 0,9 4,536 I

2 130 1-3⁰ 5,25 1 - 1,05 - 0,9 4,96 I
3 200 1-3⁰ 6,3 1 - 1,05 - 0,9 5,95 II
4 300 3-5⁰ 7,50 1 - 1,1 - 0,9 7,425 II
5 400 1-3⁰ 8,40 1 - 1,05 - 0,9 7,938 II
6 500 3-5⁰ 21,80 1 - 1,1 - 0,9 21,58 III
7 540 3-5⁰ 22,68 1 - 1,1 - 0,9 22,45 III
8 600 3-5⁰ 24 1 - 1,1 - 0,9 23,76 III
II 1 60 1-3⁰ 4,8 1 - 1,05 - 0,95 4,788 I
2 100 1-3⁰ 4,8 1 - 1,05 - 0,95 4,788 I
3 180 1-3⁰ 6 1 - 1,05 - 0,95 5,985 II
4 200 1-3⁰ 6,3 1 - 1,05 - 0,95 6,284 II
5 250 1-3⁰ 6,90 1 - 1,05 - 0,95 6,88 II
III 1 60 ˂ 1⁰ 1,3 1 - 1,05 - 0,95 1,235 I
2 100 1-3⁰ 4,8 1 - 1,0 - 0,95 4,788 I
3 180 1-3⁰ 6 1 - 1,05 - 0,95 5,985 I
IV 1 50 5-7⁰ 17 1 - 1,05 - 0,95 18,57 III
2 100 5-7⁰ 17 1 - 1,15 - 0,95 18,57 III
3 200 5-7⁰ 23,6 1 - 1,15 - 0,95 25,78 III
4 260 5-7⁰ 26,66 1 - 1,15 - 0,95 29,126 III
V 1 50 5-7⁰ 17 1 - 1,15 - 0,95 18,57 III
2 100 5-7⁰ 17 1 - 1,15 - 0,95 18,57 III
3 200 5-7⁰ 23,6 1 - 1,15 - 0,95 25,78 III
4 300 5-7⁰ 28,7 1 - 1,15 - 0,95 31,35 IV

9
 Determinarea categoriilor de teren cu risc de eroziune se efectuează în conformitate cu
mărimea spălării solului pe liniile de scurgere de control (tabelul 1.3) şi folosind datele din Anexa
C. Utilizând datele obţinute (coloana 10, tabelul 1.3) se elaborează cartograma categoriilor
terenurilor cu risc de eroziune, se stabilesc limitele (hotarele) dintre aceste terenuri trasându-le cu
tuş roşu, se determină suprafeţele conform categoriilor.

1.5Analiza amplasării hotarelor folosințelor funciare

Estimarea amplasării hotarelor (limitelor) folosințelor funciare, a asolamentelor se

efectuează în conformitate cu coeficientul riscului de eroziune al segmentelor liniare ale hotarelor
şi se calculează după relația:
Kel = __ΣKh L__ , (1.2)
ΣL
în care Kel - coeficientul riscului de eroziune al segmentelor liniare ale hotarelor;
Kh – coeficientul de eroziune al amplasării segmentelor de hotar în raport cu curbele
de nivel;
L–lungimea hotarelor conform valorilor respective a coeficientului Kh.
Pentru calculul coeficientului Kel, se vor accepta valorile coeficienților riscului de eroziune
al amplasamentului segmentelor liniare a hotarelor (Anexa D).

