PREZICEREA VIITORULUI

Deocamdata sa vedem cateva moduri in care a fost

conceputa sau inteleasa, lumea aceasta si sa vedem de ce in cadrul
acestor conceptii despre lume, o adevarata prezicere a viitorului
nu este posibila. Grecii din antichitate au meditat in prelung
asupra naturii lumii in care traim. In esenta materia la ei se crede
ca este vesnica, Zeii doar modeleaza lumea din materia existenta.
Materia fiind insa de o calitate proasta, lumea pe care o creaza zeii
este dificitara si ea in mod inevitabil. Lumea sau istoria are o
dezvoltare ciclica, o reintoarcere de nenumarate ori la punctul de
plecare. In conceptul acesta omul este un element minuscul. Un
joc al zeilor si mai ales al soartei. Iar soarta nu poate fi cunoscuta
de minusculii muritori si nici chiar de zei. Este interesant de vazut
ca ateismul modern fie el cel existentialist sau cel marxist sau
orice alta forma ar lua el, pleaca de la aceeiasi presupunere
fundamentala, si anume ca materia este un "dat" vesnic, o realitate
care a existat dintotdeauna.
Singura deosebire dintre grecii antici si ateii moderni este
ca grecii credeau ca materia a fost transformata intr-o lume asa
cum o vedem noi astazi de catre zei, dar ateii moderni cred ca
materia s-a combinat singura si a devenit prin propriile ei
impulsuri ceea ce vedem noi astazi. Exista insa un punct esential
unde existentialistii si ceilalti ateii apuseni, se deosebesc de ateii
marxisti si este important sa cunoastem deosebirea. Ateii apusenii,
considerau ca lumea se dezvolta printr-un proces evolutiv care se
datoreste combinarii la intamplare, a diferitelor forte care
actioneaza in univers. Combinarea si recombinarea acestor forte si
evenimente, produce evolutia care are ca rezultat lumea in care
traim astazi. Pana aici ateii apuseni merg mana in mana cu cei
marxistii, dar la acest punct ei se despart. Ateii marxistii pun
accentul pe combinare intamplatoare. De vreme ce nu exista
asupra lumii o minte organizatoare cu ei, combinarea
evenimentelor, a fortelor, a cauzelor nu poate if deceit
intamplatoare, desire o lume neansufletita. Nu poate spune ca ar
avea un scop, un tel sau o dezvoltare caci aceasta ar presupune
personalitate, si aceasta ar fi Dumnezeu. O logica materialista
stricta nu poate sa admita ca in lume ar existenta intentie, scop,
tel, directie prestabilita. Daca totul se combina din intamplare,
atunci orice prezicere a viitorului este imposibila, caci niciodata
nu poti sti cum se pot combina fortele sau elementele in clipa
urmatoare. Si tocmai lucrul acesta il subliniaza multi ganditori si
oameni de cultura de arta din apus. Ei considerau lumea in care
traim inclusiv omul, ca un produs al acestei intamplari oarbe fara
tel, fara directie, fara o ratiune de a fi, dincolo de satisfactia
imediata a simturilor. Concluzia e desigur ca existenta este
absurda, este fara noima. Si reactia fata de o asemenea lume si
fata de o asemenea existenta nu poate fi decat greata.
Cat priveste aplicare princiipilor marxiste la istorie, mai ales cat
privesc prezicerile facute de Marx Engles si Lennin, pe baza
acestor principii, astazi stim cu toti ca lumea nu sa dezvoltat asa
cum au prezis ei si de fapt toate prezicerile lor au fost infirmate.
Viata amara din tarile care au cautat sa aplice aceste principii si
preziceri, este proba directa ca ele au fost false. Nu credem ca este
nevoie sa pierdem timp sa va convingem pe dumneavoastra, dar
ce spunem la acest punct este adevarat. Ceea ce vrem sa scoatem
in evidenta prin tot ceea ce-am spus pana aici este ca daca vrem sa
vorbim despre scopul in lume, despre tel al istoriei, sau directie de
dezvoltare, nu o putem face decat daca admitem ca deasupra, sau
in afara acestei lumii exista cineva care o guverneaza, care o
conduce, si care i-a fixat un scop, si un tel si o directie, si numai
Acel Cineva ne poate spune ce are El de gand cu noi. Ce
evenimente planifica El sa se intample maine sau peste un an sau
peste un secol. Cu acestea ajungem la conceptia crestina despre
lume.
Crestinismul incepe orice discutie despre lume, pornind de la
acel cineva care este deasupra si in afara lumii si care a creat si
care conduce aceasta lume. Biblia crestina incepe cu aceste
cuvinte fundamentale.
"La inceput Dumnezeu a creat Cerurile si Pamantul" Esenta
credintei crestine despre lume este ca:
 Sfanta Scriptura ne arata ca acest Dumnezeu a avut un scop
precis cand a creat acest univers, ca Dumnezeu are intelepciunea
si are puterea sa-si implineasca acest scop si ca El este perseverent
in implinirea acestui scop. El nu-si abandoneza telul si nu exista
forte in stare sa-i incurce planurile sau sa-L faca sa se abata de la
tel. Acest univers n-a fost creat de Dumnezeu ca sa dureze vesnic.
El a fost creat numai pentru a fi locul de realizare a scopului lui
Dumnezeu, si atunci cand Dumnezeu si-a realizat ceea ce si-a
propus sa realizeze Dumnezeu va sfarsi cu acest univers, il va
nimici si va crea altul potrivit altor scopuri si altor teluri. Aici
ajungem sa vedem deosebirea fundamentala, in conceptia despre
viitor intre crestinism pe de-o parte si toate celelalte sisteme de
gandire amintite mai inainte, pe de alta parte.
Care este principiul de aflare al viitorului? Unii cred ca
viitorul est inscris in stele sau in maruntaiele animalelor sau in
palma sau in cafea. Altii il cred inscris in soarta sau in destin,
conceptul ca o forta obscura, dar implacabila aflata deasupra chiar
si a zeilor. Altii mai moderni considera ca dezvoltarea haotica si
intamplatoare a lumii, nu se preteaza la nici un fel de prezicere
rationala a viitorului.
Altii mai optimisti cauta sa adune toate informatiile despre
resursele planetei, despre cresterea populatiei, despre dezvoltarea
stiintei, a tehnicii, a agriculturii. Si cauta sa prezica stiintific,
liniile de dezvoltare, daca nu al universului cel putin a vietii pe
aceasta planeta in deceniile si in secolele care vin.
Crestinismul le spune tuturor: "De ce va truditi sa ghiciti viitorul?
De ce nu-l intrebati pe Creator? El este singurul care stie exact ce
are de gand sa faca cu lumea Lui. Si deci este Singurul care detine
toate tainele viitorului. Desigur, noi putem merge la El sa-L
intrebam. Dar Dumnezeu ni s-a revelat deja in special prin Fiul
Sau Isus Hristos! O serie intreaga de actiuni care le va interprinde
Dumnezeu in viitor, si din aceste revelatii ne putem face o idee
destul de clara, despre viitorul omului, al omenirii si chiar al
universului. Punctul principal care trebuie subliniat este: Ca noi
nu putem cunoaste din viitor decat atat cat vrea Dumnezeu sa ne
reveleze referitor la acest viitor. Si Dumnezeu ne-a si revelat o
serie intreaga de lucruri despre viitor si aceste revelatii sunt
consemnate in Biblie.
Ex: Tot ce se intampla astazi cu Israelul si in general
Orientul Apropiat, a fost scris in Biblie. Si este extraordinar si
fascinant sa citesti cele scrise cu peste 2000 de ani in urma si apoi
sa urmaresti in realitatea de azi cum se implinesc unele dupa
altele. Nu exista nici o carte in lume care sa cuprinda in ea astfel
de preziceri a carei implinire sa fie urmarita si verificata.
Un ex: Apoc.13 Scrie ca va veni o vreme cand oamenii vor
purta un numar pe mana sau pe frunte, si nu vor putea sa vanda
sau sa cumpere fara acel numar. Pana in epoca noastra aceasta
prezicere parea fantezista dar ascultati numai ce se intampla
astazi.
In lumea apuseana se generalizeaza astazi metoda de
cumparare prin ceea ce numeste "credit-card"
Credit-cardul este o bucata de material plastic cat o carte de joc.
Pe ea este trecut numele posesorului si numarul lui de cont. Un
numar foarte lung. Cu un credit-card poti calatori oriunde in lume
si vei fi primit in restaurante, vei fi primit in hoteluri, iti poti face
unde vrei cumparaturile. Un expert in acest domeniu mi-a explicat
in zilele trecute ca problema majora cu aceste credit-carduri este
ca ele se pot pierde sau fura. Si astfel un rau facator poate sa se
foloseasca de ele in mod fraudulos si dezastros. Solutia se
intervede in miniaturizarea circuitelor integrate. In curand un
asemenea circuit integrat minuscul, poate sa inlocuiasca credi-
cardul. Problema este insa cum sa fie atasat acest circuit integrat
unei persoane. Raspunsul e simplu exista doar doua puncte
practice, pe mana sau pe frunte, si intr-adevar savantii prevad ca
un asemenea circuit integrat, minuscul aproape invizibil, care va
ramanea inscris pe el, numarul de cont al individului respectiv va
fi aplicat pe frunte sau pe mana, iar computerele amplasate
pretutindeni in lume, magazine, hotele etc. vor putea citi acel
numar si vor putea spune daca persoanei respective, i se poate
vinde ceva sau nu.
Intrebam acum ,de unde a stiut autorul Apocalipsei sa
prevada acel numar pe frunte sau pe mana care devine tehnic
posibil numai dupa 2000 de ani. Un alt lucru si mai zguduitor.
Pana in epoca noastra a afirma ca pamantul intreg cu oceanele lui
imense de apa si cu munti lui de granit, va arde intr-o clipa, parea
a fi ceva de domeniul fanteziei bolnavicioase. Astazi insa
primejdia unei confragatii nucleare in care sa arda tot pamantul,
este spaima noastra cea de toate zilele. Si unii savanti vorbesc de
posibilitatea unei explozii nucleare in lant care sa se extinda
dincolo de pamantul nostru. O explozie termo-nucleara cozmica
care sa arda cu un troznet sau bubuitul urias intreg universul. Cine
in lumea asa zis primitiva a antichitatii, ar fi putut sa-si imagineze
asa ceva? In Biblie sta scris in 2 Petru 3:10-12
Cum a putut sa-si imagineze apostolul Petru ceea ce numai
astazi devine inspaimantator de posibil?
Faptul ca Biblia contine atatea preziceri care la vremea lor
pareau fanteziste, dar care se implinesc astazi pe plan mondial,
trebuie sa ne convinga ca istoria umana este intr-adevar ceva
planificat, si ca Acela care a planificat totul, ne-a deschis cateva
mici ferestre ca sa vedem cat de cat in viitor, si sa ne pregatim
pentru acel viitor. Asadar ce ne spune Dumnezeu in Biblie:
"Universul acesta are un caracter temporar, el a fost creat cu un
scop si anume: Ca pe planeta "Pamant", Dumnezeu sa-si nasca
copi, sa si-icreasca si sa-si educe acesti copii, iar apoi sa-i
transfere in imparatia lui spirituala.
Scopul actualei istorii, nu este nici realizarea unei societati
ideale, nici realizarea unei fericiri ca in Rai, nici o alta asemenea
autopie umana, ci doar implinirea nr. copiilor lui Dumnezeu. Cand
Dumnezeu isi va realiza acest obiectiv, El va pune capat acestei
istorii si va arde acest pamant si acest univers, apoi va crea un Cer
Nou si un Pamant Nou, de o faptura cu totul noua in care
Dumnezeu va locui cu copii Lui, nascuti si creati in actuala
creatie, si istorie. Iata ce spune exact Cuvantul lui Dumnezeu pe
aceasta tema:
1 Petru 3:7-14
Si iata acum viziunea a acelui "Cer Nou" si "Pamant Nou" asa
cum sunt ele descrise in cartea Apoc la cap.21 si 22
Iubiti ascultatori stiu ca pe toti va intereseaza viitorul, toti
vreti sa stiti incotro se indreapta lumea si care este destinul nostru.
Am vrut sa va spun astazi in primul rand, nu cautati acest viitor,
nici in stele, nici in cafea, nici in prezicerile savante ale oamenilor
de stiinta care sunt oamenii ca si noi, plini de prejudecati, si
adesea mai naivi decat noi cei de rand. Si sa nu cautati acest viitor
nici in metode care de care mai fanteziste, care se pretind a fi
"metode credibile de prezicerea viitorului."
Dar am urmarit astazi in special sa va familiarizam cu ideia, ca
viitorul il cunoaste numai Acela care a planificat acest viitor,
adica Dumnezeu. Care a creat si sustine si conduce universul si
istoria. Si am cautat sa va arat ce ne spune Dumnezeu despre acest
viitor. Ca ce planuieste El sa faca in curand. V-am aratat ca noi cei
din epoca actuala avem avantajul ca vedem implinindu-se o serie
intreaga despre lucrurile pe care n-i le-a spus Dumnezeu care au
sa se intample. Prin urmare noi avem aceasta posibilitate, de
verficare practica a prezicerilor facute cu 2000 de ani in urma. Si
totusi noi nu insistam asupra acestui element de dovedire. Biblia
spune ca oamenii trebuie sa accepte comunicarile lui Dumnezeu,
printr-un act de credinta. Dumnezeul te-a creat pe tine iubitul meu
ascultator, ca fiinta libera, cu dreptul de-a alege. Si este partea
libertatii tale sa-i asculti pe aceia care cred ca destinul tau este
scris in stele, si pe aceia care spun ca universul s-a creat singur si
ca tu insuti descinzi dintr-o maimuta si ca viitorul tau se limiteaza
numai la viata aceasta, dincolo de care incepe iar noaptea
inexixtentei. Iar pe de alta parte Dumnezeu iti arata ce plan are El
cu tine, si cu universul in care traiesti astazi. Dupa acestea totul
depinde de tine. Tu trebuie sa alegi pe cine crezi, tu te asociezi cu
una dintre aceste comunicari.
 Si iti cladesti toata experienta pe ceea ce ai ales a fi
credinta ta despre lume si viata. Dar de alegerea aceasta depinde
tot viitorul tau, toata eternitatea ta. Vreau sa-ti mai spun ceva
deosebit de practic. Am vorbit despre spaima care domneste astazi
in lume, ca vom pieri intr-o flacara termo-nucleara, vreau sa-ti
spun acum ca pentru adevaratul crestin aceasta spaima n-ar trebui
sa existe, numai pentru aceia care cred ca aceasta viata exista
numai aici, si acum trebuie sa se teama cu adevarat de pieirea in
acel foc.
De vreme, ce viata dupa cum cred ei este numai aici, si acum
trebuie facut totul pentru a nu o pierde. Ei nu-si pot permite sa o
piarda, ca altceva nu mai au, ei sunt gata sa accepte si robia,
numai sa traiasca. Atitudinea credinciosului este diferita.
Apostolul Petru cand vorbeste despre ziua cand pamantul va arde
nu o face cu spaima, dimpotriva el spune ca trebuie sa asteptam si
chiar sa grabim venirea acelei zile, deoarece ea pentru noi nu este
un sfarsit in cataclism. Ci este inceputul in glorioasa, noua creatie
a lui Dumnezeu. Domnul Isus vorbind despre viitor in Matei
cap.24, ne spune ca vor fi razboaie, cutremure, molime etc. Dar
noi nu trebuie sa ne temem, ele sunt doar semnele ca venirea Lui
glorioasa pe norii cerului este aproape. Si apoi Domnul Isus ne
spune in Ioan 14:1-6 "...Eu sunt calea, adevarul si viata..." Si harul
Domnului nostru Isus Hristos iubirea Tatalui si partasia Duhului
Sfant, fie si ramaie cu voi toti!

AMIN
 ZACHEU
Luca 19 :1-10
Este singurul loc in Scriptura unde n-i se vorbeste despre
acest personaj. Un text scurt. Este unul din marele personaje ale
Noului Testament. Este un personaj foarte important in Noul
Testament. Un jalon de mare importanta pentru noi in istoria
crestinitatii. Vom intelege multe lucruri despre viata noastra si
despre calea mantuirii, si despre ceea ce asteapta Dumnezeu de la
noi cand ne intoarcem la Dumnezeu, daca-l intelegem pe acest
Zacheu 19:1-10 "..."
Ierihonul este un oras la rasarit de Ierusalim putin S-E la vreo
distanta de 25 de km. de Ierusalim.
Ierusalimul e pe muntele Ierihonului e intr-o groapa. De fapt
curge Iordanul tot mai adanc si e ceva tot mai ciudat ca, Iordanul
curge mai jos de nivelul marii. Si acolo unde este campia
Ierihonului ne aflam la 100 m. sub nivelul marii. De jur imprejur
sunt dealuri aride, e pustiu. Jos in valea aceea este o clima blanda.
E un fenomen ciudat al naturii acolo. Valea Iordanului aduce apa
putin mai jos de Ieihon. Iordanul se varsa in Marea Moarta si se
opreste acolo. Dar teritoriul de langa Ierihon este extrem de bogat,
foarte manos si productiv. Si orasul are o clima foarte placuta.
Dupa cerecetarile arheologice este unul dintre cele mai vechi
orase din lume. Unul dintre locurile unde si-au facute oamenii
cetate, chiar la inceputul istoriei omenirii. Oras foarte bogat, clima
foarte buna, pamant manos, locul unde cei bogati cautau sa
traiasca in locuri manoase si unde e clima foarte buna. Deci
Ierihonul era si este pana azi un oras prosper, bun de trait, un oras
bogat. Pe vremea aceea insa Palestina era sub stapanirea romana si
romanii cand cucereau o tara erau interesati in primul rand in
impozitele din tara aceea. Roma era un imperiu colonial foarte
mare, si toate bogatiile lumii se adunau la Roma. Romani stabilise
un sistem de impozite foarte apasatoare in toate coloniile lor. Si
problema lor cea mai de seama era sa aiba un sistem bun de
adunare, de impozite. Acum impozit, trebuia sa le adune
bastinasii, caci numai ei se cunosteau. Numai ei stiau cum sa
adune aceste impozite. Peste tot in toate cetatiile romanii isi
cautatu oamenii care sa-i angajeze, sa fie adunatori de impozite.
Cei care se angajau la romani ca adunatori de impozite numiti in
Biblie vamesi, erau tradatori de neam. Erau colaboratori cu
puterea straina. Erau cei ce s-au pus in slujba asupritorului. Erau
"cozile de topor" care deveneau apoi exploatatorii propriului lor
popor. Dar era ceva si mai rau. Cand romanii fixau impozitul intr-
un oras ca Ierihonul ei spuneau la seful vamesilor: "Din orasul
acesta noi vrem atatea milioane de lei pe an. Voi aveti obligatia sa
adunati bani astia. Ii impartiti cum stiti voi, pe familii pe cetateni.
Voi n-aveti salar. Daca voi adunati dublu si jumatate va ramane
voua, aia-i treaba voastra. Pe noi ne intereseaza sa scoateti "atata"
sin Ierihon. Cat scoateti de fapt voi si cat va ramane voua aia-i
treaba voastra. Va dati seama ca sistemul acesta, era un sistem
jegmaneala, normal oamenii acestia ar fi trebuit sa-si fixeze un
salar decent, si sa nu incarce populatia cu mai mult. Oricum
impozitele erau grele. Dar daca puneai dublu ca sa-ti ramana tie
jumate sigur ca tu erai de doua ori jegmanitor. Vamesii erau cei
mai urati oamenii in Israel.
Acum citim despre Zacheu ca era un om bogat si era mai
marele vamesilor.. El era seful impozitelor in Ierihon. Si era un
om bogat si va dati seama de unde facuse el avere. El a facut-o din
adunarea impozitelor. Era un om bogat si era urat de toti
conationalii sai. Mai adaugam inca ceva care este extrem de
important, si pentru noi este cunoscut. Fariseii, carturarii,
saducheii, cei ce conduceau natiunea lui Israel in vremea aceea,
erau unanimi in teologia lor, in invatatura lor, care spunea asa:
"Sunt doua categorii de evrei care nu mai sunt evrei, care prin
meseria lor au incetat sa mai fie fi ai lui Avraam.
Expresia pentru evreu era "fiu al lui Avraam"
Doua meserii te scoteau din randul evreilor, si te
considerau ca te-ai lepadat de fiinta ta evreiasca si nu mai e
posibil sa revi la evreitate, nu mai e posibil sa fi mantuit. Si
anume:
-adunarea de impozite
-prostitutia
Aceste doua meseri erau considerate ca te scoteau in afara lui
Israel si in afara mantuirii. Pentru aceeste categorii sociale nu mai
era iertare dupa invatatura din vremea aceea.
Asa era deci Zacheu, un om urat de poporul evreu, un om exclus
din comunitatea evreiasca, un om care nu era primit in sinagoga,
un om care era considerat ca nu va mai putea fi mantuit niciodata.
"Eu am facut cutare si cutare, chiar daca nu ma stie nimeni, dar eu
stiu, eu stiu cate sunt in mine."
"Si dupa toate standardele omenesti, eu nu mai sunt vrednic de
iertare!"
Daca ti-au trecut prin gand astfel de lucruri sa sti ca lectia de azi e
pentru tine! Zacheu este exemplul tau. Acum intre tine si Isus se
poate pune multimea. Multimea care te poate impiedica zicand:
"tu"!... Tu nici sa nu mai speri, tu n-ai ce cauta la Isus. Multimea
care vrea intr-un fel sau altul sa te opreasca, sa ajungi la Isus. Sau
multimea care te batjocureste, in momentul in care te apropii de o
adunare, incepe imediat sa susoteasca, sa te batjocoreasca, si tie
frica ca vor rade de tine. Opinia multimii te impiedica sa te
daruiesti lui Isus. Ca si in cazul lui Zacheu. Multimea se interpune
si face bariera, sa n-ajungi la Domnul Isus. Dar tineti cont ca in
jurul lui Isus, erau ucenicii lui Isus, si erau prieteni lui Isus, erau
cei care-l insoteau pe Isus. O mare multime de adepti ai lui Isus.
Si de fapt cei care-l impiedicau pe Zacheu sa vina la Domnul Isus,
erau cei ai lui Isus. Zacheu in loc sa-l vada pe Isus nu vedea decat
cetele urmasilor Domnului In toate generatiile oamenii si-au gasit
alti oameni pe care sa-i excluda dintre ei. In toate generatile exista
oameni a caror tendinta generala este, sa-i excluda pe altii si sa
zica: "acestia nu mai sunt intre oameni, si acestia nu mai au
iertare. Probabil ca la ora actuala intre acestia noi am fi ispititi de
securitate, cei de a-i lui Verdet etc. Nu-i asa ca exista o repulsie in
multi dintre noi, si zicem,oameni acestia noua nu ne mai trebuie,
acestia sunt monstrii, acestia ne-au torturat, ne-au lovit, ne-au
frant pe multi dintre noi, cum sa mai fie pentru ei iertare. Si exista
in noi acest senitment ca oarecum, acestia sunt dincolo de
dragostea lui Dumnezeu, si dincolo de Harul lui Dumnezeu. Daca
simti asemenea sentimente trebuie sa sti ca esti exact ca evreii din
vremea lui Zacheu.
Si Zacheu era de partea cealalta. Zacheu era dintre aceia pe care tu
nu ai fi vrut sa-i vezi la adunarea asta. Asa trebuie sa vedem noi,
totdeauna, trebuie sa actualizam, si sa ne masuram sentimentele
noastre, ca sa intelegem pe cei din Sfanta Scriptura. Acesta era
Zacheu.
Zacheu insa a auzit de Domnul Isus.
Sunt absolut convins, ca Zacheu printre altele, a aflat ca
Domnul Isus nu numai ca a vizitat vamesi in casele lor, dar
Domnul Isus avea intre ucenicii Lui un vames, il cheama?...
Matei!
Domnul Isus va amintiti l-a luat pe Matei, chiar de la tabara lui de
adunat impozite, si l-a chemat sa fie intre cei doisprezece. Si sa
dus in casa lui si a fost mare scandal ca Isus merge la masa cu
vamesii. Aceasta a devenit o senzatie in Israel. Asta se intamplase
in Galileia, dar eu sunt convins, de la Ierihon la Galilea erau vreo
50-70 km. Deci comunicatiile erau usoare acolo, si veste ca
aceasta sigur ca a venit si la Ierihon, ca acest Isus, primeste pe
vamesi. Ca acest Isus ii considera pe vamesi mantuibili. Probabil
insa ca Zacheu nu indraznea sa spere. Dar Zacheu avea totusi
dorinta macar sa-l vada pe Isus.
Acum Zacheu era mic de statura, si el stia ca atunci cand vine Isus
(ca Isus mai trecuse prin Ierihon) tot-deauna era alai mare cu El si
imbulzeala. Si ca nu era sansa, ca el Zacheu, sa ajunga langa
Domnul Isus, si mai ales ca pe el nu-l primeau evreii intre ei.
Doamne fereste sa se imbulzeasca cumva si el, sa-l prinda
multimea, unul sa-l recunoasca si sa zica: "uite seful vamesilor
intre noi"! Cred ar fi profitat de imbulzeala macar ca sa-i dea niste
ghionturi ca nu stia cine l-a lovit. Multimea il impiedica pe
Zacheu sa ajunga la Domnul Isus. Acum si aici este o aplicatie
biblica. Poate ca tu intr-un fel sau altul te intrebi:
"Pentru mine, mai este iertare?"
Chiar primeste Dumnezeu unul ca mine?
Cum o talmacim aceasta? Ca mereu auzim:
"M-as pocai, dar am un coleg care-i "pocait" si Doamne, multe
rele mai face la serviciu; fura cu ceilalti, vorbeste urat si se poarta
ca celalti, necuviincios. Sau un om un vecin care se uita ce-mi
face, si uite cum se poarta... Ca el sa fiu eu? Nu-mi trebuie
"pocaiti" Asa zice el ca nu-i trebuie pocaiti, dar de fapt el nu poate
veni la Domnul Isus, pentru ca pocaiti ii bareaza drumul. Acum
asculta dragul meu: "Daca tu iei ca exemplu pe Zacheu, tu vei
face ca Zacheu. Zacheu a zis: "Pe mine nu ma intereseaza
multimea care-mi blocheaza drumul, eu vreau sa-l vad pe Isus."
1. "Macar sa-l vad pe acela care crede ca si vamesii au iertare,
macar sa-i vad fata."
Si el stia drumul, ulita pe unde se trecea din Galilea spre
Ierusalim, stia care era drumul pelerinilor, si bulevardul acela avea
niste arbori numiti "sicamoi" un soi de smochini, in traducerea
noastra este "dud". Nu exista duzi in Ierihon, exista numai
smochini si sicamor. Sicamor e un pom cu tulpina destul de
scurta, si apoi ramuri foarte bogate, usor sa te urci in el, si destul
de comod sa te ascunda sa nu te vada altii. Dar din punctul acela
strategic tu sa vezi cine trece pe bulevard. Putin cam nedemn
balconul pe care si l-a ales Zacheu, de unde sa-l vada pe Domnul
Isus cum trecea pe bulevard. Dar Zacheu era un om cu imaginatie,
un om cu hotarare, un om ambitios, un om care indata ce si-a pus
in gand ceva zice: "indiferent cat e de greu, indiferent ca ma
expun si s-ar putea sa ma huiduie lumea, indiferent ce zice lumea,
eu vreau sa-l vad pe Isus.
Acest este primul lucru bun la Zacheu. Dupa ce a auzit de Isus,
dupa ce a inteles ca Isus vede ca mai este iertare intr-unul ca el. El
a spus: "eu trebuie sa-l vad pe Isus. Orice as face, indiferent la ce
ma expun, eu vreau sa-l vad pe Isus.
Nu te lasa blocat nici de multime, nu te lasa blocat nici macar
de pocaiti. Telul tau trebuie sa fie sa ajungi la Isus, acesta trebuie
sa fie telul tau. Asadar Zacheu face ce si-a pus in gand:
Se urca in sicamor, si de-acolo asteapta sa-l vada pe Domnul Isus.
Si iata ca se apropie alaiul si iata ca incepe sa treaca multimea. Si
toata multimea se uita la Isus, nu se uita cine era in sicamor. Poate
ca mai erau copii pe-acolo, deci Zacheu putea trece neobservat. Si
iata ca ajunge Isus in dreptul pomului lui, si dintr-o data spre
uimirea lui, isus se opreste si se uita in sus, drept la Zacheu. Si
atunci toata lumea se uita unde se uita Isus, Imaginati-va scena
aceea: Domnul Isus oprit in loc, uitandu-se la Zacheu, si multimea
toata uitandu-se la seful vamesilor in pom.
"Zachee, da-te jos pentru ca trebuie ca astazi sa fiu in casa
ta" "Te dai jos si ma conduci la tine acasa, Eu voi fi oaspetele tau
peste noapte, am nevoie de un loc de poposire, si vreau sa stau la
tine."
Va imaginati pe de-o parte surprinderea lui Zacheu, va imaginati,
oroarea multimii din Ierihon. Oricum il vedem pe Zacheu dandu-
se jos, il vedem incurcat, jenat, dar oricum sfios, timid,
"Doamne... uite pe strada asta locuiesc eu, asta-i casa mea." Una
din casele mari frumoase. "Poftim, au loc sa intre si ucenicii si
ceilalti care te insotesc, toti au loc." Si apoi, murmurele: "Cum?"
Isus in casa unui vames, Isus nu stie cine-i Zacheu. Cel ce ne
jegmaneste, cel care trage 10 piei de pe noi". Si Zacheu cu
siguranta a auzit susotelile astea. Stand jos Zacheu, si de acolo ca
sa-l auda toata lumea: "Doamne Isuse". Observati ca i se
adreseaza cu "Doamne". "Domnule" asta insemneaza: "Domnul
meu". "Domnul meu am de facut o declaratie publica. Toata
lumea stie cum mi-am adunat eu averea, Doamne, eu nu stiu pe
cati am nedreptatit de unii imi aduc aminte foarte clar. Dar sunt
multi care eu nu le mai pot da de urma. Si Doamne eu mi-am facut
urmatoarea socoteala. Ca Doamne eu trebuie sa dau inapoi, tot ce-
am luat pe nedrept." "Eu vreau sa-mi pun viata in randuiala
Doamne.
Eu vreau sa-mi curat viata si sa-mi curat casa. Si iata cum ma
gandesc eu sa fac: Jumatate din averea mea, sa fie pentru cei pe
care i-am nedreptatit, dar nu stiu nu le mai stiu numele, nu mai pot
sa dau inapoi. Jumatate din averea mea eu o dau saracilor si apoi
de aceea de care mi-aduc aminte ca i-am nedreptatit, ca le-am luat
mai mult decat trebuia le voi da inapoi de patru ori. Oau...! Oare
cu cat va fi ramas bietul Zacheu, la sfarsitul socotelilor, nu atim!
Dar ceea ce stim, este ceea ce declara Domnul Isus: "Astazi a
intrat mantuirea in casa aceasta, pentru ca el este un fiu al lui
Avraam"
Galateni 3:7 ...."fii ai lui Avraam, sunt cei ce au credinta"
Credinta in cine? Credinta in Domnul Isus. Ce suntem noi toti de
aici?... care am crezut in Domnul Isus? Fi ai lui Avraam! Sau un
alt text.
Romani 2:28-29 ..."iudeu este acela care este in launtru..."
Iudei, adica din poporul Israel, 'Noul Israel, sunt acei care cred in
Domnul Isus 'Domnul meu"
Asadar Domnul Isus recunoaste acolo, ca in clipa acea Zacheu
era deja mantuit. Zacheu era mantuit pentru ca el cauta sa-l
cunoasca pe Domnul Isus. Zacheu era mantuit pentru ca el l-a
primit pe Domnul Isus in casa lui.. Zacheu era mantuit pentru ca
el a decis, ca de acum viata lui trebuia sa fie schimbata, si trebuie
sa-si puna viata in randuiala si sa repare tot ce a stricat inainte.
Mantuirea are doua aspecte fratii mei! Mantuirea mai intai de
toate inseamna "pocainta" care inseamna ca-mi pare rau de viata
mea dinainte si vin la Domnul Isus sa ma ierte pentru viata aceea.
Dar Domnul Isus spune dupa aceea: "Faceti fapte vrednice de
pocainta voastra" adica: "Tot ce-ai stricat repara" Si daca nu mai
poti repara, gaseste totusi o formula prin care sa-i arati lui
Dumnezeu ca tu, vrei reparare chiar daca tu nu poti face reparare.
Sunt multe situatii care nu le mai poti repara. Dar intr-un fel
sau altul tu ii arati lui Dumnezeu ca-ti pare rau de viata aceea, si
ca de acum inainte tu iti pui viata in randuiala. Ce poti, repara,
repari.
Si arati la toata lumea ca de acum viata ta este schimbata.
Zacheu si-a facut socotelile imediat.
"Daca a venit Domnul Isus in casa mea, inseamna ca El imi
aduce si mie mantuirea.
Ca si la Matei, ca si la ceilalti imi reda reabilitatea ma face
om. Ma pune in pozitie, de acum , de copil al lui Dumnezeu. Si
daca-i asa atunci eu trebuie sa-mi repar viata." Zacheu a gasit
formula. Poate in situatia ta, daca situatia ta e tot de natura
financiara, poti sa spui: "Jumatate sau atata din averea mea o dau
bisericii, sau o dau pentru lucrarea lui Dumnezeu, de acolo sau
acolo. Si cat stiu ca acolo unde mai pot face reparare la un om, fac
reparare direct la omul acela. Poate ca repararea ta este ca trebuie
sa te duci sa-ti ceri iertare de la cineva, pe care l-ai lovit, sau ranit,
pe care l-ai ofensat. Caruia intr-un fel sau altul i-ai facut rau.
Aceea e repararea pe care trebuie s-o faci tu. Zacheu a inteles ca
intoarcerea lui la Domnul Isus si mantuirea lui il obliga sa repare
ce mai poate repara, din ceea ce a stricat inainte.
Intr-un fel sau altul te uiti, unde trebuie sa faci repararea. De
atatea ori actul acela aduce enorm de binecuvantari. As putea sa
spun cazuri dupa cazuri de oamenii care atunci cand au facut
reparatii, Dumnezeu ia binecuvantat si in partea materiala si
Dumnezeu i-a binecuvantat prin intoarcerea celor raniti la
Dumnezeu. Si printr-o noua pace in familii, prin noi relatii intre
oameni, intr-un fel sau altul. Dumnezeu binecuvinteaza reparatiile
acestea care le fac cei ce sau intors la Dumnezeu. Frate si sora
experienta aceasta a lui.
Zacheu este extrem de important pentru noi toti.
Uita-te in trecutul tau, in trecutul in care n-ai fost intors la
Dumnezeu, si intreaba-te: "Unde pot eu sa fac reparatii". Si dupa
10 ani si dupa 20 de ani. Poate mai ai pe cineva pe care l-ai ranit,
ofensat sau nedreptatit intr-un fel sau altul, din cauza ta e suparat,
sau e ranit, sau e jignit. Repara ce-ai stricat! Spune Domnului
Isus: "Doamne Isuse desi mie greu sa ma umilesc, ma voi duce si
ii voi spune: "in dituatia cutare, eu am fost vinovat te rog iarta-
ma."
Si daca trebuie alta reparatie, uite sunt gata s-o fac pe masura
puterilor mele, vreau sa fac si reparatia cealalta care trebuie
facuta, oricare ar fi ea.
Sa vezi ce binecuvantari vin acolo, sa vezi cum onoreaza
Dumnezeu aceste reparatii.
Zacheu, omul din punct de vedere al lumii era irecuperabil. Pe
acesti oameni ii cauta Domnul Isus. Caci Domnul Isus spune in
inchiere: "Eu am venit sa caut si sa mantuiesc ce era pierdut."
Daca tu esti pierdut, esti candidat la intalnirea cu Domnul Isus.
Chiar astazi El iti spune: "primeste-ma si pe Mine in casa ta."
Zacheu, citim "l-a primit cu bucurie". Deschide-ti inima, si intra
bucuria, intra Domnul Isus. Ai curajul ca Zacheu sa spui:
"Doamne, orice mi-arati Tu, eu sunt gata sa repar, pentru ca vreau
ca viata mea de aici inainte sa fie curata, si inaintea Ta si inaintea
oamenilor". Si astazi Domnul Isus va spune:
"Si-n casa aceasta a intrat MANTUIREA.

