SISTEMATICĂ BIOLOGICĂ

Sistemica reprezintă clasificarea organismelor. Sinonim cu sistematica

este termenul de taxonomie.
Unitatea de bază a taxonomiei este specia.
Specia reprezintă o unitate de indivizi:
- cu caratere fiziologice şi ereditarea asemănătoare,
- cu acelaşi mod de viaţa şi care ocupă o suprafaţă geografică bine
delimitată.
Carl von Linneé a propus o nomenclatură internaţională pentru
denumirea speciilor şi care este valabilă şi astăzi. Această nomenclatură cuprinde
un epitet de gen notat întotdeauna cu literă mare şi un epitet de specie notat cu
literă mică (ex. Homo sapiens).
Taxonii superiori speciei sunt: Genul, Familia, Ordinul, Clasa,
Încrengătura şi Regnul.
 Forme de organizare ale sistemelor vii

În acest moment sunt acceptate două tipuri de

organizare a sistemelor vii :
I. Tipul procariot : cuprinde
1. Regnul Procaryota (Monera)
II. Tipul eucariot :
1. Regnul Plantae (vegetal)
2. Regnul Fungi - ciupercile microscopice
3. Regnul Protista - organisme unicelulare cu
caractere asemănătoare fie plantelor şi animalelor.
4. Regnul Animalia (animal)
 Regnul PROTISTA
Cuprinde organisme unicelulare care au fie
caractere animale, fie vegetale. Protistele animale se
mai numesc şi PROTOZOARE.
Subregnul PROTOZOA
Cuprinde: Încrengătura - Rhisopoda
- Flagelata
- Ciliata
- Sporozoa
I. Încrengătura RHISOPODA
Cuprinde:
Amebele – care sunt organite unicelulare,
caracterizate prin elasticitate (neavând o formă fixă),
prevăzute cu pseudopode (expansiuni), cu care se pot
deplasa (în mediul acvatic) şi au o nutriţie realizată prin
fenomenul de endocitoză.
Radiolarii – au înveliş rigid din prevăzut cu
orificii prin care ies pseudopodele.
Foraminiferele – au cochilia din carbonat de
calciu şi sunt asemănătoare scoicilor.
 Regnul Protista
II. Încrengătura FLAGELATA
Reţinem două grupe de flagelate.
Genul Trypanosoma – formaţiuni unicelulare
prevăzute cu organite de deplasare reprezentate de un
flagel.
Exemple pentru medicină:
Trypanosoma equiperdum, care afecteaza calul,
(durina), similară cu sifilisul uman (Treponema
palidum).
Trypanosoma gambiense – boala somnului la om,
localizată în sânge, transmisă prin muşte ( tse- tse)
 Regnul Protista
II. Încrengătura FLAGELATA
Genul Trichomonas - entităţi prevăzute cu
3-4 flageli şi multe produc tulburări la om şi la animale
cu localizări vaginale (taurine), bucale (câine) şi
intestinale (purcei, mânji).
Tricomonoza bovină netratată poate duce la
sterilitate.
O flagelată cu însuşiri de animal şi plante este
EUGLENA care posedă flagel (caracter de animal) -
căruia îi datorează mobilitatea precum şi pigmenţi
fotosintetizanţi care îi asigură capacitatea de fotosinteză -
specific plantelor.
Regnul Protista
III. Încrengătura CILIATA
Sunt organite acoperite cu cili.
Reprezentat : parameciul.
Există şi specii parazite: Balantidium coli – produce
tulburări digestive la porc şi şobolan manifestate prin
diaree.
Regnul Protista
IV. Îngrengătura SPOROZOA
1. Genul Hemosporidium
Sunt organisme parazite obligatoriu, prezente în
sângele animalelor, au un ciclu biologic foarte complicat,
în care alternează reproducerea sexuată cu cea asexuată.
Un ciclu se desfăşoară în organismul unui mamifer,
iar al II-lea într-o gazdă intermediară (artropod) care
transmite parazitul.
Exemple : Plasmodium mariae – produce malaria la
animale fiind transmisă de femela de ţânţar anofel.
Determină febră ridicată ce produce în final moartea.
 Îngrengătura SPOROZOA