10
 ORGANIZAREA TERITORIULUI ASOLAMENTELOR

2.1 Stabilirea componenţei asolamentelor cu elaborarea măsurilor

antierozionale

Pe terenurile supuse eroziunii, este necesar de preconizat un complex de măsuri

antierozionale îndreptate spre stoparea sau micșorarea proceselor de eroziune şi majorarea fertilității
solurilor erodate, totodată un rol deosebit în aceasta îl are organizarea antierozională a teritoriului,
în condiţiile căreia se asigură premise teritoriale necesare pentru proiectarea şi executarea măsurilor
antierozionale agrotehnice, silvo-ameliorative şi hidrotehnice.
Amenajarea teritoriului asolamentelor trebuie să asigure crearea condiţiilor teritoriale
optime pentru organizarea cultivării culturilor agricole, utilizarea eficientă a parcului de maşini şi
tractoare, prevenirea proceselor de eroziune a solului, recolte constante şi micşorarea cheltuielilor
anuale.
Amenajarea teritoriului asolamentelor include amplasarea solelor şi sectoarelor de lucru,
fâşiilor forestiere, brigăzilor de câmp şi surselor de apă. Parametrii cantitativi depind de zona
ecologică naturală.
O importanţă considerabilă în combaterea eroziunii solului o are sistemul de asolamente.
Organizarea sistemului de asolamente constă în stabilirea tipurilor de asolamente, a numărului lor şi
suprafeţe necesare.
Selectarea corectă a asolamentelor asigură metoda eficientă a lucrării solului pentru
protecţia solului de eroziune şi altor procese naturale nefavorabile, crearea condiţiilor teritoriale
pentru lucrul tehnicii agricole la cultivarea culturilor.
Stabilirea componenţei arăturii cu luarea în consideraţie a pantei versanţilor, gradul de
erodare a solului şi categoria terenurilor cu risc de erodare care ne permit de a stabili tipurile de
asolamente necesare pentru proiectare. Dimensiunile asolamentelor se stabilesc cu luarea în
consideraţie a dispersării arăturii.
Tipurile şi numărul asolamentelor se stabilesc în dependenţă de specializarea gospodăriei,
totodată pentru un anumit asolament trebuie de atribuit suficientă suprafaţă.
Amplasarea fâşiilor forestiere se efectuează în corespundere cu cerinţele Instrucţiunii de
proiectare şi creştere a fâşiilor forestiere pe terenurile agricole.
Măsurile silvice ameliorative se elaborează cu scopul asigurării protecţiei sigure şi eficiente
a solului de eroziune şi deflaţie, majorarea recoltei culturilor agricole, îmbunătăţirea stării ecologice
pe teritoriul examinat.
Din punct de vedere organizaţional – gospodăresc, fâşiile forestiere de protecţie trebuie să
ocupe acele locuri unde el sunt necesare, mai eficiente şi comode.
11
 În afară de panta şi lungimea versantului, tipul solului, distanţa dintre fâșii depinde şi de
caracterul scurgerilor de apă, gradului de erodare a vâlcelelor, modului de lucrare a solului,
cerinţelor de mecanizare a lucrărilor.
Capacitatea de reţinere a cursului de apă depinde şi de lăţimea fâşiilor forestiere, dar
totodată pentru micşorarea proceselor de retragere a terenurilor agricole sub fâşii forestiere, lăţimea
trebuie să fie minimă.
Fâşiile forestiere pe teren trebuie de amplasat conform unui anumit sistem cu diferită
construcţie şi destinaţie pentru crearea efectului ameliorativ.
După destinaţie fâşiile forestiere se divizează în: fâşii forestiere de protecţie a câmpurilor, de
regularizare a scurgerii, pe cumpăna apelor, pe talveguri şi de împădurire a malurilor ravenelor.
Fâşiile forestiere de regularizare a scurgerii de apă se proiectează pe pante mai mari de 1ᵒ ,
pe laturile lungi ale asolamentelor, după necesitate în interiorul lor. Distanţa dintre fâșiile forestiere
de regularizare a scurgerii nu trebuie să depăşească: pe cernoziomurile levigate şi obişnuite 400 m,
pe cele brune de pădure şi cernoziomurile carbonatice 300 m. Pe pante mai mari de 5ᵒ distanţa
dintre fâşii se micşorează până la 200m, pe solurile erodate mediu şi puternic până la 100 – 150 m,
indiferent de tipul de sol.
În condiţiile Moldovei pe arătură fâşiile forestiere de regulariyare a scurgerii se recomandă
să fie proiectate cu lăţimea de la 7,5 – 15 m.
Fâşiile forestiere se proiectează în corespundere cu alte elemente proiectate sau existente, şi
de asemeni măsurile agrotehnice, hidrotehnice şi organizatorico – gospodăreşti.
Proiectarea corectă şi coordonată a elementelor de amenajare a asolamentelor includ
amplasarea solelor şi a sectoarelor de lucru, a fâşiilor forestiere şi drumurilor de câmp. Hotarele
asolamentelor se concretizează în timpul proiectării elementelor enumerate, luând în consideraţie
faptul căci sectoarele trebuie să fie compacte după formă şi omogene după tip de sol.
Drumurile de câmp se proiectează pentru asigurarea coordonată a legăturii dintre masivele
asolamentelor, sectoarelor prelucrate separat, drumurilor magistrale şi intergospodăreşti. După
conţinut, destinaţie, lăţime şi condiţii de proiectare drumurile de cîmp se divizează în drumuri de
bază şi secundare. Cele de bază deservesc masivele asolamentelor şi se proiectează pe hotarul
solelor, cele secundare deservesc unu – două câmpuri şi se proiectează pe hotarul lor sau a
sectoarelor de lucru. Mai comode şi sigure din punct de vedere a eroziunii solului va fi amplasarea
drumurilor pe cumpăna de ape, talveguri şi perpendicular pantei, ele trebuie să fie liniare cu lăţimea
de 5 – 6 m pentru drumurile principale şi cele secundare de 3 – 4 m.
Solele şi sectoarele lucrate separat se formează pe suprafaţa asolamentului cu luarea în
consideraţie a structurii solului, expoziţiei versantului, condiţiilor de relief, activitatea eroziunii,
utilizând datele tabelului 2.1.
12
 Numărul şi dimensiunile solelor asolamentelor se stabileşte în corespundere cu
recomandările zonale, schemelor de alternare a culturilor, numărului şi dimensiunilor sectoarelor
de arătură, caracteristicile învelişului pedologic, condiţiilor de umiditate.
Pentru diferite zone climaterice naturale se stabilesc suprafeţe optime ale câmpurilor în
dependenţă de condiţiile concrete.
La proiectarea solelor trebuie de luat în consideraţie forma şi configuraţia solei, posibilitatea
amplasării ei pe versant. Lăţimea solei se stabileşte în dependenţă de suprafaţa ei, raportul
recomandat al laturii de 1: 2 – 1:4, dar în condiţii de relief accidentat aceste dimensiuni depind de
dezmembrarea teritoriului şi direcţia de lucrare a solului. Explicaţia suprafeţelor asolamentelor
proiectate este redată în tabelul 2.1

