G Ă U RI L E N E G RE

Sucilă Nadia Daniela

9 F
 O gaura neagra este o regiune din spatiu care are atat de
multa masa concentrata in ea incat nici un obiect din
apropiere nu poate scapa de atractia ei gravitationala. Avand in
vedere ca cea mai buna teorie despre gravitatie pe care o
avem in acest moment este Teoria Generala a Relativitatii a
lui Einstein, trebuie sa folosim niste rezultate ale ei pentru a
intelege gaurile negre mai in detaliu. Dar sa incepem mai
usor, gandindu-ne la gravitatie sub circumstante destul de
simple.Sa presupunem ca ne aflam pe suprafata unei planete.
Aruncam o piatra pe directie verticala. Presupunand ca nu o
aruncam prea tare, ea se va ridica un pic, dar pana la urma
acceleratia datorata gravitatiei planetei o va face sa cada din
nou. Daca aruncam piatra destul de tare am putea s-o facem sa
scape total de gravitatia planetei. Se va ridica la nesfarsit.
Viteza cu care aruncam o piatra pentru ca ea sa scape de
atractia gravitationala a planetei se numeste ‘viteza de
evadare’. Viteza de evadare depinde de masa planetei: daca o
planeta este extrem de masiva, atunci gravitatia ei este foarte
puternica, deci viteza de evadare este foarte mare.
GAU R I LE N E GR E AU D U S LA F OR M A R E A
GALAXIILOR

Oamenii de stiinta au gasit raspuns la intrebarea „Cine a fost mai intai: oul sau gaina?” in
ceea ce priveste formarea universului. Astronomii au ajuns la concluzia ca gaurile negre
preced aparitia galaxiilor. Se presupune ca majoritatea galaxiilor, inclusiv Calea Lactee, au
gauri negre in centrul lor. Problema care s-a pus este daca gaurile negre au ajutat la
formarea galaxiilor prin atragerea de materie sau acestea au aparut in mijlocul galaxiilor
deja existente. Noile cercetari, care iau in calcul primele miliarde de ani din istoria
universului, arata ca prima ipoteza este mai aproape de adevar. „Se pare ca gaurile negre au
aparut primele”, a spus Chris Carilli, de la Observatorul Radioastronomic National din
SUA. Observatiile radiotelescopice au relevat ca galaxiile mai tinere si mai departate
contin gauri negre mult mai mari comparativ cu masa lor decat cele mai vechi si mai
apropiate. „Concluzia este ca gaurile negre au inceput sa creasca primele”, a explicat
cercetatorul german Fabian Walter. Urmatoarea provocare pentru oamenii de stiinta este sa
descopere cum afecteaza cresterea gaurilor negre dezvoltarea galaxiilor si reciproca.
 GA LA XI I LE AU I N
C E N T RU L L O R O
GAURA N EAGRA
M A S I VA

