Universitatea din Pitești

Facultatea de Științe, Educație fizică și

Informatică

Referat La Kinesiologie
 Prehensiunea

Mâna este considerată organul cel mai intelligent al corpului, iar mişcările în toate
planurile sunt asigurate de coroborarea mişcărilor proprii mâinii cu mişcările cotului şi umărului
Prehensiunea este posibilitatea de care dispune mâna omului de a prinde obiectele ca
într-o pensă. Prehensiunea este un gest precis adaptat, constientizat sau reflex care pe baza
informatiilor instantanee tactile se automatizeaza prin repetare si determina coordonarea
optima a mâinii pentru prindere sau apucare ce apare încă de la nastere,copilul fiind capabil să
se agaţe şi să se menţină atârnat în aer chiar din primele zile.

1.Prehensiunea terminală se realizează între extremitatea pulpei policelui, aproape

de unghie, şi extremitatea pulpei fiecărui deget, în particular a indexului. Este o prehensiune
bidigitală fină, prin care sunt sesizate obiectele fine. Testul de eficacitate constă în apucarea
unui ac sau a unui băţ de chibrit aşezat pe masă. Această mişcare necesită integritatea
flexorului propriu al policelui şi a flexorului profund al degetului opus acestuia.

2.Prehensiunea subterminală se realizează între pulpa policelui şi pulpa altui deget,

când este bidigitală, sau pulpele a două degete, când este tridigitala. Deoarece se opun
pulpele degetelor, prizele se mai numesc pulpare: bi- şi tripulpare. Acest mod de prehensiune
este mai des folosit în activităţile cotidiene şi permite sesizarea unor obiecte mai groase, care
pot fi apucate cu două sau trei degete, de obicei police, index şi medius. Testul de eficacitate,
pentru priza bidigitala police-index, constă în încercarea de a smulge o foaie de hârtie ţinută

între aceste două degete.

3.Prehensiunea subtermino-laterală se realizează între pulpa policelui şi faţa

laterală a unui deget, mai frecvent indexul, ca şi cum am număra bani, am prinde o farfurie
sau am răsuci o cheie, motiv pentru care se mai numeşte "pensa de cheie". Această
prehensiune bidigitală realizează o priză mai puternică decât precedenta, deoarece degetul
opus policelui, în special indexul, se sprijină pe celelalte degete, şi astfel adductorii policelui
pot dezvolta o forţă maximă. Prehensiunea subtermino-laterală se mai poate realiza şi
tridigital, între pulpa policelui, indexului şi faţa laterală a mediusului; această priză este
utilizată la scris, motiv pentru care se mai numeşte "pensa de scris"

Prehensiunea palmară, numită şi lumbricală, este o prehensiune de forţă, realizată

între palmă, ultimele patru degete şi police ; se aplică în jurul unor obiecte grele şi
voluminoase. Când volumul obiectului apucat este prea mare, policele nu poate realiza priză
cu celelalte degete, iar forţa de prehensiune scade.

Prehensiunea prin opoziţie digito-palmară opune palmei, ultimele patru degete şi

permite sesizarea unor obiecte mai mici decit, precedenta: apucarea volanului, agăţarea cu
degetele II-V de o bară, purtarea unui geamantan etc. Această prehensiune este mai rar
folosită, deoarece priza se menţine mai greu.

Prehensiunea latero-laterală se realizează interdigital, între feţele laterală şi

medială a două degete "apropiate, mai ales index şi medius. Această prehensiune este
solicitată cind menţinem o ţigară între degete. Prehensiunea latero-laterală este secundară,
dar devine preţioasă în absenţa policelui.

Policele: datorita miscarilor de opozitie, este degetul care executa forma

principala a prehensiunii (pensa dintre police si celelalte degete ). Pierderea policelui
poate reduce capacitatea functionala a mainii cu 60% (mana poate executa numai
miscari de impingere si de sustinere dorsala sau palmara si miscari de prehensiune intre cele 4
degete sau intre degete si podul palmei).

Indexul: este “degetul adresei”:are forta si intervine ca unul dintre stabilizatorii

principali ai miscarii de prehensiune. Dispune de cea mai mare sensibilitate tactila
(recunoasterea si reproducerea formei obiectelor). Pe acest deget se bazeaza talentul si
succesul olarului, sculptorului sau a instrumentistului

Indexul: este “degetul adresei”:are forta si intervine ca unul dintre stabilizatorii

principali ai miscarii de prehensiune. Dispune de cea mai mare sensibilitate tactila
(recunoasterea si reproducerea formei obiectelor). Pe acest deget se bazeaza talentul si
succesul olarului, sculptorului sau a instrumentistului.

Degetul medius: este considerat degetul fortei, fiind indispensabil in

prehensiunea obiectelor grele si in mentinerea acestora in pozitie atarnat sau
sprijinit.

Inelarul: completeaza actiunea degetului mijlociu in miscarile de forta fiind dotat cu

o forma deosebita de sensibilitate (sesizarea pozitiei spatiale a varfului floretei sau a
capatului vaslei la sportive).

Auricular: are rol mai redus. Prezenta lui mareste pensa digito-palmara, conferind
o mai mare stabilitate prehensiunii.
https://www.tgw1916.net/notedecurs/medicala/prehensiune.html

https://www.scribd.com/document/369808697/prehensiune