2. Genul Coccidium sau Eimeria - se reproduc într-o

singură gazdă prin intermediul a două tipuri de
reproducere atât asexuată cât şi sexuată. În final se
formează chişti infestaţi care sunt eliminaţi în mediu.
Produc îmbolnăviri digestive la tineretul animalelor cu
valoare economică.
3. Genul Babesia – are ca gazdă intermediară căpuşa.
Afectează omul şi animalele. Se manifestă prin afectarea
globulelor roşii determinând fenomenul de anemie.
 Îngrengătura SPOROZOA
Alţi reprezentanţi:
Criptosporidium parvum – produce îmbolnăviri
neonatale, manifestate prin sindrom diareic la toate
speciile de animale.
Toxoplasma gondi – afectează mamiferele şi păsările
producând manifestări nervoase pulmonare şi avort.
Pneumocystis carinii – determineă tulburări
respiratorii la copii putând determina moartea.
Nosema apis – determină tulburări digestive la
albine.
 Regnul Protista
Protistele care aparţin regnului plantelor sunt algele.
Au o structură asemănătoare cu bacteriile, datorită
organizării procariote pe care o au (verzi, rosii, brune sau
aurii în funcţie de culoarea pigmentului). Se cunoaşte şi o
algă patogenă încadrată în grupa PROTOTECA.
 Regnul ANIMALIA
Cuprinde organisme eucariote pluricelulare încadrate în
subregnul METAZOA. Acest subregn cuprinde organisme
nevertebrate şi vertebrate (cordate).
Nevertebratele
Sunt organisme fără coloană vertebrală încadrate în mai multe
încrengături:
Porifera
Cnidaria
Ctenophora
Plathelmyntes
Nemathelmintes
Annelida
Mollusca
Arthropoda
Echinodermata
 Regnul ANIMALIA
Sistematica generală a metazoarelor
I. Diviziunea Radiata
- au simetrie radiară – nu posedă două extremităţi ale corpului;
- cuprinde organisme diblastice – conţin două foiţe embrionare
ale peretelui corpului (ectoderm şi endoderm);
II. Diviziunea Bilateralia (triploblastice)
- au simetrie bilaterală - prezintă orificiu bucal şi anus –
provenite din blastospor (comunicarea cu exteriorul);
- peretele corpului conţine trei foiţe (ectoderm şi endoderm şi
mezoderm);
- după rolul mezodermului triploblasticele se impart în:
- acelomate - mezodermul nu produce cavităţi ale
organismului;
- celomate – mezodermul formează cavităţi închise
unde sunt plasate organele interne;
 Regnul ANIMALIA

I.Încrengătura PORIFERA
Cuprinde spongierii – metazoare asimetrice cu structură simplă, marine şi
rar dulcicole, în formă de pâlnie sau amforă, fixate pe obiecte din apă. Au
dimensiuni de la 1-2 cm până la 1,5 m.
Sunt constituite dintr-un perete extern, un mezenchim gelatinos şi un strat
intern. Sunt astfel organisme diblastice. La nivelul mezenchimului, se găsesc
celule cu diferite funcţii (ex. pentru realizarea scheletului – spiculi calcaroşi şi
cei silicoşi) sau celule reproducătoare.
Stratul intern mărgineşte o cavitate denumită atrium ce comunică cu
exteriorul printr-un orificiu oscul şi prin pori inhalanţi .
Se hrănesc prin filtrarea apei iar hrana este digerată în celule specializate
(coanocite).
Prin această structură a lor, se dovedeşte legătura filogenetică cu
protozoarele flagelate.
Rol: filtrarea apelor având rol ecologic important.
Regnul ANIMALIA
 Regnul ANIMALIA

II.Încrengătura CNIDARIA
Sunt animale acvatice primitive, fixate sau libere, au corp saculiform, şi
simetrie radiară.
În interiorul corpului prezintă o cavitate gastrică, saciformă, ce comunică
cu exteriorul printr-un orificiu cu rol de aparat bucal şi anal.
Peretele corpului este format din ectoderm, mezoglee şi endoderm. Sunt
organisme diblastice.
Celulele ectodermului sunt diferenţiate ca funcţie cele mai importante fiind
cnidoblastele. (celulele urzicătoare), specializate în atac şi apărare.
Digestia este intracelulară ca la protoziare şi spongieri dar şi extracelulară
în cavitatea gastrică fiind organisme carnivore.
Formele fixate se numesc polipi iar cele libere, care au aspect de umbrelă
se numesc meduze.
Rol: - participă la formarea recifelor coraliere care oferă hrană şi adăpost unor
organisme mai evoluate.
Încrengătura CNIDARIA
 Regnul ANIMALIA

III.Încrengătura CTENOPHORA
Cuprinde meduze mai evoluate (celenterate marine), transparente cu
tentacule, şi structură similară încrengăturii CNIDARIA.
Conţin de asemenea la nivelul ectodermului cnidoblaste (celulele
urzicătoare), specializate în atac şi apărare.