De la componenţa la zi la cea proiectată a suprafeţelor folosinţelor funciare se trece pe calea

transformării terenurilor dintr-o folosinţă în alta luând în consideraţie şi suprafaţa obiectelor
proiectate ale organizării teritoriului. Rezultatele transformării se indică sub formă de explicaţie de
proiect cu includerea schimbărilor ulterioare după efectuarea transformărilor.
În calitate de document se întocmeşte tabelul 2.4, iar sectoarele supuse transformării se
delimitează pe plan cu culoare roşie.
Să menţionăm că suprafaţa totală a unităţii agricole de până la proiectare şi după transformare
trebuie să rămână fără modificări.

13
 2.2 Proiectul organizării teritoriului asolamentelor

Scopul principal al organizării folosinţelor funciare şi asolamentelor este de a folosi eficient

pământul şi respectarea cerinţelor ecologice.
În complexul de măsurilor de combatere a eroziunii solurilor un rol deosebit îi aparţine
punerii în aplicare şi valorificării sistemului de asolamente raţionale.
În funcţie de pantele terenurilor şi de gradul spălării solurilor pe pământul arabil se plasează
diverse tipuri de asolament cu diferit conţinut de culturi prăşitoare, culturi semănate compact şi
ierburi, cu condiţia că toate aceste culturi trebuie să asigure protecția de eroziune a solurilor.
Numărul şi componenţa culturilor în asolamente depind de calitatea şi gradul de
omogenitate a pământului arabil, de densitatea amplasării culturilor şi de alte condiţii.
Drept bază de proiectare a asolamentelor serveşte harta categoriilor de terenuri cu risc de
eroziune, pe care sunt separate masivele arabile omogene, conform caracterului de manifestare a
proceselor de eroziune.
Pe versanţii cu panta de până la 2º şi pe terenurile categoriilor I şi II de eroziune se
proiectează asolamentele de câmp ce conţin culturi prăşitoare, versanţii cu pantă până la 3º şi
terenurile categoriei II şi parţial III de eroziune se prevăd pentru asolamente de câmp cu includerea
în ele şi a culturilor semănate compact; pe versanţii cu panta între 3 - 5º şi pe terenuri de categoria
III se recomandă proiectarea asolamentelor furajere, iar pe versanţii cu pantă de până la 8º, unde
predomină terenuri de categoriile III şi IV se vor proiecta asolamente speciale de protecție a
solurilor.
Analizând rezultatele primite după coeficientul pericolului de eroziune pentru fiecare
asolament și pentru întreg proiect, comparăm rezultatele primite cu normativul care este în limita
de 0,35 – 0,40, studentul ia decizia ulterioară în privința asolamentelor.
Reieșind din sistemul proiectat de asolamente, se determină dimensiunile suprafeţelor
culturilor şi schema succesiunii (rotaţiei) acestora în asolamente.