AMIN
 1 PETRU cap.1
Piatra pe care au lepadat-o zidarii

Interesant este sa stiti ca Domnul Isus Hristos aplica la

tine textul acesta, va rog deschideti la Matei 21:42
Isus le-a zis "N-ati citit vreodata in scripturi ca piatra pe care au
lepadat-o zidarii a ajuns sa fie pusa in capul unghiului. Domnul a
facut lucrul acesta si este minunat in ochii nostrii. Apos. Petru in
Fapte 4:11 le spune evreilor din Ierusalim aceste cuvinte despre
Domnul Isus "El este piatra lepadata de zidarii care a ajuns sa fie
pusa in capul unghiului" asa n-au observat cat de importanta este
aceasta imagine a Domnului Isus ca piatra din capul unghiului,
dupa aceea ati observat ca noi suntem numiti pietre vii. Ca sa
putem intelege textele acestea toate trebuie sa mergem in Vechiul
Testament acolo unde s-a construit templul lui Solomon si sa
vedem cum s-a construit templul si atunci vom descoperi ca este o
invatatura speciala pentru noi. Deschideti la 1 Imparati cap.5
Solomon se pregatea sa construiasca templul unele din cele mai
marete constructii care s-au facut vreodata si ca sa poata construi
acest templu avea nevoie de multa piatra. Tot templul a fost facut
din piatra, piatra cioplita, slefuita intr-un mod cu totul nemaiauzit
vreodata, nu s-a mai facut niciodata vreo cladire in felul acesta.
In primul rand citim in v.15 cap.5 Solomon mai avea 70000 de
oameni care purtau greutatile si 80000 ca taiau pietrele in munti.
In munti erau niste cariere de piatra in care 80000 de pietrari nu
faceau altceva decat taiau piatrele pentru templu, acuma nu numai
ca le taiau dar cand arhitectii au facut schema templului, proiectul,
planurile stiti ca proiectantii calculeaza totul dinainte. Proiectantii
aceia nu numai ca au conceput totul dar au calculat fiecare piatra
care trebuie facuta acolo, si pietrele de la colt si pietrele de la
dungi, absolut fiecare piatra cum trebuie sa fie si de ce dimensiuni
si de ce forme. Si toate pitrele au fost taiate, slefuite formate exact
pe masura fiecarei munci. Si apoi au fost aduse toate la locul de
cladit templul. Acum intoarceti o pagina la cap.6:7 cand a zidit
(casa). Templul s-au intrebuintat pitrele cioplite gata inainte de a
fi acolo, asa ca nici un ciocan, nici o dalta, nici o unealta de fier
nu s-a auzit in casa in timpul zidirii. Imaginati-va cum s-a
asamblat aceasta casa, nu mai era acolo nevoie de ciocan pentru
ca toate pietrele fusese taiate, cioplite, slefuite exact cum trebuie
in cariera, Acum deducem din textele in special din Ps.118
urmatorul fapt probabil ca pietrele au fost numerotate, nu-mi
inchipui cum la o cladire atat de enorma cum a fost templul acesta
si cat de complecsa cu atatea cladirii si ziduri si pereti sa nu fi fost
toate numerotate ca sa stie exact unde e. Oricum se pare ca la
inceput a venit din cariera o piatra care avea o forma cu totul si cu
totul neobisnuita. Unul din zidari cand a vazut-o a zis. "Cu asta nu
avem ce face aici. A aruncat-o afara de pe santier. Cand au
asamblat templul si au ajuns la cupola cand sa termine cladirea s-o
imbine la varf lipsea o piatra si unul din zidari cand a vazut c-am
ce piatra le-ar fi trebuit acolo sa le cuprinda pe toate celelalte: vai
stati putin ca eu stiu chiar a venit o piatra eu am aruncat-o aia". Si
s-a dus repede afara si-a adus-o si a pus-o acolo. Piatra pe care au
lepadat-o zidarii a ajuns sa fie pusa in capul unghiului. Si piatra
aceasta il simboliza pe Isus. Celelalte pitre ne simbolizeaza pe noi.
Petru spune asa: "Si voi ca niste pitre vii veti fi ziditi ca sa fiti o
casa spirituala". Acum fiti atenti: Intr-o zi cand vom fi in cer toti
cei mantuiti din toate timpurile, toti copiii lui Dumnezeu vom fi
adunati dintr-o data acolo. Si vom fi asezati intr-o forma care
dintr-o data va apare extraordinar de minunat. Templul spiritual
cu Isus, piatra din capul unghiului "Cu Isus sef" Ce priveliste
extrordinara va fi aceea. Fiecare dintre noi isi va avea locul lui in
arhitectura cerului. Fiecare dintre noi va da frumusetea intregului
prin frumusetea lui sau a ei. Dar ce ne spune Petru? Fiti atenti
uitati-va cum s-a facut templul lui Solomon asa se face si templul
acesta spiritual. Cand vom ajunge acolo nu vor mai fi dalti si
ciocane, pentru ca slefuirea noastra s-a facut altundeva. S-a facut
in cariera de piatra si slefuirea lui Isus pentru ca si El a fost
desavarsit prin suferinta. Si slefuirea voastra tot cu dalti si ciocane
in cariera care se numeste pamantul "Planeta Pamant". Este
cariera lui Dumnezeu, unde Dumnezeu isi fatuieste isi formeaza
aceste pietre vii. Petru merge mai departe tot in cap.2 si ne spune
de la v.21 ca Domnul Isus ne-a lasat o pilda pentru ca El a suferit.
Si noi vrea sa calcam pe urmele Lui si sa fim desavarsiti prin
suferinta. Si El a fost desavarsit prin suferinta, in sensul ca
Dumnezeu i-a adaugat lucruri care El ca Dumnezeu nu l-e avea:
umilinta, supunere, pozitia aceea de rob. Toate aceste El le-a
cunoscut numai prin suferinta. Dimensiuni noi pe care El le-a
capatat numai aici in cariera de piatra. Si ne-a lasat un exemplu ca
sa calcam pe urmele Lui. Acum daca aceasta este imaginea haideti
sa facem aplicatia ei. Apostolul Petru zice: Daca vreti sa intelegeti
ce face Dumnezeu cu voi pe pamant ganditi-va ca sunteti intr-o
cariera de piatra. Si-n cariera aceea de piatra Dumnezeu are
pietrari care toata ziua nu face altceva decat dau in voi cu dalti si
cu ciocane. Ca sa va formeze cum vrea Dumnezeu pentru Sine.
Dumnezeu vrea ca tu sa fi bland, dar tu esti aspru tu musti si
atunci Dumnezeu iti da niste ciocane niste dalti care te taie. Colti
cu care tu impungi pe altii colturile acelea trebuie cioplite. Si
Dumnezeu da cu daltile Lui si cu ciocanele Lui pana cand taie din
tine colturile acelea. Daca limba ta vorbeste cum nu trebuie si
ranesti pe altii Dumnezeu trebuie sa gaseasca alte daltii si alte
ciocane, cumva sa-ti rada limba sa ti-o faca blanda. Doamne multe
ciocane mai trebuie pentru limbile astea. De multe ori nu-i
intelegem pe altii care sufera pana cand Dumnezeu nu ne da noua
o boala si ajungem noi pe masa de operatie si in spital si dupa cum
aceia cum mai stim sa-i mangaiem pe altii. Si frate stai sa-ti spun
ca si eu am fost acolo. O sa-ti spun eu cum este si asa stim sa-i
mangaiem sa-i imbarbatam atunci. De ce? Pentru ca a folosit
Dumnezeu cu noi ciocanele si daltile, cu care a lucrat in noi cum
sa-i ajurtam pe altii. Dumnezeu se uita si vede ca in tine nu este
umilinta, si nu-i rabdare. Si de-aia Dumnezeu ti-a dat langa tine
unu sau una care toata ziua te bate la cap te cicaleste. Si nu zici ca
te-a lovit Dumnezeu cu o nevasta galcevitoare si nu-i ei pietrarul
lui Dumnezeu care ciopleste nerabdarea. Cred ca ati inceput sa
intelegeti ce vrea Cuvantul lui Dumnezeu. Sa ne spuna, daca ai un
sef la serviciu el nu-i dusmanul tau el e pietrarul lui Dumnezeu. Si
Dumnezeu lucreaza prin pietrarul ala niste lucruri in viata ta, care
altfel nici cum nu le-ar fi putut lucra. Daca la scoala Dumnezeu iti
da niste colegi nesuferiti care toata ziua fac ceva rau imppotriva
ta, nu-s dusmani tai ci sunt pitrari lui Dumnezeu, si ciocanele lui
Dumnezeu. Ca sa slefuiasca caracterul pe care Dumnezeu il vrea
asemanator cu caracterul Domnului Isus. Acum cred ca ati inteles
vreau sa va fac un fel de istorie al acestei predici. In primul rand
cand am inteles eu consensul acesta incepusera frati sa primeasca
niste scrisori impotriva mea. Doamne urate erau ma prezentau ca
pe un monstru. Si v-am spus atunci fratilor oamenii care scriu
istoriile alea impotriva mea nu-s dusmani mei ei sunt pitrari lui
Dumnezeu. Datorita lor eu sunt mai umil mai bland. Sa nu-i
numiti dusmani lui fratele Ton, sunt pietrari lui Dumnezeu care
fac sa aveti un pastor mai bun. La cateva luni dupa aceea s-a
pornit alt necaz. Intr-o seara cand ne pregateam sa venim la slujba
se seara, dupa ce ne-am rugat fratii diaconi bunul Paul, fratele
Sorian Paul m-a oprit si mi-a zis: Frate Ton am inteles ca iara a
inceput pietrari dumitale sa lucreze pe dumneata. M-am bucurat
ca a inteles. Si a tinut minte lectia. Dupa ce am plecat in America
am tinut predica aceasta intr-o Biserica, intr-o Duminica seara. A
doua zi dimineata la locul unde eram gazduit a sunat telefonul si
cineva m-a intrebat daca ma duc sa i-au masa de amiaza numai cu
el singur. M-am dus. In timp ce mancam omul mi-a spus: Sunt
medic am adunat in cariera mea un milion de dolari si recent i-am
investit intr-un proiect de construit un nou cartier de locuinte.
Datorita unui om necinstit in echipa campania a dat faliment. Am
pierdut ce-am avut, ba mai mult trebuie sa-mi vand si casa ca sa
platim datoriile. Am o fiica de 21 de ani si fica mea e atat de
furioasa pe un tata atat de stpid, incat a irosit un milion de dolari.
Era amaraciune si cearta in casa noastra pana aseara. Aseara cand
mergeam spre casa fiica mea a zis: Tata iarta-ma! Acum inteleg
suntem in cariera lui Dumnezeu, Pastore, frate pastore am vrut sa-
ti multumim ca datorita predicii de aseara a venit impacarea in
casa noastra. Dupa ce am mancat impreuna m-a pus in masina lui.
m-a dus la cartierul de jumatate construit. Case pe jumatate facute.
Un drum inca nepietruit mergeam cu masina incet prin gropi. Si
cum imi arata pe acolo dintr-o data a zis: Iosif aceasta este cariera
mea de piatra, aici ma daltuieste pe mine Dumnezeu. "Am zis in
mine" Dumnezeu are cariere de piatra si in America, nu numai in
Romania.
Nu dupa multa vreme intr-o Duminica seara trebuie sa predic
intr-un loc apropiat unde eram noi intr-un orasel mi-am luat si
sotia si fetita cu mine. Dora avea 10 ani avea necazuri la scoala ca
si-un copil strain. Stiti cum sunt copii cu strainii, avea o colega pe
care o chema Valeria. Mereu venea acasa si spunea: Iar m-a
impins Valeria, iar nu ma lasat Valeria mi-a zis asa sau asa.
In seara aceea am tinut predica aceasta. Cand veneam noaptea
spre casa sotia era in spate. Dora vine langa mine dintr-o data si
imi spune "tati" cu pietrarii astia ai tai inseamna asta ca Valeria e
pietrarul meu. Lacrimii mi-au dat in ochii si era gata sa scap
volanul. Uite o fetita de 10 ani care stie sa-si caute si ia pietrarii.
Si i-ai gaseste. Intr-una din bisericiile acestea am tinut predica
aceasta. A fost un pictor si la cateva zile pictorul a venit si mi-a
facut cadou o cravata. Nu-i de purtat e numai de aratat. Cei care
puteti vedea e o mana cu o dalta. E ciocane si e dalta si e
bolovanul sub care scrie Iosif Ton. Asa ca asta-i bolovanul Iosif
Ton. Saptamana trecuta intr-o seara am luat masa cu Eigen,
Roager si cu Filip su cu cativa la Poenita. Si am stat pana la zece
seara. Cand sa venim spre casa de la alta masa a sarit un om mai
in varsta si ne-a spus: Iosif nu ma cunosti, eu sunt misionar in
Coreea. M-am intors recent si am venit cu grupul Eigen, Roager
vreau sa-ti multumesc. Acum zece ani cand ai predicat, predica
aceea despre pietrarii eram si eu acolo. Si predica aceea m-a ajutat
de-a lungul anilor sa inteleg toate greutatile care imi vin in viata.
Dumneavoastra sunteti parte din istoricul acestei predici. Vi le-am
spus ca sa vedeti ca pretutindeni in lume si oameni in varsta si
copii de 10 ani se identifica cu aceasta imagine. Dumnezeu are
pietrari pentru fiecare dintre noi. Fiecare suntem in cariera de
piatra a lui Dumnezeu. Gandeste-te la oameni nesuferiti de langa
tine. Gandeste-te la oameni despre care zici: "Daca n-ar fi astia ar
fi raiul pe pamant". Vreau sa-ti spun ceva: datorita lui va fi raiul
mai frumos, iti dau dovada biblica. In Efesni 5:26 ni se spune:
"Domnul Isus isi iubeste Biserica in asa fel incwat s-o purifice s-o
infrumuseteze, in asa fel ca intr-o zi sa o prezinte inaintea lui
Dumnezeu fara nici o zbarcitura". absolut slefuita, absolut fara
nici o aspritate. Acum intelegem cum lucreaza Domnul Isus ca sa
ne prezinte acolo mai frumos. Daca vreti sa mai adaugati
combinati Efeseni 5 cu Matei 5. In Matei 5 Domnul Isus ne spune
ceva tare interesant in v.10 inainte: "Ferice de cei prigoniti din
pricina dreptatii caci a lor este Imparatia cerurilor. Ferice va fi de
voi cand din pricina Mea, oamenii va vor ocara, va vor prigoni si
vor spune tot felul de lucruri rele si neadevarate impotriva voastra.
Bucurati-va si veseliti-va fiindca rasplata voastra este mare in
ceruri." Ce rasplata? Stiti care va fi rasplata, ca ne-a vorbit altii de
rau? Rasplata e ca vom fi frumosii in cer. Cu cat esti mai vorbit de
rau, cu cat esti mai lovit aici, cu atat chipul tau launtric e mai
frumos. Ni se spune ca acolo si stele se deosebesc in stralucire,
una e mai stralucitoare decat alta. Si unii dintre noi vom straluci
ca stelele. Cu cat esti mai lovit aici cu atat devii mai frumos.
Oamenii care ai impresia ca-ti fac viata de iad iti fac cerul mai
frumos. Intelegi? Pentru ca scopul Domnului Isus este ca intr-o zi
sa te prezinte inaintea Tatalui fara vreo zbarcitura, fara vreo
aspritate si absolut slefuit fin, absolut de-o frumusete
Dumnezeeasca. Intelegi acum? Frate si sora in zilele acestea
trecem prin multe greutati. Prin multe necazuri, suntem loviti in
atatea feluri, suntem neintelesi, suntem vorbiti de rau, suntem
atacati dintr-o parte si din alta. Ne pierdem servciile, ne teama ca
n-o sa avem ce manca, nu stim incotro va merge lumea, nu stim ce
sa facem, ce sa alegem, e atata haos, e atat neintelegere intre
oameni, e atata cearta intre frati. Sunt atatia intre noi care musca si
ne lovesc si ne intrebam. Doamne de ce este asa? Esti in cariera
mea Eu n-am acolo dusmani pentru tine. Eu n-am acolo numai de
aceia care i-am pus sa-ti faca viata mizerabila, nu Eu am unelte
care sa te cizeleze, sa te fatuiasca sa te infrumuseteze. Si voi ca
niste pietre vii veti fi o casa duhovniceasca, spirituala. Uitati-va
cum a suferit El. Uitati-va cum la bagat pe El, Dumnezeu in
colimator. Urmati-l El n-a tipat, El nu sa razbunat. Spune Petru in
continuare dimpotriva dadea slava lui Dumnezeu. Si se supunea
Celui ce il supunea pe El la acestea. Urmatii exemplu. Acceptati
in acelas fel. Eu as vrea sa ma scap de paharul acesta, dar nu cum
vreau Eu ci cum vrei Tu, Si sa acceptam lucrarea lui Dumnezeu
caci daca intelegeti lucrarea lui Dumnezeu cu tine atunci te uiti la
cei care te fac sa plangi. Si care te fac sa suferi si incepi sa-i
binecuvintezi si sa zici: Fiti binecuvantati pietrarii Domnului meu,
fiti binecuvantati uneltele Domnului meu. Care-mi faceti
frumusetea mea spirituala, care imi faceti chipul meu dupa
chipul Domnului Isus. Da printre voi, voi fi mai rabdator, mai
umil, mai slujitor, voi sti sa rabd mai mult, voi sti sa iubesc in
ciuda suferintei, voi ma invatati lucruri pe care Dumnezeu altfel
niciodata nu le-ar putea scrie in mine. Prin voi le pune Dumnezeu
astea in mine. Si te uiti la ei in felul acesta. Si incepi sa lauzi pe
Dumnezeu. Incepi sa-i dai slava lui Dumnezeu pentru toate
necazurile, pentru toate aceste mizerii abia atunci intelegi ce
spune Domnul Isus cand zice: "Bucurati-va si veseliti-va cand vi
se intampla toate necazurile, pentru ca gloria voastra este in
ceruri". Petru incheie discutia asta in cap.4:1-14 unde spune
fratilor intristarile astea care a venit peste voi sa nu le considerati
ca ceva ciudat, care a dat peste voi. Dimpotriva bucurati-va ca
aveti parte de suferintele lui Hristos pentru ca daca aveti parte de
suferinte cu El, Duhul Slavei pluteste peste voi. Cand ai parte de
necazuri si suferinte, Spiritul Gloriei lui Dumnezeu pluteste peste
tine. Tu esti in necaz, tu esti in suferinta, tu esti in foc, tu esti sub
ciocanele care bat, daltile cate taie in carne vie dar El iti spune:
Daca ai vedea deasupra, deja straluceste gloria. Cu cat mai mare-i
suferinta cu atat mai mare-i gloria. Aceasta este imaginea pe care
ne-o da apostolul Petru ca sa ne intelegem starea noastra aici pe
pamant.

