COMPREHENSIUNEA TEXTULUI LITERAR

În cadrul orelor de limba şi literatura română, un accent important se pune pe

lectură, aceasta fiind o reală sursă de informare.Textul literar este un model de limbă ce
duce la formarea gustului estetic. În ultimul timp, abordarea textului literar cunoaşte o
lărgire a finalităţilor, pentru că, dincolo de cultivarea spiritului estetic şi moral, studiul
literaturii este supus unor obiective practice, cum ar fi comunicarea.
Lectura este o formă de comunicare atipică, în care emiţătorul şi receptorul nu
sunt coprezenţi, contextul emiterii nu este acelaşi cu contextul receptării, iar feedback-ul
nu este posibil. Comprehensiunea textului devine astfel un proces pesonal, ceea ce nu
înseamnă că este strict individual, ci că orice cititor va percepe un text în baza culturii
sale şi a competenţelor interpretative pe care le stăpâneşte.
Accesibiltatea textului depinde de gradul de lizibilitate la nivel lingvistic, de
claritatea macrostructurii textuale, de familiaritatea elevului cu limbajul şi mesajul
textului şi de interesul pentru subiectul tratat.
Comprehensiunea textului depinde şi de profilul cititorului, mai exact de
structurile cognitive şi afective pe care acesta le posedă.
Structurile cognitive se referă la cunoştinţele depre limbă, despre text(structuri
textuale tipice) şi discurs(modalităţi de adecvare a mesajului în funcţie de situaţia de
enunţare).
Structurile afective se referă la atitudinea generală pe care elevul o are faţă de
lectură şi la interesele pe care şi le dezvoltă în calitate de cititor.
Contextul lecturii cuprinde componenta psihologică, cea socială şi cea fizică.
Dimensiunea psihologică trebuie să ţină cont de intenţia de lectură, căci textul va fi
perceput în funcţia de tipul de cititor.
Dimensiunea socială este legată de lectura individuală sau cea colectivă, realizată
în clasă prin implicarea unui număr mare de elevi, de lecturile pentru care s-au oferit
explicaţii anterior sau de cele începute fără pregătire prealabilă.

1
 Componenta fizică a contextului se referă la condiţiile în care se realizează
lectura: liniştea, claritatea tipăriturii, anticiparea corectă a duratei lecturii.
Comprehensiunea textului este axată în scenariul didactic pe anumite strategii :
1. strategii ce vizează etapa pre-lecturii, momentul proiecţiei iniţiale a sensului;
2. strategii ce vizează exprimarea şi valaorificarea reacţiilor emoţionale pe care
lectura le provoacă, reacţii ce se pot constitui în puncte de pornire ale interpretării
textului;
3. strategii ce urmăresc corelarea aşteptărilor iniţiale cu rezultatele primei lecturi;
4. strategii ce urmăresc înţelegerea procesului lecturii: lectura anticipativă şi harta
lecturii;
5. strategii ce urmăresc înţelegerea corectă a nivelului literar al textului: explicaţia,
chestionarul, descrierea secvenţelor textului, identificarea câmpurilor lexicale etc.
Algoritmul de înţelegere şi interpretare a unui text percurge următoarele etape
- abordarea textului prin intermediul câmpurilor lexicale;
- prima lectură;
- comprimarea textului, explicarea cuvintelor necunoscute;
- a doua lectură;
- verificarea comprehensiunei textului în detaliu prin reconstituirea textului;
- a treia lectură;
- exerciţii de redactare.

Ivegheş Lucia, profesor limba şi literatura română, Şcoala cu clasele I-VIII „Nichita
Stănescu”, Baia Mare, jud. Maramureş