2.3 Argumentarea ecologică şi economică a proiectelor

Aplicarea amplasării diferențiate a culturilor agricole contribuie diminuării riscului de

eroziune la cultivarea acestora.
Eficacitatea antierozională a asolamentelor se determină în dependenţă de spălarea anuală
posibilă a solului.
În acest scop se calculează coeficientul riscului de eroziune pe asolamente în funcţie de
componenţa culturilor şi de relief, folosind formula:
14
 Krr = Krc * imp , (2.1)
6
în care Krr – coeficientul riscului de eroziune în funcţie de relief;
Krc – coeficientul riscului de eroziune al culturilor agricole;
imp - panta medie ponderată a versantului în asolament, grade.
Pentru calcule se folosesc datele din tabelul 2,5 și panta medie ponderată pe asolamente
conform tabelului 2.8, iar rezultatele obţinute se înscriu în tabelul 2.9.
Calculul valorii spălării solului pe asolamente pe diverse categorii de teren cu risc de
eroziune în perioada de primăvară şi de vară se calculează după formula:
Mc = MxKci , ( 2.2)
în care Mc – spălarea solului (t/ha) de pe diferite categorii ale terenurilor cu risc de eroziune,
ocupate de culturi agricole, în urma scurgerilor de apă provenită din topirea
zăpezii sau din averse;
M – spălarea solului (t/ha) de pe diferite categorii ale terenurilor cu risc de
eroziune, libere de culturi agricole (arătură de toamnă), în urma scurgerilor de apă
provenită din topirea zăpezii sau din averse;
Kci – coeficientul riscului de eroziune al culturilor agricole ţinând cont de panta
medie ponderată a versantului.
În baza calculelor se completează tabelul 2.9 ţinând cont că în perioada de primăvară
solurile sunt protejate antierozional în urma topirii zăpezii numai de culturile cerealiere de toamnă
şi de ierburile multianuale, iar spălarea solurilor de pe terenurile menite pentru alte culturi va fi
identică celei de pe arătura de toamnă.
Protecţia antierozională în urma averselor se manifestă de toate culturile agricole.
Folosind datele tabelului 2.9 și 2.1 se calculează valoarea medie ponderată de sol spălat cu
formula:
Mcmp=Mc1 F1 + Mc2 F2 + … +McnFn (2.3)
100
în care Mcmp – valoarea medie ponderată a spălării solului sub aspectul culturilor agricole,
t/ha;
Mc1, Mc2, Mcn – intensitatea de spălare a solurilor pe diferite categorii de terenuri
cu risc de eroziune, %.
F1, F2, Fn - suprafeţele diferitor categorii de terenuri cu risc de eroziune, %.
Valoarea medie ponderată a spălării solurilor se calculează pentru fiecare cultură şi pentru
toată suprafaţa asolamentului, în t/ha.
Rezultatele calculelor se întrunesc în tabelul 2.10.
15
 Drept argumentare economică a proiectului organizării antierozionale a teritoriului, se
subînțelege selectarea variantei optime a hotărârilor de proiect.
Pe lângă organizarea asolamentelor în rând cu sarcina de protecție antierozională a solului,
este necesar de hotărât întrebarea ce ține de eficiența economică a terenurilor.
Calculele de argumentare economică a asolamentelor proiectate se vor efectua pentru două
variante reieşind din pierderile producţiei agricole.
Cultivarea culturilor agricole pe terenuri cu soluri erodate condiţionează o diminuare
esenţială a recoltelor, însă amplasarea diferenţiată a culturilor în aşa condiţii contribuie obţinerii
unui anumit efect economic, care poate fi calculat cu următoarea relaţie:

Rmp = R1F1 + R2F2 + … + RnFn (2.4)

100
în care Rmp - recolta medie ponderată pentru fiecare cultură, %;
R1, R2, Rn – recolta fiecărei culturi în funcţie de gradul de spălare a solului,
exprimată în % din recolta obținută pe soluri nespălate;
F1, F2, Fn – suprafeţele cu soluri erodate conform gradului de spălare, ocupate de
cultura respectivă, %.
Luând în considerație gradul de erodare a solului după asolamente, se iau datele din tabelul
2.1 și anexele G, H, I și se calculează pierderile de producție corespunzător asolamentelor
proiectate, iar rezultatul obținut se indică în tabelul 2.11.
Argumentarea economică a proiectului organizării antierozionale a teritoriului după
schimbările cantitative și calitative, se ating întrebările ce țin de transformarea folosințelor funciare,
schimbarea stării lor calitative.
Drept bază de determinare a eficienţei asolamentelor proiectate, în cazul dat, sunt spălarea
solului, pierderile de producţie agricolă şi cheltuielile de restabilire (regenerare) a elementelor
nutritive ale solului. Eficienţa economică a asolamentelor proiectate se efectuează conform
sistemului de indicatori acceptat în tabelul 2.12.