AMIN

LUCA 24

Stabilirea credibilitatii documentelor antice a scris recent

ca invierea este cel mai bine eveniment documentat din istoria
omenirii. Nu exista un eveniment istoric, un eveniment din istoria
indepartata atat de bine documentat ca invierea Domnului Isus.
Desigur ca in primul rand dovada a fost mormantul gol. Evreii ar
fi vrut tare mult ca mormantul acela sa nu fie gol, fiindca
mormantul gol spunea la toata lumea ca nu mai e acolo. Si ei
pusesera garda au incercat sa spuna ca l-au furat ucenicii. Daca
era o problema logica acolo ce interes ar fi avut ucenicii aceia sa-l
fure. Si dupa aceea sa mearga in toata lumea si sa spuna la o lume
intreaga cu riscul vietii. Si de fapt platind cu viata sa
propovaduiasca o minciuna, stiind ca-i minciuna. Asa ceva e
imposibil, inuman, e dincolo de orice posibilitate umana asa ceva.
Au incercat unii sa spuna ca probabil n-a fost chiar mort numai a
lesinat, si dupa aceea si-a revenit. Lucrurile acestea au fost
deasemenea dovedite ca false imposibil de sustinut. Orice teorie
sa nascocit pentru a demonstra cumva ca Isus n-a inviat, nu sta in
picioare. Ramane faptul acesta istoric pe care de 2000 de ani isi
bazeaza omenirea viata, ca Isus Hristos a inviat din mortii. Pe
aceste evenimente isi bazeaza crestini viata. Fiindca apostolul
Pavel a spus: "Daca n-a inviat Hristos credinta e zadarnica,
degeaba am crezut de fapt suntem de fapt cei mai de plans dintre
toti oamenii". Dar Hristos a inviat. El ne da acolo in Corinteni 15
lista oamenilor care l-au vazut. Si printre ei spune ca s-au aratat la
peste 500 de frati dintr-o data, si din aceia mai sunt si eu acum in
viata. Va puteti duce sa-i intrebati. Evanghelistul Luca ne spune
ca timp de 40 de zile Domnul Isus sa aratat de repetate ori, si a
discutat indelung, cu ucenicii Sai probleme legate de Imparatia lui
Dumnezeu. E foarte interesant sa studiezi ce spune Matei de
invierea Domnului Isus, ce spune Marcu, ce spune Luca, ce spune
Ioan. Ele pot fi foarte frumos combinate si sa vezi apoi intregul
tablou al aratarii Domnului Isus. E interesant sa vezi ca Matei
selacteaza anumite aratarii, Marcu pe altele, Luca selecteaza altele
si Ioan altele. Ei le cunosc pe toate dar fiecare decide sa dezvolte
alta. De ex: Ioan 21 "Aratariile Domnului Isus in Galileea la
Marea Tiberiadei". De ce? Pentru ca acolo sunt multe invataturii
pentru noi. Domnul Isus il i-a pe Petru si-i spune: "Petre ma
iubesti, petre ma iubesti, Petre ma iubesti". De trei ori, si cand la
intrebat a treia oara Petru a zis: de trei ori m-am lepadat de El
acum uite ca ma pune de trei ori sa spun daca-L iubesc. Si
Domnul Isus il pune in slujba pe cel lepadat, pe cel care a
falimentat atat de teribil. De ce ne spune asta? Ne-o spune ca sunt
atati oamenii care s-au lepadat de atunci incoace. Sunt atati
oamenii care sub presiunea evenimentelor au spus ca nu-L cunosc.
Ma jur ca nu-L cunosc si apoi vin si plang cu amar, si noi am zice:
Nu tu te-ai lepadat, tu nu ai ce cauta aici ca asa suntem noi rai. Si
daca noi am fost mai buni si am rezistat cum sa-i mai primim pe
astia care cand a fost greu au stat deoparte. De aia e acolo
intamplarea de la Marea Tiberiadei care ne arata ca Domnul Isus
cu Petru lepadatu are de lucru. Pe el il repune in slujba, pe el il
reabiliteaza. Poate ca la unii dintre noi nu ne convine asta dar cata
mangaiere e pentru alti, care zic: Acolo ma potrivesc si eu, aceia e
pentru mine. Ioan selecteaza aceea intamplare aceea aratare a
Domnului Isus pentru ca ea ne vorbeste noua. Luca selecteaza o
alta intamplare ca sa ne vorbeasca pe larg.
Aratarea Domnului Isus celor doi ucenici duminica spre Emaus.
Cineva a spus ca este una dintre cele mai frumoase istorisirii din
istoria omenirii: "Cauta in toata literatura mondiala si poate ca o
istorioara scurta, o schita, o povestire mai frumoasa ca aceasta,
mai frumos organizata, mai frumos spusa n-ai sa gasesti." E atat
farmec in aceasta istorioara a acestor ucenici tristi, tulburati.
Nestiind cum sa mai creada evenimentele care s-au intamplat si
zvonurile care circulau, strainul care li se ataseaza asa intamplator
a inceput sa-i chestioneze: Ce discutati, nu ma lasati sa discut si eu
cu voi, luati-ma si pe mine in caruta voastra. Si apoi in discutia
Lui cu ei toata istoria este insirata pana la capat. Una din cele mai
frumoase istorioare din literatura universala. De ce e spua asta?
De ce i se acorda atata spatiu? Stiti de ce? Pentru ca in ea ni se
arata noua cum lucreaza Dumnezeu cu noi. Vreau sa va spun
cealalta istorioara a lui Ioan si care o stim cu totii.
Istorioara lui Toma.
Daca nu-L vad cu ochii mei, daca nu pipai eu ranile alea, daca nu
pun eu palma in coasta Lui nu voi crede. Si apoi Domnul Isus vine
si spune Tomo hai da-mi degetul, da-mi palma pune-o aici, si
Toma cade in genunchi si spune: "Domnul meu si Dumnezeul
meu". Ce folos are istorioara aceasta pentru noi afara de cat sa
luam nota de ea. Si noi zicem ce bine ar fi daca mi s-ar arata si
mie Domnul Isus. Ia fost usor lui Toma sa creada dupa aceea. Dar
mie nu mi se arata as vrea si eu sa-L pipai si sa ma conving. De ce
nu face si cu mine asa? Raspunsul la aceasta intrebare a ta, il
gasim in istorioara catre Emaus. Citim asa: 'Ochii lor erau
impiedicati ca sa-L cunoasca". Domnul Isus s-a apropiat de ei. El
i-a cunoscut caci erau ucenicii Lui. Dar Dumnezeu a facut o
minune: Le-a blocat ochii. Ochii lor erau impiedicati sa-L
cunoasca. In minunea asta sta inceputul explicatiei acestei
istorioare. De ce nu le-a dat voie Domnul Isus sa-l cunoasca? Ce
vroia Domnul Isus sa faca cu ei si sa faca cu noi? Daca Domnul
Isus le-ar fi dat voie sa-L cunoasca experienta lor era ca si
experienta lui Toma. L-au vazut si ei, au zis credem ca am vazut,
dar noi am fi zis ce folos daca nu am fost si eu acolo.
Unde-i invatatura pentru mine, unde-i raspunsul pentru mine? Si
Domnul Isus in loc sa le dea voie sa-l vada, sa-l pipaie si sa-l
cunoasca Domnul Isus face altceva. Domnul Isus i-a Scripturile si
incepe sa le explice Scripturile: "Nepriceputilor nu v-am spus Eu
cand am fost cu voi". Asta le spunea seara la ceilalti ucenici.
Pentru ca si la iei reia acelas lucru. Haideti sa va deschid
Scripturile si sa va deschid mintea sa intelegeti Scripturile: Si a
luat de la Moise, toti proorocii din Vechiul Testament si Le-a
explicat ce scrie Scriptura despre El. Eu ca profesor de seminar,
profesor de teologie de multe ori m-am gandit safi fost si eu acolo
sa-L vad pe Domnul Isus. Care texte le-a folosit si cum le-a
explicat ca sa pot explica asa si eu acum la studenti. Realitatea
este ca daca citim prediciile lui petru in Faptele Apostolilor si
prediciile lui Pavel noi vedem cum folosesc ei Vechiul Testament
ca sa-l explice pe Domnul Isus. Si noi stim acum de unde stiau ei
asta. Pentru ca Domnul Isus le-a explicat. Haideti sa va spun ce le
explica Domnul Isus. A inceput de la Moise. Ganditi-va le-a spus
Domnul Isus ce-a invatat Moise pe popor. Poporul e incarcat de
pacate si vine tot poporul laolalta. Si ia un animal de jertfa (un tap,
sau un taur) si vine marele preot si spune: Uite iau pacatele de pe
voi si le pun cand pun mainile pe tapul acesta sau taurul acesta. Si
pacatele voastre le pun pe el apoi iau cutitul si-l injunghi. Asa ar
trebui sa va ucida Dumnezeu pentru pacatele voastre. Dar
Dumnezeu accepta alta moarte. Dumnezeu accepta moartea
acestui animal in locul vostru. Sangele lui se va varsa in locul
vostru. Iertarea de pacate nu se poate face fara moarte. Dupa ce le-
a explicat aceste lucruri Domnul Isus le-a spus: Haideti sa
mergem la Isaia 53. Si haideti sa vedem cum explica in Isaia 53.
Ce trebuie sa faca Mesia? "El totusi suferintele noastre le-a purtat,
durerile noastre le-a luat asupra Lui. Noi am crezut ca este lovit de
Dumnezeu si smerit, dar El era strapuns pentru pacatele noastre.
Pedeapsa care ne da pacea a cazut peste El." Vedeti pentru ce
trebuia sa moara Hristos pe cruce? Pentru ca jertfele din vremea
lui Moise erau doar o pilda, era doar o prefigurare a ceea ce va
face Dumnezeu in insusi Fiul Sau. Ca-l va lasa tintuit pe cruce si
El Dumnezeu a luat pacatele noastre ale tuturor si le va pune pe
Fiul Sau. Si Fiul Sau va muri in locul nostru. De aceea trebuia sa
moara Hristos. Va aduceti aminte ce spun ucenicii aceia doi mai
tarziu? "Nu ne ardea inima in noi cand ne spunea Scripturile. Ceva
a inceput sa miste in ei si a inceput sa zica: Intelegem acum da,
dar nu-i destul. Hai sa mergem la Ps.16 unde David spune "Tu nu
vei lasa sufletul meu in locuinta mortilor". Dar daca luam asa
numai Ps.16:10 David e in tarana si astazi. Sa inselat David? Nu
dragii mei, David nu vorbea despre sine acolo. Acela era un psalm
profetic despre Mesia. Acel verset sa implinit in Mesia. Stiti ca
aceasta o foloseste Petru la Rusale, asa explica Petru la Rusale
invierea Domnului Isus. Cu versetul acesta si dupa aceea i-a dus
iaras la Isaia 53 si le arata de la v.8 incolo. Uitati-va dupa ce isi va
da viata ca jertfa pentru pacat va vedea o samanta de urmasi.
Observati isi va da viata ca jertfa. Mormantul Lui va fi pus la un
loc cu cei bogati. Dar dupa aceia trebuie sa se ridice ca sa vada o
samanta de urmasi. Vedeti ca invierea Domnului Isus era
programata era prevazuta? Vai acum intelegem! Ce s-a intamplat
nu-i un accident nu-i asa? Sigur ca nu-i un accident, asta era
planul lui Dumnezeu facut de-o vesnicie. Domnul Isus a implinit
doar planul lui Dumnezeu. Invierea Lui era prevazuta si ea sa
facut conform planului lui Dumnezeu. Intelegem credem. Si cand
toata explicatia a fost gata cand oamenii au inteles, cand oamenii
au crezut atunci Domnul Isus se face ca merge mai departe. Ei
tocmai ajunsesera la casa la care mergeau. Domnule esti un strain
nu stim cine eti, nu stim unde vrei sa mergi dar Domnule ramai cu
noi. Uite insereaza unde sa te mai duci acuma pana la urmatorul
sat e foarte departe nu te poti duce noaptea stai cu noi. In noaptea
asta vino la masa la noi, gasim noi un pat si pentru dumneata.
Bine vin in casa voastra. Si cand se aseaza la masa ceva ciudat (in
casele evreiesti seful casei i-a painea si se roaga si apoi rupe
painea si o da la ceilalti) asta este regula in casele evreiesti.
Stapanul casei face aceasta. Si dintr-o data musafirul se
transforma in gazda, se transforma in stapan. El ia painea haideti
sa ne rugam; si cum El intinde mainile si a apucat painea! I!
Urmele cuielor! Acesta e Domnul Isus. In clipa aceea El a
disparut. Aceasta e intamplarea cu cei doi in drum spre Emaus.
Intamplarea aceasta are extraordinar de mare aplicatie in viata
noastra spirituala. Acum va rog sa fiti foarte atenti. Noi am vrea sa
incepem cu experiente: Sa-mi faca Dumnezeu o minune si atunci
ma pocaiesc. Sa ma scape Dumnezeu din necazul cutare si atunci
ma pocaiesc. Sau sa vad eu ca se intampla cutare lucru si atunci
ma pocaiesc, si sunt multi care vin si ne spun: Eu am avut o
vedenie de aceea cred, eu am avut o minune si de aceea cred. Va
rog fiti atenti ce va spun acum: Intr-adevar Dumnezeu le da unora
asemenea minuni, unii experimenteaza asemenea lucruri speciale.
Dar de foarte multe ori cei care-si bazeaza credinta pe minuni nu
dureaza mult credinta lor. Mai degraba sau mai tarziu ii vezi cum
o iau razna si vezi cum se duc in ratacire cu tot soiu de invataturi
ciudate. Pentru ca ei cauta experiente. Domnul Isus spune nu asa.
Nu la experiente se incepe. Unde se incepe? La Sfanta Scriptura.
El i-a Scripturile si le talmaceste, le explica, le deschide mintea ca
ei sa inteleaga Scripturile. Si cand ei inteleg Scripturile dintr-o
data li se incalzeste inima. Asta insemneaza credinta. Dintr-o data
pentru ca am inteles adevarurile lui Dumnezeu, am priceput
Cuvantul lui Dumnezeu, cred si sunt mantuit.
Apostolul Pavel spune asa catre Timotei: 2 Tim.3:15. "Din
pruncie cunosc Sfintele Scripturi care pot sa-ti dea intelepciune,
care duce la mantuire prin Isus Hristos."
 Care sunt stadiile in Sfanta Scriptura? Sfanta scriptura iti da
intelepciune. Adica din Sfanta Scriptura intelege si intelegerea
aceasta te face sa crezi in Isus Hristos si asta insemneaza
mantuire. Tudor Arghezi in unul din psalmii lui a scris aceste
cuvinte: "Vreau sa te pipai si sa urlu." Si Dumnezeu nu ia dat
niciodata ca sa-l pipaie si sa urle. Pentru ca Dumnezeu zice Ti-am
dat deja Sfanta Scriptura. A fost un om care a ajuns in iad si acolo
in iad s-a uitat spre cer si l-a vazut pe Avraam si a spus: "parinte
Avraame!" Am cinci frati care nu cred ca si mine, sunt foarte
avansati in cultura si in stiinta au citit ca stiinta a dovedit ca nu
exista iad si rai dar este. Stapane Avraame lasa-l pe saracul acela
de Lazar pe care-l vad acolo in rai cu tine care traia la poarta mea
si pe care fratii il cunosc. Lasa-l sa invieze din morti si sa le spuna
la fratii mei ca le trimit veste din iad ca este iad. Si Avraam spune:
Nu este nevoie sa invieze cineva din morti su deja destula
informatie. Au pe Moise si pe proorocii asta insemneaza au Sfanta
Scriptura. Daca nu crezi Sfanta Scriptura poate sa invieze sute de
morti ca tot nu vor crede.
Credinta care duce la mantuire se naste din Sfanta
Scriptura care duce la credinta. E foarte interesant sa ne uitam la
apostolul Petru. Apostolul Petru spune asa incepand cu v.16 :"In
adevar v-am facut cunoscut venirea Domnului Isus Hristos nu
intemeindu-ne pe niste basme mestesugite, ci ca unii care am
vazut noi insine cu ochii nostri marirea Lui, caci El a primit de la
Dumnezeu Tatal cinste, marire" atunci cand in slava minunata s-a
auzit un glas: "Acesta este Fiul Meu iubit in care-Mi gasesc
placerea". Si noi insine am auzit acest glas din cer cand eram cu
El pe muntele cel Sfant. Noi nu va spunem basme scrie Petru. Noi
va spunem ce-am vazut si ce-am auzit. Dar fratilor continua Petru
nu asta e lucrul cel mai tare, argumentele cele mai tari nu-s
experientele mele a lui Petru v.19 si avem Cuvantul proorociei si
mai tare. La care bine faceti ca luati aminte, care straluceste si mai
tare ca o lumina intr-un loc intunecos pana ce va crapa de ziua si
va rasri leceafarul de dimineata in inimile voastre. Pentru ca mai
intai de toate sa stiti ca nici o proorocie din Scriptura nu se
talcuieste singura, Caci nici o proorocie nu a fost adusa prin voia
omului ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu manati de Duhul
Sfant. Sa va traduc mai simplu ce a spus Petru aici: Cel mai
tareargument ca sa-l intelegeti pe Domnul Isus si sa rasara
Domnul Isus in inimile voastra ca luceafarul de dimineata. Sa se
faca lumina in inima voastra nu este marturia mea, eu l-am vazut
nu este marturia mea, ca l-am auzit si i-am auzit glasul din cer.
Cel mai tare document este Sfanta Scriptura si voi aveti Sfanta
Scriptura. Nu ma credeti pe mine ci pe Sfanta Scriptura. Si daca
credeti Sfanta Scriptura ma veti crede si pe mine. Pentru ca
argumentul cel mai tare, proba este Cuvantul lui Dumnezeu.
Asadar haideti sa ne apropiem si mai mult de subiectul nostru.
Eram pacatos, eram departe de Dumnezeu si ma intrebam pentru
mine pentru pacatele astea mai exista rabdare? Si atunci in
Cuvantul Sfant am citit: "Si sangele Domnului Isus ne curateste de
orice pacat." De unde stiu eu ca Dumnezeu mi-a iertat toate
pacatele? Pentru ca scrie in Scriptura. De unde stiu eu ca Domnul
Isus a intrat in inma mea? Pentru ca scrie ca tuturor celor care L-
au primit li sa dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu. daca
deschizi usa El va intra la tine. Eu i-am deschis usa si El a intrat?
Pentru ca-L pot pipai? Nu pentru ca scrie in Sfanta Scriptura. De
unde stiu eu ca ma pot uita in sus si la seful universului pot spune
"Taticule"? Pentru ca scrie in Sfanta Scriptura. "Vedeti ce
dragoste ne-a aratat Tatal sa ne numim copii ai lui Dumnezeu si
suntem" . "Si Duhul lui Dumnezeu marturiseste cu Duhul nostru
ca suntem copii ai lui Dumnezeu si Duhul ne invata sa-i zicem lui
Dumnezeu...Tata. Ava."
Cand Domnul Isus a fost rastignit Dumnezeu m-a pus si pe mine
acolo si eu am fost rastignit cu El, de aceea nu-mi mai pedepseste
Dumnezeu pacatele mele pentru ca eu am murit odata cu Hristos.
"Am fost rastignit impreuna cu Hristos si traiesc". De unde stiu
asta? Pentru ca scrie in Galateni 2:20 si stiu ca El ma va tine si ma
va duce la El in slava, pentru ca nimeni nu ma va mai smulge din
mana Lui. De unde stiu asta? Pentru ca scrie la Sfanta Scriptura.
Tot ce stiu eu, tot ce proclam eu este aici din Sfanta Scriptura, nu
vine prin minuni nu vine prin alte descoperiri speciale. Ma duc
inaintea Lui si deschid carte si spun iubitul meu Dumnezeu. E
cartea ta si cand citesc orice cuvant de aceea este cuvantul Tau.
"Vorbeste Doamne caci robul Tau asculta". Si sorb cuvintele si i
le digerez si le las sa-mi formeze mintea. Si de fiecare data cand
ma adancesc in Scripturi inima incepe sa se incalzeazca, apare
intelegerea si apare credinta. Si daca sunt obosit si daca sunt
descurajat de atata rautate care o vad in jurul meu. Si daca sunt
descurajat de atatea probleme, ma duc dimineata in zori si i-au
iara si citesc.
Si e destul sa citesc un capitol sau chiar mai putin si dintr-o data
inteleg ca aprinde credinta, mi-a vorbit Dumnezeu.
Si stiu ca astazi e cu mine aici. De unde stiu? Pentru ca scrie aici.
Frati si surori experienta celor doi in drum spre Emaus este pilda
cea mai importanta ca sa intelegem cum vrea sa lucreze
Dumnezeu cu oamenii. In primul rand incepem cu Sfanta
Scriptura care ne da informatii, ne da adevar pentru intelegerea
noastra, ne da intelepciune. Adevarul care a intrat in mintea
noastra din Sfanta Scriptura produce credinta. Credinta aduce
mantuire.
Si acum inca doua lucruri:
-Ucenicii stateau la usa in seara aceea la casa lor si l-au invitat pe
strain sa vina inauntru. Domnul Isus a spus la ucenici: "ori de cate
ori ati facut altora aceste lucruri Mie mi le-ati facut."
A invita pe un strain la tine si ai da de mancare Domnul Isus
spune: "Mie mi-ai facut-o". Te-ai dus la spital si-ai vizitat un
bolnav pe Mine m-ai vizitat. Te-ai dus la inchisoare sa spui (acum
putem merge si acolo) pe Mine m-ai vizitat in inchisoare. Ai vazut
un om necajit si l-ai ajutat sa se ridice Miemi-ai facut-o. Ori de
cate ori slujim cuiva slujim Domnului Isus. Si cand ii slujim
Domnului Isus ni se deschid ochii si-l vedem pe Domnul Isus.
 Francisc D. -a fost unul din oamenii mari si sfinti ai lui
Dumnezeu. A fost un tanar bogat foarte, foarte lumesc dar la
intalnit pe Domnul Isus. Si el si-a lasat toate bogatiile si sa facut
cersetor ca sa predice toata viata pe Domnul Isus. Si nu stia el
cum sa fie mai ca Domnul Isus. Si se tot trudea cum sa fie
totdeauna ca Domnul Isus. Una dintre cele mai miscatoare
istorioare este aceea cand Francisc a intalnit un lepros si Duhul
Domnului in el i-a spus lui Francisc daca ma iubesti du-te si
saruta-L. Pe un lepros? Dar ma imbolnavesc de lepra. Ori de cate
ori faci aceste lucruri acestori micuti Mie mi le-ai facut. Du-te si
saruta-l. Si Francisc a zis: Doamne daca Tu zici s-o fac, si s-a dus
si l-a imbratisat. Si dintr-o data nu era nimic, era doar imaginea
Domnului Isus pe care l-a vazut doar pentru o clipa si apoi a
disparut. Atunci i-a vazut Francisc acest chip al Domnului Isus
cand a sarutat pe lepros. Daca slujesti altora in slujirea aceea ti se
deschid ochii sa-L vezi pe Isus.
Iata stadiile dar: aici in Casa lui Dumnezeu ti se deschid
Scripturile.
Acasa cand te duci deschizi Scripturile, citesti Cuvantul lui
Dumnezeu si el iti da intelepciune. Afli adevarurile lui Dumnezeu
aceasta iti incalzeste inima si asta inseamna sa crezi, aceasta
produce mantuire. Si apoi zice strainului. Straine vino in casa
mea. Vreau sa-ti dau de mancare. Te duci sa cauzi pe cineva sa
slujesti pe cineva si cand slujesti celui mai sarac dintre saraci il
vezi pe Domnul Isus, ti se deschid ochii ca sa-l vezi. Am avut deci
doua interpretari asa zise ale casei lui Emaus.
1) prima a fost aceasta: ca atunci cand il inviti pe Domnul
Isus in casa ta il inviti ca pe un strain, nu-l cunosti. El e strain dar
tu ii spui vino te rog in casa mea. Si strainul vine la masa si devine
gazda, El ia stapanire, El devine stapanul si El iti da de mancare
dintr-o data ti se deschid ochii sa-l cunosti pe Regele Regilor. L-ai
invitat fara sa-l cunosti, L-ai invitat ca pe un strain dar Domnul
Isus spune: "Daca deschide cineva voi intra la el voi cina cu el si
el voi intinde masa si ii voi da de mancare.
 2) In al doilea rand a doua interpretare este ca Domnul Isus
spune slujeste strainilor, slujeste saracilor. Eu as merge cu
explicatia si mai departe si as spune: avem intre noi moldoveni
care se simt straini la noi. Avem moldovenii cu familii cu copii
mici. Cate surori i-au vizitat sa le duca de mancare sau sa-i ajute
astfel? Sa vada cum traiesc. Sunt studenti la institut maine,
poimaine. Vor fi profesori in Moldova vor fi misionari in Siberia.
A stat Domnul Isus langa tine aici si nu L-ai vizitat? Era Domnul
Isus in persoana unui strain? L-ai chemat in casa ta? I-ai intins
masa?
Sa rezumam:
-mai asteptam minuni
-noi am vrea ca Toma sa-l vedem si sa spunem acum sunt
convins? Dar Domnul Isus spune nu asa Toma. Mai ferice este de
cel care nu L-a vazut si a crezut. Dar cum sa cred? Din Scripturii.
Intelegand Scripturile. Fratii si surori in Europa de Apus, fratii
nostri baptisti si alti fratii evanghelici. In ultima suta de ani si-a
pierdut increderea in Biblie, si pe masura ce si-au pierdut
increderea in Biblie in masura aceea si-au pierdut puterea
spirituala si li s-au golit bisericile. Acolo e putere spirituala unde
luam aceasta carte si spunem: Aceasta carte a scris-o Dumnezeu.
Si fiecare cuvant al ei este Cuvantul lui Dumnezeu si o luam in
fiecare zi si ne hranim din ea si ea ne vorbeste Dumnezeu prin
fiecare cuvant al ei si ne luminam mintile, si ne inspiram, si ne
intarim credinta si cucerim lumea pentru Hristos.
Pentru ca El Hristos ne-a invatat: Studiati Scripturile, cercetati
Scripturile pentru ca in ele gasiti viata vesnica si ele vorbesc
despre Mine.

