POLITICA FISCAL-BUGETARĂ

Context
Politica fiscal-bugetară din ultimii ani a avut un puternic caracter prociclic, amplificând
fluctuațiile ciclului economic1 și contribuind la acumularea unor dezechilibre
macroeconomice interne si externe: inflație, cost ridicat al finanțării, deprecierea monedei
naționale și adâncirea balanței comerciale.
Prin adoptarea unei politici prociclice, guvernele care s-au succedat în perioada 2017-2019
au creat un modelul de creștere economică nesustenabil, bazat aproape în întregime pe un
consum stimulat artificial2. Un asemenea model economic a asigurat ritmuri ridicate de
creștere economică (7,1% în 2017), evoluție similară cu perioada de ”boom” ce a precedat
criza economică din 2008. Pe cale de consecință, atunci când a avut loc inevitabila
diminuare a stimulilor fiscali (începând cu 2018), ritmul de creștere economică s-a redus
rapid.
În prezent, România este o țară a contrastelor și a dezechilibrelor macroeconomice (deficite
gemene: bugetar și de cont curent). Pe de-o parte, avem:
1. Una dintre cele mai mari corecții economică din UE ca urmare a crizei generate de
COVID-19 (de la +4,1% în 2019, la o valoare prognozată de -6% în 2020, adică o
modificare de 10,1 pp).
2. Cel mai mare deficit bugetar din UE fără impactul crizei generate de COVID-19 (-4,3%
în anul 2019).
3. Veniturile fiscale exprimate ca raport în PIB se situează la minimul înregistrat în
ultimul deceniu, din cauza reducerilor succesive de taxe și impozite, cumulat cu o
ineficiență cronică a Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) și a unei
evaziuni fiscale care se menține la cote alarmante (gap-ul de TVA3 era în 2018 de 6,6
miliarde EUR).
4. Cheltuielile publice rigide (salarii și cheltuieli sociale - în principal pensii) care ocupă
peste 81%4 din veniturile certe. Asta se traduce în resursele bugetare minime rămase
pentru a acoperi necesarul de investiții în infrastructură, sănătate, educație, etc.
5. Costurile cu finanțarea datoriei publice se mențin ridicate, în contextul înrăutățirii
perspectivelor ratingului suveran. Totodată
6. Presiuni tot mai mari asupra sistemului național de pensii, care riscă să devină
complet nesustenabil în contextul ultimelor majorări aplicabile în perioada
următoare;
1
Creșteri economice mai mari în faza de expansiune și recesiuni mai ample în faza de recesiune contracție.
2
Scăderi nesustenabile de taxe și creșteri ale cheltuielilor publice.
3
Diferența dintre ce ar trebui să se colecteze din TVA (fără cote reduse și evaziune) și ceea ce se colectează efectiv
4
Valori aferente lunii decembrie 2019, cifrele se bazează pe metodologia cash.
 7. Disparități regionale care continuă să se accentueze.