16
 Tabelul 2.2 – Calculul potenţialului anual de spălare a solului, pentru diferite culturi agricole şi categorii de eroziune
Asolamente şi Coeficientul de Intensitatea spălării solului pe diferite categorii de eroziune
componenţa culturilor eroziune a culturilor I II III IV
agricole agricole K

Cu evidenţa pantei
După tehnologii

Ploile torenţiale

Ploile torenţiale

Ploile torenţiale

Ploile torenţiale
Topirea zăpezii

Topirea zăpezii

Topirea zăpezii
Topirea zăpezii
obişnuite, Kc

medii, Kci
Ogor negru Eroziunea 1.75 2.60 3.87 5.85 11.77 17.82 13.55 20.39
1.Grîu de toamnă 0,2 0,18 0,51 0,34 1,07 0,71 3,20 2,13 5,36 3,57
2. Ovăz 0,42 0,37 1,05 0,70 2,19 1,46 6,58 4,38 11,01 7,34
3.Grîu furajer 0,2 0,18 0,51 0,34 1,07 0,71 3,20 2,13 5,36 3,57
4.Orz de toamnă 0,2 0,18 0,51 0,34 1,07 0,71 3,20 2,13 5,36 3,57

17
 Tabelul 2.3 – Calculul mărimii medii a potenţialului de spălare a solului pentru diferite categorii de eroziune
Asolamentele şi Suprafaţa, Intensitatea spălării solului pe diferite Suprafaţa arăturii pe diferite categorii de Cantitatea de sol
componenţa ha categorii de eroziune, t/ha în an eroziune, % spălat
culturilor I II III IV V I II III IV V Mărimea Totală
agricole medie, , tone
t/ha (Mc)
1.Grîu de toamnă 45,48 0,85 1,77 5,33 8,93
2.Ovăz 45,11 1,75 3,65 10,96 18,35
3.Grîu furajer 52,3 0,85 1,77 5,33 8,93
4.Orz de toamnă 48,47 0,85 1,77 5,33 8,93
Total 191.36

18
 Tabelul 2.4 – Pierderi de producţie pe asolamente în dependenţă de gradul de erodare a solului
Asolamentul şi Recolta % faţă de Suprafaţa în dependenţă de Recolta medie Pierderea

Recolta planificată q/ha

Preţul de livrare, 1q lei

Pierderi totale , mii lei

componenţa recolta pe solurile gradul de erodare, % recoltei
Suprafa ţa, ha

culturilor agricole nespălate

% q/ha q lei

Puternic spălat
Puternic spălat
Mediu spălat

Mediu spălat
Slab spălat

Slab spălat
Ne spălat
Grîu de toamnă 45,48 36 90 60 40 51,63 18,59 17,41 5223,96
Ovăz 45,11 30 85 55 40 49,40 14,82 15,18 7589,48
Grîu furajer 52,3 36/24,12 90 60 40 51,63 12,45 11,67 2916,17
Orz de toamnă 48,47 32 85 55 40 49,40 15,81 16,19 8095,44
Total 191.36 23825.05

19
 Tema: AMENAJAREA TERITORIULUI ASOLAMENTELOR

3.1 Argumentarea amenajării teritoriului asolamentelor

Amenajarea teritoriului asolamentelor trebuie să urmărească scopul principal ce constă în

