De George Călinescu

~roman balzacian, interbelic, obiectiv~

—Tema și viziunea despre lume—

—Caracterizare Felix—
—Relația Felix – Otilia—

1. Introducere (LA TOATE)

„Enigma Otiliei” de George Călinescu este un roman interbelic, realist, obiectiv,
balzacian, modern și romantic fiind publicat în 1938. George Călinescu se încadrează
în seria personalităţilor româneşti de tip enciclopedic. Este un spirit polivalent, critic şi
istoric literar, biograf, romancier, poet, dramaturg de la sfârşitul perioadei interbelice şi
începutul perioadei contemporane.

2.Încadrarea într-un curent literar(DOAR LA VIZIUNEA DESPRE LUME)

„ Enigma Otiliei”de George Călinescu este un roman interbelic, realist,
obiectiv, balzacian, modern și romantic. Este realist prin prezentarea veridică a
evenimentelor, prin precizarea indicilor temporali şi spaţiali, prin tehnica detaliului: „Într-
o seară de la începutul lui iulie 1909, cu puţin înainte de orele 10”, Felix Sima soseşte în
Bucureşti. Este un roman obiectiv prin utilizarea persoanei a III-a, prin prezenţa
naratorului obiectiv, omniscient, omniprezent, heterodiegetic. Perspectiva narativă este
una heterodiegetică în principal, cu viziunea „dindărăt” dar mai avem pasaje în care apare
naratorul homodiegetic, Felix Sima, în ipostaza de martor al evenimentelor. „Enigma
Otiliei” este şi un roman de  factură balzaciană (după prozatorul realist francez Honoré
de Balzac) prin utilizarea unor motive literare specifice creatorului francez: motivul
moştenirii (averea lui Costache Giurgiuveanu), ideea paternităţii (Moş Costache/ Moş
Goriot), relaţiile familiale conflictuale şi degradate, tehnica detaliilor: “Într-o seară, de la

1
începutul lui iulie 1909, cu puţin înainte de orele 10, […] în strada Antim, venind dinspre
strada Sfinţii Apostoli….”. Tot amănunţit sunt descrise şi fizionomiile, coafurile,
îmbrăcămintea, gesturile, interioarele şi exterioarele caselor şi străzile. Elementele
moderne sunt:naturalismul, constând în interesul pentru alienare şi senilitate, motivate
prin ereditate şi mediu şi tehnicile moderne de caracterizar e(comportamentismul,
pluriperspectivismul- reflectarea poliedrică sau tehnica oglinzilor paralele) și construcţia
personajelor (ambiguitatea personajelor-reflectarea poliedrică; comportamentismul şi
umanizarea avarului). Elemente romantice sunt reliefate prin gruparea antitetică a
personajelor (de exemplu, Moş Costache şi Pascalopol) şi analiza sentimentului erotic sau
descrierea Bărăganului.
Ca surse de inspiraţie, se speculează a fi ori un jurnalul personal ori
aparţinând unei alte persoane, în care este amintită moartea unei mătuşi pe nume Tinca şi
urmările acestui fapt. De asemenea, motivul orfanului este inspirat din propria copilărie,
el fiind adoptat la 8 ani de familia Călinescu. Chipul Otiliei este preluat tot din viaţa
personală, aparţinând unei verişoare, în vreme ce istoricii literari au sesizat o serie de
asemănări intelectuale şi fizice între Felix şi autor.

2. Statutul social, moral, psihologic

(CARACTERIZAREA PERSONAJULUI + RELATIA DINTRE 2 PERSONAJE)
Statutul social al lui Felix din incipitul romanului este diferit față de cel de la final.
Astfel, în incipit tânărul este doar un licean, orfan fiind de ambii părinți și fiu de medic,
care merge să studieze medicina, aflându-se sub grijă tutorelui legal. La finalul
romanului, statutul social al protagonistului se schimbă, acesta devenind un medic
celebru, cu multe lucrări publicate și colaborări la trate de medicină. Din punct de
vedere psihologic, Felix este băiat sensibil, visător, cu nevoi de afecțiune, dat fiind faptul
că este orfan. Pe de altă parte, el este un om inteligent, cu prezență de spirit, păstrând
distanță față de Stănică Rațiu și clanul Tulea, cu care intră în conflict. Nu în ultimul rând,
protagonistul este un visător, cu o perspectivă proprie asupra vieții, fiind capabil să
renunțe la iubirea adolescentină pentru Otilia. Moral, Felix este un personaj complex cu

