Hei.

In primul rand as vrea sa-mi cer scuze pentru ca te-am facut sa te simti naspa in seara aia. Sincer
nu-mi amintesc de ce te-am facut sa te simti asa, daca am zis ceva anume care te-o facut sa te simti
naspa sau daca te-ai simtit naspa ca si rezultat al comportmentului meu mai “salbatic de ocna mures”.
Poate am fost mai fara perdea dar nu-mi aminesc sa fi facut ceva naspa intentionat si distructiv intr-un
mod care sa te raneasca intentionat. Pur si simplu nu-mi amintesc, poate din cauza Alexandrionului.

Dar hai sa nu ramanem blocati pe acel eveniment, sa ne intoarcem putin inainte, cand ne-am
plimbat, am fost la ceai, totul pana cand am ajuns la astia acasa. Eu consider ca a fost frumos si decent,
ba chiar am rezonat putin.

Acuma ce sa zic, nu sunt aici sa conving pe nimeni de nimic, ba chiar m-am saturat sa dau
explicatii si sa incerc sa impac lumea din jur. Asta sunt, si cine ma cunoaste, ma cunoaste, cine nu, aia e.
Dar totusi fata de tine, am o tendinta de a lasa garda jos si de a discuta putin.

Sunt aproape sigur ca ce o sa citesti aici o sa fie interpretat gresit sau poate vei intelege total
altceva decat ceea ce incerc eu sa transmit, ca asa se intampla de obicei desi vorbim aceasi limba.
Cuvintele sunt piedici de multe ori, iar decorul nu e intotdeauna favorabil pentru o conexiune curata.

Pe mine sincer ma seaca viata asta, e cam aiurea. Toti se manca intre ei si mai repede sau mai
tarziu fiecare isi face felul unul altuia intr-un fel sau altul. Totul e pe interes. Intr-o masura sau alta. Eu
nu am nimic de tras de pe tine, si cu lumea asta mi-am facut feng-shui’ul, nu mai ravnesc dupa nimic, imi
e bine asa cum sunt, nu depind de nimeni si nimic. Mna, am facut iar pe durul. Poate sunt un magar
egoist, necioplit, insalbaticit de locul natal. Oricum viata e o jungla. Dar in jungle asta vreau sa cred ca
mai exista si sensibilitate si omenie, lucruri care poate tu crezi ca-mi lipsesc, dar eu zic sa take a look
deeper inside. Viata m-a facut asa. O sa ma adaptez mereu. Cine are ochi sa vada o sa vada, cine are
urechi sa asculte o sa auda, si cine are suflet o sa simta, indifferent de ce vede, aude sau atinge.

Mie imi place de tine asa cum esti, cu plusuri si minusuri, ca nici tu nu esti perfecta, si la fel ca si
mine, ai si tu felul tau de autodistrugere, ca na, numa bine nu poate fi oricat ne-am stradui. E foarte usor
sa bagi de vina si sa evidentiezi defecte si probleme insa nu cred ca asta e scopul. Cu totii suntem asa
cum ne formeaza viata, in functie de experiente si trairi. Nu cred ca maturitatea se refleta in faptul ca
dau o palma unei picturi care din abstract a devenit sim ai abstracta, sau in faptul ca mi-au trebuit 5
minute in plus sa ma incalt si asta te-a impiedicat sa ajungi la timp acasa. Viata e cu urcusuri si
coborasuri, important e sa te poti adapta si sa faci fata imprevizibilului.

Mna, imi cer scuze inca o data. Insist sa ma crezi ca I mean no harm, si ca tot ce imi doresc sa-ti
ofer tie e caldura. Dar na, o sa zici ca la ultima noastra intalnire ti-am aratat exact opusul. Imi pare rau
daca doar cu asta ai ramas. Poate tre sa las un timp lung sa treaca pana sa pot ajunge la o alta intalnire
in care totul sa decurca usor fara escaladari interesante din cauza unor factori externi precum Mr.
Alexandrion ) eh, hai sa fim seriosi, nu am dat in cap la nimeni si nici nu am facut urat.

Tu draga, eu inca am amintiri frumoase legate de tine, de noi, in care totul era frumos. Poate au
fost multi factori perturbatori, dar au fost momente foarte frumoase. Ei, eu am incercat sa elimin acei
factori si sa raman ancorat in realitate. Realitatea e una singura. Eu vreau sa fiu real. M-am saturat de
jocuri si simulari si lumi fictive si sentimente false si impresii aiurea, si de idei alterate.
 Daca ma uit in trecut au fost lucruri reale si frumoase, pe alea le pretuiesc si de alea ma agat
cand ma gandesc la tine. Daca un lucru e sigur cand ma gandesc la tine este ca imi place de tine in forma
ta cea mai pura si aia imi place, si daca e un lucru pe care mi-l doresc de la tine ar fi sa fim parteneri, pur
si simplu sa fie cineva langa mine cand vreau sa impartasesc ceva frumos, alaturi de care sa ma pot
bucura ca si cum as fi singur insa cand intorc capul, esti tu si te vad fericita doar pentru esti acolo,
fericita. Nu vreau sa am astepari de la tine, nu vreau sa ma ajuti cu nimic, nu am nevoie de nimic de la
tine. Dar as vrea sa te vad fericita langa mine, pentru ca da, asta chiar mi-as dori de la tine. Cu tine am
fost o data asa. Nu sunt blocat pe tine, nu depind de tine. Tu nici atat de mine. Fiecare avem viata
noatra. Da eu as vrea sa faci parte din viata mea, ca un partener, si amandoi sa mergem inainte cu bune
si rele, si sa incercam sa facem mereu sa ne fie bine. Atat. Frumos, fara stress, fara drame, fara tampenii.

Astea sunt intentiile mele, nu altele. Mai cate o iesire, mai niste family, mai cate o calatorie prin
zone noi, mai cate o experienta noua, mai niste lume, mai cate o nebunie, mna, dar in fine, e cam greu
sa te intorci acolo unde iti este frica sa mergi, si nush de ce am impresia asta ca eu cam asta reprezint
pentru tine, frica si instabilitate, desi eu voiam sa-ti arat iubire si sigurata. What can I say :)) e o lume
nebuna. Una peste alta cred ca am surprins cam tot ce am vrut sa transmit in mesajul asta, poate am
gresit proportiile dar pana la urma tu alegi cum cantaresti lucrurile.

Mi-am mai amintit ceva, inainte sa pleci in Olanda ai zis catre mine in masina “I love you… chiar
daca nu crezi” , pai, I love you too >:D< chiar daca nu crezi.

Lorand. Salbaticul din Ocna Mures :))