Toate galaxiile masive au in centrul lor gaur i negre

super masive. Dinamica acestora a fost studiata recent
de un grup de astronomi ger mani si amer icani, iar
rezultatele au fost sur pr inzatoare.Gaur ile negre sunt
cunoscute pentru campul lor gravitational extrem,
dator ita caruia nici macar lumina nu le mai poate
parasi. In centrul galaxiilor masive exista gaur i negre
super masive, cu mase de miliarde de or i mai mar i
decat cea a Soarelui. In conceptia populara, gaur ile
negre sunt nedor ite, pentru ca ele distrug iremediabil
tot ceea ce “ingurgiteaza”.Un grup de astronomi
amer icani si ger mani vine cu noi rezultate, care arata
ca gaur ile negre super masive, cele care se afla in
centrul galaxiilor, functioneaza ca niste adevarate
inimi pentru galaxie, pompand energie la intervale
regulate si contr ibuind la stabilitatea galaxiilor.
T IP UR I D E GAUR I
NEGRE
Găur ile negre super-masive pot îngloba de câteva miliarde de ori
mai multă mater ie decât conţine Soarele.
Aceşti monştr i cosmici există în centrul fiecărei galaxii de mar i
dimensiuni.Găurile negre microscopice au mase minuscule şi în acest
caz efectele mecanicii cuantice devin foarte importante. Exist ă teorii
care afir mă că acest tip de găur i negre ar fi apăr ut la momentul Big
Bang-ului, şi ar fi dispărut repede sub influenţa efectelor cuantice
anter ior menţionate. Se crede că în momentul dispariţiei lor acestea
ar emite rafale de particule de energii înalte, numai c ă asemenea
evenimente nu au fost detectate.
In 2012 a fost detectata o gaură neagră supermasivă, cu o masă de
17 miliarde de or i mai mare ca a Soarelui nostr u, ceea ce o
face cea mai mare gaură neagră detectată până acum. Uriașul
obiect cosmic se află în centrul galaxiei NGC 1277, la 220 de
milioane de ani-lumină distanță de noi, în constelația Perseus. Aici
apare un alt aspect neobișnuit, care o scoate în evidență: gaura
neagră din NGC 1277 este enormă, având dimensiunea similară cu
cea a întregului nostr u sistem solar, deci 14% din întreaga masa a
galaxiei sale, fapt care se dovedește surprinzător pentr u că în mod
nor mal o gaură neagră ar reprezenta doar 0,1% din galaxia din care
face par te.
• Găuri negre hoina re prin Calea Lactee. Deşi poate
duce a scenariu de film SF, diverse găuri negre
hoinăresc prin galaxia noastră ameninţând să înghită
tot ce ajunge prea aproape de ele. Noile calcule ale
cercetătorilor de la Centrul de Astrofizică Harvard-
Smithsonian sugereazăcă sute de găuri negre masive
(rămăşiţe ale vremurilor de început ale galaxiei)pot fi
în deplasare prin Calea Lactee.Vestea bună este că
Pământul e în siguranţă. Cea mai aproape gaură
neagră de acest tip se află la mii de ani-lumină
distanţă. Astronomii sunt nerăbdători să localizeze
astfel de găuri negre pentru a obţine informaţii asupra
formării lor. Aceste găuri sunt relicve ale istoriei Căii
Lactee, iar astronomii sunt acum nişte arheologi
cosmici care le studiază pentru a afla mai multe despre
istoria galaxiei noastre.Potrivit teoriei, găurile negre
hoinare au apărut iniţial în centrele unor galaxii pitice
şi cu masă scăzută. De-a lungul vremii, aceste galaxii
pitice s-au contopit pentru a forma galaxii de
mărimea Căii Lactee. De obicei, când două galaxii se
ciocnesc găurile lor negre se contopesc de asemenea.
Dar uneori emisiile de radiaţie gravitaţională trimit
una dintre aceste găuri undeva la periferia mega-
galaxiei, dar nu suficient de departe pentru a scăpa de
forţa ei gravitaţională.
C U M D E T E C TA M O G AU R A N E A G R A ?

Nu este posibilă studierea şi observarea directă a fenomenelor de dincolo de orizontul evenimentelor

unei găuri negre. De altfel, despre un obiect care traversează această graniţă imaginară se poate spune că
a părăsit pentru totdeauna Universul nostru. Şi atunci, din moment ce nimic, nici măcar lumina, nu poate
scăpa acţiunii unei găuri negre, cum reuşesc astronomii să detecteze asemenea fenomene cosmice?
Localizarea unei găuri negre izolate în spaţiul cosmic este posibilă datorită observării traiectoriilor curbe
pe care lumina provenită de la stelele dinapoia sa le urmează. O şi mai bună şansă de a detecta o gaură
neagră ar exista dacă aceasta nu ar fi izolată într-o regiune a spaţiului cosmic, ci ar fi însoţită de o stea
vecină care să orbiteze în jurul său. Acest tip de gaură neagră ar absorbi materie din steaua vecină, care ar
orbita în jurul său, la o distanţă sigură, în exteriorul orizontului de evenimente. Materia provenită din
stea s-ar încălzi pe măsură ce ar fi atrasă înspre gaura neagră, fiind astfel emise cantităţi imense de
radiaţie de mare energie. Radiaţiile foarte puternice care provin din zone mici ale spaţiului sau de la stele
care orbitează în jurul unor parteneri invizibili
 POT FI
CR EAT E G AUR I NEG R E I N
L A BOR ATOR ?

Când cel mai puternic accelerator de particule din lume, Large Hadron
Collider (LHC), a devenit activ, mulţi cercetători s-au întrebat dacă
acesta va deveni o „f abrică de găuri negre”, generând câte o gaură
neagră pe secundă. În interiorul acestui accelerator, particulele
călătoresc la viteze înalte de-a lungul tunelului circular ce are o
circumferinţă de 27 de kilometri înainte de a se ciocni pentru a crea
energii explozive. La nivelul maxim de activitate, fiecare particul ă emisă
de LHC are la fel de multă energie ca un tren de 400 de tone ce
călătoreşte cu o viteză de 195 de kilometri pe oră. Până acum,
cercetătorii nu au detectat găuri negre la LHC. Cu toate acestea,
specialiştii continuă să se arate interesaţi de această posibilitate. Acum,
folosind supercomputere, cercetătorii care au simulat coliziuni între
particule ce călătoresc cu viteza luminii au arătat că găurile negre se
pot forma la energii mai mici decât se credea pân ă acum, insa cu toate
acestea calculele matematice sugerează că ar fi nevoie de un quadrillion
(un milion de miliarde) mai multă energie pentru a forma o gaură
neagră microscopică decât este capabil în acest moment LHC, astfel că
şi o treime din această cantitate este dincolo de abilităţile umane.