Pe de altă parte,
1. Rata inflației era de 2,45% în septembrie 2019, adică în intervalul variație stabilit de
BNR (±1pp față de valoare de 2,5%).
2. Șomajul este în creștere față de minimul istoric din 2019, însă valoarea de 5,3% din
luna august 2020 se menține cu mult sub valoarea înregistrată în criza economică din
2020, în condițiile în care pandemia generată de COVID-19 a afectat puternic toate
sectoarele economice.
3. Rata de ocupare a populației în vârstă de 20-64 ani a fost de 70,4%5, cu 0,4 pp peste
ținta națională de 70% stabilită în contextul Strategiei Europa 2020.
4. România abundă de oportunități de dezvoltare economică neexploatate, însă
resursele sunt fie risipite, fie utilizate ineficient.
Viziune
USR PLUS are în vedere crearea unui sistem al finanțelor publice sustenabil, transparent,
respectuos față de contribuabil și care susține o economie performantă și neutră în raport
cu mediul. Finanțele publice vor asigura macrostabilitatea financiar-bugetară și mobilizarea
de resurse financiare suficiente pentru furnizarea principalelor servicii publice la un nivel
calitativ corespunzător.
Principii
1. Principiul stabilității. Politica fiscal-bugetară trebuie condusă într-un mod care să
asigure predictibilitatea acesteia pe termen mediu.
2. Principiul responsabilității fiscale. Politica fiscal-bugetară trebuie condusă în mod
prudent, iar resursele și obligațiile bugetare, precum și riscurile fiscale, trebuie
gestionate într-o manieră care să asigure sustenabilitatea finanțelor publice pe
termen mediu și lung.
3. Principiul transparenței. Politica fiscal-bugetară trebuie să fie clară, stabilă și
predictibilă. Orice modificare a politicii fiscale trebuie să fie făcută pe bază de analiză
de impact, cu consultare publică și permițând o perioadă de ajustare înaintea
adoptării.
4. Principiul stimulării și dezvoltării sustenabile. Politica fiscal-bugetară trebuie să
asigure un cadru favorabil, stabil și predictibil pentru mediul economic, astfel încât să
susțină o creștere economică constantă, semnificativă și care nu generează
dezechilibre și deficite pe termen mediu și lung.
5
În T2 2020.
 5. Principiul echității. Politica fiscal-bugetară va fi fundamentată și implementată luând
în calcul impactul financiar potențial asupra generațiilor viitoare, precum și impactul
asupra dezvoltării economice pe termen mediu și lung. Politica fiscal-bugetară
trebuie să asigure acces și oportunitate la o viață de calitate pentru toate categoriile
sociale.
6. Principiul eficienței. Politica fiscal-bugetară va avea la bază utilizarea eficientă a unor
resurse financiare publice limitate, va fi definită pe baza eficienței economice, iar
deciziile de alocare a investițiilor publice, indiferent de sursa de finanțare, se vor baza
exclusiv pe evaluarea impactului economico-social și de mediu.
Provocări actuale
1. Locuri de muncă bine plătite.
2. Reforma ANAF către o instituție eficienta și transparenta, care va reduce la maximum
cheltuielile de conformare ale contribuabililor, atât persoane fizice, cât și persoane
juridice și careva maximiza colectarea veniturilor bugetare.
3. Revenirea bugetului pe o traiectorie de echilibru și stabilitate, în conformitate cu
prevederile Pactului de Stabilitate și Creștere și cu angajamentele asumate de
România ca Obiective pe Termen Mediu (OTM).
4. Aderarea la zona Euro.
5. Creșterea gradului de independență financiară a cetățenilor.
6. Dezvoltarea pieței de capital și încurajarea listării la bursă a companiilor.

I. LOCURI DE MUNCĂ BINE PLĂTITE.

Forța de muncă tânără a României a plecat din țară sau își dorește să o părăsească, în
special datorită salariilor mici. unele estimări pun la 5 milioane numărul de români din afara
granițelor. În același timp, una dintre cele mai mari probleme pe care le-am identificat în
rândul întreprinzătorilor români este lipsa de forță de muncă. Dorim ca acești români să se
întoarcă în România și știm că și ei își doresc acest lucru. Pentru asta nu este suficient elanul
patriotic, ci este nevoie de o economie care să le ofere un salariu competitiv și perspective
de viitor.
În sistemul fiscal român, impozitarea pe muncă este foarte ridicată. Dintr-un salariu, statul
ia aproximativ tot atât cât încasează și salariatul care muncește. În prezent, 43% din salariu
se duce la stat și 57% la salariat. Oricine muncește legal în România, indiferent de salariu pe
care îl are, plătește CAS 25% și CASS 10%, după care impozit pe venit 10%, iar, pe lângă
acestea, angajatorul mai are de plătit faimoasa contribuție pe care a adăugat-o guvernul de
2.25% din tot salariul brut. Această politică fiscală scumpește în mod artificial munca. Mai
grav, nu permite creșterea salariilor pentru a atrage înapoi forța de muncă tânără care a
părăsit România. De aceea, ne vom concentra asupra reducerii poverii fiscale asupra muncii.
Obiective:
 Zero taxe pe salariul minim.
Direcții de acțiune:
România are cea mai dură impozitarea a salariului minim din toată Europa. Din cauza
aceasta, forța de muncă o părăsește și suntem a 3-a țară din Europa după rata de
inactivitate. De aceea vom reduce impozitarea muncii, în primul rând pentru românii care
lucrează pe salarii mici, prin instituirea unei reguli graduale prin care partea din salariu care
depășește un salariu minim este impozitată.
Astfel, regândim modului de sprijin pentru antreprenoriat prin transformarea schemelor de
ajutor de stat în reduceri ale poverii fiscale pe muncă de care să beneficieze toți românii.

