CONSTITUTIA CUTUMIARA SI

CONSTITUTIILE SCRISE

SOANA IOAN-LUCIAN
 În istoria omenirii, începând cu secolul al XVIII-lea, s-a impus
CONSTITUŢIA ca lege fundamentala a unui stat. Constitutia reflecta,
în primul rând, noua conceptie despre guvernare care a dus la
prabusirea absolutismului monarhic, conceptie potrivit careia
suveranitatea apartine natiunii, iar reprezentantii acesteia o pot
exercita numai în conformitate cu un sistem strict de reguli, si în
special cu respectarea libertatii individuale.
În secolul al XVIII conceptul de "Constitutie" a fost înteles într-o viziune
larga, ce excede acceptiunea juridica si anume, ca o realitate politica si
statala ce se identifica cu societatea respectiva. Aceasta pentru ca, în
constitutie sunt consacrate, ca manifestare suprema a vointei nationale,
principiile fundamentale ale întregii vieti economice, politice, sociale si
juridice, principii derivate din valorile fundamentale pe care statul trebuie sa
le apere si sa le promoveze. Iata de ce, adoptarea constitutiei a devenit un
important eveniment politic, social si juridic în viata statelor moderne.
Rezulta ca, notiunea de Constitutie se refera la un fenomen complex, cu
fatete filozofice, sociologice, politice si juridice, fenomen care a fost denumit
constitutionalism.
Cuvântul "constitutie" provine din limba latina, atât de la substantivul
constitutio, cât si de la verbul constituo,ere, care au mai multe semnificatii,
în speta însemnând "a orândui", "a aseza cu temei". În antichitatea romana,
constitutio, sub aspect tehnico-juridic desemna fie o lege (constitutiile
imperiale), fie un complex de legi care reglementau diferite domenii de
organizare si activitate a statului, denumite si legi fundamentale.
Cu timpul, începe sa fie preferata expresia "constitutie" pentru a
desemna legile de organizare a statului, ca legi fundamentale, aparând la un
moment dat, ideea unei singure legi fundamentale. Aceasta idee se
desavârseste în secolul al XVIII-lea (secolul luminilor), când lupta împotriva
absolutismului monarhic face necesara adoptarea unei Carte fundamentale
care sa fixeze drepturile cetatenilor si "regulile jocului" referitoare la putere.
Aceasta va fi Constitutia, care definind regulile fundamentale de functionare
a statului si garantând drepturile fundamentale ale cetatenilor, apare ca o
"bariera" în calea arbitrariului puterii.
Constitutiile cuprind reglementari care se pot prezenta sub doua forme ce nu
se exclud reciproc, si anume:
- norme cutumiare, alcatuind împreuna o constitutie cutumiara;
- norme codificate într-un document oficial si solemn, formând constitutia
scrisa
A. Constitutia cutumiara. Este constitutia nescrisa care se impune prin
uzante, obiceiuri, precedente cu privire la constituirea, competenta si
functionarea organelor puterii, inclusiv sub aspectul raporturilor dintre
aceste organe, precum si dintre ele si cetateni.
În literatura de specialitate exista un curent formalist exclusivist care
neaga atât "cutuma constitutionala" cât si "constitutia cutumiara".Realitatea
istorica impune însa un alt adevar. Pâna în sec.XVIII, când s-a cristalizat
conceptul de constitutie si s-a impus elaborarea ei în forma scrisa,
organizarea politica a diferitelor state s-a realizat mai mult prin cutume. Este
adevarat ca acum modelul constitutiei cutumiare apartine unei perioade
apuse, dar norma constitutionala cutumiara continua sa coexiste cu cea
scrisa, îndeplinind o functie completiva. Cu alte cuvinte, relatia dintre dreptul
scris si dreptul cutumiar nu este una de oponenta, ci de completare. Cel mai
bun exemplu, în acest sens, îl constituie dreptul constitutional cutumiar
englez.
Pentru a fi în prezenta unei norme constitutionale cutumiare, trebuie
