disciplina: Controlul calităţii nutreţurilor

tema: OMG-urile
OMG= Oh my God?

OMG= Organism modificat genetic

Organismul modificat genetic este orice organism al cărui
material genetic a fost modificat prin alte metode decât
încrucişări şi recombinări naturale.
La OMG un fragment de ADN din celula unui organism este
separat şi apoi transferat în celula altui organism unde se
va ataşa ADN-ului acestuia.În felul acesta organismul care
a primit fragmentul de ADN va manifesta caracteristicile
organismului de la care a fost prelevat.
Primele OMG-uri au fost bacterii(colibacili), cărora li s-au introdus gene
necesare pentru sinteza unor substanţe ( insulină, hormon de creştere). Mai
târziu prin aceste tehnici s-au realizat noi soiuri de plante şi animale.La ora
actuală este posibil transferul de gene între organisme din regnuri diferite:
de la plante la animale, de la animale la plante, de la fungi la plante etc.
Printre cele mai spectaculoase tipuri de modificare se numără şi clonarea,

Deşi crearea şi utilizarea OMG-urilor este apanajul ultimelor trei decenii,

dezbaterile pe seama efectelor acestora asupra omului şi mediului, în
viitorul mai mult sau mai puţin îndepărtat, sunt dintre cale mai
aprinse. Părerile experţilor pendulează între cele două extreme, de la
ideea că OMG reprezintă soluţia pentru revoluţionarea domeniilor
medical, agricol şi social până la aceea că sunt un pas spre distrugerea
speciei umane şi a lumii în care trăim.
OMG-urile se produc şi se comercializează pentru a aduce avantaje
producătorului şi consumatorului de alimente obţinute din OMG. Avantajele
înseamnă: preţuri mai mici, beneficii mai mari privind durabilitatea şi/sau
valoarea nutritivă, productivitate ridicată.

Obiectivul iniţial a fost acela de protejare a culturilor prin crearea rezistenţei

împotriva bolilor şi dăunătorilor la plante (insecte şi virusuri), sau prin
crearea unei mai bune toleranţe la ierbicidele utilizate în agricultura.
1.Organisme capabile să producă în cantităţi suficient de mari substanţe
necesare în tratarea unor boli ( ex. insulina pentru tratarea diabetului zaharat
şi hormonul de creştere pentru tratarea nanismului hipofizar = piticism);

2. Organisme utilizate ca şi vaccinuri;

3. Organisme rezistente la pesticide, substanţe chimice folosite în combaterea

bolilor şi dăunătorilor la plante;

4. Organisme cu productivitate ridicată, rezistenţă crescută la factorii de

mediu, cantităţi crescute de substanţe nutritive, capacitate de păstrare
îndelungată, posibilitate de maturare după recoltare etc.
 Inducerea rezistenţei la tratamentele cu antibiotice la unele bacterii patogene;

 Amplificarea problemelor cu dăunătorii culturilor (au apărut deja buruieni

rezistente la ierbicidele neselectative cu care sunt tratate plantele modificate
genetic);

 Transferul accidental de gene de la OMG la speciile sălbatice (culturile

convenţionale sau ecologice pot fi impurificate prin polenizare, datorită vântului
sau insectelor);

 Diminuarea biodiversităţii (multe insecte care se hrănesc în mod natural cu

dăunătorii plantelor de cultură suferă şi chiar mor dacă consumă dăunători de pe
plante modificate genetic);

 Apariţia de boli la om, plante şi animale corelate cu utilizarea OMG ( modificări