prevenirea la maximum a scurgerii apei şi spălării solului. Problema majoră a amenajării constă în
crearea unor condiţii teritoriale, care să contribuie stopării fenomenelor de eroziune pe terenurile
arabile şi cele adiacente, reţinerii scurgerilor superficiale, aplicării eficiente a diverselor lucrări
antierozionale, folosirii raţionale a tehnicii.
Ținând cont de influenţa diferitor factori naturali asupra procesului de producţie se
realizează organizarea interioară a solelor pe teren, care constă în proiectarea sectoarelor
agrotehnice omogene de lucru.
Din punct de vedere agrotehnic și de combatere a eroziunii solului, nu toate direcțiile
posibile de mișcare a tehnicii agricole sunt acceptabile (accesibile).
Argumentarea antierozională a proiectului se efectuează cu folosirea unui şir de indicatori
tehnici, către care se referă şi amplasamentul solelor şi sectoarelor de lucru în raport cu relieful.
Amenajarea teritoriului asolamentelor se realizează în coordonare cu următoarele condiţii:
a) laturile lungi ale solelor se vor amplasa cu evidenţa strictă a reliefului terenului.
Abaterea admisibilă de la direcţia curbelor de nivel v-a constitui nu mai mult de 1,5 – 2
º;
b) laturile scurte ale solelor se vor amplasa perpendicular curbelor de nivel, admiţându-se o
abatere sub unghi de până la 20º;
c) panta de lucru nu v-a depăşi 1,5º;
d) lăţimea solelor şi sectoarelor de lucru se va stabili cu evidenţa lungimii admisibile a
liniei de scurgere, care depinde de panta versantului şi tipul de sol.
Solele asolamentului trebuie amplasate în corespundere cu condițiile concrete de relief,
pentru a asigura utilizarea corectă a agrotehnicii antierozionale.
Indicatorul de bază a corectitudinii amplasării solelor după relief poate fi – panta medie a
terenului și panta medie de lucru în direcția lucrării solului. Panta medie de lucru se compară cu
panta medie a terenului pentru a determina gradul de micșorare a ei. Mărimea pantei de lucru în
direcția prelucrării solului pe sectoarele proiectate trebuie să fie minimă.
În condițiile reliefului uniform, panta medie de lucru poate fi determinată cu relația:
( H 2−H 1 )∗100
Iluc= (3.1)
L∗1,75
în care H2 și H1 sunt cotele a două puncte alese pe o dreaptă în direcția prelucrării solului, m;
L – distanța dintre aceste două puncte, m.
20
 Pe sectoarele cu relief fragmentat panta de lucru se determină prin metoda profesorului G.
V. Ceșihin cu paleta. Această palete reprezintă o bucată de hârtie străvezie cu liniile paralel cu
direcția lucrării solului. Prima și ultima linie trebuie amplasate la distanțe egale de la hotarele solei.
Panta medie de lucru în acest caz se determină cu relația:
A∗h∗100
Iluc= (3.2)
Σ D∗1,75
în care A – este suma proiecțiilor orizontale a segmentelor între curbele de nivel pe liniile
paletei;
h – echidistanța curbelor de nivel, m;
𝝨D – suma lungimilor liniilor paletei din perimetrul sole, m.
Panta medie a terenului se determină cu relația:
C∗H∗100
Iter= (3.3)
S∗1,75
în care C este lungimea sumară a curbelor de nivel din perimetrul solei, m;
h – echidistanța curbelor de nivel, m;
S – suprafața solei, metri pătrați.
Pentru argumentarea corectitudinii proiectării solelor şi sectoarelor de lucru în raport cu
relieful se întocmeşte tabelul 3.1.

Tabelul 3.1 – Caracteristica amplasării solelor şi sectoarelor de lucru în raport cu relieful

