Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
• 2. Cum s-ar putea explica, prin prisma influenţei celor trei factori ai dezvoltării
psihice, alegerile profesionale ale copiilor care urmează linia profesională a
părinţilor ?
Între factorii şi condiţiile care intervin, trei sunt consideraţi fundamentali, în sensul că lipsa
lor ar face imposibilă sau ar compromite dezvoltarea psihică. Aceştia sunt: ereditatea, mediul,
educaţia.
Ereditatea este un factori necesar pentru dezvoltarea psihică pentru că ea asigură baza
organică a fiecărui fenomen sufletesc.
Ereditatea este un factor potenţial şi polivalent, adică fără intervenţia celorlalţi doi factori
fundamentali, potenţialul ereditar nu se transformă în componente ale vieţii psihice. Este
polivalent pentru că pe aceleaşi premise ereditare se pot forma componente diferite ale vieţii
psihice în funcţie de felul în care au acţionat mediul şi educaţia. De exemplu, pe baza aceleiaşi
activităţi cerebrale fine, din lobul temporal, se pot forma şi aptitudini muzicale dar şi pentru
limbi străine.
Aportul eredităţii nu este acelaşi pentru orice vârstă sau pentru orice componentă psihică.
Ereditatea acţionează mai puternic la vârstele timpurii, în cazul formării unor procese şi funcţii
psihice mai apropiate de ale animalelor, aşa cum sunt cele senzoriale, perceptive, motrice,
contribuie mai mult la dezvoltarea unor componente ale personalităţii cum ar fi temperamentul şi
aptitudinile.
Ereditatea nu este suficientă pentru dezvoltarea psihică pentru că ea nu se transformă automat
în componente ale vieţii psihice umane. De exemplu, copiii crescuţi de animale şi-au format
comportamente ca ale fiinţelor cu care au vieţuit şi astfel ereditatea a fost modificată în
manifestările ei, de mediul în care au crescut În acord cu nivelul general de dezvoltare al
ştiinţelor, din acest moment este corect să se considere că „ereditatea asigură premisele vieţii
psihice”.
Condiţiile de mediu sunt foarte variate şi acţionează asupra tuturor dimensiunilor fiinţei
umane. Condiţiile geografice şi, în deosebi, cele climatice influenţează metabolismul şi alte
funcţii ale organismului. Regimul climatic are importanţă pentru dezvoltarea fizică generală şi
pentru activitatea creierului şi în ultimă instanţă pentru evoluţia psihică.
Primul mediu care exercită astfel de influenţe este mediul familial.
Pentru cei mai mulţi copii între zero şi trei ani, mediul familial este cel ce le stimulează şi
asigură dezvoltarea psihică. Pentru o parte dintre copiii între un an şi trei ani poate să intervină şi
mediul creşei. Mai departe, intră în acţiune mediul grădiniţei, şcoala primară, cea gimnazială,
liceală, postliceală, universitară, postuniversitară. În timpul anilor de şcoală se adaugă şi mediul
reprezentat de grupul informal alcătuit din prieteni şi cunoştinţe. Dincolo de anii şcolii începe să
acţioneze mediul locului de muncă. Apoi comunitatea rurală sau urbană, zona ţării şi a
continentului unde se desfăşoară viaţa fiecăruia. De cele mai multe ori, între influenţele
exercitate de aceste medii sunt relaţii de convergenţă şi acest fapt susţine favorabil dezvoltarea
psihică. Dar pot fi şi relaţii divergente şi, în acest caz, dezvoltarea poate întârzia şi poate fi mai
dificilă.
Mediul este primul mare „transformator” care acţionează asupra fondului ereditar al
fiecăruia, îl activează şi îl face să contribuie la dezvoltarea psihică.
Mediul este un factor necesar, dar nu suficient pentru dezvoltarea deplină a fiinţei umane.
Cei trei factori fundamentali la care ne-am referit nu acţionează haotic, ci ei trebuie să se
manifeste în conformitate cu o lege foarte importantă a dezvoltării psihice. Aceasta se numeşte
„legea concordanţei optime a acţiunii factorilor fundamentali ai dezvoltării psihice”.
• 3.Realizeaza un referat despre diferentele dintre copiii aborigeni din Australia care
rezolvă mai târziu problemele de conservare decât copiii occidentali.