IV.Încrengătura PLATHELMYNTES
Sunt organisme cu simetrie bilaterală.
Caracteristic este faptul că între ectoblast şi endoblast apare a III-a foiţă
embrionară numită mezoblast – organisme triblastice.
Sunt organisme cu corp moale, nesegmentat, comprimat dorso-ventral, de
formă foliacee, lanceolată sau de panglică.
Aceată încrengătură se divide în trei clase:
1. Clasa Turbellaria cuprinde platelminti care traiesc liberi in apa, cu corp
acoperit de cili vibratili cu rol in deplasare.
 Regnul ANIMALIA

2. Clasa Trematoda
Cuprinde platelminţi exclusive paraziţi, prevăzuţi cu 2 ventuze, una la
orificiul buco-anal şi altele pe faţa ventrală.
De asemenea prezintă spini cuticulari pe tegument e au rol în fixare ca şi
ventuzele.
Majoritatea produc zoonoze.
Reprezentanţi:
Fasciola hepatica – este un trematod, cu un corp turtit dorso-ventral de 2-
3 cm lungime şi 1,5 cm lăţime. Spinii chitinoşi sunt orientaţi către posterior.
Afectează ierbivorele la care se transmite prin gazde intermediare -
gastropode acvatice.
Aceşti melci elimină larve de fasceole în apă care ajung pe păşuni de unde
sunt îngurgitate de ierbivore.
Se localizează la nivelul ficatului şi vezicii biliare iar la o infestaţie
puternică determină moartea animalului.
La om se transmite prin consum de organe infestate şi salate care pot
conţine larve determinând icter mecanic (colecistite grave) .
Regnul ANIMALIA
 Regnul ANIMALIA

Dicrocelium lanceolatum – afectează rumegătoarele mici.

Este un vierme mai mic decât fasciola având o lungime de 12
mm.Are corp turtit dorso-ventral, prevăzut de asemenea cu două
ventuze.
Ciclul lor evolutiv se derulează prin două gazde intermediare:
gastropode terestre şi furnici.
Ouăle eliminate de rumegătoare sunt ingerate de melci, unde
se transformă în larve.
Larvele ajung în furnicare şi sunt cosumate de furnici.
Furnicile ajung pe iarbă de unde sunt consumate în timpul
hrănirii de rumăgătoare (rămăn imobilizate pe iarbă).
Pentru eliminarea ambelor entităţi se fac dehelmintizări
periodice.
 Regnul ANIMALIA
3. Clasa Cestoda
Sunt endoparaziţi intestinali, cu corp lung şi segmentat (prin intermediul
proglotelor). La o extremitate este mai subţire şi se termină cu scolexul care are
rol de fixare, prevăzut cu diferite ventuze care pot fi:
- botridii
- trompe
- cârlige
După scolex urmează gâtul şi zona proligeră care formează proglotele.
La nivelul proglotelor se formează ouăle. După ce îşi încarcă cu ouă
proglota, denumită şi ovigera se desprinde de corp şi este eliminată prin fecale
(uterul cu ouă = oncosfera).

Aceşti paraziţi acţionează ca adulţi în intestinul subţire la om, mamifere,

păsări, peşti şi reptile, dar pot acţiona şi în stadiu larvar cu localizare în diferite
ţesuturi şi organe la mamifere şi păsări (metacestodoze).
Adulţii produc tulburări digestive şi uneori nervoase datorită elaborării de
toxine ce acţionează asupra SN
 Regnul ANIMALIA
3. Clasa Cestoda
 Regnul ANIMALIA

În anumite situaţii cestodele larvare de la nivel intestinal pot traversa

bariera intestinală şi în funcţie de localizare produc diverse boli :
- Cisticeroza : tulburări vasculare şi pe seroase
- Cenuroza : atunci când ajung în zona cerebro – spinală cu formarea de
chisturi şi apariţia semnelor nervoase.
- Hidatidoza (echinococoza) : când se localizează în organele splahnice
(ficat, pulmon, cord) cu apariţia de chisturi hidatice (vezicule cu lichid clar,
transparent).
V.Încrengătura NEMATHELMINTHES
Sunt viermi cilindrici, cu corp fusiform sau filiform, egal sau inegal calibrat, au
dimensiuni de la milimetri la centrimetri.
Trăiesc în diferite medii, iar cei paraziţi afectează organismele vii.
Reprezentaţi mai importanţi pentru medicina veterinară :
- ascarizii
- strongilii
- trichinelele
Încrengătura NEMATHELMINTHES
 Încrengătura NEMATHELMINTHES

Ascarizii sunt paraziţi localizaţi în intestinul subţire la tineret

Exemple: Neoascaris (Toxocara) vitulorum – afectează viţeii
Paraascaris eqvorum – afectează mânjii
Ascaris suum – afectează purceii
Toxocara canis – afectează căţeii
Toxocara cati- afectează pisoii
Ascaridia gali – afectează tineretul păsărilor
Toate produc tulburări digestive, respiratorii şi nervoase
putând determina moartea.
 Încrengătura NEMATHELMINTHES

Cu importanţă deosebită pentru sănătatea omului o reprezintă

genul Trichinella spiralis, nematod pe care îl afecteză (gazdă
finală) după consumul de carne infestată (porc, mistreţ, urs – gazde
intermediare).
După pătrundere în organismul animal se localizează între
fibrele musculare, formează chisturi ovale, în care sunt plasate
două sau trei larve spiralate. Chisturile suferă procese de
îmbătrânire şi calcifiere în timp.
Au o prezenţă mai constantă ca număr în musculatura limbii,
pilierii diafragmatici, muşchii intercostali, psoasi.