AMIN
 MINUNI DE VINDECARE
MARCU 7:31-37
Domnul Isus avea in fata Lui un surdo mut, degeaba ii vorbea ca
nu il auzea si nu putea comunica. Domnul Isus a vrut sa comunice
cu el. Acum trebuie sa inveti cum sa comunici cu surdo-mutii. Si
Domnul Isus a comunicat cu omul acesta. Iata cum ! L-a adus
langa El. Mai intai ia pus degetele in urechi. "Aici e baiul nu-i
asa? Da acolo-i baiul! Si mai ai un bai!
Si cum a deschis El gura si a scos limba, si a atins limba si
el a deschis gura si i-a atins limba lui. Si aici e baiul asa-i? A
"Efata" deschide-te. Si in clipa aceea s-au deschis urechile si sa
dezlegat limba. Omul a auzit si-a inceput sa vorbeasca. Asa a
facut Domnul Isus, asa a comunicat cu el pana a patruns puterea
lui Dumnezeu, acolo unde trebuia sa patrunda, dar i-a aratat, vine
de sus, vine de la Dumnezeu prin Mine. O alta minune este cu
orbul Bartimeu in cap.10:46.
As vrea sa privim putin si acest text.
Si daca studiem toate Evangheliile, uneori suntem pusi pe
ganduri daca n-e uitam in toate.
Minunea aceasta este descrisa in Matei 20:29 aici spune ca
"doi orbi sedeau langa drum"si au strigat. Prima problema pe care
o avem acolo. Marcu spune ca a fost unul pe care-l chema
Bartimeu, Matei spune ca erau doi. Dupa aceea minunea mai este
descrisa si in Luca 18:35. Aici avem o alta problema. In celelalte
locuri se spune ca "cand iesea din Ierihon" aici spune ca, "cand
intra in Ierihon. Imediat zicem care dintre ei avea dreptate sau nu
cumva se contrazic Evangheliile. Evangheliile nu se contrazic.
Noi trebuie sa stim putina topografie si vom vedea ca nu e nici o
problema. Intai incepem cu problema locului, daca era iesire sau
intrare in Ierihon. Ierihonul are doua parti. Este Ierihonul de jos
din campie, si pe deal cetatea Ierihon. Ierihonul de jos si Ierihonul
de sus, si intre ele e un mic spatiu. Dar nu cumva traficul cel mare
este intre cele doua parti. Dar cum iesi din unul intri in celalalt. Si
acolo unde era traficul mai mare acolo stau cersetorii, nu-i asa?
Depinde din care unghi privesti! Domnul Isus ieseadin Ierihon si
intra in Ierihon. Ca iesea din Ierihonul de jos si intra in cel de sus.
Si daca zici ca pe cand iesea din Ierihon sau intra in Ierihon, e tot
aceea. Cu intrebarea: Unde era la intrare sau la iesire?
Cat priveste orbii, cati au fost? Acolo dupa cum spune
Matei erau doi orbi, amandoi au strigat catre Domnul Isus. Dar
Marcu si Luca vor sa ne spuna mai multe detalii despre unul
dintre ei, pe care ei il cunosteau personal, cu care au discutat.
Luca ne spune ca el a fost si a stat de vorba cu cei aflati in cauza.
Si aflam ca-l chema Bartimeu fiul lui Timeu. Asadar e vorba de
doi, iar Marcu si Luca ne vorbeste despre unul dintre ei. La
intrebat Domnul Isus: "Ce vrei sa fac?" " Pai, ma mai intrebi ce
vreau eu sa faci Tu, vreau sa-mi capat vederea, pentru ca am auzit
ca Tu dai vederea orbilor, si pentru aceasta strig sa ai mile de
mine si de colegul meu. Domnul Isus i-a vindecat si pe ei,
Domnul Isus a vindecat mai multi orbi. Pe uni dintre ei i-a
vindecat doar zicand: "Capatati-va vederea. La altii sa atins de
ochii lor si a atins cu saliva, la unul i-a pus noroi pe ochi si la
trimis sa se scalde undeva. Domnul Isus a folosit mai multe
metode de vindecare. Nu ma intrebati pe mine de ce a facut asa?
Noi nu stim toate detalile. Sunt anumite lucruri la care zicem: "Pai
aici e textul" mai departe Dumnezeu stie." Avem insa aici o lectie
spirituala. Noi toti am fost orbi spirituali. Noi toti am nevoie sa ne
deschida ochii inimii si a mintii. Si la fiecare Dumnezeu a lucrat
altfel. La unii dintre noi a lucrat mai spectaculos la altii mai
simplu, la unii a lucrat mai indelung la altii dintr-o data. Acum vin
la noi oamenii care zic: "Asculta daca nu sa intamplat cu tine ce sa
intamplat cu mine, tu nu esti mantuit! Si uite ce m-i sa intamplat
mie, si Dumnezeu asa vindeca, cum m-a vindecat pe mine. Si daca
orbii aceia s-ar fi intalnit si si-ar fi spus fiecare cum la vindecat
Domnul, ar fi zis: "tu esti inca orb, daca tie nu ti-a pus saliva pe
ochi, sau noroi, sau davca tu n-ai facut cutare, tu inca nu esti
vindecat, ma tu inca esti orb.
 Nu-l obligati pe Dumnezeu sa procedeze in fiecare caz la
fel! Aceasta este o lectie spirituala pe care trebuie s-o intelegem
Dumnezeu isi ia libertatea de a actiona cum crede El, in fiecare
caz. Si nu actioneaza cu toti la fel. Dumnezeu vorbeste cand intr-
un fel cand in altul. La unul intr-un fel la altul in altul. Dumnezeu
face vindecare, cand intr-un fel, cand in altul. Pe unul il vindeca
intr-un fel pe altul in alt fel. Cum alege El nu cum alegem noi.
Unde multimea aceea entuziasmata ca vine Isus se imbulzea in
jurul Lui si l-e spunea: "Ma taceti din gura". "Voi stati acolo
deoparte orbilor."
Domnul Isus din tot vacarmul acela, nu pe cei care-l
aclamau ia auzit, El a auzit strigatul orbilor. Dumnezeu aude
strigatul celui in necaz si raspunde. Noi suntem preocupati de
minuni. Special suntem preocupati de vindecari.
Fiecare dintrenoi are cate o durere in capul lui. Oare ma va
vindeca Domnul? Oare de ce pe minenu ma vindeca El, oare daca
nu ma vindeca, oare nu-mi aude Domnul strigatul?
Sa vorbim azi putin despre problema aceasta a
vindecarilor. Pentru ca este o problema dureroasa, realmente este
o problema de durere fizica, o problema de suferinta si de multe
ori e foarte greu de suportat si strigam si zicem pe mine de ce nu
ma aude. Dumnezeu alege sa faca minuni. Dumnezeu a facut mari
minuni prin apostolul Pavel, il vedem in Fapte facand minuni
spectaculare. Dar dupa aceea citim foarte surprinsi ca Pavel insusi
era tare bolnav. Galateni 4:13-15.
Era asa de grav bolnav incat ar fi putut starnii repulsie dezgust.
Deducem de aici ca era problema la ochi. Nu stim decat ce zice
textul. Orice speculatii dincolo de text trebuie sa le luam drept
speculatii. Pavel avea o problema in trup. O maladie, o durere in
trup. 2 Cor.12:2-4 Pavel vorbeste aici de extraordinare relevatii pe
care le-a avut el. Acum 14 ani a fost rapit la cer omul acela. Si cu
omul acesta pot sa ma laud, era evident ca despre sine era vorba.
Si ca sa nu ma umplu de mandrie si stralucire din pricina
stralucirii acestei descoperirii. mi-a fost pus un tepus in carne, un
sol al Satanei, ca sa ma palmuiasca ca sa ma impiedice sa ma
ingamf. Evident o problema de suferinta o boala de trup. De trei
ori l-am rugat pe Domnul sa mi-l ia, si de fiecare data El mi-a zis:
"Harul Meu iti este deajuns"! Caci puterea Mea in slabiciune este
facuta desavarsita. Deci ma voi lauda mult mai bucuros cu
slabiciunile mele, pentru ca puterea Lui Hristos sa ramana in
mine, de aceea simt placerea in slabiciuni in defaimari, in nevoi,
in prigoniri in stramtorarii pentru Hristos. "Caci cand sunt slab
atunci sunt tare."
2 Cor.4:7 gasim o referinta la problema aceasta a
deficientei trupului lui Pavel.
Daca Pavel ar fi fost sanatos, chipes, robust, aratand ca un
Fat Frumos toata lumea ar fi spus: "Ce om grozav"! ce
personalitate dominanta. Ii copreseste personalitatea lui si de
aceea are el asa mare succes. Si lauda era a lui Pavel si aplauzele
erau ale lui Pavel. Pavel explica comoara aceasta, puterea aceasta
nemaipomenita e intr-un vas de lut, ca sa se vada ca puterea nu-i
din vas. Puterea nu apartine vasului, ci este de la Dumnezeu. Ca sa
nu ma ingamf ca sa nu-mi atribui mie aceste mari lucrari care le
face Dumnezeu prin mine, aceste revelatii, sa nu vina de la mine,
sa fie clar, ca nu vin de la mine. Eu trebuie sa fiu slab, bolnav sa
am in trup solul acesta al satanei ca sa ma tina tot timpul umil.
Intr-un fel sau altul. Cu cat Dumnezeu iti da mai multe
binecuvantari cu atat are El grija sa te tina umil. Are El grija ori
printr-un tepus in carne, ori prin oamenii care te defaima si te
badjocoresc si te improsca cu noroi. Sa nu poti niciodata sa ridici
capul si sa zici. "Vezi ce grozav sunt eu" Cu cat sunt mai mari
puterile lui Dumnezeu in tine. Cu cat sunt mai mari revelatiile Lui,
cu cat sunt mai mari lucrariile pe care El le face in tine cu atat sa
te astepti sa te umileasca mai mult, intr-un fel sau altul. Pentru ca
slava e numai a lui Dumnezeu. Ca toata lumea sa zica: "Cine-i
asta?" "Asta nu-i nimic"! Si toate lucrariile e ciudat cum le face
Dumnezeu ca tocmai prin "asta" Evident ca numai Dumnezeu le
poate face ca "asta' nu poate face nimic. Avem aici cel mai clar
caz din Biblie, de unul dintre cei mai mari oamenii ai lui
Dumnezeu care na fost vindecat, al carui tepus din carne n-a fost
luat. Care sa dus si sa rugat si nu numai o data, de trei ori sa dus
asa: "Auzi Doamne, cu altii tot faci minuni, si pe altii ii vindecam,
da cu mine cum ramane, eu vreau sa ma vindeci si pe mine!" "Nu,
Pavele, pe tine nu, pe altii da, dar pe tine nu!" Intelegeti. Pe unii
Dumnezeu ii alege sa-i vindece. Cu altii are alt plan. Si Pavel el
insusi vorbeste de colegul lui Epafrodit care a fost bolnav grav. La
lasat bolnav la Milet si au fost altii care au fost gata de moarte, si
nu ia vindecat Dumnezeu. Decat mai tarziu Dumnezeu nu ne
garanteaza ca odata ce suntem mantuiti nu ne mai imbolnavim,
sau automat El ne va vindeca. Cum ii spunem: Doamne vindeca-
ma, ne va vindeca. Desi Biblia ne asigura pe de alta parte sa ne
rugam pentru cei bolnavi, sa ne punem mainile peste ei. "Mare
putere are rugaciunea facuta cu credinta a robilor lui Dumnezeu.
Si noi experimentam minuni si vindecari". Si avem in biserica
noastra oameni care au trait minuni mari de vindecari. Aici trebuie
sa facem cum a spus Domnul Isus "Du-te acasa si nu spune la
nimeni". Nu face mare galacie cu vindecarea asta. Noi nu facem
mare caz de vindecarile care se intampla intre noi. Unii au parerea
ca vindecarile acestea vor sluji mai puternic la evanghelizare, la
intoarcerea altora la Dumnezeu. La finalul din Luca 16 Bogatul si
saracul Lazar.
"Moise si prooroci" este o expresie pentru biblie. Au biblia
acolo-i Cuvantul lui Dumnezeu. Si daca n-a asculta de Cuvantul
lui Dumnezeu chiar daca ar invia cineva din morti n-ar crede. Ar
spune ca de fapt a fost o moarte aparenta, ca de fapt n-a murit de
tot, ca asemenea lucruri se mai intampla, si ca sunt minuni
extraordinare. Stiu ei cum sa o intoarca. Daca nu vor sa creada
Cuvantul lui Dumnezeu, nu vor sa creada nici ajutorul minunilor.
Minunile nu sunt o garantie ca oamenii vor crede. Ati auzit
recent, aici despre minuni spectaculare pe care le-a facut
Dumnezeu prin oamenii Lui, in anumite locuri, unde Dumnezeu a
trebuit sa arate oamenilor ca El este Dumnezeu. Si sa le arate
printr-o minune acelor oameni. Asadar noi credem in minuni
fratilor. Dumnezeu face minuni si mai ales in zilele noastre in
fiecare zi traim minuni. Noi credem in minuni le vedem,
experimentam si minuni de vindecari si altfel de astfel de minuni.
Minuni de transformari de nastere din nou, minunea vindecarii de
patima alcoolului, minunea vindecarii de droguri si alte asemenea
minuni se petrec aici. Dumnezeu decide cand sa dea semn si cand
sa nu dea semn. Cand sa faca o vindecare si cand sa n-o faca. Si
Dumnezeu este cel care spune chiar predicatorului. "Pe tine nu te
vindec. Pe altii ii vindec dar pe tine nu te vindec. Aceasta se
numeste Suveranitatea lui Dumnezeu, adica autoritatea Lui
suprema de a decide El ce sa faca si cand sa faca. Noi ne ferim de
aceea care spun ca au darul minunilor. Si in general ne ferim de
aceea care fac din aceasta un spectacol. Forteaza lucrurile si de
cele mai multe ori aduc blama Cuvantului lui Dumnezeu. Pentru
ca se duc acolo oamenii cu mari sperante si vin acasa dezamagiti.
Si omul respectiv care a zis: "eu am puterea de a face vindecari"
apoi spune "pai daca voi n-ati crezut. Adica minunile se faceau
numai datorita credintei mele, eu n-am puterea sa fac minuni.
Minunea se face datorita credintei voastre. Acum cum este? Se
face minuni pentru ca el are darul vindecarilor, sau se face
minunea daca are el credinta? Minunile se fac cand vrea
Dumnezeu sa le faca. El alege! Pavel a avut credinta? Pavel a avut
experientele acestea mari cu Dumnezeu. Si Dumnezeu ia spus:
"Eu nu-ti iau boala". Vreau sa vedeti suveranitatea lui Dumnezeu
in aceste probleme. El alege. Va mai spun inca odata ce v-am mai
spus. Faptul ca cineva face minuni, si face minuni, nu este
neaparat un semn de la Dumnezeu. Domnul Isus dimpotriva ne
avertizeaza ca vor veni multi si vor face semne si minuni, ca sa
insele daca va fi cu putinta chiarsi pe cei alesi. Cum il vezi ca vine
de la Dumnezeu? Daca predica Cuvantul lui Dumnezeu, daca e
gelos in a proclama si cinsti Cuvantul lui Dumnezeu. Frati si
surori atata e chemarea noastra. Chemarea noastra nu este sa
mergem sa zicem: "Veniti la mine ca eu am putere de a face
minuni". Chemarea noastra e sa zicem: "Veniti ca il proclamam pe
Isus cel rastignit." Si n-avem altceva de facut decat sa-l
proclamam pe El. Si n-avem alta menire decat aceasta sa va
ducem la El.
Noi suntem aici ca sa vi-l oglindim pe El sa vi-l daruim,
sa-l inaltam, sa-l cinstim si sa-l proslavim pe El, asta-i chemarea
noastra. Daca El alege sa insoteasca asta cu minuni cu vindecari
cu schimbari cu alte lucruri, noi slavim Numele Lui si totdeauna
avem grija sa zicem "nu facem mare galacie ca s-ar fi facut prin
mine.' Pentru ca toata slava trebuie sa mearga la Dumnezeu.
Laudati-l pe El!
As vrea sa vedeti fratilor, aici la noi, aceasta pasiune, de a-l arata
pe Dumnezeu, de a-l proclama, de a-l sfinti pe Dumnezeu si de a-l
cinsti pe Dumnezeu. Asadar sa recapitulam.
Domnul Isus aude durerile noastre. El a auzit si durerea lui Pavel
si ia spus lui Pavele in loc de vindecare iti dau Har. In loc de
vindecae iti dau puterea Mea Dumnezeeasca sa ma cinstesti pe
Mine in slabiciunile tale.
Mai bine sa-mi dea Dumnezeu suferinti fizice si blama si
toate celelalte, ca sa straluceasca numai frumusetea Lui, nu
frumusetea mea sau desteptaciunea mea. Aceasta ar trebui sa fie
atitudinea noastra.
Ma rog sa ma vindece, ne rugam pentru vindecarea
bolnavilor. El aude rugaciunile noastre si ne raspunde, fie prin
vindecare, fie zicand: "in loc de vindecare iti dau Har.
Harul Meu iti este deajuns.
Adevaratii oamenii ai lui Dumnezeu stiu inca ceva.
Insasi Domnul Isus a trebuit sa fie desavarsit prin
suferinte. Pentru ca prin suferinte sa ajunga sa ne cunoasca pe noi
in suferintele noastre. Si sa poata sa fie Marele nostru Preot care
ne intelege pentru ca in toate a fost ispitit ca si noi dar fara de
pacat. El a intrat in suferintele noastre ca sa le poata intelege. Si
Dumnezeu la randul nostru prin suferinte ne desavarseste, ca pana
n-am ajuns si eu la boala si la necaz n-am putut sa-i inteleg pe cei
bolnavi. Numai cand ma trecut si pe Mine Dumnezeu prin toate,
am invatat cum sa-i mangai pe cei bolnavi sa l-e pot spune: "si eu
am fost acolo". Acolo a fost El cu mine. Si prin acelea Dumnezeu
ne lucreaza si n-e face chipul nostru asemeni ca al Lui. In
suferinte, prin suferinte. El ne desavarseste caracterul.
Asadar suferintele, si necazurile au rolul lor, au menirea
lor in economia lui Dumnezeu fata de noi. El stie cand sa ne dea o
minune, si El stie cand zice, 'acum iti incerc credinta". Acuma
vreau sa vad pana unde mergi cu Mine, cand iti iau totul, cand nu-
ti raspund, cand nu-ti dau ce-mi ceri, mai stai atunci alaturi de
Mine. Mai stai acolo si zici: "Doamne daca-mi iei tot, daca m-
arunca ca pe Iov, afara plin de bube, in loc sa te blestem voi zice:
"Domnul a dat, Domnul a luat, binecuvantat sa fie Numele
Domnului." Si totdeauna cinstea sa i-o dam Lui lauda sa i-o dam
Lui, acum, aici si apoi in vesnicie.