îndeplinite câteva conditii:
a) repetarea constanta, ceea ce nseamna multiplicarea identica a acelorasi
atitudini, având acelasi sens, când sunt întrunite aceleasi conditii (repetitio);
b) durata; repetarea aceleeasi atitudini trebuie sa se întinda pe o perioada
de timp relativ ndelungata. Ex. pentru formarea regimului parlamentar
englez a trebuit sa treaca un secol si jumatare.
c) claritatea; aceasta impune ca atitudinile, faptele sa nu fie susceptibile de
mai multe interpretari sau de echivocuri;
d) consensul; din punct de vedere subiectiv, atitudinea respectiva trebuie sa
fie perceputa ca legala, conforma cu o norma juridica, atît de catre
autoritati, cît si de catre corpul social (opinio necessitatis).
Constitutia cutumiara este o constitutie flexibila, în continua miscare de
adaptare la cerintele vietii sociale, dar, uneori, si greu de determinat si de
aceea incomoda. În fapt, este greu de pastrat, perioade îndelungate, sensul
originar al cutumei si este greu, de asemenea, de stabilit când anume o
cutuma a cazut în desuetudine sau când s-a format o noua cutuma.
În legatura cu normele constitutionale cutumiare, exista doua reguli cu
valoare de principii:
1) Cutuma nu poate modifica sau abroga o norma constitutionala scrisa,
pentru ca daca am admite o asemenea situatie am ajunge la un rezultat
absurd: regula constitutionala cutumiara se poate forma prin violarea
repetata a constitutiei scrise;
2) Cutuma completeaza constitutia scrisa si sprijina interpretarea acesteia,
cu conditia ca rolul completiv si interpretativ sa se manifeste la modul
exigent si consecvent (altminteri s-ar ajunge la denaturarea constitutiei
scrise)
B. Constitutia scrisa. Aceasta este forma moderna de constitutie si îsi
propune sa substituie unor fapte disparate, uneori fara o coerenta evidenta,
o ordine juridica clara, sistematica, rationala si, declarat, voluntara.
Originile notiunii moderne de constitutie, ce semnifica o manifestare de
vointa sub forma de act scris, oficial, sistematic, solemn, relativ rigid, clar si
precis, adoptat de regula, cu respectarea unui ritual legislativ distinct, se afla
în miscarea constitutionalista aparuta în Franta secolului XVIII, cu toate ca
prima constitutie scrisa a fost Constitutia statului Virginia din 1776. În
contextul starii de spirit a Revolutiei franceze a aparut evidenta necesitatea
înlocuirii cutumelor vagi si incerte, generatoare de abuz, prin constitutia
scrisa, vazuta ca instrument eficient de protectie în fata puterii, dar si ca un
important mijloc de educatie morala si politica, prin intermediul caruia
individul este ridicat la rangul de cetatean.
Constitutiile "nescrise" reflecta traditii bogate si o experienta dintre
cele mai notabile, în special de ordin parlamentar si a organelor justitiei, dar
ele nu pot sa suplineasca existenta unui corp de reguli precise, reunite într-
un sigur document sistematic si integrator, de natura sa ofere prezentarea
structurii politice a tarii în ansamblul sau, a drepturilor cetatenesti, a
modalitatilor si practicilor prin care se înfaptuiesc rapoturile dintre puterile
statului
 În concluzie,putem distinge cele doua tipuri de constitutii prin
urmatoarele :
- constitutia cutumiara are o flexibilitate care îi permite continua adaptare la
realitate, însa, uneori, este greu de determinat, ceea ce faciliteaza abuzul;
- constitutia scrisa are incontestabilul avantaj al preciziei si coerentei, si este
mai eficace dec t cea cutumiara daca respecta doua conditii esentiale: de a
exprima cu adevarat vointa suprema a natiunii si de a fi perceputa ca atare;
de a urma dinamica sociala. În caz contrar, constitutia scrisa devine o
fictiune sau un anacronism.

BIBLIOGRAFIE
 www.scritub.com
 www.wikipedia.com
 www.regielive.com