la nivelul ficatului şi rinichilor cobailor care au consumat MON863- Gilles Eric
Serralini, martie 2007).
Culturile transgnice au fost introduse pentru prima data în anii ’90 (boabele de
soia rezistente la erbicid).
Peste 90% din suprafeţele cultivate cu plante transgenice sunt găsite în doar 5
ţări din America de Nord şi de Sud: SUA, Canada, Argentina, Brazilia şi
Paraguay (SUA- 50%, Argentina- 20%).
În India şi China sunt plantate culturi modificate genetic, dintre care aproape
exclusiv bumbac modificat genetic (mai puţin de 3% din suprafaţa
cultivabilă).
În Uniunea Europeană, în 2008, erau doar două culturi culturi transgnice autorizate
pentru a fi cultivate, şi anume: porumbul de Monsanto, MON 810, şi cartoful
Amflora de la BASF.
Porumbul a fost modificat genetic pentru a produce propria toxină împotriva
dăunătorului comun Ostrinia Nubilialis (vierme sfredelitor al tulpinii
porumbului).
Cartoful Amflora a fost modificat genetic pentru un conţinut sporit de amidon dar
totodată conţine şi o genă marker de rezistenţă la antibiotice, precum
kanamicină şi neomicină.
În 2008, suprafaţa totală cultivată cu plante transgenice din Uniunea Europeană a
scăzut. Acest fapt se dstorează interzicerii cultivării porumbului MON810, de la
Monsanto, în Franţa (2008) şi Germania (2009), din cauza unor motive de
sănătate şi de mediu. Ca şi rezultat suprafaţa totală aflată sub cultivare de plante
transgenice a scazut cu 2% (107719 ha). De asemenea, acest porumb a mai fost
interzis spre cultivare şi în ţări precum Austria, Grecia, Ungaria sau Polonia.
Din cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, doar 6 cultivă porumbul
modificat genetic de la Monsanto, şi anume: Spania, Republica Cehă,
Slovacia, Polonia, România şi Portugalia.
În Polonia, porumbul MON810 este cultivat în ciuda interzicerii acestuia,
deoarece, deşi comercializarea seminţelor este ilegală, Monsanto şi
Asociaţia de Lobby asupra Biotehnologiilor din Polonia au oferit fermierilor
adrese de contact din Republica Cehă şi Slovacia, adrese de unde pot
cumpăra seminţe. În 2008 s-a pretins că ar exista 3000 de hectare cultivate
ilegal în Polonia.
În Spania se gasesc două tipuri de dăunători sfredelitori ai porumbului, dar
această problemă este acceptată ca fiind una minoră, echipa de lucru
guvernamentală in domeniul pesticidelor a raportat în 2002 că incidenţa
sfredelitorului este mică şi nu justifică cultivarea acestor varietăţi
transgenice.
Nici o ţară din Europa, care nu face parte din Uniunea Europeană, nu cultivă
organisme modificate genetic (Norvegia, Elveţia, Islanda, Serbia,
Muntenegru). Elveţia a impus un moratoriu privind cultivarea plantelor
modificate genetic. Ţări ca Turcia, Croaţia, Macedonia, care sunt în diferite
stagii de aderare la Uniune, nu cultivă plantele transgenice.

Cifrele industriei arată că suprafaţa totală cultivată în statele europene, a scăzut

în fiecare an din 2005, cu un procent total de 35% în perioada 2005-2009.
Cultivarea de plante modificate genetic, în Europa a scăzut la 107719 ha,
comparat cu 110007 ha în 2007, înregistrându-se o scădere de aproximativ
2%. Cu toate că este o cifră mică, suprafaţa cea mai mare care este cultivată
cu plante transgenice o găsim concentrată într-o singură ţară: aproximativ
trei sferturi (74%) din producţia transgenică o găsim în Spania.
Primele culturi comerciale de plante modificate genetic au fost introduse în
România în anul 1998 şi au fost reprezentate de soia modificata genetic
(Mosanto).

Culturile creşteau de la an la an:

- 2004, 5523 ha soia m.g.
- 2005, 87600 ha soia m.g.
- 2006, 137275,5 ha soia m.g.