AMIN
 ISUS DOMN

Studiem persoana si functiile Domnului nostru Isus

Hristos. Ne ocupam in primul rand de titlurile Lui.
"ISUS DOMNUL"--- Calitatea Lui de Domn
Noi ne si sfiim cand de fapt zicem "Isus Hrristos". De
obicei noi spunem Domnul Isus Hristos sau Domnul nostru Isus
Hristos. Pe cat posibil evitam sa spunem "Isus" sau "Isus Hristos"
Aceasta in primul rand ca sa ne aratam respectul fata de
persoana Sa. Dar vom vedea ca e mai mult decat un titlu de
respect. Vom vedea intai cele cateva texte cheie pe care le vom
avea in atentia noastra:
Ioan 21:28 -Stim cu toti intamplarea ca intr-o zi de
duminica, prima dupa rastignire, Domnul Isus sa aratat ucenicilor,
de acolo lipsea Toma. Cand i sa spus lui Toma ca Domnul Isus e
viu si l-i sa aratat ucenicilor sai el a spus: "Cu asa ceva la mine sa
nu veniti, pe mine nu ma imbatati cu asemenea povesti. Eu nu
cred ca e posibil asa ceva pana nu vad cu ochii mei. Si daca vad
cu ochi mei, nu ma incred in ochi mei, ca s-ar putea sa fie o
naluca. Daca nu pun degetul meu in rana facuta de cuie in mainile
Lui, si daca nu pun palma mea in coasta aceea, care a fost
strapunsa de sabie, sa ma conving eu nu cred. O saptamana mai
tarziu cand era adunati iaras laolalta, ucenici de data aceasta era si
Toma cu ei, Domnul Isus a aparut din nou si sa adresat direct lui
Toma, si a spus: Toma te rog da-mi degetul si vino si pune
degetul, da-mi palma. Pune palma aici. Trebuie sa te convingi.
Cand Toma a vazut si s-a convins, Toma a exclamat. "Domnul
meu, si Dumnezeul meu." Aceasta ramane pentru noi formula de
inchinare pentru Domnul Isus. 'Domnul meu si Dumnezeul meu".
 De fapr dupa uzanta ebraica aceasta este o repetitie vom
vedea noi ca atunci cand evrei ziceau "Domnul' ei ziceau
'Dumnezeu meu" Deci e o repetare a formulei de inchinare.
Fapte 2:36 -La primul Rusalii crestin apostolul Petru a
tinut un discurs, si i-a anuntat pe toti din Ierusalim ca Isus pe care
ei l-au rasgnit cu 53 de zile in urma, a inviat din morti. Si dupa 40
de zile cu ei sa inaltat la Cer. Si acum ii anunta: "Sa stie bine toata
Casa lui Israel ca Dumnezeu a facut Domn si Hristos pe acest Isus
pe care l-ati rastignit voi. Dumnezeu la inceput si ia dat pozitia de
"Domn" si de "Hristos" acestui Isus rastignit de voi.
Rom. 10:9 "Isus ca Domn" -Nu poti fi mantuit daca nu faci
declaratia cu gura ta. Si trebuie o declaratie solemna, o declaratie
publica, rostita cu gura: "ISUS HRISTOS ESTE DOMNUL
MEU"
Vom vedea ce inseamna aceasta. Daca nu faci aceasta
declaratie nu poti sa fi mantuit. Mantuirea vine prin aceasta
declaratie publica cu gura auzibila: "Isus Hrostos este Domnul
meu si Dumnezeu meu."
Filipeni 2:11 "Isus Hristos este Domnul". Iata dar textele
solemne, si mai avem un text important si cheie.
1 Cor.12:3 -Trebuie sa lucreze Duhul Sfant in inima ta ca
tu sa ajungi la aceasta convingere, si sa capeti puterea si sa faci
aceasta declaratie: "Isus Hristos este Domnul".
Acum trebuie sa vedem care este semnificatia cea mai
esentiala a declaratiei ca Isus este Domnul? Pentru asta trebuie sa
stim ceva ce sa intamplat la evrei! Evreii au primit porunca de la
Dumnezeu ca sa nu ia Numele Lui Dumnezeu in desert. Aceasta
insemneaza sa nu ai toata ziua Numele Lui pe buze. Dumnezeu,
Dumnezeu, Dumnezeu...! asa la orice! Sau sub forma de
exclamatii "Dumnezeule"! asta inseamna sa iei Numele Lui in
desert. Sa-l rostesti cu lipsa de respect, sa-l rostesti cu lipsa de
evlavie. Pentru ca in ebraica Numele lui Dumnezeu este "Iehova"
si pentru ca li sa spus deci sa nu-l rosteasca cu usurinta. Treptat in
loc de Dumnezeu evreii au spus pur si simplu "Domnul". Deci in
loc de "Iehova" ei au zis "Adonai". Acesta este cuvantul in
aramaica, limba pe care o vorbeau evreii. Adonai-Domnul.
Gasim in Psalmii lucrul acesta, dar gasim cel mai clar in
Evanghelia Luca cap.1 -Vorbeste ingerul lui Zaharia despre
nasterea lui Ioan Botezatorul. Si se spune la sfarsitul v.17
ca:Slujba lui Ioan era sa gateasca Domnului un norod bine pregatit
pentru El.
v.28 Ingerul spune: "Domnul este cu tine" Adica Dumnezeu este
cu tine. Sau la v.38 "roaba Domnului"
v.46 "Sufletul meu mareste pe Domnul."
E suficient sa vedem ca Domnul este Dumnezeu. Si cand spui
"Domnul" in limbaj biblic spui Dumnezeu. Cand spui "Isus este
Domnul" practic spui Isus este Dumnezeu."
Expresia lui Toma intareste acest lucru. El vrea sa fie
absolut clar ce vrea sa zica. "Domnul meu adica Dumnezeul
meu".
Deci nu ramane nici o urma de indoiala ca in Noul
Testament "Domnul", cand e vorba de titlu, de calitate, data
Domnului Isus, insemneaza Dumnezeu. A face afirmatia Isus este
Domnul insemneaza a spune Isus este Dumnezeu.
Si acum sa spun ceva care trebuie sa tinem minte si sa
capatam, ca sa intelegem situatia primilor crestini. Inca pe vremea
Domnului Isus, dar mai accentuat mai tarziu cu 10-15 ani, cand
incepuse sa se raspandeasca crestinismul in tot imperiu roman. La
Roma, imparatii romani, deveneau tot mai aroganti. Si in aroganta
si in nebunia lor, si-au luat titlul de Dumnezeu. Si au pretins ca
oamenii sa l-i se inchine ca unui Dumnezeu. Si sa introdus ceea ce
se numeste in istorie "cultul imparatului". Era obligatoriu prin
lege, ca orice functionar roman in tot imperiu, orice slujba aveai
de stat, sa faci declaratia ca un juramant de credinta Romei. O
declaratie ca "Cezar e Domnul". Si prin aceasta spuneai ca "Cezar
este Dumnezeu. Crestinii s-au izbit de aceasta declaratie si au
spus. Noi spunem numai Isus este Domnul pentru ca numai El
este Dumnezeu. Si foarte repede autoritatile au observat lucrul
acesta, si cand arestau pe crestini si cand ii torturau sa
marturiseasca ca Cezar este Domnul, de asemenea le cereau mai
intai sa blesteme pe Isus. Sa zica: "Isus anatema". Adica Isus sa
fie blestemat si Cezar este Domnul. Cine refuza sa faca aceasta
declaratie, era trimis in arena sa fie mancat de fiare, era trimis sa
fie ars pe rug sau alte forme de tortura, la rastignire. Erau
inspaimantatoare torturi si apoi forme de moarte. Sute de ani, asa
a fost soarta crestinilor, au trebuit sa aleaga cine este Domnul, si
sa fie gata sa plateasca cu viata, daca decid sa spuna Isus este
Domnul. Nu poti sa spui si: Isus este Domnul si Cezar este
Domnul? Ori asa, ori asa! Daca spui Isus este Domnul spui Isus
este Dumnezeu. Asadar declaratia "Isus este Domnul" este
costisitoare, costa nici mai mult nici mai putin decat viata.
A te decide sa-l faci pe Isus, Domn al tau, inseamna sa
sfidezi imperiul roman. Inseamna sa sfidezi toata lumea aceea
puternica, si sa spui: "cu riscul vietii mele eu ii dau viata mea lui
Hristos ca Rege, ca Domn ca Dumnezeu, si sunt gata sa platesc cu
viata pentru atasamentul si loialitatea mea fata de Isus ca
Dumnezeu. Asadar primul inteles al cuvantului "Isus este
Domnul" inseamna "Isus este Dumnezeu".
De aceasta depinde mantuirea noastra. Nu poti fi acceptat
la Dumnezeu decat daca-l recunosti pe Isus Hristos in calitate de
Dumnezeu intrupat. De Dumnezeu coborat la noi ca sa ne impace
cu Tatal. Daca nu-i recunosti aceasta calitate de Dumnezeu nu poti
fi al lui Dumnezeu. Aceasta confirm cu Rom.10:9. Aceasta sigur
ca insemneaza, faptul ca El a inviat din morti. Nu poti spune: "El
este Dumnezeu" si sa spui: "El n-a inviat". Atunci ar insemna ca
El este in mormant cum sa mai fie Dumnezeu. Nu poti sa spui cu
adevarat Isus este Domn, decat daca spui: "El a murit, a fost
rastignit in locul meu, a fost ingropat, a inviat, sa inaltat la cer si
sta la dreapta Tatalui. Eu cred ca El e Dumnezeu care a murit si a
inviat si care sa inaltat. E acolo in slava. Numai daca crezi aceste
lucruri, si le declari cu gura ta, capeti mantuirea. Aceasta este ceea
ce spune Dumnezeu. Ca o conditie sa te primeasca sa te impaci cu
El. Sa intri in relatie cu El. Cand Isus Hristos este Domnul,
implicind automat mai spunem ceva: Cand spun "Domnul" spun
"Stapanul". A fi Domn in intelesul biblic inseamna a spune
"Stapan". Daca eu spun Isus este Domnul meu, spun Isus este
Stapanul meu, proprietarul meu. Si daca Isus este Stapanul meu,
ce sunt eu? Robul Lui, sclavul Lui. Nimanui nu-i place sa fie rob,
sclavul cuiva suna oribil, dar trebuie sa intram putin in tot
continutul conceptului de Domn. Daca Isus este Domnul atunci eu
sunt sclavul. Si avem cateva declaratii directe in aceasta privinta:
Filipeni 1:1. Aceasta epistola a fost scrisa de apostolul Pavel si de
Timotei care a fost cel mai apropiat de Pavel. Si ei se prezinta
bisericii din Filipi asa "Pavel si Timotei robi..." (sclavi ai lui Isus).
Explicatia este in 1 Cor.6:19-20 "...voi nu sunteti ai vostri..." Voi
ati fost cumparati de Dumnezeu voi nu mai sunteti ai vostri. Cea
mai miscatoare pentru mine este introducerea la scrisoarea scrisa
de Iuda.
Epistola lui Iuda este o epistola foarte scurta, o gasiti la
pag.1204 in Biblie.
Iuda era unii din fratii de corp ai Domnului Isus. Caci stim
ca El a avut 4 frati. Iuda insa cand se prezinta, nu se prezinta. Iuda
fratele lui Isus. El zice "Iuda sclav al lui Isus Hristos". Si fratele
lui Iacov si aici este ceva dulce. Iacov era episcopul bisericii din
Ierusalim. Toata lumea stia ca Iacov era fratele Domnului. A mai
fost un Iacov fratele lui Ioan, dar el a fost primul apostol
martirizat, lui i sa taiat capul foarte curand de la inceperea
bisericii de la Ierusalim. Si cel care a ajuns conducatorul bisericii
de la Ierusalim, si care a ramas multi ani conducatorul bisericii,
cunoscut de toata lumea a fost Iacov fratele Domnului.
Ei bine Iuda vrea sa stie, cine scrie, si el spune: "Sa stiti ca
eu sunt frate cu Iacov dar sunt robul lui Isus Hristos.
Relatia mea cu Isus este relatia de rob.
Domnul Isus ne-a invatat sa-i spunem lui Dumnezeu Tata.
Cel care ne-a invatat ca relatia lui Dumnezeu cu noi vrea sa fie
relatia tatalui cu copiii lui, este Domnul Isus. Si noi trebuie sa
captam de la Domnul Isus ca suntem copii lui Dumnezeu, si ca
avem dreptul sa-i spunem "Tata" si ne rugam Lui ca tatalui nostru.
Dar tot Domnul Isus ne spune cand atunci cand ne raportam la
Dumnezeu. Cand ne gandim la slujirea noastra lui Dumnezeu,
trebuie sa ne gandim ca niste sclavi.
Luca 17:7-10 -Domnul Isus ne spune: "Fiti atenti, ganditi-
va la un rob, la un sclav. Stapanul lui il trimite sa lucreze la camp.
Si toata ziua lucreaza la camp. Vine seara de la plug obosit. Si ce
ziceti se duce si spune stapanului: "Stapane sti, eu acuma am
lucrat destul, te rog serveste-ma la masa." Nu! Pentru ca e sclav.
Stapanul lui ii va spune, "acum ai terminat la camp, acuma vino si
serveste-ma la masa." Si chiar dupe ce-l serveste si la masa, el tot
nu poate astepta nici macar un "multumesc" de la stapanul lui
fiindca e sclav. Datoria lui e sa slujeasca. El nu-si apartine lui. Tot
asa spune Domnul Isus dupa ce am facut tot ce am stiut noi, si am
putut noi face pentru Dumnezeu. Sa nu credem ca l-am obligat pe
Dumnezeu sa ne faca ceva. Sa nu pretindem: "Acuma
Dumnezeule, eu ti-am facut, acuma tu ce-mi faci mie. Te-am
indatorat cu ceva". Pe Dumnezeu nu-l poti indatora.
La sfarsitul intregii tale slujirii, trebuie sa spui "nu mi-am
facut datoria pentru ca sunt un rob netremnic." Fiul lui Dumnezeu,
ne-a invatat sa gandim asa. Deci noi suntem copii Lui, El e Tatal
nostru. Dar cand e vorba de slujire noi slujim ca sclavi. Acum
vreau sa va spun ceva foarte interesant in limba greaca e dificil de
tredus exact in limba romana.
In limba greaca in Noul Tetament exista doua categorii de
slujitori unul se numeste "diaconos" celalalt se numeste "dulos"
"Diaconos" se traduce, servitor (slujitor)
"Dulos" se traduce sclav
Acum de la ambele substantive se poate face verb. "A
sluji" sau "a robii'. Eu pot sluji sau pot servi pe cineva, sau robesc
la cineva.
Vreau sa stiti ca pretutindeni fara nici o exceptie in Noul
Testament, oridecate ori cineva slujeste unui om sau serveste pe
un om, se foloseste cuvsntul "diaconco" (a sluji) Oricine care face
o slujba semenului sau face o "diaconia" (o slujire)
Dar oridecate ori cineva ii slujeste lui Dumnezeu,
niciodata nu se foloseste "diaconeo" totdeauna se foloseste
"duleo" lui Dumnezeu ii slujeste ca un rob, ca un sclav. Ca sa
intelegi foarte bine diferenta. Un servitor, serveste fie prentru bani
fie pentru mare nimic, "servesc pentru ca imi place mie". Lui
Dumnezeu nu-i poti servi, Lui Dumnezeu trebuie sa-i vi inainte ca
unul care-i poti spune. "Dumnezeul meu Tu mai cumparat cu
sangele lui Isus de fapt tu ai de doua ori dreptul de propietar
asupra mea. "Odata Tu ai dreptul de propietar ca Tu mai facut
deci ai dreptul Celui ce ma creat, ma alcatuit.
-In al doilea rand Tu mai platit cu sangele Fiului Tau. Mai
cumparat din pacat, din moarte, din viata urata pe care am trait-o,
si mai facut copilul Tau. Eu nu-mi mai apartin, Tu esti Stapan, si
deci eu, iti robesc. Eu nu aleg sa-ti robesc, eu n-am alta alegere.
Cand stau in fata crucii si cand vad cat m-ai iubit, si Tu te-ai dat
pentru mine. "Dragostea lui Hristos ma strange" spune in
Cor.5:14. Dragostea
lui ma pune la colt, nu-mi lasa nici o alternativa, decat sa zic:
"Mai cumparat, sunt al Tau." Deci eu ii robesc Domnului meu. El
e stapanul meu, proprietarul meu, iar eu sunt un rob vandut. Eu n-
am nici o alta alegere pentru ca dragostea; dragostea pe care am
vazut-o pe cruce nu-mi lasa nici o alta alegere, daca o inteleg cu
adevarat, daca am patrunso cu adevarat nu mai exista alta alegere.
Decat sa spun ca mai facut robul Tau. Cine intelege Dumnezeirea
lui Hristos, si dragostea Lui pe cruce. Acela intelege "Eu nu mai
am alta cale." Eu nu mai alta alegere decat sa zic: "Mai cumparat
sunt robul Tau, fa ce vrei cu mine.'
Daca n-ai inteles in felul acesta crucea Domnului Isus,
daca n-ai inteles persoana Lui si cea facut El pe cruce. Si daca cea
facut El pe cruce, nu te duce acolo sa zici: "N-am nici o alta
alegere decat sa-ti fiu rob." Inseamna ca nu l-ai inteles pe Isus nici
cea facut El pentru tine.
 Adevarata intelegere a cine este Domnul Isus si cea facut
El, necesarmente te duce la pozitia aceasta, cand spui: "Sunt robul
Tau" deacuma decide pentru mine, calauzeste-ma, foloseste-ma;
tot ce vrei Tu fa cu mine.
Aceasta este consecinta pe planul meu personal, a faptului
ca-l recunosc pe El ca Domn. Cand il recunosc ca-i Domn, eu il
recunosc ca-i Stapanul meu. Si eu sunt robul Lui. Si n-am alta
bucurie decat aceasta sa fiu cunoscut ca robul Lui. De multe ori
unii ma intrebau, cand mergeam prin tara in vizite, cum vrei sa te
prezint? Si asta insemna ce titluri sa le dau la oameni? Foloseste
cea mai frumoasa introducere care exista. O iei dupa Filipeni 1:1;
Iuda 1:1 si spune "X" robul Domnului. Si asta-i destul ca lumea sa
stie ca a venit un sclav al Domnului Isus.
In unele locuri din America in traducerile moderne au
schimbat in loc de "sclav" au pus "serv". Si unii pastorii au
schimbat si m-au prezentat "servul". Si am protestat si am spus "n-
am spus servul' am spus "sclavul". Servul slujeste pentru ca este
marinimos. Eu sunt rob, sunt rascumparat. Nu servul Lui sunt
sclavul Lui. Mai sunt inca oameni cu care ma intalnesc si-mi
spun: "Nu voi uita niciodata deosebirea pe care ai facut-o intre
serv si sclav". Si ce mare lucru este sa intelegi raportul tau de
sclav cu Domnul Isus. Acum, am spus ca nimanui nu-i place sa fie
sclav. Cum putem noi sa ne delectam in a spune ca suntem sclavi.
Caci eu aceasta vreau acum. Sa va gasiti detectare in a va numi
sclavii Domnului Isus. Daca n-o faci cu delectare, cu placere si
daca o faci strigand din dinti, "m-am facut rob" ah dar cum as vrea
sa nu mai fiu robul Lui. Sa sti ca El nu te tine robul Lui. La Isus
nu esti rob decat daca te vinzi tu in robia Lui. Si nu esti robul Lui,
decat daca ai gasit placere in ai fi rob.
Bine, cum pot eu sa ma delectez in ceva care e strain de
firea mea, pentru ca firea mea zice: "Cum sa fiu robul cuiva"?
Secretul este!
Tu esti totdeauna robul cuiva! Esti ori robul Domnului Isus
ori robul Diavolului. Numai Diavolul te minte ca esti liber sa faci
ce vrei, cand te balacesti in toate urateniile lumii si zici: "Sunt
liber sa le fac" e o minciuna "tu esti obligat sa le faci" pentru ca tu
esti robul patimilor, practic robul diavolului.
Nu exista alta stare decat ori rob al diavolului, ori rob al
Domnului Isus. A treia categorie nu exista. Numai atunci cand
sunt rob al Domnului Isus, sunt cu adevarat liber. Aici e paradoxul
cel mai frumos din Biblie. Cand sunt mai rob, atunci sunt cel mai
liber. Pentru ca atunci cand El ma facut, ma facut ca El sa ma
implineasca. Ca eu sa functionez sub autoritatea Lui sa-mi dea
libertate sa functionez, sa-mi implinesc tot potentialul meu, sub
autoritatea Lui, sub stapanirea Lui, sub proprietatea Lui. Eu imi
gasesc locul facut de Dumnezeu imi gasesc implinirea
personalitatii cand ma pun in felul acesta sub stapanirea Lui sub
autoritatea si domnia Lui. Cand sunt rob, atunci sunt liber. Este ca
o masina care e facuta numai pentru asfalt neted, si care nu-i place
gropile. Ea nu-i facuta sa mearga prin camp sau prin santuri. Ea e
libera numai cand e pe asfaltul neted al soselelor. Si cand ai luat-o
dintre pietre si ai pus-o pe asfalt i-ai gasit locul si atunci o auzi
cum merge sanatos, si-a gasit libertatea. Cam asa e cand eu ma
limitez nu la sosea, ci sub sclavia Domnului Isus. Cand intru sub
sclavia Lui, am ajuns la locul pentru care am fost facut. Ajung
acolo unde, totul in mine incepe sa functioneze normal. Sclavia
Domnului Isus inseamna adevarata mea libertate si implinire. Ce
inseamna atunci sa-l regasesc pe El? Sa-l recunosc ca Domn si eu
sa ma vad sclav. Inseamna ca inteleg ca voia Lui pentru mine, este
cel mai bun lucru din univers. Voia mea pentru mine este cea mai
mare prostie din univers. Cand mi-am luat viata in propriile maini,
am facut-o ruina pentru ca ce vreau eu totdeauna se vede ca-i
prostie si ruina. Dar voia Lui pentru mine este implinire cerasca.
Intelepciunea cea mai mare este sa zic: "Faca-se voia Ta in viata
mea". Eu vreau sa ma pun sub autoritatea Ta, sa traiesc dupa
indrumarile, regurile, legile Tale pentru ca acolo-i adevarata
libertate.
 "Nu oricine imi zice din buze Doamne, Doamne ci cel ce
face voia Tatalui Meu."
E un act de cea mai mare intelepciune, sa renunt la voia
mea, si sa accept voia Sa pentru mine.
Sa traiesc nu dupa principile mele, ci dupa ale Lui. Nu
dupa cum cred ca e mai bine, ci dupa cum mi-a spus El ca e mai
bine. Cand inteleg aceste lucruri, si cand intru in felul acesta sub
domnia Lui ajung la adevarata fericire.

Domnul sa ne ajute la aceasta.