2
principii și cu empatie față de cei din jur, acceptând să-i dea meditații lui Titi. De
asemenea, deși este gelos pe Pascalopol, acesta este capabil să perceapă  relația cu el din
punct de vedere moral.
Otilia este şi ea orfană, are 19-20 de ani, studentă la Conservator. Este moștenitoarea
mamei ei, dar, ca şi Felix este lăsată în grija lui moş Costache, care le administrează
amândurora averea. Sub aspect moral, ambele personaje scapă de determinismul social,
detaşându-se de societatea vremii prin noblețea sufletească, iar în privinta statutului
psihologic, ambii sunt adolescenți în formare şi pe drumul maturizarii.

3. 2 secvențe semnificative (LA TOATE)

Felix Sima este un personaj care ilustrează tipul intelectualui în devenire având rolul
de observator al unui mediu social.
O primă secvență relevantă o reprezintă venirea lui Felix în casa Giurgiuveanu
și contactul cu cele două familii. El  asistă la jocul de table, o scenă de familie, după ce își
cunoaște unchiul și pe verișoara sa, Otilia. Prezența lui Pascalopol, moșier înaintat în
vârstă și bogat, ce o iubește pe Otilia atât patern, cât și viril, alături de Aglae, ce remarcă
faptul că „N-am știu că faci azil de orfani”, datorită faptului că se teme de pierderea averii
în favoarea celor doi tineri, încadrează acțiunea într-o atmosferă neprimitoare ce
prefigurează atât două planuri narative, cât și conflictul principal. Pentru ca nu erau
pregatiti de musafiri, Felix doarme in camera Otiliei. Acesta este surpirns de lucrurile
Otiliei aruncate prin camera, astfel reiese personalitatea Otiliei. MAI DEZVOLTA
A doua secvență semnificativă este ultima întâlnire a lui Felix și Otilia. Dacă
Felix este intelectualul ambițios care nu suportă ideea de a nu realiza nimic în viață, și
pentru care femeia reprezintă un sprijin în carieră, Otilia este cocheta care crede că rostul
femeii "este să placă, în afară de asta neputând exista fericire". Otilia concepe iubirea în
felul aventuros al artistului, cu dăruire și libertate absolută, în timp ce Felix este dispus să
aștepte oricât în virtutea promisiunii că la un moment dat se va căsători cu Otilia.
DEZVOLTA DE CE PLEACA CU PASCALOPOL

3
4. Componente de structura: titlul, perspective narativa, actiunea
(LA TOATE)
Tema romanul prezintă, în manieră realistă, viaţa burgheziei bucureştene de la
începutul secolului al XX-lea, accentuând problematica familiei, moştenirii şi pe cea a
paternităţii.
Titlul iniţial a fost „Părinţii Otiliei” ilustrând motivul paternităţii, de factură
balzaciană. El a fost schimbat, enunţând o trăsătură importantă de caracter a eroinei.
Otilia este enigmatică iar taina ei este interpretată în mod diferit de fiecare dintre
personaje (relativizarea imaginii), ceea ce conferă romanului o notă de modernitate.
Perspectiva narativă  este obiectivă, cu o viziune “dindărăt” şi un narator
omniscient şi omniprezent ce relatează la persoana a III-a. Naratorul se ascunde în spatele
diverselor măşti, fapt dovedit prin limbajul uniformizat(de exemplu, personajul-reflector
Felix Sima, prin intermediul căruia sunt prezentate alte personaje). Modul principal de
expunere este naraţiunea, ce se îmbină cu descrierea şi dialogul.
+ACTIUNEA LA VIZIUNE

5.Concluzie (LA TOATE)

“Enigma Otiliei” este un roman interbelic, de factură obiectivă, realistă,
balzaciană, însă cu elemente moderne şi romantice, ce surprinde prin tematica sa
lumea burgheziei din capitală la începutul secolului al XX-lea.