Dacia literară

Aparută într-o perioadă dificilă pentru publicatiile autohtone,revista Dacia literara a simbolizat un
nou inceput pentru literatura romana, reprezentand o noutate a presei. Intr-o perioada in care putinele
publicatii existente prezentau preponderent fapte politice, Dacia literara a fost pata de culoare din presa
romaneasca.
Toate acestea se regasesc in articolul-program al revistei, semnat de Mihail Kogalniceanu in
calitate de editor raspunzator. Avand primul numar la 30 ianuarie 1840, revista marcheaza un punct de
cotitura in literatura romaneasca.
In Introductie ,articolul prezinta realitatile vremii in privinta publicatiilor nationale.Sunt mentionate
circumstantele politice anterioare ce au impiedicat dezvoltarea presei pana la momentul respectiv. Acesta
aduce in discutie si celelalte ziare nationale, Curierul romanesc(1829, Ion Heliade Radulescu) ,Albina
romaneasca (1829, Gh Asachi) si Foaia inimii(1838, George Baritiu). Acestea ,,au mai mult sau mai putin
o colora locala” si includ prea multa politica fara sa puna accentul necesar pe literatura.
Astfel, Dacia literara este prima revista care se angajeaza sa publice doar lucrari literare si din
toate zonele tarii ,realizandu-se o unificare a romanilor in plan literar.Se va cere, de asemenea,
si originalitate in creatiile publicate ( ,, fiestecarele cu ideile sale,cu limba sa, cu chipul
sau”),astfel promovandu-se cultura nationala si eliminandu-se treptat puternica influenta a operelor
straine.
Sunt mentionate minusuri ale literaturii vremii, cum ar fi lipsa originalitatii in operele literare, care
deja sunt putine ca numar, dar si multitudinea traducerilor incorecte. Traducerile sunt admise doar daca
sunt corect realizate. Kogalniceanu subliniaza si ca ,,Traductiile nu fac insa o literatura”.Mai este specificat
si faptul ca revista va evita pe cat posibil scandalurile: ,, Iubitori ai pacei,nu vom primi nici in foaia noastra
discutii ce ar pute sa se schimbe in vrajbe.”
Mihail Kogalniceanu anunta si intentia revistei de a-si exprima parerea asupra respectivelor opere,
asftel anticipand critica de mai tarziu:,,Critica noastra va fi nepartinitoare; vom critica cartea, iar nu
persoana”. Obiectivul revistei este si de a oferi tarii ,,o limba si o literatura nationala”.
Mai apoi sunt ilustrate marile teme romantice : istoria, natura si obiceiurile romanesti,care ar
trebui sa slujeasca autorilor drept surse de inspiratie : ,,Istoria noastra are destule fapte
eroice,frumoasele noastre tari sunt destul de mari,obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice
pentru ca sa putem gasi si noi sujeturi de scris,fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de
la alte natii.”Tocmai de aceea revista a fost considerata ,,manifestul romantismului romanesc”. La finalul
articolului sunt precizate rubricile ce vor exista in revista, articole originale, compunerile originale,critica
noilor aparitii si Telegraful Daciei, care va include stiri,informatii,noutati etc.
Multi dintre scriitorii ulteriori au urmat sfaturile date de Kogalniceanu in articolul program,ei
inspirandu-se fie din istoria nationala,fie din frumusetile naturii.Astfel de exemple sunt Grigore
Alexandrescu, Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi.
(se va prezenta aici opera pasoptista aleasa!)

Concluzii:
Odata cu articolul-program al lui Kogalniceanu, un nou punct de vedere asupra literaturii a aparut. Multi
dintre scriitorii vremii s-au decis sa urmeze sfaturile oferite in acel articol,drept dovada operele a doi mari
poeti ai literaturii romane,Grigore Alexandrescu si Vasile Alecsandri si afirmarea creatorului nuvelei
istorice romanesti, Costache Negruzzi.
In opinia mea,Dacia literara a fost publicatia care a redresat literatura romana si care a oferit impulsul
necesar pentru dezvoltarea unei adevarate literaturi nationale, deschizand calea junimismului maiorescian si
a perioadei marilor clasici.