AMIN

IOSIF TON -CONSACRARE, CREDINTA

PAMANT NOU

Luca cap.16:1-2

Isus a mai spus ucenicilor Sai: "Un om bogat avea un

ispravnic care a fost parat la El ca-i risipeste averea. El l-a chemat
si i-a zis: "Ce aud voebindu-se despre tine? Fa-ti socoteala de
ispravnicia ta, pentru ca nu mai poti fi ispravnic." Ispravnicul si-a
zis: "Ce am sa fac, daca imi ia stapanul ispravnicia? Sa sap, nu
pot; sa cersec mie rusine. Stiu ce am sa fac, pentruca atunci cand
voi fi scos din ispravnicie, ei sa ma primeasca in casele lor." A
chemat pe fiecare din datornicii Stapanului sau, si a zis celui
dintai: "Cat esti dator stapanului meu?" "O suta de masuri de unt
de lemn" a raspuns el. Si i-a zis: "Ia-ti zapisul si sezi degraba de
scrie cinzeci." Apoi a zis altuia: "Dar tu cat esti dator?" "O suta de
masuri de grau" a raspuns el. Si i-a zis "Ia-ti zapisul si scrie
optzeci." Stapanul lui a laudat pe ispravnicul nedrept, pentru ca
lucrase intelepteste. Caci fii veacului acestuia fata de semenii lor,
sunt mai intelepti decat fii luminii. Si Eu va zic: Faceti-va prieteni
cu ajutorul bogatiilor nedrepte, pentruca atunci cand veti muri, sa
va primeasca in corturile vecine. Cine este credincios in cele mai
mici lucruri, este credincios si in cele mai mari; si cine este
nedrept in cele mai mici lucruri, este nedrept si in cele mai mari.
Deci daca n-ati fost credinciosi in bogatiile nedrepte, cine sa va
incredinteze adevaratele bogatii? Si daca n-ati fost credinciosi in
lucrul altuia, cine sa va dea ce este al vostru? Pana aici cuvantul
din Sfanta Scriptura. Dumnezeu are lucru pentru noi. El vrea sa ne
dea sarcini. El vrea sa ne puna in pozitii de raspundere. S-au
folosim chiar cuvintele Domnului Isus Hristos, "Sa ne puna peste
toate averile sale". Adica peste toate lumile Sale, peste tot
universul Sau. Astazi vom continua sa cercetam Scripturile pentru
tema aceasta, ca sa descoperim tot ce ne comunica Dumnezeu cu
privire la Planul Sau de viitor cu noi. Pozitia pe care o vom primi
in Imparatia Cerurilor sau Imparatia lui Dumnezeu este aratat in
Biblie prin mai multi termeni. Este bine sa-i vedem pe toti. Pe
unul tocmai l-am amintit deja, acela ca Dumnezeu ne va pune
peste toate averile Sale. Un alt termen pe care l-am amintit in
emisiunile anterioare, este cel de mostenire. Pentru a intelege mai
bine termenul acesta, va voi cita acum un nou text din Biblie.
Coloseni 3:23-24. Pentru claritate in gandirea noastra, va voi cere
acum sa faceti o paralela si un contrast, intre doua cuvinte si
anume: Mantuire si Mostenire. In limbajul nostru religios, noi
folosim adesea cuvantul: Mantuire. Si este necesar sa stim sa nu-l
confundam, cu cel de Mostenire. Acestea sunt doua natiuni
complet distinse si diferite. Care este atunci diferenta dintre ele?
Ce este mantuirea? Mantuirea are de a face cu faptul tragic, ca eu
si tu am pacatuit si pentru aceasta Legea lui Dumnezeu ne-a
condamnat la moarte, si prin aceasta trebuia sa fim trimisi in iad.
Mantuirea inseamna scaparea de la aceasta situatia tragica.
Mantuirea ne-a fost lucrata de Dumnezeu insusi, care la trimis aici
pe pamant pe Fiul Sau, acesta sa unit cu noi, a luat asupra Lui
Insusi pacatele noastre, a murit cu ele in locul nostru pe cruce,
satisfacand astfel Legea lui Dumnezeu, care cerea neaparat
pedepsirea pacatului nostru. Mantuirea asadar cuprinde trei lucruri
fundamentale.
Intai ca Isus Hristos. Fiul lui Dumnezeu a murit in locul
meu si pentru pacatele mele.
Al doilea datorita mortii lui Isus in locul meu eu nu voi
mai merge in iad.
Si al treilea, datorita faptului ca eu l-am primit pe Isus ca
Mantuitor si Domn al meu, acum am fost facut copil al lui
Dumnezeu si am dreptul sa intru in cer. Acesta este teritoriu
acoperit de termenul mantuire. De la scaparea mea de la osanda
vesnica pana la intrarea mea in cer. Termenul mostenire care se
refera la ceea ce voi obtine dupa ce voi ajunge in cer. Pentru a
vedea si mai bine contrastul dintre mantuire si mostenire, este bine
sa ne uitam la modul total diferit in care sa obtin aceste doua.
Mantuirea ne vine ca un dar de la Dumnezeu. Pentru mantuire nu
trebuie sa facem altceva decat sa o intelegem si sa o primim si sa-i
multumim lui Dumnezeu pentru ea, si sa ne bucuram de ea.
Amintiti-va cum explica apostolul Pavel lucrul acesta, in Efeseni
2:8-9. In contrast cu aceasta, repet ce scrie Pavel in Coloseni 3:23-
24. Observati deosebirea. Mantuirea este un dar pe care-l primim
de la Dumnezeu prin credinta. Mostenirea este o rasplata, pa care
o primim de la Dumnezeu, pentru faptele noastre bune, facute de
noi ca copii ai lui Dumnezeu. Dupa ce am devenit copii ai lui
Dumnezeu prin credinta si prin mantuire. Intai trebuie sa fi
mantuit, adica sa accepti pe Domnul Isus ca Mantuitor si Stapan al
tau. Apoi de la aceea data, primesti sarcini de la Dumnezeu.
Dumnezeu a pregatit pentru tine o serie de fapte bune, pe care
asteapta ca tu sa le realizezi.
Iar pentru aceste, pentru modul in care ai slujit peste
lucrurile incredintate tie de Dumnezeu, vei primi mostenirea ca pe
o rasplata. Un alt termen pe care trebuie sa il clucidam, este
tocmai acesta de rasplata sau rasplatire. Domnul Isus ne vorbeste
foarte des si raspicat, despre rasplatirea pe care o vom avea in
ceruri, pentru ceea ce facem aici pe pamant pentru Dumnezeu.
Cred ca va fi suficienr sa va citesc doar doua din aceste texte.
Primul se afla in predica de pe munte: "Ferice va fi de voi, cand
din pricina Mea oamenii va vor ocara, va vor prigoni, vor spune
tot felul de lucruri rele si neadevarate impotriva voastra. Bucurati-
va si veseliti-va pentru ca rasplata voastra este mare in ceruri.
Matei 5:11-12. Al doilea text: atunci Isus le-a zis ucenicilor Sai:
"Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sina sa-si
ia crucea si sa ma urmeze: pentru ca oricine vrea sa-si scape viata
o va pierde si orine-si va pierde viata pentru Mine o va castiga.
Caci Fiul Omului va veni in slava Tatalui Sau cu ingerii Sai si
atunci va rasplati fiecaruia dupa faptele lui. Matei 16:24,25,27.
Invatatura aceasta despre rasplatire in ceruri pentru faptele bune
facute pe pamant, este continuata si dezvoltata de apostolul Pavel,
in 1 Cor.3:10-15. Pentru a sublinia ceea ce vreau sa retineti repet
ultimul verset: Daca lucrarea lui va fi arsa, isi va pierde rasplata.
Cat despre el, va fi mantuit dar ca prin foc. Aici este vorba in mod
clar despre un om care a primit pe Domnul Isus in viata lui si deci
este mantuit. Adica el are dreptul sa intre in ceruri. Dar acolo el va
constata ca tot ce a lucrat el aici pe pamant a fost numai lemn, fan
si trestie. Adica lucruri fara valoare cereasca. Si deci el in ceruri
nu va avea nici o rasplata. Vedeti si in cazul acesta deosebirea
radicala intre mantuire si rasplatire. Mantuirea este un dar si sa
capatat prin credinta. Rasplatirea vine pentru faptele bune pe care
le-am facut in calitatea noastra de copiii ai lui Dumnezeu. Avem
deci termeni acestia pe care eu ii inteleg ca, referindu-se la acelas
lucru si anume: Mostenire, Rasplatire, Guvernare a 10 sau 5 cetati
si ii voi pune peste toate averile Mele. La acestea mai adaug un
termen care cred ca se refera la acelasi lucru si anume: la acela de
a avea comori in ceruri. Domnul Isus este acela care ne vorbeste
despre ele: "Nu va strangeti comori pe pamant unde le mananca
moliile si rugina si le sapa si le fura hotii. Ci strangeti-va comori
in cer, unde nu le mananca moliile si rugina, si unde hotii nu le
sapa si nici nu le fura. Matei 6:19-20. Iata insa un text unde
Domnul Isus dezvolta mai pe larg invattura Lui. Sa nu ne
concetram la lucrurile acestei vieti, ci la strangerea comorilor in
cer. Citez: "Sa nu cautati ce veti manca, ce veti bea si sa nu va
framantati mintea. Caci toate aceste lucruri, neamurile lumii le
cauta. Tatal vostru stie ca aveti trebuinta de ele. Cautati mai intai
Imparatia lui Dumnezeu, si toate lucrurile vi se vor da pe
deasupra." Nu te teme turma mica, pentru ca Tatal vostru va da cu
placere Imparatia. Vindeti ce aveti si dati milostenie. Faceti-va
robi de punti care nu se invechesc. O comoara nesecata in ceruri,
unde nu se apropie hotul, unde nu roade molia. Caci unde este
comoara voastra acolo este si inima voastra." Pana aici cuvintele
Domnului Isus. Iubiti mei ascultatori v-am dat toate aceste texte
din Sfanta Scriptura, pentru a va arata cat de mult staruieste
Cuvantul lui Dumnezeu sa ne spuna, ca nu este suficient sa stim
ca mergem in ceruri, ca suntem iertati de pacate, si ca Dumnezeu
ne va primi in Imparatia Lui. De-o importanta tot atat de mare este
sa stim ca acolo, avem o mostenire sau comori acumulate, sau ca
acolo vom fi gasiti vrednici sa ni se incredinteze pozitii de
raspundere, in Imparatia lui Dumnezeu. Pentru a accentua
importanta pregatirii noastre aici, si a lucrarii noastre aici, pentru
ceea ce vom avea dincolo Domnul Isus a mai spus o pilda pe care
o gasim in Luca 16. Pilda aceasta este greu de inteles, si usor de
rastalmacit. Dar din ideea Domnul Isus deduce cateva principii
absolut cheie, pentru intelegerea eternitatii in Imparatia lui
Dumnezeu. Vom dedica tot restul timpului nostru de astazi, pentru
a talmaci pilda aceasta, si pentru a explica priincipile care le
enunta Domnul Isus cu aceasta ocazie. In loc sa va din nou pilda
aceasta, va voi povesti cu continutul ei si voi explica semnificatia
ei. Pilda 16:1-12 "Un mare propietar de pamant, avea pe uriasa lui
mosie, multi fiermieri, care lucra bucati din aceea propietate, pe
baza de arenda. Peste toata avutia sa, propietarul pusese un
administrator, si i-a spus sa-si pregateasca actele pentru predare,
caci el este dat afara din slujba. Administratorul, nu avusese timp
sa acumuleze avere proprie. Si nu avea nici macar o casa unde sa
se mute la darea afara din slujba. El s-a gandit la viitorul familiei
sale, la ziua de maine cand vba trebui sa plece din casa boierului.
Si imediat si-a facut un plan cum trebuie sa rezolve viitorului si-a
trecut dendata la aplicarea planului. A chemat la birou pe mai
multi fiemieri despre care stia ca au mari datori la boier. Cand a
venit unul dintre ei in birou la intrebat: "Cat datorezi stapanului?"
"O suta de mii lei: a raspuns acesta." administratorul i-a zis: Eu iti
anulez cinzeci de mii. Scrie tu in condica ta ca datorezi numai
cinzeci. Caci eu am corectat deja in condica mare. Apoi a chemat
pe al doilea si pe al treilea si a procedat cu ei la fel. Imaginati-va
bucuria acestor fermieri, ca li sa redus atat de mult din datori.
Desigur ei au asteptat afara, si la urma i-a zis administratorului,
am aflat ca ai fost dat afara din slujba, si stim ca n-ai unde sa te
muti cu familia. Iata la ce ne-am gandit noi, si dupa vreme va
putea locui la al doilea. Apoi al treilea. Si in felul acesta,
administratorul, si-a aranjat viitorul. Domnul Isus ne spune ca
propietarul, mosiei a vazut toate aceste actiuni. El nu sa suparat pe
faptul ca administratorul a redus aceste datorii. Pe el la
impresionat faptul ca omul acela a stiut sa se gandeasca laviitor.
Si a stiut cum sa-si aranjeze viitorul. Si la laudat pentru
intelepciunea lui. Multi dintre cei ce citesc pilda aceasta, raman cu
impresia ca Domnul Isus justifica prin ea necinstea. Cei ce fac asa,
dovedesc ca nu stiu sa citeasca atent ce zice Domnul Isus. In
primul rand Domnul Isus insusi il numeste pe acest administrator
nedrept, adica necinstit. Dar scopul cu care Domnul Isus, a spus
pilda aceasta, este pur si simplu, sa ne dea un exemplu de om care
stie sa se gandeasca la viitor, si sa-si aranjeze viitorul. Si Domnul
Isus ne spune sa invatam de la omul acesta, grija lui pentru viitor.
Si sa exercitam si noi intelepciune in aranjarea viitorului nostru
etern. Dupa ce stabileste acest punct, ca ne trebuie intelepciune, a
ne aranja viitorul nostru etern. Domnul Isus enunta cateva
principii de importanta capitala, referitoare la viitorul acela etern,
si la modul in care putem sa investim cu intelepciune in acel
viitor. Sa vedem care sunt aceste principii; Primul este enuntat in
v.9. Si eu va zic: Faceti-va prieteni cu ajutorul bogatiilor nedrepte,
pentru ca atunci cand veti muri, sa va primeasca in corturile
vesnice. Fraza aceasta este greu de inteles. Dar eu cred ca putem
intelege lumina intamplarii relatata in Luca 19 despre vamesul
Zacheu. Acest vames, sau colector de impozite. Zacheu a facut
avere nedreptatindu-i si jegmanindu-i pe semenii lui. Cand a intrat
in casa lui Domnul Isus, Zacheu, si-a vazut brusc toata
pacatosenia, si-a decis pe data sa faca ordine in viata lui. Si ordine
in viata lui, insemna sa restituie oamenilor, ceea ce le-a luat pe
nedrept. Cum sa mai stie exact tot ce a luat pe nedrept. Un calcul
nu se mai putea face. Dar Zacheu a gasit imediat formula, si i-a
spus Domnului Isus, ca va da jumate din avera sa saracilor, pentru
ceea ce nu-si mai aminteste de nedreptate si apoi la toti care isi
aminteste ca le-a luat pe nedrept, le va restitui de patru ori atat.
Domnul Isus a recunoscut in aceasta decizie, faptul ca Zacheu, a
fost vertabil convertit si mantuit. Transformarea lui launtrica sa
manifestat, in aceasta rezolvare a problemei bogatiilor nedrepte
din casa lui. Noi stim deja, din invatatura Domnului Isus, ca cine
da din averea lui la saraci, va avea o comoara in cer. Este foarte
interesanta remarca Domnului Isus din Luca 16:9, sa ne facem
prieteni cu bogatiile nedrepte, ca ei prieteni pe care ni facem cu
aceste bogatii, sa ne primeasca in locuintele lor vesnice. Cred ca
aici Domnul Isus ne mai deschide un gemulet spre cer. Sa vedem
ca daca dam aici un ajutor unui om sarac, daca astfel ridicam pe
unul prabusit, dincolo in Imparatia vesnica, omul acesta va tine
neaparat sa ne invite, ca oaspete de onoare in locuinta lui eterna.
Cum va fi aceasta ramane sa ne imaginam noi. Si ramane sa
vedem cand vom ajunge acolo. Permite-mi insa ascultatorul meu
sa te intreb: Cati oamenii crezi ca te vor invita pe tine inlocuintele
lor vesnice? La cati le-ai facut tu bine? Pe cati i-ai ajutat? Pe cati
i-ai ridicat cand au fost ei la greu? Un alt principiu fundamental,
enunta Domnul Isus in v.10 "Cine este credincios in cele mai mici
lucruri este si in cele mari. Cine este nedrept in cele mai mici
lucruri, este nedrept si in cele mari.' Cred ca principu acesta ne
devine clar din clipa cand il vedem aplicat de Domnul Isus Insusi.
In pilda polilor din Luca 19. Domnul Isus ne spune ca El va zice
slujitorului sau, al carui pol a mai adus zece poli: "Bine rob bun,
fiindca ai fost credincios in putine lucruri, primeste carmuirea a
zece cetati." Ceea ce ne spune Domnul Isus, e ca El ne-a
incredintat aici inlumea aceasta, diferite sarcini sau diferite lucruri
spre administrare si ca: Credinciosia pe care am demonstrat-o noi
aici, determina pozitia pe care ne-o va incredinta in Imparatia Lui.
Sau ca sa exprimam acelasi lucru cu alte cuvinte, prin modul in
care a trait in lumea aceasta, am dezvoltat si am demonstrat un
anume tip de caracter. Si cu acela vom merge sus la Dumnezeu.
Ascultati iaras principiu enuntat de Isus: "Cine este credincios in
cele mai mici lucruri, este credincios si in cele mai mari". "Cine
este nedrept in cele mai mici lucruri, este nedrept si in cele mari."
Si ascultati cum aplica El acest principiu: "Bine rob bun si
credincios, ai fost credincios in putine lucruri, te voi pune peste
multe lucruri. Intre in bucuria stapanalui Tau. Matei 25:23
Cu alte cuvinte iaras Domnul Isus ne spune, ca El ne va
fixa pozitia noastra, de mai mare sau de mai mica raspundere in
Imparatia Lui Eterna in Lumina credinciosiei pe care am
demonstrat-o in ceea ce am facut noi in lumea aceasta. Va las pe
voi sa meditati, indelung la toate implicatiile pe care le cuprinde
comunicarea aceasta, pe care ne-o face aici Fiul lui Dumnezeu.
Un alt principiu ne enunta Isus in v.11: "Deci daca n-ati fost
credinciosi in lucrurile nedrepte, cine va va incredinta, adevaratele
bogatii?" Cred ca vom intelege limpede acest principiu, daca
incepem prin a intreba care sunt adevaratele bogatii. Adevaratele
bogatii sunt acelea care le-a pregatit Dumnezeu pentru noi in
Imparatia lui Eterna. Tot ceea ce avem aici este trecator, este
iluzoriu, adica lucruri nedrepte. Dar daca n-am fost credinciosii
inlucrurile acestea trecatoare, cine ne va incredinta adevaratele lui
bogatii? Adica bogatiile stabile, eterne. Raspunsulla aceasta
intrebare este evident: Nimeni. Pentruca aici n-am demonstrat
credinciosie, dincolo nu ne vor fi incredintate bogatiile eterne ale
lui Dumnezeu. Dar ascultati acum principiu final. Cel mai
important dintre toate, enuntat in v.12. Cand vom intelege acest
verset, acest principiu Dumnezeesc, vom intelege clar toata
panorama planului lui Dumnezeu cu noi oameni. Sa incepem cu
partea finala. Intrebarea. "Cine va va incredinta ce este al vostru?"
La ce se refera Domnul Isus aici? Va amintiti ce ne-a invatat
apostolul Pavel in Rom.8:17. In 1 Cor.3:21,23 apostolul Pavel ne
spune si mai raspicat, ce este al nostru. Va amintiti ca Dumnezeu
ne-a creat cu acest scop final. Sa ne faca stapanii peste toate
lucrurile. Va amintiti ca de aceea am fost nascuti din Dumnezeu.
Sa mostenim impreuna cu Hristos toate lucrurile. Dar pretutindeni
ni sa spus, ca mostenirea aceea, sau intrarea in dreptul de stapanire
ne va fi data conditionat. Numai daca indeplinim in viata de aici
conditiile pe care ni le cere Dumnezeu. Ei bine, exact acelas lucru
ne spune Domnul Isus. "Cine va va incredinta ce este al vostru?"
Evident raspunsul este" Nimeni. Desi toate lucrurile sunt ale
voastre, va veti trezi ca nimani nu vi le va incredinta. Nimeni nu
vi le va da in dtapanire. De ce? Ascultati ce spune Domnul Isus in
prima parte a principiului: 'Fiindca nu ati fost credinciosi in lucrul
altuia." Ce inseamna lucrul altuia? Aminti-va acum iarasi, de pilda
polilor si de pilda talantilor.. Imparatul a plecat sa-si pregateasca
Imparatia. Pana cand se va intoarce si-a incredintat avutiile unor
robii ai sai care sa le administreze. Prin aceste pilde, Domnul Isus
defineste pozitia noastra actuala. Noi suntem slujitori sau
administratori carora El le-a incredintat lucrarile Sale spre
administrare. Desi noi suntem deja copii lui Dumnezeu, noi inca
nu am intrat in dreptul de propietar. Tot ce avem noi in lumea
aceasta, ne este incredintat doar spre administrare, ca fiind
lucrurile altuia. Si de modul in care le vom administra, va depinde
decizia Imparatului de a ne incredinta ceea ce este al nostru, adica
adevaratele bogatii celeEterne sau de a nu ni le incredinta. Care
sunt asadar lucrurile care nu sunt ale noastre? Dar ne sunt date
noua spre administrare. Iata va voi enumera cateva:
In primul rand, mie mi-a fost data o sotie. Ea nu este a
mea, ea este a lui Dumnezeu. Si ea nu-mi este data spre
expluatare, ci imi este data in grija. Sa o implinesc pentru
Dumnezeu. Ce voi scoate eu din ea? Cum o voi prezenta eu lui
Dumnezeu? Cum imi va incredinta Dumnezeu spre administrare o
cetate sau zece cetati, daca eu n-am fost credincios in ceea ce mi-a
incredintat El aici. Adica in primul rand mi-a incredintat-o pe
sotia mea.
In al doilea rand Dumnezeu mi-a incredintat un copil.
Copii nu sunt ai nostri, ci sunt ai lui Dumnezeu. Ei ne sunt dati in
grija, ca noi sa punem in ei un caracter Dumnezeesc. Sa-i formam
pentru Dumnezeu. Oare reusim sa o facem? De modul in care sunt
sau nu credincios, in problema cresterii copilului meu, depinde de
pozitia pe care mi-o va aloca Dumnezeu in Imparatia lui Eterna.
In al treilea rand Dumnezeu mi-a incredintat niste
inzestrari, niste talente. Ce fac eu oare cu ele? Le folosesc eu
numai pentru satisfacerea intereselor mele egoiste, si pentru a
arata cat sunt eu de grozav? Sau le pun in slujba lui Dumnezeu si
in slujba semenilor mei? De modul in care ma dovedesc
credincios sau necredincios in folosirea darurilor, cu care ma
inzestrat Dumnezeu, depinde pozitia pe care mi-o va fixa El in
Imparatia Lui Eterna.
 In al patrulea rand Dumnezeu mi-a dat capacitate de a
castiga bani si alte lucruri materiale. Bani, casele, averile, bunurile
materiale nu sunt ale noastre, ci sunt ale lui Dumnezeu. El ni le da
doar spre administrare, si ca sa ne puna la proba, sa vada daca i le
dam inapoi Lui, sau lacomi si egoisti, le acumulam si le
consumam noi insine. De modul in care ne dovedim credinciosia
sau necredinciosia, in administrareabunurilor materialecare ni le-a
incredintat Dumnezeu depinde daca El ne va incredinta bogatiile
Sale Eterne sau nu. Care este concluzia tuturor acestor invataturi
din Biblie? Ea este ca Dumnezeu are un plan extraordinar de mare
cu noi. Sa ajungem intr-o zi stapani peste toate creatiile Sale. Dar
in pozitia aceea nu vom intra automat si necesarmente. Aici in
lumea aceasta, El cauta sa ne formeze caracterul, care este necesar
intr-o acea pozitie extraordinara.
Si tot aici El ne pune la proba, sa ne vada credinciosia, sa
vada daca se poate baza pe noi sau nu. Ce crezi tu, fratele meu si
sora mea, cata credinciosie gaseste Dumnezeu in tine? Sa ne
intoarcem iaras cu pocainta la Dumnezeu. Sa-i cerem iertare
pentru esecul nostru de pana acuma, si sa cerem din toata inima
ajutor, ca El sa ne dea puterea sa devenim ce asteapta El. Si sa
demonstam de astazi inainte, credinciosie fata de sotia noastra,
fata de sotul nostru, fata de copii nostrii. fata de inzestrarile si
bunurile materiale pe care ni le-a incredintat. sa simtim ca in final,
sa auzim verdictul Lui binecuvantat: "Bine rob bun si credincios,
ai fost credincios peste putine lucruri, te voi pune peste multe
lucruri. Intra in bucuria Stapanului Tau.' Harul Domnului nostru
Isus Hristos, dragostea Lui Dumnezeu Tatal si partasia Duhului
Sfant sa fie cu voi toti.
 AMIN