Când România a devenit stat membru al Comunităţii Europene, soia

transgenică a fost oficial interzisă pentru cultivare pe teritoriul României, în
sensul că România şi-a aliniat culturile modificate genetic cu ceea ce este
permis în UE (soia era considerată nefezabil dpdv economic)
În acelaşi an, 2007, anul aderării, a fost aprobat tacit pentru cultivare, în
România, un porumb modificat genetic, cu denumirea MON810, ce aparţine
companiei Monsanto. Acesta era singurul OMG autorizat în UE, la data
aceea, pe care România l-a aprobat imediat. În România nu au fost efectuate
studii de evaluare a porumbului modificat genetic pentru a se vedea care
sunt efectele asupra mediului.
Evoluţia cultivatorilor (companii/fermieri) şi suprafeţele cultivate cu porumb
modificat genetic, în perioada 2007-2015:
- 2007: ?cultivatori, 332,5 ha;
- 2008: 58 cultivatori, 6130,44 ha;
- 2009: 51 cultivatori, 3243, 52 ha;
- 2010: 21 cultivatori, 822,6 ha;
- 2011: 16 cultivatori, 588,18 ha;
- 2012: 12 cultivatori, 216,9 ha;
- 2013: 2 cultivatori, 834,62 ha;
- 2014: 5 cultivatori, 770,7 ha;
- 2015: o staţiune de cdercetare, 2,5 ha.
Alimentele obţinute din OMG sunt diferite de cele tradiţionale şi siguranţa lor se
analizează de la caz la caz.
Alimentele noi din OMG-uri, care se comercializează în prezent pe piaţa
europeană, au trecut faza analizelor de risc şi nu prezintă riscuri pentru sănătatea
populaţiei.
Analiza continuă a riscurilor , bazată pe principiile Codex Alimentarius, şi acolo
unde este cazul, monitorizarea post punere pe piaţă, trebuie să stea la baza
evaluării siguranţei alimentelor obţinute din organismele modificate genetic.
Codex Alimentarius= codul internaţional al alimentului. Comisia Codex-ului este
un mixt OMS/FAO, responsabil pentru elaborarea standardelor, codurilor de
practică, ghidurilor şi recomandărilor care constituie acest codex. Comisia a
elaborat în 2003-2004 şi principiile pt analiza riscurilor pentru om al alimentelor
noi. Principiile Codex sunt menţionate, în mod soecial, în Acordul Sanitar şi
Fito-Ssanitar (SPS) al Organizaţiei Mondiale a Comerţului (WTO) şi pot fi
utilizate ca referinţă în disputele internaţionale ce se pot ivi .
Protocolul de Biosecuritate de la Cartagena (CPB), este un tratat pt mediu, ce
reglementează circulaţia transfrontalieră a OMG-urilor vii. Elementul esenţial al
Protocolului de Biosecuritate este cerinţa ca exportatorii să solicite acordul
importatorilor, înainte ca primul transport de OMG-uri vii care urmează a fi
eliberate în mediu, să fie pregătit pentru livrare.
La nivelul Uniunii Europene, Parlamentul European a adoptat următoarele legi:
 Directiva 1990/220/CE privind importul, transformarea şi utilizarea OMG în
alimentaţia animală;
 Regulamentul 1997/258/CE privind utilizarea OMG în alimentaţia omului;
 Directiva 2001/18/CE privind diseminarea OMG în mediul înconjurător;
 Regulamentele 2003/1829/CE şi 2003/1830/CE ce reglementează utilizarea OMG ca
alimente, etichetarea şi comercializarea acestora.
În România legile adoptate sunt:
 OG nr. 49 din 2000 privind cultivarea şi utilizarea OMG;
 Legea 214 din 2002 privind regimul de obţinere, testare, utilizare şi
comercializare a OMG;
 Legea 265 din 2006 privind protecţia mediului de contaminarea cu OMG;
 HG 173 din 2006 privind etichetarea produselor ce conţin OMG;
 Ordinele 237 şi 471 din 2006 privind modul de autorizare a cultivării OMG.
În data de 22 aprilie 2015, Comisia Europeană şi-a dat acceptul ca încă 10
organisme noi din soiurile de mazăre, soia, bumbac, seminţe uleioase, să fie
importate. Astfel, numarul organismelor modificate genetic, autorizate pentru
importul pe piaţa Uniunii Europene, a atins pragul de 58.
Deşi în Uniunea Europeană era interzisă cultivarea OMG-urilor, cu câteva
excepţii, totuşi, în urma şedinţei din data de 13 ianuarie 2015, Parlamentul
European a adoptat legea ce permite statelor membre să decidă dacă permit
cultivarea lor sau nu (480 voturi pentru, 159 împotrivă şi 58 abţineri). Conform
acestei legi, dacă o cultură OMG este considerată sigură de către Autoritatea
Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA), statele membre pot decide
dacă o cultivă sau nu. În prezent opt culturi au primit undă verde în UE, însă în
urma deciziei din ianuarie 2015 pot începe să fie produse pe sol european şi
celelalte şapte culturi noi.
România nu a solicitat Comisiei Europene interzicerea cultivării organismelor
modificate genetic pe teritoriul său, în timp ce 19 state membre (Austria,
Belgia, Bulgaria, Croaţia, Cipru, Danemarca, Franţa, Germania, Grecia,
Ungaria, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Olanda, Polonia, Slovenia
şi Marea Britanie. Termenul limită până la care statele membre oteau opta
pentru interzicerea cultivării organismelor modificate genetic pe teritoriul lor a
expirat pe 3 octombrie.