Amortizarea este un proces financiar de recuperare treptata  

a valorii activelor
imobilizate consumate in procesul economic sau numai ca urmare a detinerii lor
in patrimoniu si de constituire, prin acumularea acestor valori , a unui fond de
amortizare destinat inlocuirii activelor imobilizate atunci cand exprima durata
de viata economica a acestora , sau cand ating limite de uzura fizica si morala.
Amortizarea se desfasoara in timp, in principiu pe intreaga perioada de la
intrarea in patrimoniu a activelor imobilizate si pana la casarea acestora. In
cazul activelor materiale imobilizate, amortizarea are drept fundament
deprecierea acestora in procesul functionarii sau nefunctionarii lor .
        Cand durata de utilizare este mai mica decat durata de viata economica se
tine seama si de valoarea reziduala , care poate avea valori insemnate si care
majoreaza sursele de finantare pentru inlocuire . In cazul imprumuturilor are loc
un proces de amortizare financiara , care reprezinta rambursarea treptata a
creditelor conform angajamentelor asumate .
        Procesul de amortizare conduce la reducerea valorii unor posturi din
activul sau pasivul bilantului ; in cazul imobilizarilor materiale este vorba de
reducerea valorii unor conturi de activ, in timp ce in cazul imprumuturilor,
amortizarea acestora are drept efect micsorarea valorii conturilor de pasiv care
reflecta datorii ale intreprinderii . Sistemul de amortizare se bazeaza pe faptul ca
orice activ material imobilizat are o durata de viata maxima la capatul careia
valoarea de exploatare este egala cu zero . Pot fi amortizate activele care se
consuma progresiv , in mai multe exercitii financiare , cum este cazul cladirilor ,
constructiilor , utilajelor , mijloacelor de transport etc.
        Amortizarea anuala trebuie sa acopere deprecierea suferita, fara a
subevalua sau supraevalua marimea acesteia. Toate intreprinderile au libertatea
de a-si alege metoda de amortizare care corespunde cel mai bine specificului
activelor materiale si modului de utilizare”