IOSIF TON -CONSACRARE, CREDINTA

PAMANT NOU

Partea a doua
Galateni cap.5
 Avem invatatura din v.22,23. Ce anume vrea sa produca
Duhul Sfant in vietile noastre. Cand Duhul Sfant vine in noi, el
vine sa se apuce de lucru. El vrea sa ne transforme. Vrea sa
produca un nou caracter in noi. Un nou fel de a fi in noi. Aici in
aceste doua versete ne este descris, caracterul pe care vrea sa-l
produca Duhul Sfant in noi. Dragostea, bucuria, pacea, indelunga
rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea,
infranarea poftelor. Vom lua impreuna, bunatatea si facerea de
bine. In limba greaca in care a scris apostolul Pavel aceasta
scrisoare, sunt doua cuvinte pentru bunatate. Al doilea e tradus de
Cornilesc prin facerea de bine. Daca l-am traduce astazi dupa 70
de ani de cand a tradus Cornilescu aceasta Biblie, eu as traduce
cuvantul acesta prin amabilitate. Bunatatea si amabilitatea. Ce
inseamna sa fi amabil. Sa fi amabil, inseamna sa fi atent cu
ceilalti, sa fi politicos cu ei, sa le zambesti, sa-i tratezi frumos.
Acela este omul amabil, caree atent iti zambeste, iti vorbeste
frumos si face orice sa te serveasca. Si zici: Vai ce om amabil!
Acesta este cuvantul folosit de apostolul pavel. Bunatate si
amabilitate. Bunatate sau facere de bine. A face bine in sensul
acesta. de a pune in practica bunatatea ta. Amabilitatea de fapt
este amabilitatea exprimata. Cand bunatatea din launtru devine
facere de bine, Duhul Sfant vrea sa produca in noi bunatate si
amabilitate. Esenta bunatatii este aceasta: Cand uiti de tine si te
intereseaza de altii. Bunatatea inseamna sa te intereseze de ceilalti,
si interesul tau sa fie fericirea lor. Cu alte cuvinte am spus ca esti
bun, atunci cand fericirea ta sta in ai face pe altii fericiti. Cand le-
ai facut la altii un bine si-ti vine sa sari in sus de bucurie, l-am
facut fericit pe cutare. Aceasta-i bunatatea. La 2 Cor. 3:17-18. Si
ce face Duhul Sfant cand este in noi? Noi toti privim cu fata
descoperita ca-ntr-o oglinda Slava Domnului Isus, si suntem
schimbati in acelas chip al Lui, din slava in slava prin Duhul
Domnului. Cum sa intelegem aceasta? Duhul Domnului, Duhul
Sfant, tot timpul nespune uite-te la Isus. Fii ca Isus. Indragosteste-
te de Isus. a-ti placa Isus. Si sa-ti placa Isus asa de mult, sa doresti
sa fi ca El. Cauta sa fi ca El. Uita-te cum se poarta El. Uita-te ce
face El. Fi si tu asa. Si esti transformat in felul acesta, din slava in
slava, din treapta in treapta, dupa chipul Domnului Isus, prin
Duhul Sfant. Duhul Sfant ne spune: Uitati-va la Isus. La 2
Cor,10:1, Pavel face un apel la Corinteni, sa-l asculte ce le spune,
ce-i implora. Va rog ascultati-ma. Si ca implorarea aceasta sa aiba
greutate spune: Eu, Pavel va rog prin blandetea si prin bunatatea
lui Isus Hristos. Aceste cuvinte vreau sa le iau de aici. Sa
incercam sa urmarim in Evanghelii, toata bunatatea Domnului
Isus. Unde se manifesta bunatatea Domnului Isus. Vreau sa iau o
serie de cazuri. O serie de intamplarii din viata Domnului Isus, din
care sa vedem bunatatea Lui. Stiti unde incepe bunatatea? La
copii. Domnul Isus preda lectii, tinea predicii si ii invatau pe
oamenii si oamenii veneau la El. Dintr-o data sa umplut acolo de
mame cu copii. Si copii strigau si tipau, se jucau nu erau cuminti,
si ucenici le ziceau. Duceti-va de aici. De ce-ai adus copii astia
aici? Da, nu vedeti ca-l deranjeaza pe Domnul Isus? Mergeti de
aici. Domnul Isus le-a spus: "Lasati copii sa vina la Mine si nu-i
opriti. Caci Imparatia lui Dumnezeu este a celor care-s ca ei." "Si
daca nu va faceti ca un copilas nu veti intra in Imparatia lui
Dumnezeu." Stiti unde se vede prima data bunatatea unui om? In
modul in care este atent cu copii. Stiti unde se vede bunatatea
omului? Daca copii se aduna in jurul lui sau daca copii fug de el.
Copii au un simt special. Ei detecteaza rautatea si fug de acolo. Si
sunt altii care odata se aduna toti copii in jurul lor. De ce? Pentru
ca copii au simtit ca acolo este bunatatea. Esti atent cu copii?
Daca apar copii pe langa tine, indiferent ce domn este langa tine,
ai timp sa-i spui un cuvant bun la copilul acela sa-i zambesti? Si
sa simta copilul acela, domnule cutare mi-a zambit. Dragul meu
problema este in tine bunatatea? Uita-te la Domnul Isus. Mereu
gasim, ca numai odata a fost situatia aceasta cu Domnul Isus.
Copii au fost atrasi de Domnul Isus, pentru ca Domnul Isus era
plin de bunatate. Al doilea. Domnul Isus in Evanghelia dupa ioan
cap.4,8,12. Sunt trei femei acolo. In cap.4 este femeia din
Samaria. Pe vremea Domnului Isus femeile erau asa de
dispretuite, incat farisei, aveau o rugaciune: Ei spuneau asa:
Doamne iti multumesc, ca nu mai facut sa ma nasc sclav, pagan
sau femeie. In cap.4 gasim pe Domnul Isus, flamand, setos era
afara in camp, langa fantana, n-avea galeata cu ce sa scoata apa,
pe ucenici i-a trimis sa cumpere de mancare, si vine aceea femeie
straina Samariteanca. Domnul Isus, sta de vorba cu ea. Ii explica
despre Dumnezeu si afla ceea ce stia deja, dar scoate de la ea, ca a
avut 5 barbati, si acum traieste cu unul nelegitim: tare pacatoasa.
Domnul Isus ii explica despre Dumnezeu si despre Mesia, si
despre adevarata. Cele mai importante invataturi despre
Dumnezeu si inchinare le gasim acolo, date femeie acesteia. Si
cand vin ucenici si zic: Doamne hai sa mananci; nu mai trebuie
am mancat. M-am saturat. Hrana mea, este sa stau de vorba ca
aceasta. Si sa-i dau o viata noua. Sa-i schimbe cursul vietii. Cu
asta ma satur. Cap.8 este femeia prinsa in adulter. Dupa Legea lui
Moise, Doamne trebuie sa o omoram cu pietre. Foarte bine da-tii
drum. Sa inceapa acela, care nu are nici un pacat. El sa dea primul
cu piatra. Domnul Isus sa apucat de scrie pe nisip, pana cand au
plecat toti din jurul lui, afara de femeie. Unde sunt parasii?
Nimeni nu te-a lovit piatra? Nimeni Doamne. Nici eu nu te lovesc.
Du-te ai grija sa nu mai faci! Cap.12 este Maria cu vasul de
alabastru. Un vas mare de parfum, foarte scump. Il sparge tot, sa-l
toarne tot peste Domnul Isus. Era atata dragoste in femeia aceia, si
atata neintelegere in ucenici. De ce ata risipa? Se putea face
aproape o avere din asta, si cati saraci s-ar fi hranit din asta. O
nepriceputilor, nu intelegeti gestul acestei femei? Nu observati
dragostea ei risipitoare? Nu intelegeti ce act frumos a facut ea
pentru Mine? Nu vedeti din ce adancuri se naste aceasta
recunostiinta a ei de dragoste? Oriunde in lume se va vesti
Evanghelia, se va spune si ce a facut femeia aceasta. Trei femei pe
care ceilalti le-ar fi alungat. De care ceilalti nu aveau vreme. Pe
care ceilalti le-ar fi omorat cu pietre. Domnul Isus le da atentia
Lui. Le da dragostea Lui. Le da iertarea Lui. Le da reabilitarea
Lui, le apreciaza dragostea. Ce vezi tu? Numai pacatosenie si
nevrednicie? Sau ai dragostea lui Isus, fata de cei cazuti?
Observati unde se vede dragostea? Domnul Isus trecea prin
Ierihon. Si toata lumea vroia sa il vada, si toata lumea vroia sa il
aiba in casa lor. Si era asa de ridicol, acel sef al vamii. Care s-a
urcat in pom sa-l vada macar din pom. El stia ca Domnul Isus se
uita la el. Domnul Isus era Sfant. Dar macar sa-l vad. Zachee da-te
jos. Da-te jos si invite-ma la masa. Vreau sa iau masa la tine in
casa. Doamne, la mine, Tu? Da Zacheu. Ma primesti? Da cum sa
nu! Caci Fiul Omului a venit sa caute si sa mantuiasca ce era
pierdut. N-am venit pentru cei sfinti. Aia nu au trebuinta de mine.
Eu am venit pentru pacatosi. Cand l-au acuzat farisei! Nu-l vedeti?
Merge si sta la masa cu vamesii si cu prostituatele. Asa-i pentru
astia am venit. Sa-i ridic sa le redau demnitatea de oameni, sa le
refac caracterul, pentru ca nu exista om prea cazut pentru Mine.
Nu exista om prea pangarit pentru Mine. Bunatatea Domnului Isus
se manifesta aici. In dorinta de ai ridica pe altii, de-ai reface pe
altii, de a le reda demnitatea si de a le reda puritatea, cinstea si
omenia. Daca esti intre cei cazuti, daca esti intre cei destramati
launtric, simti bunatatea? Pentru tine a venit. Cu tine este atent El.
Care este esenta bunatati. V-am spus prin definitie ca esenta este
cand nu te intereseaza eu, ci cand te intereseaza ceilalti. Si cand
fericirea ta este fericirea lor. Acum Domnul Isus se defineste pe
Sine asa: Matei 20:28. "Eu n-am vent aici ca sa Mi se slujeasca.
Eu am venit aici ca Eu sa slujesc." Eu n-am venit aici ca sa astept
pe altii sa-mi dea Mie. Eu am venit aici ca sa dau la toti. Aceasta e
definirea de Sine a Domnului Isus. Eu sunt cel care traieste pentru
altii. Eu sunt cel care doresc sa ma investesc in altii. Eu vreau sa-i
imbogatesc pe altii, sa-i ridic pe altii. Sa-i infrumusetesc pe altii.
Aceasta-i bunatatea. Bunatatea este aceasta dorinta de a zice: Pe
cine mai pot face fericit? Cui ii poti spune o vorba buna? Pe cine
mai poti sa inalti cu imbarbatare? Daca trebuie sa bag mana in
buzunar, pe cine mai pot ajuta? Da, sa nu stie stanga ce face
dreapta. Sa nu sun din trambita. Asta sa fie numai intre mine si
Dumnezeu. Dar la cina mai pot sa dau ceva? Bunatatea Domnului
Isus este asta. Acum sa mergem mai departe. Mai sunt doua cazuri
pe care vreau sa vi le dau. Primul este cel mai groaznic. Este Iuda.
In Ioan cap.6 Domnul isus le spune la ucenici ca El stie ca unul
dintre ei are drac. Unul dintre ei e demonizat. Domnul Isus era
constient de multa vreme ca Iuda are sa-l vanda. Si totusi stiti ce a
facut Domnul Isus? Mereu. mereu a cautat sa-l atraga. pana in
final, la Cina cea de Taina, Domnul Isus a facut doua lucruri:
In primul rand i-a spalat picioarele. Ioan ne spune clar ca
Iuda era acolo. Cand i-a spalat picioarele, si au stat la masa, Fiul
lui Dumnezeu, ii spala picioarele celui care Il vinde.
Apoi a mai facut ceva. El servea la masa. Si dupa obiceiul
evreiesc cand servesti paine, servesti toate celelalte, prima data, il
serveste pe cel mai de seama oaspete. Si totdeauna toti erau atenti
pe cine il serveste. Stiti pe cine la servit Domnul Isus intai? Pe
Iuda. La aceea Cina Domnul Isus i-a spus; tu esti primul oaspete.
Inca odata i-a intins dragostea Lui. Si apoi Iuda a iesit si sa dus si
la vandut. A venit in gradina Ghetsimani. Ticalosul de el, n-a gasit
alt semn sa il identifice pe Isus decat cu un sarut. Si macar acolo,
te-ai asteptat ca Domnul Isus sa zica: chiar asa de jos ai cazut?
Domnul isus spune: prietene. In predica de pe munte,
Domnul Isus ne-a spus. Ati auzit, ca s-a zis sa nu ucizi. Dar eu
spun, ca daca te manii pe fratele tau deja esti ucigas. Si daca ii
spui cuiva prostule sau nebunule deja l-ai ucis. Vai cand se aude
in casele noastre: proasta, nebuna, idiotule, tampitule, si alte
asemenea insulte, injuraturii care taie mai rau decat cutitul, care
loveste mai tare decat maciuca. Domnul Isus ne spune: Asta-i
rautate. In momentul in care ai spus cuiva o vorba de ocara, in
momentul in care ai spus o vorba de jignire, o vorba care il
injoseste ai exprimat o rautate. Ai manifestat, ai varsat spre
celalalt rautatea ta. Nu ata vorba care i-ai spus-o, ci faptul ca ai
varsat venin din tine. Asta trebuie sa intelegi. Il compatinim sau o
compatinim pe ceea care e injosita cu cuvinte. Dar mie mila de
tine. In tine e venin. In tine e rautate Domnul Isus a ilustrat ce a
predicat in predica de pe munte. A ilustrat prin modul in care la
tradat Iuda. Niciodata nu i-a spus un cuvant de ocara. Nu i-a spus
macar odata, ca e rau, e ticalos. Prietene, Si i-a spalat picioarele, la
tratat ca special la masa. Asta-i bunatatea. Si nu atat cuvintele care
le folosesti conteaza, da conteaza faptul ca tu i-ai dat bunatate.
Oricat e de cazut, oricat ti-a facut mult rau, oricat te vinde, oricat
te jigneste, oricat iti calca pe batatura aia nu conteaza. Conteaza
daca tu iti versi venin sau daca tu ii dai bunatate. Aia depinde de
ce esti tu plin. Daca esti plin de venin, venin torni, daca esti plin
de bunatate, bunatate curge din tine.
Indiferent ce face celalalt, bunatatea Domnului Isus, sa
mai vede inca intr-un loc. In predica de pe munte Domnul Isus i-a
socat pe ucenici. Vreau sa va imaginati asta. Ucenici credeau ca
Domnul Isus va fi generalul, care ii va conduce in razboi
impotriva romanilor, si ii va face praf pe romani. Si unul dintre
relele pe care le adusese romani era urmatoarea obligatie: Oriunde
venea un batalion de romani, in fiecare sat unde ajungeau, imediat
adunau pe toti barbatii si ii obligau sa le duca bagajele o mila.
Domnul Isus spune, cand va vor sili romani sa le duceti bagajele o
mila voi nu va suparati. Voi mergeti doua mile. Si daca le e sete,
dati-le sa bea, daca sunt flamanzi, dati-le sa manance. Daca va
loveste peste obraz, intoarce si celalalt. Cred ca cel mai indignat
acolo a fost Ioan ucenicul. pentru ca mai putin, cand nu l-au lasat
sa treaca prin satul lor, samariteni el sa dus la Domnul Isus si i-a
spus: Doamne Isuse da-mi voie sa traznesc satul acesta. ioan cred
ca a fost cel mai indignat, cand a auzit predica de pe munte. Nu
asa cu traznetu. Nu sa intorci celalalt obraz. La cruce Ioan a stat
acolo. Singurul ucenic care a stat acolo. Si Ioan a vazut ceea ce
omul nu si-a imaginat niciodata, pana atunci. In timp cei bateau
cuiele in mainii Domnului Isus, se ruga pentru soldatii romani. Ei
ii bateau cuiele in maini si El se ruga pentru ei: "Tata nu stiu ce
fac." Ei nu stiau pe cine rastignesc. Iarta-i ca nu stiu ce fac. Si
atunci i sa deschis ochii lui Ioan, atunci Ioan si-a adus aminte de
predica de pe munte, si atunci Ioan a zis: E posibil. Eu am crezut
ca asta e imposibil. Eu am crezut ca asta e o nebunie.
Eu am crezut ca asta e ceva care nu-i pentru mine. Dar l-
am vazut pe El. L-am vazut pe Isus facand-o cand il rastigneau.
Acuma stiu ca se poate. Acuma vreau sa fiu si eu asa. Si cel care a
coborat de pe Calvar a capatat un nume nou. Apostolul Iubirii.
Care toata viata a avut o singura predica de tinut. Sa va iubiti unii
pe altii. Fiul Tunetului, unde sa schimbat el? Cand la vazut pe
cruce pe Domnul Isus, ca traieste El ce a predicat referitor la
modul cum sa-i tratezi pe dusmani, sa te rogi pentru ei, aceasta la
convins, aceasta la transformat. Acelasi lucru il pune pe Apostolul
Pavel in 2 Cor.5:14-15. Cand il inteleg pe Isus ce a facut El pe
cruce, atunceea se intampla lucrul acesta, carei definitia bunatatii.
Bunatatea e sa nu mai traiesti pentru tine, ci pentru altu. Sub cruce
spune Pavel am inteles ca El a murit pentru mine, ca sa-mi arate
cum se traieste si cum se moare pentru altii. Si nu-mi da altii cale
de iesire, ma pune la colt si eu nu am alta iesire decat sa zic: asa
fac si eu. Deci eu nu mai traiesc pentru mine, deacuma eu traiesc
pentru El si traiesc pentru altii. Asta-i bunatatea. Si bunatatea se
capata numai acolo sub crucea. Cand intelegeti cat de bun a fost
Isus. Si cand te indragostesti de El si spui, Doamne Isuse asa
vreau sa fiu si eu. Fa-ma si pe mine o asemenea fiinta, care nu
jigneste pe nimeni, care nu da nimanui otrava, care e atat de plin
de bunatatea, incat totdeauna dau altora, numai cuvinte calde,
cuvinte de respecte, eu totdeauna sa fiu amabil, eu sa totdeauna sa
fiu atent, cu totdeauna sa ma port frumos cu altii, pentruca m-ai
schimbat pentruca sub cruce, mai facut sa fiu alta fiinta. Tu ce ai
in tine? Rautate? Asta curge din tine? Ce simt altii? Ce dai altora?
Vino sub cruce! Pocaieste-te cu advarat. Tu nu te-ai pocait cu
adevarat. Daca nu-ti vezi rautatea si nu-ti plangi rautatea, si daca
nu spui: ai mila de mine pacatosul, transforma-ma. Daca nu tipi
din adancul tau, nu-i adevarata pocainta ta. Spune-i ca vrei sa te
faca si pe tine cum e El. Spune-i ca vrei sa te faca bun. Fii bun cu
copii, cu sotia, cu cei cazuti, cu cei rai, cu tradatori, cu cei
nevrednici cu cei ce-ti fac rau, tu sa le dai bunatate. Ce frumos e
asta! Ce nobil e asta! N-ai vrea sa fi asa. Acolo sub cruce El te
poate transforma asa. Numai sa-i spui: Doamne!
Fa-o.

AMIN

OAMENI DUPA VOIA LUI DUMNEZEU

Galateni cap.5

"Si, ca niste prunci nascuti de curand, sa doriti laptele

duhovnicesc si curat, pentru ca prin el sa cresteti spre mantuire." 1
Petru 2:2 si in Petru 2:23 a spus; "Fiindca ati fost nascuti din nou,
prin Cuvantul lui Dumnezeu." Si pentru ca ati fost nascuti din
nou, sunteti prunci de curand nascuti. Acuma trebuie sa cresteti.
Perioada aceasta cand suntem bebelusi spirituali n-ar trebui sa fie
lunga. Apostolul Pavel scriindu-le Corintenilor in prima epistola
se plange ca ei au ramas tot bebelusi. 1 Cor.3:1-2 si Evrei 5:12.
Oamenii care ar trebui sa fie maturi spirituali. Dar care au ramas
bebelusi. Noi am zice copii rahitici, copii inchiriati. Care nu mai
cresc. Doamne groaznic e sa te uiti la un copil care ar trebui sa
fuga zdrobiu si abia se misca. Rahitic nedezvoltat. Ori ca nu are
pofta de mancare, ori ca cine stie ce boala are, dar nu creste. In
Biblie n-i se dau maimulte imagini, care sa intelegem procesul
acesta de crestere si de maturizare. De obicei cartea Iosua este
luata ca un exemplu. Partea de pustiu reprezentandu-l pe
credinciosul care este inca tot copil. Nedezvoltat spiritual. Vine un
moment, cand trece Iordanul si intra in belsugul din Canaan. A
intra intr-o noua faza de dezvoltare spirituala. Intr-o faza de
bogatie, spirituala. Exista aceasta descriere in contrast, a unui
crestin in pustie si a unui crestin in Canaan. Unde esti tu? Tu esti
inca in pustie? Arid, sarac. nemultumit, frustat chiar. De multe ori
trebuie o experienta cu Dumnezeu. E ca si o noua convertire.
Aceasta trecere a Iordanului. Iti iesa din nou Dumnezeu in cale
prin ceva. Fie ca se intampla un accident, in viata ta, sau ai o carte
buna care-ti lumineaza mintea, sau un frate care vine si te scutura,
sau cineva care iti arata o cale mai buna, cineva care te introduce
mai adanc in Cuvantul lui Dumnezeu. Ai nimerit la un grup de
rugaciune, unde se face aceasta apropiere, sau intr-un fel sau altul
Dumnezeu vine din nou in viata ta. Si te trece in acest nou stadiu
de dezvoltare spirituala. altii ca sa explice aceste doua faze, faza
de copilarie si faza de maturitate spirituala iau de obicei Rom.7,8.
Apostolul Pavel se zbate si spune: Eu vreau sa fac binele dar raul
se tine legat de mine. Vad in madularele mele o lege care ma tine
rob legii pacatului. O nenorocitul de mine, cine ma va izbavi de
acest trup de moarte. Apoi dintr-o data vine acel strigat de
izbavire: Slavit sa fie Dumnezeu, nu mai e nici o osandire, pentru
accea care sunt in Isus Hristos, pentruca ei sunt acum calauziti de
legea Duhului de viata in Isus Hristos. Cap.8 este capitolul
plinatatii Duhului Sfant. Capitolul in care credinciosul, a invatat
sa traiasca prin Duhul, sa asculte de Duhul. Ce experimenteaza
aceasta viata de biruinta, prin Duhul Sfant?
Uneorii sunt unii invatatori, uni predicatori, care folosesc
acest contrast. Un credincios cum se zbate in lupte, care inca nu a
inteles bucuria Duhului Sfant in viata lui. Puterea Duhului Sfant.
Daca inca nu ai invatat sa-l asculti, tu n-ai invatat sa traiesti prin
Duhul. Cand ai invatat ce inseamna plinatatea Duhului, poti sa
traiesti aceasta viata de saracie spirituala, desi toate comorile
cerului sunt la dispozitia ta. Esti ca acel om care desi i sa spus ca a
mostenit o avere colasala, si ii ai la banca, toata viata el a trait
sarac pentru ca nu a crezut ca s-ar putea duce la banca sa scoata
milioane. Pur si simplu nu a putut sa creada si a stat toata viata in
saracie. Era bogat, banii erau acolo, erau ai lui, dar el a stat in
saracie ca nu ia venit sa creada. Nu a facut uz de comoara aceea
care era a lui. Sunt foarte multii credinciosii care sunt in aceasta
situatie. De ce ati ramas prunci in Hristos? De ce nu cresteti? Sau
de ce traiesti intr-un pustiu? De ce nu intri in belsugul
Canaanului? Sau de ce traiesti in frustarile din Romani-Fapte? De
ce nu intri in bogatiile din Romani 8? Indiferent ce limbaj folosim,
ce figuri metaforice folosim, ideea este aceeasi. Exista credinciosii
saraci, exista credinciosi piperniciti, goi si vina e a lor. La
dispozitia ta, langa tine, ca un drept al tau, sub bogatiile
nemarginate ale Duhului lui Dumnezeu si ale prezentei lui Isus in
viata ta. Toata problema e sa sti sa faci uz de ele. De aceeavreau
sa intram putin impreuna in invataturile acestea, si as vrea sa
deschideti la Gal.5:16, cap.6 Sunt lucruri potrivnice, sunt lucruri
inamice, sunt lucruri contestare. Asa incat nu puteti sa faceti tot ce
doriti. Ori faceti pe una, ori faceti pe cealalta. Ori esti calauzit de
Duhul Sfant, ori esti calauzit de firea pamanteasca. In v.24 spune
ca cei ce sunt ai lui Isus Hristos (sunt rastigniti) si-au rastignit
firea pamanteasca, impreuna cu patimile si poftele ei. Apoi ni se
spune: Daca traiti prin Duhul, sa si umblati prin Duhul. Noi traim
prin Duhul Sfant. Din ziua in care ai venit la casa Domnului, din
ziua in care ai auzit o predica despre Domnul Isus din ziua care l-
ai inteles pe Domnul Isus i-ai spus "Da" Lui, atunci Duhul lui
Dumnezeu a venit in fiinta ta. Asta spun pe baza lui Efes.1:13.
Acestea sunt lucruri care s-au intamplat cu voi in ziua aceea. Ati
auzit Evanghelia ati crezut in Domnul Isus si ati fost pecetluiti cu
Duhul Sfant. Acestea sunt lucruri care s-au intamplat si care ne
garanteaza Biblia ca sunt realitati. Fi atent din ziua aceea esti
nascut din Dumnezeu. Cine te-a nascut din Dumnezeu? Duhul
Sfant. Tu nu poti sa fi nascut din Dumnezeu decat prin Duhul
Sfant. Si te-ai nascut din Dumnezeu in clipa in care l-ai primit pe
Domnul Isus in viata ta. Prin urmare din ziua aceea, tu traiesti prin
Duhul. aceasta este definitia ta de atunci. Tu traiesti prin Duhul
Sfant. Apostolul Pavel spune acuma: "Daca traim prin Duhul, sa si
umblam prin Duhul. Problema celor rahitici, problema celor ce
sunt in pustiu spiritual, problema celor care nu traiesc in plinatate
este aceasta.
Ca nu au invatat sa umble prin Duhul. Daca traiti prin
Duhul atunceea pasul urmator este: invatati sa si umblati prin
Duhul. Dar acuma daca dam la Rom.8:4-5. Dupa ce umbli tu? Tu
umbli dupa lucrurile firii pamantesti (adica a naturii acesteia
inferioare, a carnii a trupului salbatec) Sau tu umbli dupa lucrurile
Duhului lui Dumnezeu? Ce urmaresti tu? Acum ca sa intelegem si
mai bine ne intoarcem la Gal.6:7-8. Aici avem doua concepti. Pe
deoparte sa semanam in fire sau sa semanam in Duhul, si dincolo
ni s-a spus: Sa umblam dupa fire sau sa umblam dupa Duhul. Cum
o fi asta? Mintea noastra este un depozit, sau este o moara. Ce
bagi in ea aceea macina. Daca bagi in ea grau va iesi faina de
grau, daca bagi porumb va iesi faina de malai. Nu te poti supara
pe moara, ca de ce iti da faina de malai si nu-ti da de grau, daca tu
ai bagat porumb. Ea va zice: Nu fac altceva decat sa lucrez cu
produsul clientului. Ce-mi dai aceea-ti produc. Iar acum mintea
noastra e asa. Ce i-ai dat in ultima vreme? Fa un calcul cate
programe de televiziune i-ai dat? Cate filme desantate ai vazut la
televizor? Cate reviste desantate ai citit in ultima vreme? Sau cate
cartii? Cate taclate ai auzit in ultima vreme? Toate acestea le-ai
bagat tu in moara. Te miri ca a doua zi te trezesti visand la ce-ai
vazut in Dallas? Moara macina ce-ai bagat in ea. Sa nu va inselati.
Sunt regulile lui Dumnezeu si Dumnezeu a decretat: "Ce seamana
omul aceia va secera". E inspaimantator cat de mult sunt dominati
credinciosi nostri de televizor, pe care il lasa sa mearga de
dimineata pana seara. Si sa-l vada copii toata ziua ca atuncea stau
linistiti. Fara sa stim ce facem cu ei, din cauza aceasta, si ce li se
baga in cap. Si noi nu stim cat de mult ne fura. Vreau sa va
marturisesc ca in multele mele calatorii, cei mai multi minunati
credinciosi pe cae i-am vazut nu au televizor. Datorita faptului ca
e prea atragator. Au zis: m-ai bine sa nu-l avem. Cand avea fetita
noastra 14 ani ne-a calauzit Dumnezeu si am facut o calatorie prin
Europa, ne-a oprit intai la Paris si am lasat-o pe fetita noastra sa
stea la o familie de romani din Paris, care n-aveau televizor.
Aveau o fetita de 15 ani, care era un fenomen muzical si facea 6
ore pe zi de pian si 6 ore pe zi medicina. Pentru acesta nu mai
incapea si televizor. Dupa aceea ne-am dus in Germania si am stat
cu o familie de credinciosii nemti care n-aveau televizor. Si Dora
a stat de vorba cu cele doua fete din familie. Sa fi vazut ce
program de invatamant greu au fetele acelea. Si n-au televizor
pentru ca nu au timp de asa ceva. Si in drum spre casa inapoi Dora
a zis: Tata cum am putea sa nu petrecem mai mult de o jumatate
de ora pe zi la televizor? Cand am auzit am zis. A lucrat cineva
aici. Zic, uite cei, e greu sa-l tinem in camera de zi, unde-i cald si
bine si sa nu-l deschidem. Daca e sa fie numai o jumatate de ora
pezi, hai sa-l ducem in camera aceea rece. L-am luat si l-am dus
acolo. Si acolo era tare frig. Dintr-o data serile noastre, au devenit
ale noastre. Seara puteam sa stam impreuna sa ne uitam unii la
altii nu la televizor. Si sa discutam, sa cantam, sa ne rugam
impreuna. Era prea frig sa merg jos la televizor. Si de atunci pana
astazi totdeauna am facut asa. Il tinem ca din cand in cand vedem
cate un video si pentru stiri. Dar, sa-l tinem acolo ca pe-o
potentiala otrava si sa avem noi grija unii de altii, sa ne veghem
noi unul pe altul sa nu cadem in ispita. Caci ne e rusine unul de
altul. Si atunci asta ca apararea fiecaruia. Si ce frumos e ca serile
noastre sa nu fie dominate de otrava aceea. Pentruca, ce seamana
omul, aceea secera. Daca umbli dupa lucrurile carniifirii
pamantesti, pana la urma culegi moarte. Trebuie sa umbli dupa
lucrurile Duhului. Si cum umbli dupa lucrurile Duhului? Avand
mai mult timp pentru Biblie, avand timp pentru o carte buna
spirituala seara. Avem timp sa ne adunam ca familie si sa
discutam si sa ne rugam impreuna. Asa umblam dupa lucrurile
Duhului. Intelegeti regula. Intrebarea este: Ce se toarna in mintea
ta? Cine toarna si ce toarna in mintea ta? Tu decizi asta. Asta este
raspunderea ta. Sa nu va inselati. Dumnezeu nu se lasa batjocorit.
Ce seamana omul aceea va secera. Daca continui sa semeni in
firea pamanteasca vei secera putrezirea. Moartea spirituala. Daca
incepi sa semeni in Duhul, vei secera viata eterna. Acesta este
principiul. Acum aici vine o problema. Cei ce sunt ai lui Hristos
Isus si-au rastignit firea pamanteasca impreuna cu patimile si
poftele ei. Sa va spun ceva foarte drastic acum. Sunt unii dintre
voi care sunt atat de Dallasi, atat de prinsi deja cu programele
acestea de televiziune, ca in momentul in care-i spui frate, stingel
si pune lacat pe el imediat zice: Ce? Aia inseamna moarte pentru
mine. Exact. Firea ta pamanteasca simte dintr-o data ca este
rastignita. Asa simti ca asta inseamna ca ai pus-o pe cruce. Si
exact acolo este ea buna. Numai acolo. Firea ta care le doreste pe
toate astea, le va avea. Firea asta, nu-i buna decat batuta in cuie, si
acolo tipa ca-i in cuie. Si ii rastignita si-o doare. Si tipa. Dar nu-i
nimic. Cei ce sunt ai lui Hristos, si-au rastignit firea lor. Cu
poftele si cu patimile firii. Pentru ca daca traim prin Duhul sa si
umblam prin Duhul. Si sa semanam in Duhul. Acum mergem un
pas mai departe. Apostolul Pavel in Gal.5 ne-a spus: "Fratilor sa
umblati calauziti de Duhul. Referitor la fiica mea era la scoala
crestina, si i sa vorbit din lectia aceasta. Si ea na inteles ce i-a spus
profesoara. Cum ii calauzit de Duhul, cum ii calauzit de fire.
Atunci am luat o hartie si i-am spus, hai sa facem simplu pentru
tine totul. In centrul hartiei, la mijloc am scris mintea, deasupra
am scris Duhului omului, am scris Duhul lui Dumnezeu. Cele
doua sunt cuplate. In 1 Cor.6:19 spune: "Cei care sunt ai lui
Hristos, au devenit un singur Duh cu El". Asadar sa facut o
cuplare acolo, intre Duhul lui Dumnezeu si duhul tau. Jos sub
minte, am spus carnea, sau firea pamanteasca. Si de sus de la
Duhul fa niste sageti spre minte. De jos in sus de la carne, sau de
la firea pamanteasca, niste sageti in sus catre minte. Si atunci am
zis: Uite cum e. In fiecare clipa eu primesc mesaje. Mintea mea,
care trebuie sa gandeasca ce sa fac si sa decida, incotro merg si
cum reactionez ce fel de viata am. Mintea mea primeste tot timpul
mesaje. Si de sus si de jos. Sa va dau un exemplu. Te calca cineva
pe batatura la autobuz. Dintr-o data simti ca cineva zice:
Intoarcete si spune: Boule nu vezi unde calci. Si altcineva spune:
S-a grabit la serviciu si i-a fost frica sa nu scape masina. Intoarce-
te si spunei o vorba buna. Zambeste-i cu dragoste. Ai primit doua
mesje. Unul vine din Duh celalalt vine din carne si firea
pamanteasca. Si tot timpul este asa. Cand iti vine sa te certi cu
copilul tau e indemnul din carne. Din Duh zice: Indelunga
rabdare, bunatate. Acum de unde stiu eu care ce-mi spune?
Apostolul Pavel spune. "Trebuie sa invatati cam ce va spune una
si ce va spune cealalta." Si el ne da o,lista cam ce vine de jos, si o
lista ce vine de sus. Lista nu-i completa. Ea este doar orientativa.
De jos vin urmatoarele: Gal.5:19. De sus vin altele: Ce vin de
acolo: Dragostea, bucurie, pace, indelunga rabdare, bunatatea,
facerea de bine, credinciosie, infranarea poftelor. Imi aduc aminte
ca tineam o lectie pe tema aceasta la Cluj. Si le-am spus: Uite
cand iti vine cineva la tine, si tu nu sti cine-i , tu -l legitimezi ii
ceri buletinul. Vrei sa sti unde-i ceri buletinul. Asa sunt si cu
indemnurile acestea. Vrei sa sti de unde vin? Cere buletinul. Si
intr-un buletin scrie: cearta, invidie vrajba. manie. In celalalt
buletin scrie: dragoste, blandete, bunatate, rabdare. Cand vine
cineva la tine, imediat cere buletinul. Mi-a spus, un frate ca a doua
zi sa certat cu baiatul sau. Nevasta a venit si a zis: Ceri buletinul.
Mi-am adus aminte, si-am zis: astea vin jos. De unde iti vin
informatiile? Problema este aceasta: Tu ai Duhul Sfant. Fara
indoiala, tu l-ai decand l-ai primit pe Domnul Isus. Daca nu i-ai
invatat inca vocea, nu ai invatat sa-l auzi. Pentru ca nu te-ai uitat
destul in buletin. Daca de acuma te-ai invatat sa faci practica asta,
spune-i lasa-ma in pace sau termina cu asta. Duhul zice: fi amabil,
fi bun, rabda, arata dragoste. Intai trebuie sa te obisnuiesti sa-i
auzi vocea. Noi inca nu am inceput sa facem antenament. As vrea
ca de acum sa intri in aceasta scoala, in acest exercitiu prin care te
obisnuiesti sa detectezi. Asa ma arde sa ma duc sa ma uit la
televizor. Si asa imi spune o voce ca in loc de asta, sa ma duc sa
stau de vorba cu baiatul meu in seara aceasta. Sa petrecem un timp
impreuna in familie. Sa mai povestim. Da da-i serialul acela ca-mi
place. Cere-i buletinul si vezi de la car vine, care mesaj. Si este
destul odata de doua ori, sai dai castig de cauza Duhului. Sa vezi
cum reusesti sa-i vezi vocea dupa aceea. Si te obisnuiesti apoi sa-l
auzi. Si cu cat ii dai mai mult castig, dupa aceea il auzi spunandu-
ti: Sti pe cutare l-ai jignitintr-o zi. Du-te si cereti iertare. Nu, de ce
ca el este asa de rau, ca il stiu cu cine este. Cele buletinul la
amandoua ganduri acestea. Ii dai castig de cauza Duhului. Si mai
capeti o victorie. Dintr-odata iiinveti vocea si mai clar. Cu cat
primesti mai multe mesaje din Duh, si cu cat le asculti mai mult,
vezi dupaaceea minuni ca se intampla. Si in familie, si la serviciu,
toata lumea zice ca esti altcineva. Si tu sti ca esti altceva, c-am
invatat sa ascult de Duhul. Si umblu calauzit de Duhul, nu de firea
pamanteasca. Si dintr-odata e beslsug de viata in tine si zici: Cei
cu mine ca traiesc o viata noua! Exact. Pentru ca ai inceput sa
umbli prin Duhul. Si nu dupa firea pamanteasca. Ai trecut din
pustie in Canan. Ai trecut din Rom.7 in Rom.8. Ai trecut din
saracie in bogatie. Asa se face asa se traieste. Da. Cu astea incepi
simplu. Invatand lista acestor lucruri care vin din fire. Si invatand
apoi lista cu lucrurile care vin din Duhul Sfant. Daca este greu ia
si-o zi de post. Si i-a si doua zile de post. Si spune: Doamne, lupta
asta e asa mare, ca eu asa rob al firii am fost. Eu acum recunosc ca
pe mine numai firea ma dirijat. Felul cum vorbeam cu sotia mea,
cu copii mei, cu parinti mei, cu colegii mei toate acestea sunt din
fire. Eu le recunosc. Si vina este a mea Doamne. Ca eu nu am vrut
sa umblu dupa Duhul. Sau nu ma invatat nimeni. Nimeni nu mi-a
spus ca trebuie sa fac acest antrenament din care sa distinc vocea
Duhului. Si-atunci vina e a noastra, pentruca nu ti-am dat aceasta
invatatura. Nu vei putea spune ca suntem noi vinovati. Pentru ca
noi incepem sa-ti explicam ce inseamna aceasta traire dupa Duhul
Sfant. La cap.8:14 spune: "Samanta a cazut intre spini, ii
inchipuieste pe aceia care dupa ce au auzit Cuvantul isi vad de
drum si-l lasa sa fie nabusit de grijii le bogatiile si placerile vietii
acesteia. Si nu aduc rod ca sa ajunga la coacere. Nu ajung sa
produca niciodata, ceva pentru Dumnezeu. Grijiile, bogtiile si
placerile. Sunt multe griji astazi. Abia avem ce manca. Sunt mari
necazurile. Ne vor da de peste cap si ne vor face animale? Vor
inabusi grijile? Samanta. Bogatiile, goana dupa a face ceva, cu
orice chip. Ne vor face de neoameni? placerile de care am vorbit
si care vin acuma tot mai mari, ne mai vorbesc de
inspaimantatoare plaga a muzicii rock Si ceea ce reprezinta ea.
Inspaimantatoare, gandire a tineretului. Dar sa nu va inselati. Ce
seamana omul, va secera. Tu decizi. Da. Tu alegi. Daca lasi pe
Duhul lui Dumnezeu sa te domine, sa te conduca, sau daca lasi
firea pamanteasca, sa te domine ea si daca semeni si nu mai e pe
ea, si umbli numai dupa lucrurile in sir. Tu decizi. Si acestea sunt
lucruri pe care apoi trebuie sa le urmaresti sistematic. Lupta dintre
firea pamanteasca si Duh tine o viata intreaga. Si in fiecare zi
trebuie sa o rastignesti. Pentru ca aici trebuie sa domneasca Duhul
Sfant. Si eu iaras decid ca aici trebuie sa ascult. Eu. Si sa-mi
reinoiesc mereu, mereu partasia cu Duhul. Si mereu sa ma duc sub
cruce si sa spun. Doamne prapadita de fire iar ma inselat, si uite
iar ma pangarit. Mi-am pangarit ochi, mi-am pangarit gura sau mi-
am pangarit inima sai mi-am pangarit mintea. Ceva mi-am
pangarit pentru ca m-am lasat dus de fire. Mai ai odata indurare de
mine. Mai spala-ma odata. Si inca odata vreau, ca Duhul Tau sa
fie Stapan, inca odata vreau sa rastignesc firea. Sa pornim din nou
la drum Doamne Isuse. Si stiu ca pe masura ce eu ma pocaiesc, pe
masura aceea tu imi dai noi biruinte.