MODEL 1:
FIȘĂ PSIHOPEDAGOGICĂ
I.DATE PERSONALE:
Nume prenume
elev:________________________________________________________________
Data nașterii:____________________________________
Clasa/Grupa:_______________________ Unitatea de
învățământ:______________________________________________________________
Domiciliul:
_________________________________________________________________________
II. DATE FAMILIALE:
1. Date despre părinți/reprezentantul legal:
Tatăl (numele și prenumele):_______________________________________ vârsta:
__________ ocupaţia _________________________________ locul de muncă:
_________________________
Mama (numele și prenumele): _______________________________________ vârsta:
__________ ocupaţia _________________________________ locul de muncă:
_________________________
MODEL 2:
FIŞĂ DE CARACTERIZARE PSIHOPEDAGOGICĂ A ELEVULUI
3. Memoria:
Nivelul de inteligenţă
Inteligenţă bună
Inteligenţă medie
Inteligenţă scăzută
Inteligenţă sub medie
4. Imaginaţia:
· săracă;
· bogată;
· reproductivă;
· reproductiv-creatoare;
· pentru activităţi tehnice;
· pentru activităţi artistice.
5. Limbajul:
Vocabular bogat;
Exprimare frumoasă şi corectă
Exprimare uşoară şi corectă
Vocabular redus;
Exprimare greoaie;
Vocabular foarte sărac;
Exprimare incorectă
6. Stilul de muncă:
a) Cum lucrează
o sistematic, ritmic, organizat;
o inegal, cu fluctuaţii, în salturi;
o neglijent, copiază temele de la alţii, aşteaptă să i le facă părinţii;
o mari lacune în cunoştinţe, rămâneri în urmă la învăţătură şi alte activităţi;
o alte meţiuni;
b) Sârguinţa
Foarte sârguincios
De obicei sârguincios
Puţin sârguincios
Nesârguincios
c) Autonomie, creativitate
o inventiv, cu manifestări de creativitate;
o manifestă uneori iniţiativă, independenţă;
o se conformează de regulă modelului, procedează rutinant;
o nesigur, dependent, fără iniţiativă;
o alte caracteristici;
B. Conduita elevului la lecţii şi în clasă
1. Conduita la lecţie
o atent, participă activ cu interes;
o atenţia şi interesul inegale, fluctuante;
o de obicei pasiv, aşteaptă să fie solicitat; prezent numai fizic, cu frecvente distrageri;
2. Purtarea în general
o exemplară, ireproşabilă;
o corectă, cuviincioasă, bună;
o cu abateri comportamentale relativ frecvente, dar nu grave;
o abateri comportamentale grave, devianţă;
C. Conduita în grup, integrarea socială a elevului
1. Participă la viaţa de grup
o mai mult retras, rezervat, izolat, puţin comunicativ;
o participă la activitatea de gruip numai dacă este solicitat;
o este în contact cu grupul, se integrează, dar preferă sarcinile executive;
o caută activ contactul cu grupul, sociabil, comunicativ, stabileşte uşor relaţii, vine cu idei şi
propuneri;
o activ, sociabil, comunicativ, cu bună iniţiativă de organizator şi animator al grupului;
2. Cum este văzut de colegi
o bun coleg, sensibil, te înţelegi şi te împrieteneşti uşor cu el;
o bun coleg, săritor la nevoie, pe poţi bizui pe el;
o preocupat mai mult de sine, individualist, egoist;
3. Colegii îl apreciază pentru
o rezultate la învăţătură;
o performanţele extraşcolare;
o pentru că este prietenos, apropiat;
D. Trăsături de personalitate
1. Temperamentul
o puternic exteriorizat, impulsiv, nestăpânit, inegal, iritabil, uneori agresiv, activ, rezistent la
solicităti, cu tendinţe de dominare a altora;
o exteriorizat, energic, vioi, mobil, echilibrat, uşor adaptabil, vorbăreţ, guraliv, nestatornic;
o calm, controlat, reţinut, lent, uneori nepăsător, mai greu adaptabil, rezistent la solicitări
repetative;
o hipersensibil, interiorizat, retras, nesigur, anxios;
o tip combinat;
2. Emotivitate
o foarte emotiv, excesiv de timid, emoţiile îi perturbă activitate;
o emotiv, dar fără reacţii dezadaptive;
o neemotiv, îndrăzneţ;
3. Dispoziţie predominantă
o vesel, optimist;
o mai mult trist, deprimat;
4. Însuşiri aptitudinale
o lucrează repede, rezolvă corect sarcinile de învăţare;
o rezolvă greoi, consumă mai mult decât investeşte;
o lucrează greoi, cu erori, nu se încadrează în timp;
5. Trăsături de caracter în devenire
a) atitudini faţă de muncă:
o pozitive;
o negative;
b) atitudinea faţă de alţii:
o pozitive;