II. REFORMA ANAF

Orice planuri de modernizare a țării trebuie să aibă o sursă de finanțare. Colectarea
eficientă a taxelor, scăderea economiei subterane și creșterea conformării voluntare sunt
de o importanță crucială în contextul dat.
Mai mult, în condițiile în care digitalizarea a schimbat fundamental modul în care
întreprinderile își desfășoară activitatea și generează venit, România a rămas în urmă la
capitolul digitalizare și nu numai. Astfel, nu numai că o serie de declarații fiscale se pot
depune doar în format de hârtie și sunt redundante (prin prisma faptului că s-ar putea
obține ușor de către autoritățile statului acele informații din alte declarații deja depuse),
însăși adaptarea sistemului fiscal din România la realitățile actuale se face cu întârzieri mari.
În ceea ce privește conformarea voluntară, contribuabilii sunt mai degrabă descurajați
decât stimulați să se conformeze de bună voie. De la complexitatea inutilă a anumitor
declarații fiscale (cum ar fi declarația unică ce trebuie depusă de persoanele fizice și care
necesită, în cazuri mai complexe, asistența unui profesionist și a unui magician), la
complexitatea sistemului de conturi în care trebuie făcute plățile de impozite și taxe, de la
legislația neclară și în permanență schimbare, la un serviciu de asistența contribuabililor
care nu poate răspunde la nevoia acestora, de la un site al ANAF depășit și la birocrație
excesivă, de la lipsa de transparență legislativă la percepția că oricât încerci, sigur o
inspecție fiscală îți va calcula diferențe de impozite nedatorate, toate aceste aspecte
demotivează contribuabilii de bună credință să își plătească partea lor de taxe.
Obiective:
1. Debirocratizarea în relația cu organul fiscal
 2. Eficientizarea aparatului fiscal
3. Stimularea conformării voluntare
Direcții de acțiune:
Debirocratizare prin:
1. Eliminarea declarațiilor fiscale care nu sunt necesare.
2. Automatizări astfel încât să fie evitată depunerea de declarații fiscale. Spre exemplu,
dacă autoritatea fiscală are informații că un contribuabil se află într-o anumită
situație din declarațiile depuse deja de acesta, schimbările în vectorul fiscal să fie
operate automat, fără a mai fi nevoie ca acel contribuabil să depună o declarație prin
care să solicite modificarea în vectorul fiscal, modificare ce este oricum obligatorie,
nu opțională.
3. Simplificarea declarațiilor fiscale.
4. Comunicarea automată între bazele de date ale autorităților astfel încât să fie evitate
depunerile de declarații despre același eveniment la mai multe autorități.
5. Posibilitatea de a depune toate declarațiile fiscale online.
6. Legături cu mediul de afaceri pentru identificarea rapidă a neclarităților din legislație
și găsirea cu celeritate a unor soluții.
7. Simplificarea plăților care se fac către autorități.
Eficientizarea aparatului fiscal prin:
1. Dezvoltarea unui aplicații informatice de evidență a impozitelor și taxelor datorate de
contribuabili care să respecte legislația în vigoare și să permită o transparență mai
mare în ceea ce privește
2. Dezvoltarea unui aplicații informatice de evidență a impozitelor și taxelor datorate de
contribuabilii persoane fizice.
3. Eficientizarea aplicațiilor informatice folosite de ANAF.
4. Construcția unui nou site care să fie util și să permită găsirea informațiilor relevante
contribuabililor și care să integreze instrumente de comunicare digitală între
contribuabili și ANAF.
5. Înființarea unei baze de date în care să fie disponibile rapoartele de inspecție fiscală
împreună cu soluțiile date în urma contestațiilor depuse precum și cu soluțiile
instanțelor de judecată.
6. Eficientizarea contestațiilor pe cale administrativă. Astfel, un sistem de contestații pe
cale administrativă mai eficient va duce la scăderea costurile generate de pierderile
 suportate de ANAF în multe dintre procesele pe care le pierde definitiv și în care face
apel până epuizează toate căile de apel
7. Dezvoltarea unui instrument de analiză pe bază de risc a contribuabililor pentru a
identifica cazurile de neconformare mai rapid și pentru a putea interveni fie prin
oferirea de asistență contribuabilului fie prin sancționarea sa, după caz.
8. Creșterea competențelor profesionale a funcționarilor publici angajați ANAF și
pregătirea lor pentru era digitală.
Stimularea conformării voluntare prin:
1. Dezvoltarea serviciului de asistenta contribuabil astfel încât să sprijine contribuabilii
în conformarea voluntară.
2. Publicarea de ghiduri și materiale informative în sprijinul contribuabililor.
3. Modificarea legislației astfel încât să fie oferită posibilitatea contribuabililor să se
conformeze, apoi să se aplice sancțiuni.
4. Introducerea în legislație de bonusuri acordate persoanelor fizice care aleg să facă
plăți anticipate de impozit.
5. Introducerea în legislație de bonusuri acordate contribuabililor care în urma
inspecțiilor fiscale nu au diferențe de impozite și contribuții calculate.
6. Prezentarea de către ANAF a unor situații frecvente în care aplicarea legislației se
face eronat de către contribuabili și oferirea variantei corecte pentru a-i ajuta să se
conformeze, nu pentru a-i sancționa 5 ani mai târziu.
7. În anumite cazuri când tratamentele utilizate de contribuabili se dovedesc greșite dar
și legislația și lipsa de reacție a ANAF a dus la utilizarea largă a acestora și pentru o
lungă perioadă de timp, oferirea posibilității de a se conforma, fără suportarea de
accesorii.
8. Traducerea principalelor informații în 2 sau 3 limbi de circulație internațională.
9. Traducerea în limba română a ghidurilor OECD menționate în codul fiscal.
10.Derularea unor campanii publice de informare pentru a crește conformarea
voluntară.
11.Venirea rapidă cu soluții și campanii de informare în cazul apariției unor situații noi.

