Hemoragia digestivă superioară

Hemoragiile digestive sunt extravazarea de sânge în lumenul digestiv în urma unor

leziuni gastrointestinale. Hemoragiile apărute în urma afecțiunilor localizate în
esofag, stomac și duoden până la unghiul duodeno-jejunal se numesc hemoragii
digestive superioare (HDS). Acestea reprezintă 90% din hemoragiile digestive.

Hemoragia digestivă superioară (H.D.S) este sângerarea care are loc în esofag,
stomac, duoden și jejunul proximal, exteriorizându-se în special
prin hematemeză (vărsături cu sânge) și/sau melenă (scaun cu sânge).

Hemoragiile cu sursă după valvula ileocecală se numesc hemoragii digestive

inferioare (HDI) și nu au un risc vital crescut, majoritatea producându-se în boli
cronice sau în urma tratamentului anticoagulant.

Hematemeza

Hematemeza este eliminarea prin vărsătură de sânge roşu (proaspăt) în sângerările

mari sau sânge digerat cu aspect de “zaţ de cafea” prin digestia gastrică a
hemoglobinei din sângele care a stagnat câteva ore în stomac, în pierderile mai mici.
Hematemeza apare numai în sângerările suprajejunale, de regulă la pierderi de peste
1000ml şi este urmată de emisia de scaune melenice.
Hematemeza apare brusc, fiind adesea precedată de durere epigastrică, greață,
amețeli, slăbiciune, transpirații, anxietate.

Melena

Melena este emisia de scaune negre moi, lucioase ca păcura, fetide. Apare în pierderi
acute a cel puțin 60-80 ml de sânge din tractul digestiv superior cu un tranzit
intestinal de minim 8 ore şi încă 3-4 zile după încetarea hemoragiei, aşa zisa “melena
reziduală”. Prezența melenei nu înseamnă neapărat sângerare activă, dar arată cert
existența unei sângerări recente.
Sângele eliminat din intestin prin melenă este “negru ca păcura”, fiind digerat de
sucurile digestive. Melena apare când în intestin pătrund cel puțin 50-80 ml. Melena
se succede hematemezei, fiind de fapt faza doi al unei hemoragii digestive
superioare.
Hematochezia reprezintă eliminarea de sânge proaspăt prin scaun din hemoragii
digestive superioare masive, cu pierderi mari de peste 1 litru de sânge prin erodare
arterială sau rupturi de varice esofagiene, însoțite de un tranzit intestinal accelerat cu
durata sub 8 ore.

Rectoragia și anoragia reprezintă pierderea de sânge roșu în cursul defecației sau

independent de aceasta.

Tipuri de H.D.S. – hemoragia digestivă

 H.D.S. mică – se pierd până la 250 ml și nu apar efecte sistemice.

 H.D.S. moderată – cantitatea de sânge pierdută este între 250 și 1000
ml, hemoglobina rămâne peste 10%.
 H.D.S. masivă – pierderea depășește 1000 ml, sângerarea determină șoc, iar
hemoglobina scade sub 8%. Pacientul prezintă agitație, anxietate sau chiar
pierderea conștienței. Atunci când pierderile depășesc 2000 ml se instalează
starea de colaps, cu dispnee accentuată, absența pulsului și poate determina
decesul pacientului.

Cauze
 Afecțiuni ale esofagului: varice esofagiene, ulcer peptic al esofagului, tumori
maligne și benigne, diverticul esofagian, etc.
 Afecțiuni ale stomacului și duodenului: ulcer gastric și
duodenal, gastrite hemoragice, tumori maligne și benigne ale stomacului și
duodenului, traumatisme.
 Afecțiuni ale intestinului subțire, hipertensiune portală, boli ale
organelor învecinate sau boli de sânge.

Semne și simptome în hemoragia digestivă superioară

Manifestări de dependență
În hemoragiile digestive mici, semnele clinice sunt în general absente. Uneori poate
să apară: slăbiciune, transpirații reci, hipotensiune arterială sau lipotimie.
În hemoragiile digestive moderate se observă: tahicardie, amețeli, tulburări de vedere
(vedere în ceață), hipotensiune arterială, lipotimie.