o negative;
c) atitudinea faţă de sine:
o pozitive;
o negative;
Întocmit de:-------------------------------------------------
Data:--------------------------------------------
Fișele psihopedagogice prezentate mai sus acoperă majoritatea informațiilor pentru cunoașterea
psihopedagogică și socială a copiilor și pot fi completate /îmbunătățite cu ajutorul consilierului
școlar sau a profesorului psihopedagog. Acete informații constituie un reper important pentru
organizarea activităților instructiv-educative, pentru discuții cu elevii în vederea dobândirii /
perfecționării capacităților de autoeducație, de autoapreciere și de orientare școlară și
profesională, dar și pentru activitățile de consiliere a părinților
Problema culturii emoționale umane rămâne relevantă pe tot parcursul istoriei societății
umane. Dovada interesului creșterii cercetătorilor la emoțiile umane este apariția conceptului de
"inteligență emoțională". Este bine cunoscut faptul că indicatorii de informații nu permit să
prezică succesul vieții, printre factorii care o determină, indicatorul nivelului de dezvoltare
intelectuală nu depășește 20%. În prezent, un rol mult mai substanțial este atribuit emoțiilor:
"Abilitatea emoțională este o metasticitate care determină cât de bine o persoană poate folosi
toate celelalte abilități, inclusiv inteligență". În sistemul educațional, profesia profesorului este
transformarea și gestionarea. Și pentru a gestiona procesul de dezvoltare a personalității, trebuie
să fii competent.
Competența profesională a profesorului este unitatea pregătirii sale teoretice și practice pentru
implementarea activităților pedagogice și caracterizarea profesionalismului său. Competența
profesională a profesorului include o listă de cunoștințe, abilități și abilități necesare pentru
executarea activităților pedagogice.
Cei mai importanți indicatori ai culturii emoționale ale profesorului sunt nivelul ridicat de
dezvoltare a durabilității emoționale, a empatiei și a flexibilității emoționale.
Flexibilitatea emoțională se manifestă în capacitatea de a "revigora" emoțiile autentice, controlul
negativ, pentru a arăta creativitatea; Aceasta este capacitatea profesorului de a înțelege corect,
sincer luați experiențele studenților, arătați-le căldură și participare, adică empatie.
Empatie - Sistem de Educație, care include reflecția și înțelegerea stării emoționale a unei alte
persoane, empatizante sau simpatie și comportament util de ajutor. Baza empatiei este reacția
emoțională, mintea și percepția rațională a împrejurimilor.
Problema autoreglementării emoționale este una dintre cele mai importante probleme
psihologice și pedagogice din activitatea unui profesor modern. Tensiunea emoțională însoțește
multe clase. Încărcăturile psihologice primite de profesor duc la dezvoltarea sindromului de
arsură emoțională. Datoria profesională obligă un profesor să ia decizii, să depășească
iritabilitatea, să restrângă nemulțumirea și furia. Repetarea stărilor emoționale adverse duc la
consolidarea calităților personale negative ale profesorului, cum ar fi pesimismul, iritabilitatea,
anxietatea. Acest lucru, la rândul său, afectează negativ eficacitatea activităților sale și a relațiilor
cu studenții. În viitor, acest lucru poate duce la nemulțumirea generală a profesorului său de
profesie. Instruirea propusă va îmbunătăți competența de comunicare a cadrelor didactice, va
îmbunătăți interacțiunea în cadrul echipei, cu studenții, părinții studenților și admi Potrivit
cercetării în dezvoltarea inteligenței emoționale, se manifestă în activitatea forței de muncă prin
calități integrale importante profesionale, inclusiv cunoștințe, abilități, abilități și instalații. Un
set special selectat de exercițiu eficient permite participanților să dezvolte acele competențe pe
care nu le sunt suficiente. Pentru a identifica nivelul individual de exprimare a inteligenței
emoționale, precum și gradul de dezvoltare a componentelor sale, se recomandă ca
diagnosticarea primită a participanților, precum și diagnosticarea post-riglă, este recomandată să
urmărească dinamica modificărilor .