III. REVENIREA BUGETULUI PE O TRAIECTORIE DE ECHILIBRU ȘI STABILITATE

O politică fiscală anticiclică asigură eficiența strategiei macroeconomice, contribuind la
generarea unei creșteri economice sustenabile și la o reducere a extremelor ciclului
economic (en. boom and bust - creșteri economice mai mari în faza de expansiune și
recesiuni mai ample în faza de recesiune contracție).
Creșterea economică sustenabilă presupune rate de creștere care pot fi menținute pe un
orizont larg de timp, fără a crea probleme pentru generațiile viitoare (ex. menținerea
trendului de creștere a datoriei publice sau epuizarea resurselor naturale). În prezent,
costul finanțării datoriei publice este mare comparativ cu țările similare (en. peer-countries)
deoarece programele economice de pana acum au fost lipsite de viziune și viitor. Astfel,
încrederea cetățenilor, a mediului de afaceri și a investitorilor în autoritățile și economia
românească au avut de suferit.
Pentru a genera o creșterea economică sustenabilă și incluzivă, statul român trebuie să
sprijine stimularea producției, dar și să ofere servicii publice de calitate. În acest sens, este
nevoie de o reașezare a structurii bugetului pentru a se putea atinge gradual țintele de
alocare pentru sectoarele prioritare: educație, sănătate, investiții și cercetare-dezvoltare și
inovare tehnologică.
Obiective:
1. Corelarea eficientă a politicilor fiscale cu ciclul economic și respectarea principiilor și
regulilor asumate de România în relația cu Uniunea Europeană.
Direcție de acțiune:
Pentru a preveni ignorarea principiilor și regulilor asumate de România în relația cu
Uniunea Europeană de către clasa politică este nevoie de o transpunere a Compactului
Fiscal în Constituția României. Astfel,
2. Asigurarea unui buget public care să respecte țintele de investiții și de alocări pentru
educație, sănătate și infrastructură.
Direcție de acțiune:
În lipsa unui spațiu fiscal cert, alocările bugetare rămân la stadiul unor deziderate. Crearea
acestui spațiu fiscal se poate realiza prin extinderea și generalizarea analizelor de cheltuieli
publice de tip „spending review” împreună cu introducerea unei forme simplificate, dar
efective, de buget pe bază de performanță.
3. Eliminarea pensiilor speciale
Direcție de acțiune:
Reducerea pensiilor speciale pentru politicieni, angajații Parlamentului, primari, judecătorii
și angajații Curții Constituționale, Avocatul Poporului, precum și pentru celelalte categorii
de bugetari cu excepția: militarilor, polițiștilor și magistraților. În cazul acestora din urmă,
pensia specială se plafonează la valoarea ultimului salariu brut (fără sporuri). În 2018 cea
mai mare pensie specială în plată a fost de 56.800 lei pe lună. Pe baza contribuțiilor, însă,
această pensie ar fi fost de 3.600 lei.