În hemoragiile digestive masive apar semne de șoc hipovolemic, paloare, polipnee,

anxietate, extremități reci, tahicardie, hipotensiune arterială, tendință de pierdere a
cunoștinței. Atunci când pierderile depășesc 2000 ml se instalează starea de colaps,
cu dispnee accentuată, absența pulsului și poate determina decesul pacientului.
Diagnostic
 Anamneză – Examen clinic

 Examen hematologic complet (hemoglobină, hematocrit, eritrocite,

uree, creatinină, glicemie, bilirubină, probe de coagulare, VSH, grup sanguin,
Rh.);
 Examen radiologic (explorarea intestinului subțire și a colonului prin irigoscopie,
tranzit baritat, radiografie pe gol etc);

 Endoscopie digestivă.

Conduita de urgență în hemoragia digestivă superioară

 Repaus la pat în decubit dorsal;

 Se interzice orice efort fizic;

 Supravegherea functiilor vitale. În hemoragiile masive, supravegherea se face din

oră în oră: se recoltează sânge pentru determinarea hematocritului, numarului
hematiilor, hemoglobinei (hemograma). Se recoltează scaun pentru pentru a îl
trimite la laborator în vederea punerii în evidență a hemoragiilor oculte;
 Internare – bolnavul cu H.D.S. trebuie în mod obligatoriu să fie internat, pentru a
se evita agravarea hemoragiei și pentru a fi monitorizat pacientul;

 La nevoie – transfuzie de sânge, perfuzie cu substituenți de volum;

 Suprimarea alimentației pe gură;

 Administrarea de lichide reci, cu lingurița. Începând cu ziua a treia se introduc

legume fierte, carne slabă, supe.

 Când hemoragia se datorează varicelor esofagiene, se introduce sondă cu balonaș

esofagian compresiv (sonda Blakemore);
 Dacă hemoragia nu se oprește, se recurge la intervenție chirurgicală.

Intervenţiile asistentului medical în cazul unui pacient cu

hemoragie digestivă superioară

 Asistentul medical face evaluarea clinică rapidă a parametrilor hemodinamici (se

vor determina frecvența pulsului, tensiunea arterială, se vor inspecta atent
tegumentele şi mucoasele pentru depistarea semnelor de şoc);
 administrează medicația prescrisă de medic;
 chiar dacă starea este stabilizată, supraveghează permanent funcțiile vitale,
diureza și bilanțul pierderilor sanguine;

 asistentul medical trebuie să cunoască cum a debutat hemoragia și să observe

manifestările de dependență ale pacientului (paloare, extremități reci, cearcăne,
transpirații reci, puls accelerat, agitație, anxietate, sete);

 asistentul medical trebuie să diferențieze și să identifice epistaxisul și hemoptizia

(sânge roșu, aerat, spumos), față de hematemeză (precedată de greață, pacient cu
antecedente de afecțiuni digestive, cu sânge alterat, digerat, negru, amestecat cu
resturi alimentare);

 se recoltează sânge pentru hematocrit, număr de trombocite, indicii de coagulare,

uree, grup sanguin, Rh;
 pacientul poate fi aşezat în poziţie Trendelenburg pentru ameliorarea irigaţiei
cerebrale, asigurând protecţia împotriva pericolului de aspiraţie a refluxului
conţinutului gastric hemoragic mai ales la pacienţii cu conștienta alterată şi
reflexele diminuate;
 se pregătesc două căi venoase periferice sigure (branulă) şi se instituie perfuzia cu
soluţii cristaloide (ser fiziologic, soluţie Ringer) la recomandarea medicului;
 montarea unei sonde de aspiraţie; instalarea unei sonde de aspiraţie furnizează
date importante pentru stabilirea diagnosticului şi a conduitei terapeutice;

 aspirarea de sânge din stomac în prezența unor rectoragii permite diagnosticul de

hemoragie digestivă superioară;

 aspirarea de sânge proaspăt indică o hemoragie activă;

 reapariţia sângelui după ore sau zile indică recidiva hemoragică;

 în formele ușoare, asigură alimentația cu regim hidric în prima zi, apoi sunt
permise brânză dulce, smântână, unt, ouă, carne slabă;

 în afară de măsurile igienico-dietetice riguroase, asistentul medical are intervenții

autonome și la indicația medicului pentru: combaterea grețurilor, efectuarea
bilanțului hidroelectrolitic, combaterea stării de anxietate;