AMIN
 OAMENI DUPA VOIA LUI
DUMNEZEU

Ce facem cu cei modesti la infatisare, modesti in

inzestrarii, cei care se stiu ca nu sunt grozavi, se stiu ca nu stiu
minuni. acestia sunt oamenii, care de obicei, devin o minune. Acei
care nu au aratari grozave, si mai ales nu au nici parinti grozavi,
nici mediu familiar grozav, nici mijloace materiale grozave.
Pentru mine unul dintre cele mai mari modele in viata a foat
Wlliam Krey. El a trait in 1750-1831. Era un modest pantofar, dar
nu pantofar care face pantofi, ci din acel care repara. Intr-o mica
localitate de undeva din partea de nord de Neatingam (mi se pare)
si care la varsta de 16-17 ani a capatat idee. care era absolut
straina in lumea de atunci. Ideea Evanghelizarii lumii. Nu existau
misionarii pe vremea aceea. Nu exista conceptul de misionar. Si el
mereu se uita la harta. Si-a pus harta in atelierul lui, harta lumii si
se gandea, cine va duce Evanghelia la atatea natiuni pagane. Si
sigur, pentru ca era vis uniral, sa dus la cateva adunari, conferinte
zonale. Si a luat si el cuvantul acolo. Fratilor dar cine duce
Evanghelia in Africa, in India. De obicei, unul mai batran spunea:
Sezi jos tinere ca daca Dumnezeu vrea sa duca Evanghelia in
Africa sau India, desigur n-o face prin tine. Modul in care spunea
era; tu nu vezi cine esti? Vezi-ti de papuci tai si reparai in
continuare, papucii oamenilor. William Krey care nu avea bani sa
mearga la scoala, si-a facut rost de manuale de latina, de greaca,
de ebraica si si-a facut un stativ ca de mare dirikor, sau ca cei de
la orchestra si-a pus materialul de latina, de greaca si de ebraica
acolo si el repara pantofi si invata limbi straine. De cate ori si-o fi
dat cu ciocanul in degete, el se uita la greaca, in loc de cuiul din
care bate in pantofi. Domnul stie. Dar pe la 20 de ani vorbea
curent limbile acestea. Si in continu, ce pot sa spuna lucrurile
astea. Pana la urma au fost oamenii care l-au in serios si odata a
tinut el o predica la adunarea comunitatii. O predica in care a
lansat aceste doua directive: Indrazniti lucruri mari cu Dumnezeu
si pretinde lucruri mari de la El. In cele din urma un grup de fratii
i-au castigat suficienti bani, sa-i cumpere bilet de vapor lui si
sotiei lui. Intre timp facusera 2-3 copii. Dar le-a cumparat bilete sa
mearga in India misionari. Este o poveste lunga. A durat 7 ani
pana a facut primul convertit in India. A lucrat in timpul acela la
tradus Biblia in limba curda. Limba cea mai vorbita in India. Si
dupa 7 ani de lucru cu un Indian, pe care la luat sa-l ajute sa-nvete
limba si sa traduca Biblia, dupa 7 ani omul acela s-a convertit si sa
botezat.
In viata lui in India, William Krey a ajuns sa traduca
Biblia in 14 limbi. A scris manual de botanica al Indiei, a scris
multe alte manuale si carti, a fost ales membru al Academiei de
Stiinte Germane si Engleze. A devenit unul dintre cei mai mari
savanti ai vremii sale, expert in India mistica. Cizmarul acela la
care-i spuneau batrani sezi jos tinere. Ca daca va vrea Dumnezeu
sa duca Evanghelia in India sigur n-o va duce prin tine. Indrazniti
lucruri mari cu Dumnezeu si pretindeti lucruri mari de la El. In
general sastiti ca oamenii care au realizat cele mai multe lucruri in
lume, n-au fost cei mai aratosi, mai chipesi oameni. Au fost
oamenii modesti la infatisare, nu prea aratosi, in general fetele
frumoase, sunt cele care cad victima; sexului sau destrabalari.
Pentru ca frumusetea lor atrage si eu cand vad o fata foarte
frumoasa, mie tare mila de ea. Vai saraca. Cum putea fata rezista.
Pentru ca toti rechini vor face cerc in jurul ei. Daca nu misuna
Don Juani in jurul tau fi fericita. Nu fi necajita ca tie nu-ti face
nici unul curte. Compatimeste-o pe aceia in jurul careia se strang
toti fluturi in jurul lampilor noaptea. Marile realizari au fost ale
oamenilor modesti. Si in general au fost oameni care de la
14,15,16 ani nimeni nu dadea mare lucru pe ei. Se uita la ei, si
apoi zicea. Din asta cred ca n-o sa iasa niciodata nimic. Si oamenii
acestia au surprins lumea. In general ca profesor, am cazut si eu in
ispita, sa ma uit la cei care apareau mai scantaietori sa zic. Din
asta va iesi ceva. Dar am trait destul sa stiu ca in general nu aia
realizeaza ceva. Si in general totdeauna m-am inselat, ca a fost
unul acolo pe care eu nu l-am sesizat. Ala are geniu in el. Pur si
simplu trece pe langa tine si nu-ti dai seama. Ma gandesc mult la
faptul ca Domnul Isus dupa ce a decis care ii va fi strategia Lui, si
ca El ii cheama sa-si alega ucenicii pe care sa-i formeze, pe vreme
a avut o mare multime de ucenici. Si dupa o vreme destul de
indelungata, cu o scoala foarte mare, intr-o noapte seara tarziu, s-a
dus in munti. Si-a petrecut toata noaptea in rugaciune. In agonie
cred eu inaintea lui Dumnezeu Tatal si spunea: Doamne care sunt
aceia 12: Acum ii cunosti pe toti. Care sunt aceia 12 pe care
trebuia sa ii aleg? O noapte intreaga a stat in rugaciune. Pentru ca
era atat de mare si extraordinar lucrul acesta. Sa aleaga bine. Si
stau acolo in agonie, si care il aduc intre ceilalti va deveni ruina
celorlalti. Pentru ca sunt tipuri de oameni, pe care i-ai bagat intre
altii, ruineaza grupul. Cu atitudinea cu critica lor, cu
nemultumirile lor, cu intrigile lor sunt tipul acela de oameni, care
ruineaza intreg grupul. Si cata agonie e sa sti sa alegi pe aceia care
nu te vor dezamagi. In Biblie exista in invatatura Domnului Isus
doua lucruri. Unul este Luca 19:20-21. Altul este Matei 25:24.
Sunt doua intamplari diferite, paralele dar cu anumite diferente.
Dar esenta este aceeasi Un om nu are multe inzestrari, si pentru ca
nu are multe inzestrari zice: Eu infasor frumos darul pe care mi la
dat Dumnezeu si il pun bine. Iar celalalt zice: Il ingrop in pamant.
Omul care nu risca nimic, omul care nu se avanta, nu se
aventureaza inainte zice: Eu mai bine sa stau in coltul meu. Mai
bine raman ascuns. Asta e atitudinea majoritatii oamenilor
modesti. Aceasta rezerva, aceasta retragere. Timotei avea
problema aceasta. Nu degeaba apostolul Pavel trebuia sa-l
indrageasca. Cartea, apostolul pavel vrea sa-i dea un pumn in
spate. De ce esti asa timid? Inflacareaza-te odata, aprindete odata.
Nu ma vezi pe mine ca ard, ca o flacara tot timpul si alerg si nu
ma mai poate opri nimeni. Asa as vrea sa te vad si pe tine. Misca-
te odata, porneste odata inainte. Asta e atitudinea unor oameni
modesti. Modesti inzestrati. Acum ceea ce se intampla cu foarte
multi din categoria aceasta, este ca ei sunt revoltati de Dumnezeu
ca nu i-a facut altfel. Tot timpul se uita cu invidie la alti. Pe mine
deloc nu ma facut Dumnezeu asa? Mai ales daca ai frati in familie
mai aprigi, mai talentati, mai puternici. Oare pe mine de ce nu ma
facut Dumnezeu asa? Mie de ce nu mi-a dat Dumnezeu darul
acela, si pe mine de ce nu ma iubesc parinti ca pe el? Si pe mine
de ce nu ma apreciaza altii? De ce eu sunt totdeauna neglijat? De
ce pe mine totdeauna ma lasa afara? Eu vad. Fete care imi spun:
Despre mine vorbeste. In general ceea ce se cere acestor oameni,
este ceea ce se numeste in psihologie, acceptarea de sine. Ati auzit
despre aceasta nu? Ceea ce se intampla cu acesti tineri, despre
lipsa acceptari de sine. Ei nu sunt multumiti de felul cum sunt
facuti. Se uita in oglinda si zice: De ce mi-a facut Dumnezeu nasul
asa mare? Sau de ce nu mi-a facut sprancele mai ocatari? De ce
ma facut asa bucalat? Nu-ti place nimic din ce vezi. Si aceasta
rezulta ca Dumnezeu nu te-a facut cum vrei tu, si ti-ar veni sa
definesti tu un chip frumos ca zici: Doamne asa as fi vrut sa ma
faci. Sa stiti ca aceasta este unul din cancerele care iti mananca
personalitatea si-ti mananca dezvoltarea. Si ucide, dezvoltarea
personalitati tale. Aceasta lipsa de (dezvoltare) acceptare de sine.
Faptul ca nu-ti place de tine, tie ciuda ca esti facut asa, revoltat ca
esti. Atitudinea aceasta, daca ramai dominat de ea, te va bloca
toata viata. Ea este blocajul care-ti opreste orice dezvoltare. Pentru
ca atata vreme cat esti nemultumit de tine insuti, ramai inchircit
sufleteste, Tu nu te poti dezvolta cu ce ai. Ce ai nu creste pentru
ca tu esti nemultumit de ce ai, si ai dori altceva ce nu ai. Ceea ai
nu creste pentru ca tu esti nemultumit de ce ai, si altceva nu ai.
Cata vreme este in tine aceasta lipsa de acceptare de tine, cata
vreme este aceasta nemultumire de tine ceea ce esti nu vei putea
sa infloresti, ca o persoana, plenar dezvoltata. Nu vei putea ajunge
la dezvoltarea rodire, la adevarata realizare. Mai mult aceasta
neacceptare de sine, este de fapt o revolta, impotriva Creatorului.
Tu nu esti certat numai cu tine., Tu esti certat cu Facatorul tau. Tu
de fapt in nemultumirea ta cu El te certi. De ce mai facut asa? De
ce nu mai facut altfel? Si vreau sa sti ca tot ceea ce esti acum esti
decis de El sa fi asa. Ps.139:14,17. Un baiat avea 7 frati. Toti ca
brazi solizi, chipesi. El era ultimul in familie si mic de statura, pe
care nimeni nu dadea mare lucru. Cand tatal lui a avut un vizitator
mare, care i-a spus: Sa-mi aduci feciori tai ca-ntre ei este unul este
omul lui Dumnezeu. Tata-sau, nici nu sa gandit sa aduca si pe
ciobanul de la oi. Numa dupa ce toti ceilalti au trecut si Dumnezeu
ia soptit: nu este el. Fi atent. Nu te uita la infatisare. Nu este nici
el. Nu mai este nici unul? Acestia sunt toti? Nu. Mai am unul. Ala.
Adul incoace. Dumnezeu mi-a spus ca nu se uita la infatisare.
Dumnezeu cauta o inima speciala. Asta e ceea ce scrie si care
zice: Te laud Doamne ca sunt o faptura asa de minunata. Cand
eram plamadit in pantecele mamei mele, tu ma faceai, eu-mi
pregateai trupul acesta mie, tu mai intocmit asa. Ce bine ai gandit
Dumnezeule! Ce minunat ai gandit. Cat de nepatruns sunt
gandurile tale. Cat de adanc gandesti Tu. Iata un om a carui
infatisare, ii facea pe oameni, nici sa nu-l aduca intre ceilalti. Si
care ii zicea lui Dumnezeu: Tu ai stiut mai bine cum sa ma faci!
Tu ai gandit bine! Sunt minunat! Sunt o faptura extraordinara! N-
ai observat? Unul ca el in general ar fi spus: Da, pe mine nu ma
facut Dumnezeu, toate darurile le-a dat la fratii mei. Cand a dat
daruri pentru mine nu i-a mai ramas nimic. Si sa fie toata viata
revoltat. In general unii care sunt mai piperniciti in familie, au
atitudinea asta. Revoltat in familie ca nu-i ca ceilalti. Nu David.
Omul dupa inima lui Dumnezeu. Asa la numit Dumnezeu. Un om
dupa inima Mea. Pentru ca omul acela sa faca toate voile mele.
Omul care a acceptat sa faca voia lui Dumnezeu pentru sine zice:
Te laud ca sunt o fiinta asa de minunata. Sa fac, tot ce vrei Tu sa
faci cu viata mea. Eu doar atata vreau sa fac. Sa caut voia Ta
pentru viata mea. Oricare ar fi voia aceea pentru mine. Aceea o
accept. Si-a trait zeci de ani ca un om haituit, alungat, vanat ca o
fiara. Si-a refuzat sa lupte, sa se razbune, a refuzat sa dea inapoi.
La vremea Lui, Dumnezeu o sa ma inalte. Dar eu nu lupt. Omul
care a acceptat voia lui Dumnezeu in viata lui. Deci revolta ta ca
nu esti cum ar trebui sa fi, este revolta impotriva Facatorului tau.
David a stiut sa zica: Ce minunat ma facut Dumnezeu. Imi place
sa ma uit la celalalt om al lui Dumnezeu, care stim ca a avut un
trup teribil. De nepotrivit. Se numea apostolul pavel 1 Cor.4:7.
Acolo Pavel spune: Comoara aceasta o purtam in niste vase de lut,
pentru ca aceasta putere nemaipomenita, sa fie de la Dumnezeu.
Nu de la noi. Despre ce vase de lut vorbeste la Gal.4:12. Va
marturisesc (zice Pavel) ca daca ar fi fost cu putinta v-ati fi scos
pana si ochi si mi i-ati fi dat mie. Nu stim cea fost acolo, dar
evident era problema cu ochii lui. De aceea ei si-au fi scos ochii
lor, ca sa ii dea altii mai buni.
Stim ca nu vedea bine pentru ca vedem intr-o scrisoare,
uite cat de mare scriu eu cu mana mea. Trupul meu va trezea
dezgust. Cum ar fi fost trupul acela al lui Pavel? Doamne daca ai
fi vrut un misionar, de ce nu i-ai facut un trup zdrvan. Un trup mai
chipes. Apostolul Pavel se roaga pentru asta. Pentru el a fost o
problema. Si stiti ca el spune, ca de doua ori sa dus inaintea lui
Dumnezeu, si a spus: Doamne nu vrei sa rezolvi problema
aceasta? 2 Cor.12:8 Ce spune Pavel? Mi-a dat Dumnezeu in trupul
acesta fragil, in carcasa asta asa de ciudata, mi-a pus o putere
nemaipomenita. acum daca eu as fi chipes sau solid as putea sa
zic: vedeti cat de grozav sunt? Si sa-mi atribui mie puterea lui
Dumnezeu din mine. Dar daca eu sunt asa de prapadit, daca eu
sunt asa de suferind, si se manifesta puterea lui Dumnezeu prin
mine, toata lumea zice: Ce minune a lui Dumnezeu! Uite ca n-ai
da doi bani pe el, si uite ce face Dumnezeu prin el. Mare-i
Dumnezeu! Si apostolul Pavel zice: Nu vedeti de ce nu mi-a dat
Dumnezeu un trup asa nearatos? pentru ca sa se vada ca puterea
nu-i de la mine. Pentru ca puterea Lui in slabiciunea mea, iese in
evidenta ca puterea Lui. Una dintre cele mai nearatoase femei, pe
care le-am vazut eu vreodata, a fost o femeie albaneza. o natiune
din care nu a iesit mare lucru. Femeia aceasta slaba, nedejde la
aratare. S-a facut calugarita. A facut o scoala de surori de caritate,
catolicism. Sa dus in India ca misionara. Pe vreme a predat intr-o
scoala catolica din India. Si apoi tot in Calauta, cel mai sarac oras
din lume, cel mai murdar oras din lume, cel mai mizer oras din
lume. Cateva milioane de oamenii (se nasc) in strada, traiesc in
strada, si apoi mor in strada. De la 9,10 ani e prostitutia in floare.
Si femeia aceasta din Iugoslavia a zis: nu-mi mai trebuie scoala.
Sa dus si-a adunat un grup de fete de 12-13 ani, care erau deja
prostituate. Le-a adunat ea intr-un loc si-a facut cu ele scoala. Le-a
invatat croitorie. Apoi a facut un atelier cu ele. Si le-a spus si lor
despre Domnul Isus. Si ce inseamna viata curata. Dupa aceea cu
ele a inceput sa adune cu altii. Dupa aceea sa gandit sa faca si
pentru baieti ceva. Ceva ateliere pentru ei. De aici a crescut
lucrarea. In special sute si mii de salvate de la strada. Sau gandit
dupa aceea, ca erau multi care mureau ca si caini pe strada. A
cumparat un hangar undeva si ii aducea pe muribunzi sa moara
macar cat mai decetit. Si fetele ii ingrijau pana mureau. Si-au
intrbat-o cum a ajuns la ideea asta, despre fetele astea, despre
baietii acestia, despre muribunzi astia. Atunci ia le-a spus despre
femeia cu vasul de alabastru. Care a venit si la spart si a uns
picioarele Domnului Isus. Si Domnul Isus le-a spus; ia a facut
ceva frumos pentru mine. Domnule m-am gandit si eu sa fac ceva
frumos pentru Isus. Si asta am decis eu sa fac. Maichal Me Grigi a
scris o carte despre ea, si un film. Cartea a fost intitulata: "Ceva
frumos pentru Isus." La scurta vreme dupa aceea, Maica Teressa a
primit premiul Nobel pentru Pace. (Datorita). Oriunde merge
Maica Teressa este o minune. Te uiti la fata ei sbarcita, la femeia
aceea atat de modesta la aratare. O fata simpla din Iugoslavia, care
si-a pus intr-o zi intrebarea: Eu ce-as putea face? Ceva frumos
pentru Isus. Si-a facut din viata ei, si din viata a mii de fete si mii
de baieti minune. Fara sa fie aratoasa, fara sa fie cu mari talente,
fara sa fie grozava. Ea-l iubeste pe Domnul Isus si vrea sa faca
ceva frumos pentru El. Oameni, femei, baieti, fete, care nu se uita
ca nu-s aratosi, ca nu-s mari inzestrari. Dar care zic: Eu cu ceea ce
mi-a dat Dumnezeu, voi face o minune. Din ceea ce mi-a dat El,
eu voi arata la toata lumea. Ca impreuna cu Dumnezeu eu voi face
aceea minune. Dumnezeu te-a conceput cum esti. Si pe fiecare
dintre noi El ne-a facut unic. Fiecare dintre noi este absolut unic.
Nici unul dintre noi cand se uita in oglinda nu zice, ca pe el la
facut cel mai bine Dumnezeu. Cei care au invatat secretul sunt
acei care stiu sa faca glume pe socoteala lucrurilor care nu sunt
cele mai potrivite. Adica daca Dumnezeu ne-a dat lucrurile astea
de care lumea rade, de ce sa nu fac si eu glume pe seama lor, de ce
sa nu rad si eu de ele. Pentru ca daca rad eu de ele, alti nu mai rad
de ele. Daca rad, eu de mine lumea nu-si mai gaseste ca sa rada de
mine. Am facut-o eu. Da rad de mine. Tot timpul rad de asta. Ii
multumesc lui Dumnezeu. Ce fiinta minunata mai facut, Te laud
Tu mai plamadit asa, Tu mi-ai decis parintii mediul, in care sa
traiesc si daca ma daruiesc Tie total eu o sa devin o minune.
David a fost o minune. Abel a fost o minune. Oamenii la care alti
s-au uitat si au zis nu-i bun de nimic au ajuns sa fie minunea lui
Dumnezeu, oameni dupa inima lui Dumnezeu.

AMIN