Formarea începe momentul organizațional, care include: cunoștință, anunțarea conținutului
formării, sondajul așteptărilor participanților, introducerea regulilor de comportament, jocurile de
încălzire ", jocul pentru crearea de perform De ce este important să cultivăm inteligența
emoțională a copiilor? Pentru că, în acest fel, ei vor fi mai bine pregătiți pentru provocările vieții,
devenind adulți echilibrați, care vor gestiona rațional și calm situații complicate.
Un copil inteligent din punct de vedere emoțional este conștient de emoțiile sale și vorbește liber
despre ele, recunoscând în același timp emoțiile celor din jur. Acesta știe să își gestioneze
emoțiile negative, având comportamente rezonabile chiar și atunci când lucrurile nu merg așa
cum și-ar dori și nu abandonează o activitate atunci când aceasta devine dificilă. Totul începe în
sânul familiei, acolo unde copiii deprind modelele de comportament și modalitățile de gestionare
a emoțiilor. În general, copiii copiază comportamentele părinților, deci puterea exemplului este
foarte importantă. Iată un exemplu de comportament care să îi ajută pe copii să își dezvolte
inteligența emoțională:
Ca părinte, dacă ceva te-a tulburat într-o așa măsură încât ai devenit furios sau ai izbucnit în
plâns, nu te comporta ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic. Este de ajutor să îi explici copilului,
pe înțelesul lui, cum te simți - totul, pe un ton liniștit. Totodată, poți să-i spui că te vei simți mai
bine în curând, dar că ai nevoie de câteva momente liniștite. În astfel de momente, nu îți vărsa
supărarea pe copil, nu striga la el să te lase în pace fără să-i explici ce s-a întâmplat și nu îl
pedepsi pentru că a îndrăznit să te deranjeze într-un moment nepotrivit. Așadar, cum poți crește
copii inteligenți emoțional? Iată câteva modalități: Fii tu un exemplu de inteligență emoțională
pentru copilul tău! Deschide-ți sufletul, cu onestitate și pe înțelesul copilului, cu o abordare
adaptată vârstei sale. Astfel, acesta va învăța să fie la fel și să nu-i fie rușine să vorbească deschis
despre sentimentele lui. Ascultă-l și ajută-l să ia cele mai bune decizii. Exersează cu copilul tău
diverse situații de viață și învață-l cum să reacționeze. Încearcă să nu judeci oamenii! Implicarea
atât în treburile gospodăriei, cât și în luarea anumitor decizii, îi face pe copii să se simtă
importanți. Copiii au nevoie de socializare și de joacă, deci asigură-te că au parte de aceste
activități cât mai des.
Copiii care cresc într-o familie care își asumă conștient responsabilitatea pentru construirea
inteligenței emoționale a acestora sunt încurajați să își exprime sentimentele, sunt ascultați și
înțeleși, li se răspunde calm la întrebări, li se confirmă că părerea lor contează, sunt apreciați și
iubiți necondiționat.
Cum recunoaștem un copil inteligent din punct de vedere emoțional? Se comunică ușor cu el,
înțelege când i se explică anumite lucruri ce țin de stările persoanelor din jurul lui, se adaptează
ușor la situații și persoane noi, leagă prietenii cu ușurință, este sigur pe el în majoritatea
situațiilor, iar atunci când nu se descurcă, cere ajutorul. Care sunt beneficiile cultivării
inteligenței emoționale a copiilor de la vârste fragede? Gestionarea cu succes a relațiilor cu
ceilalți .Construirea empatiei și a abilității de a înțelege normele și comportamentele sociale și
etice Cursurile de educație parentală reprezintă un set de activități și metode care sprijină
familiile să dobândeasca abilitățile și cunoștințele necesare pentru a-și îngriji și proteja copiii.
Cursurile sunt adaptate nevoilor diverse ale copiilor, de la nou-nascuți, la 18 ani, precum și
cerințelor părinților sau tutorilor acestora
6. Cunoscând faptul că relaţia de determinare dintre învăţare şi procesele psihice este una cu dublu
sens, descrie rolul formativ al învăţării asupra proceselor psihice şi invers.
Învăţarea nu este un fenomen specific uman, ci este prezentă şi la nivelul lumii anim
ale,împletindu-se cu fenomenul adaptării. Literatura de specialitate abundă în încercări de
definire a învăţării.Pentru om, învăţarea reprezintă o formă fundamentală de activitate psihică.