Parametri
Numărul sectoarelor de lucru

Panta medie a terenului,

Lungimea maximă a liniei de

Lungimea de lucru, m
sectoarelor de lucru,

Lăţimea de lucru, m
Suprafaţa solelor şi

scurgere , pe sector, m
Panta medie de lucru,

Direcţia de prelucrare
Numărul solei

Expoziţia

grade

grade
ha

1 92,18 estică 1⁰-3⁰ 1800 420

2 77,38 vestică 5⁰-7⁰ 2000 360
3 73,03 vestică 5⁰-7⁰ 2500 380

4 81,13 vestică 5⁰-7⁰ 1870 400

5 1 44,72 Sud- 5⁰-7⁰ 430 7500
vestică
2 31,5 estică 1⁰-3⁰ 1200 550

21
 Informația tabelului 3.1 se foloseşte pentru argumentarea proiectului elaborat.
Pe plan cu semne (Anexa J) se indică direcţia de prelucrare a solului cu echipamente de
maşini şi tractoare. Se stabilesc limitele în interiorul solei sau sectorului de lucru, care impun
necesitate schimbării direcţiei unor lucrări sau totalității prelucrării solului.
Solele şi sectoarele de lucru în zonele eroziunii hidrologice a solurilor se recomandă să fie
proiectate de diferite configuraţii, dar cu condiţia asigurării direcţiei corecte de prelucrare a
câmpurilor şi folosirii înalt efective a echipamentelor de maşini şi tractoare. Aceste condiţii se vor
realiza prin proiectarea solelor şi sectoarelor de lucru de o formă convenabilă şi lungime suficientă.
Se recomandă a proiecta solele în formă de dreptunghi corect sau de trapez dreptunghiular
cu laturile lungi paralele. În unele cazuri solele cu relief complicat pot avea şi formă geometrică
neregulată.
La proiectarea solelor din câteva sectoare de lucru se tinde către amplasarea lor cât mai
apropiată unul de altul, asigurarea lor cu reţea de drumuri practicabile, evitarea între ele a unor
obstacole naturale greu practicabile.
Pentru argumentarea proiectului de amplasare a solelor şi sectoarelor de lucru în contextul
compactității, parametrilor şi configuraţiei se completează tabelul 3.3.
Estimarea configuraţiei e mai convenabil de efectuat cu indicatorul unic – lungimea
convenţională de lucru. Pentru dreptunghiuri această lungime se calculează prin raportarea
suprafeţei solei la lăţimea solei, ce se determină folosind scara planului.
Pentru sole cu configuraţia complicată lăţimea convenţională se calculează cu formula:
B = 3H + c + d , (3.4)
5
în care B – lăţimea convenţională, m;
H – înălţimea maximă, m;
C şi d – lungimea laturilor oblice ale figurii, m.
Pentru configuraţia triunghiulară a solei formula (3.1) obţine următoarea interpretaţiune:
B=H+ c+d, (3.5)
3
în care semnificaţiile sunt aceleaşi.
Lungimea convenţională de lucru se calculează cu formula:
Ll = S , (3.6)
B
în care Ll - lungimea convențională de lucru, m;
S– suprafața solei (sectorului de lucru), m2;
B – lățimea convențională, m.
22
 Lățimea solelor și a sectoarelor de lucru se stabilesc cu luarea în considerație a lungimii
admisibile a liniei de scurgere, care depinde de panta versantului și tipul de sol. Pentru
argumentarea proiectului amplasării solelor și sectoarelor de lucru din punct de vedere a
compactității lor, a parametrilor și configurației se completează tabelul 3.2.
Tabelul 3.2– Caracteristica sectoarelor de lucru după compactitate, dimensiune şi configuraţie

de

Lungimea de lucru
convenţională,, m
Lăţimea de lucru
convenţională,
Numărul solei

sectoarelor de
Suprafaţa

lucru, ha
Configuraţia Distanţa dintre
sectoarelor de sectoarele de
sectoarelor

m
Numărul

lucru lucru, km
lucru

1 92,18 dreptunghi
2 77,38 trapez
3 73,03 dreptunghi
4 81,13 trapez
5 1 44,72 dreptunghi 0.000165
2 31,5 triunghi

Egalitatea solelor asolamentului este unul din indicatorii de bază, utilizați pentru amplasarea
pe teritoriul asolamentului a structurii suprafețelor însămânțate. Egalitatea solelor asigură
stabilitatea semănăturilor, volume egale de producție agricolă la diferiți ani de rotație a culturilor în
asolament precum și pentru a ușura calculul necesarului forței de muncă, îngrășăminte, organizarea
evidenței și controlului lucrărilor.
În condițiile fenomenelor de eroziune la proiectarea solelor se admite o abatere de la
suprafaţa medie a solelor de 5% în asolamentele de câmp; 5 – 10% pentru asolamentele furajere şi
10 – 15% pentru asolamentele de protecție a solelor. Estimarea egalității solelor se efectuează
conform datelor indicate în tabelul 3.3.
Tabelul 3.3 – Caracteristica egalităţii solelor
Asolamentul şi Numărul Suprafaţa Diferenţa de la mărimea medie
suprafaţa medie a solei solei, ha ha %
solei, ha
+ — + —
1 92,18 12,18 15,22
2 77,38 2,62 3,27
80 3 73,03 6,97 8,71
4 81,23 1,23 1,53
5 76,22 3,78 4,72
TOTAL 400,04

23
 3.2 Elaborarea măsurilor agrotehnice antierozionale

Practica de combatere a eroziunii solului confirmă căci, din tor complexul de măsuri
antierozionale un efect considerabil ne pot da măsurile agrotehnice, dacă ele sunt întărite de sole
concrete ale asolamentelor și culturi agricole.
Condițiile teritoriale necesare, pentru aplicarea eficientă a lor, se creează în timpul
amenajăriiteritoriului asolamentelor, când se proiectează solele și sectoarele de lucru.
Omogenitatea solelor şi sectoarelor de lucru, conform manifestării proceselor erozionale,
amplasarea lor pe terenurile unei sau ale două categorii adiacente sunt condiţii necesare pentru
aplicarea unicului ansamblu de măsuri antierozionale agrotehnice, ceea ce contribuie diminuării
cheltuielilor la realizarea acestora.
În dependență de panta terenului și a culturii cultivate, pentru fiecare solă și sector de lucru,
se alcătuiește schema de deplasare a tehnicii agricole în timpul prelucrării de bază a solului,
semănat, îngrijire a plantelor și realizarea măsurilor agrotehnice.
Sectoarele de lucru se delimitează în acele cazuri când este imposibil de aplicat pe tot
câmpul tehnologia identică de cultivare a culturilor agricole, sau câmpul este amplasat pe diferite
părți ale versantului, expoziții și diferite categorii de erodare a terenurilor, sau dacă pe anumite
sectoare este necesar de efectuat măsuri agrotehnice suplimentare. În toate aceste cazuri lucrarea
fiecărui sector se efectuează separat.