IV. ADERAREA LA ZONA EURO

Zona Euro nu este doar o uniune monetară, ci și una politică. Destinul european al României
trebuie continuat și reafirmat. Integrarea în zona Euro face parte din obligațiile României
asumate prin tratatul de aderare la Uniunea Europeană.
În 2016, România ar fi satisfăcut toate criteriile economice dacă leul ar fi fost în Mecanismul
de Rată de Schimb și mai trebuia doar să armonizeze legislația cu cea europeană. La
raportul din 2018 mai satisfacem un singur criteriu economic, cel al finanțelor publice care
va fi probabil încălcat la finalul acestui an.
Obiective:
Re-îndeplinirea criteriilor de la Maastricht și parcurgerea pașilor finali pentru aderarea cât
mai rapidă la zona euro.
Direcții de acțiune:
Stabilirea unui termen realist de aderare a României la zona Euro, cu atingerea și păstrarea
pe cel puțin 2 ani a criteriilor economice și monetare de convergență, este doar un prim pas.
România trebuie să mențină cel puțin 2 ani criteriilor economice și monetare de
convergență.
Totodată, asigurarea sustenabilității trecerii României la zona Euro trebuie realizată prin
reducerea decalajelor de dezvoltare între regiunile României și impulsionarea convergenței
reale.

V. CREȘTEREA GRADULUI DE INDEPENDENȚĂ FINANCIARĂ A CETĂȚENILOR.

USR-PLUS își dorește ca cetățenii României să fie cetățeni independenți financiar, cetățeni
care:
 sunt proprietari pe propria pensie, bazată pe salariul și contribuția fiecăruia, în plus
față de pensia de stat.
 au propriile afaceri sau investiții, încurajate de guvern prin asigurarea infrastructurii
necesare și prin menținerea unui mediu de afaceri prietenos și corect.
 nu depind de guvern pentru un trai decent.
 nu pot fi păcăliți să voteze politicieni corupți pentru ca li se promit câțiva lei în plus la
salariu sau la pensie.
Obiectiv:
Dezvoltarea sistemului de pensii bazat pe contribuția individuală, unde contul de pensie
este proprietatea privata a beneficiarului.
Direcții de acțiune:
 Alocarea unei părți mai mari din contribuție către conturile individuale de pensie ale
celor 7 milioane de contribuitori.
 Dezvoltarea pieței de capital astfel încât fondurile de pensii dar și investitorii
individuali să poată beneficia de creșterea economiei românești.
Obiectiv:
Construirea infrastructurii necesare prin parteneriate public-private (PPP) și prin
gestionarea corecta a activelor si companiilor statului.
Direcții de acțiune:
 Reforma legislației și administrației parteneriatelor public private.
 Reguli și soluții de utilizare a activelor statului.
 Administrarea eficientă a companiilor aflate în subordinea administrației centrale și
locale.
Introducem educația financiară în școli, pentru a pregăti noile generații să devină
independente din punct de vedere financiar.

VI. DEZVOLTAREA PIEȚEI DE CAPITAL ȘI ÎNCURAJAREA LISTĂRII LA BURSĂ A

COMPANIILOR.
Piața de capital din România are șansa să valorifice principalul rol în economie, acel de
finanțare pentru companiile românești. În prezent dimensiunea pieței ca pondere în PIB
este sub 15%, mult sub media Europeană de peste 50%, în timp ce numărul investitorilor
individuali a coborât constant în ultimii 5 ani. Cu o birocrație excesivă, atât investitorii, cât și
companiile au numeroase piedici pentru a angrena resurse semnificative prin bursă. Deși
mai multe companii de stat și private s-au listat la Bursa de Valori București în ultimii 5 ani,
acestea nu au utilizat piața pentru a finanța proiecte, ci preponderent pentru a asigura un
exit acționarilor actuali.
Piața de capital din România a fost recent inclusă în indicele FTSE Secondary Emergin
Markets, însă nu întrunește criteriile cantitative pentru o reclasificare la MSCI, cel mai mare
furnizor de indici global. Creșterea dimensiunii pieței de capital din România ar atrage
fonduri de se află în categoria piețelor de frontieră, deși a făcut progrese, în principal din
cauza valorilor de tranzacționare reduse.
În timp ce în Europa se discută de Uniunea Piețelor de Capital, românii încă nu economisesc
pentru pensie, și zeci de miliarde de euro din depozitele populației ar putea fi angrenate în
finanțarea economiei reale.
Obiective:
1. Dublarea ponderii capitalizării bursiere în PIB.
2. Simplificarea procedurilor fiscale pentru investitorii locali și străini.
3. Listarea unor companii de stat.
4. Încurajarea emisiunilor de obligațiuni de stat pentru companiile deja listate.