24
 CONCLUZII
Proiectarea antierozională a teritoriului în satul Cruglic, din raionul Criuleni are scop
organizarea corectă şi raţională a utilizării fondului funciar din localitate.
S-a început cu am trasrea liniile de scurgere, de la cumpăna apelor spre talvig, după care am
calculat cantitatea de sol spălat în decurs de un an pentru fiecare linie de scurgere şi am determinat
categoriile de eroziune. Avînd categoriile de eroziune am elaborat harta terenurilor cu risc de
erodare, care a servit drept bază pentru proiectarea sistemului de asolamente.
Analizînd situația, în proiectul antierozional de organizare a teritoriului au fost studiate două
variante de combatere a eroziunii solului, luînd în consideraţie cerinţele de proiectare, condiţiile
naturale ale comunei şi prevenirea eroziunii solului. Fiecare din variantă avea scopul de stopare a
proceselor de eroziune cu ajutorul întregului complex de măsuri antierozionale, care includ măsuri
agrotehnice, măsuri silvice, măsuri cu ajutorul construcţiilor hidrotehnice şi măsuri de organizare a
teritoriilor.
Amenajarea antierozională a teritoriului asolamentelor s-a efectuat cu luarea în consideraţie
a cerinţelor de proiectare a solelor şi sectoarelor de lucru, proiectarea complexului de măsuri
antierozionale pentru fiecare solă şi sector în parte luînd în consideraţie categoria de erodare la care
se referă şi panta terenului. Se ştie că culturile semănate des şi mai ales plantele perene şi culturile
semănate toamna au un coeficient mic de eroziune. Analizînd acesti factori, am ajuns la concluzia
că varianta a doua este mai eficient ca prima variantă. Pentru aceasta, ca să demonstrăm
presupunerea noastră, a fost efectuată o analiză comparativă de acţiune a asolamentelor din ambele
variante asupra solurilor.
În urma lucrului efectuat am confirmat presupunerea noastră şi am demonstrat că
organizarea antierozională a teritoriului poate fi atinsă cu un efect economic destul de mare cu
ajutorul încadrării sistemului de asolamente.
Proiectul a fost realizat cu scopul de a invata corect ecest tip de proiectare pentru ca pe
viitor, noi ca viitori specialiști sa elaboram cit mai multe asatfel de proiecte pentru a solutiona
problema actuală și foarte grava de eroziune a solului, deoare este o problema ce progreseaza în
timp și aduce daune majore.

25
 BIBLIOGRAFIE

1. Hotărîre Guvernului Nr. 636 din 26.05.2003 despre aprobarea “Programului de

valorificare a terenurilor noi şi de sporire a fertilităţii solurilor”
2.Вервейко А., Землеустройство с основами геодезии, Москва: Недра, 1988 -254 с.
3. Волков С., Землеустройство. Т.2. Землеустроительное проектирование.
Внутрихозяйственное землеустройство.- М.: Колос, 2001.-648с.
4. Волков С., Землеустройство. Т.3. Землеустроительное проектирование.
Межхозяйственное землеустройство.- М.: Колос, 2002.-384 с.
5. Волков С., Землеустройство. Т.9. Землеустроительное проектирование.
Региональное землеустройство. -М.: Колос, 2009. -707 с.
6. Гедельман М., Землеустроительное проектирование. – Москва: Агропромиздат,
1986-528с.
7. Заславский М., Эрозиоведение и основы противоэрозионного земледелия.- М.:
Высшая школа, 1987.-512 с.
8. Заславский М., Руководство по борьбе с эрозией почв.- Кишинев, Картя
Молдовеняскэ, 1970.-320 с.
9. Казимир П., Противоэрозионная организация территории. Учебное пособие. Лвов,
1988г.
10. Созонов И., Филипенко М., Система мероприятии против эрозии почв. – Киев:
Высшая школа, 1984 - 250 с.
11. Федотов В., Ливневая эрозия почв и лесомелиоративные меры борьбы с ней в
Молдавии.- Кишинев, Штиинца, 1980-133с.
12. Eroziunea solului. Esenţă, consecinţe, minimalizare şi stabilizarea procesului: red.
responsabil . Dan Nour., Chişinău: Pontos, 2004- 473 с.

26