PLANTE MEDICINALE

Programul de studii: Biologie

Anul III
 PLANTE MEDICINALE

PRINCIPIILE ACTIVE
 În cazul fiecărei specii de plantă medicinală trebuie
cunoscută acea substanţă sau acele substanţe care asigură
valoarea medicinală, acestea fiind principiile active.
 Din multitudinea substanţelor ce compun o plantă doar unele
prezintă interes farmaceutic.
 Din întreaga compoziţie chimică a unei specii prezintă
interes terapeutic numai substanţele biologic active.
 Valoarea produsului vegetal este condiţionată de
conţinutul în principii active.
 PLANTE MEDICINALE

VITAMINELE
 Cu sute de ani în urmă s-a constatat că unele categorii de
alimente pot juca un rol important în prevenirea, dar și în
combaterea unor afecțiuni (scorbutul-lipsa vit. C, beri-beri–
lipsa vit. B1, rahitismul-lipsa vit. D, pelagra-lipsa vit. B3).
 În sec. XX au fost descoperite în alimente, substanțele cu
proprietăți curative pentru aceste afecțiuni.
 În anul 1912 – (dr. Casimir Funk) – a denumit aceste
substanțe – vitamine.
 În anul 1948 – ultima vitamină descoperită (vitamina B12).
 PLANTE MEDICINALE

VITAMINELE
 Greutatea totală a vitaminelor din corp reprezintă
aproximativ 7 g.
 O persoană de greutate medie consumă zilnic – 900-1300 g
hrană, din care 0,18 g – vitamine.
 VITAMINELE NU POT FI PRODUSE DE
ORGANISMUL OMULUI (de aceea trebuie suplimentate
continuu).
 Acestea pot fi preluate prin consumul de plante, sau
animale ce au consumat plante bogate în vitamine,
preluând în organism aceste substanțe.
 PLANTE MEDICINALE

VITAMINELE
 Sunt substanţe organice complexe, indispensabile desfăşurării
normale a proceselor vitale.
 Organismul uman are nevoie de un aport zilnic din toate cele
13 vitamine absolut necesare: A, B1, B2, B5, B6, B12, C, D-
D1-D3, E, H, K-K1-K2, PP, acid folic.
 Plantele medicinale nu conţin cantităţi prea mari de
vitamine, dar, prin gradul mare de asimilaţie, prin faptul că
se absorb împreună cu celelalte principii active (venind în
completarea efectului terapeutic urmărit), le conferă
acestora o importanţă deosebită.
 PLANTE MEDICINALE
 VITAMINE – HIDROSOLUBILE (B, C, acidul folic -B9-,
acidul pantotenic -B5-).
 nu sunt depozitate în organism, fiind necesar un aport zilnic;
 se distrug ușor prin fierbere;
 orice surplus este eliminat prin urină;
 simptomele deficienței se dezvoltă rapid.

 VITAMINE LIPOSOLUBILE (A, D, E, K).

 se depozitează în organism (neexistând un mecanism de eliminare);
 sunt depozitate la nivelul ficatului;
 nu se distrug ușor prin gătirea alimentelor sau conservare, dar se pot altera
(râncezire);
 simptomele deficienței se dezvolt lent.
 PLANTE MEDICINALE

Fructele de măceş – bogate în

vitamine C, A, B1, B2, P, K.
Urzica este bogată în
vitaminele C, K, A, B2.
 PLANTE MEDICINALE – vitamina A
 Vitamina A (RETINOLUL) crește imunitatea, previne
problemele oculare și ale pielii.
 Are un aport important în formarea și creșterea danturii, dar
ajută și la încetinirea procesului de îmbătrânire.
 Surse de vitamina A:

Coada calului Salvia

Menta Urzica
 PLANTE MEDICINALE – vitamina B1
 Vitamina B1 (TIAMINA) este importantă în procesul de
creștere. De asemenea, are și rolul de a mări capacitatea de
concentrare, de a intări sistemul imunitar, de a elimina stresul
și îmbunătăți digestia. Specii medicinale bogate:

Zmeurul

Ardeiul iute

Mușețelul

Brusturele
 PLANTE MEDICINALE – vitamina C
 Vitamina C ajută organismele care au imunitatea scăzută.
Mai mult, aceste plante pot ajuta la prevenirea cancerului și la
depășirea stărilor tensionate. Specii medicinale bogate:

Pătrunjelul Măceșele
Coacăzele negre

Ardeiul iute Broccoli

Cătina
 PLANTE MEDICINALE – vitamina D
 Vitamina D (CALCIFEROLUL) joacă rol esențial în
absorbția calciului și fosforului, este foarte importantă pentru
sistemul osos. Ajută la buna funcționare a glandei tiroide,
previne cancerul și crește imunitatea organismului. Specii
medicinale bogate:

Lucerna

Coada calului
Urzica
Pătrunjel
 PLANTE MEDICINALE – vitamina E
 Vitamina E (TOCOFEROLUL) joacă rol de antioxidant,
previne cancerul și afecțiunile cardiovasculare. Este foarte
importantă în prevenirea deteriorării celulare și ajută la
reducerea tensiunii arteriale. Specii medicinale bogate:

Păpădia
Lucerna

Urzica
 PLANTE MEDICINALE
GLICOZIDELE (HETEROZIDELE)
 Sunt compuşi alcătuiţi dintr-o componentă glucidică şi o
componentă neglucidică, denumită aglicon, a cărei
structură chimică poate fi diferită.
 Din grupul glicozidelor fac parte:

- cardiotonicele;

- antracenozidele;

- saponozidele;

- flavonozidele;

- taninurile;

- tioglicozidele.
 PLANTE MEDICINALE

Cardiotonicele
 Acest tip de glicozide este răspândit în frunzele plantelor.
 Au acţiune favorabilă asupra cordului bolnav, diminuând
pulsul, regularizând ritmul şi bătăile inimii, uneori
acţionează ca diuretic.
 Reprezentanţi din Familiile Liliaceae (Convalaria
majalis, Colchichum autumnale), Apocynaceae (Vinca
minor), Scrophulariaceae (Digitalis purpurea, Digitalis
lanata).
 PLANTE MEDICINALE

Convalaria majalis L. -
Lăcrămioara
Digitalis purpurea L.
– Degeţelul roşu Digitalis lanata L. –
Degeţelul lânos
 PLANTE MEDICINALE

Vinca minor L. –
Saschiul

Colchichum autumnale
L. – Brânduşa de toamnă
 PLANTE MEDICINALE

Antracenozidele

 Aceşti compuşi se găsesc în rădăcinile mai multor plante,

dar, şi în scoarţa şi frunzele altor plante (în rizomii de
revent).
 Se prezintă sub forma unor pigmenţi cristalini.

 ACŢIUNEA LOR ESTE PURGATIVĂ SAU LAXATIVĂ.

 PLANTE MEDICINALE

Rheum officinale L. - Revent

 PLANTE MEDICINALE
Saponozidele
 Sunt răspândite în special la plante din Familiile
Scrophulariaceae (Digitalis purpurea – degeţelul roşu,
Digitalis lanata – degeţelul lânos), Dioscoreaceae (Tamus
comunnis – untul pământului), Amarylidaceae (Galanthus
nivalis – ghiocelul), Liliaceae (Convalaria majalis -
lăcrămioarele, Colchichum autumnale – brânduşa de
toamnă).
 Din acest grup fac parte saponinele:
- tigonina;
- gitonina;
- holoturina;
- digitonina.
 Saponinele au acţiune expectorantă, hemolizantă şi în
unele cazuri depurativă.
Digitalis purpurea Digitalis lanata Tamus comunnis

Galanthus nivalis Convalaria majalis Colchichum autumnale

 PLANTE MEDICINALE

GLICOZIDE Flavonozidele
 Aceşti compuşi se găsesc în florile şi rădăcinile unor plante
din Familiile Scrophulariaceae (Digitalis purpurea, Digitalis
lanata), Compositae (Calendula officinalis, Tagetes patula,
Sylibum marianum), Leguminosae, Rosaceae (Crataegus
monogyna), Caprifoliaceae (Sambucus nigra), Tiliaceae
(Tilia cordata).
 Flavonele au acţiune în special diuretică (activează secreţia
urinară).
Sambucus nigra Tilia cordata
 PLANTE MEDICINALE
Taninurile
 Au capacitatea de a coagula albuminele, metalele grele şi
alcaloizii, ceea ce are ca efect calmarea iritaţiilor, a durerii
şi oprirea sângerării.
 Dintre plantele care conţin aceste substanţe, pot fi
enumerate: stejarul, nucul, fragul, turiţa mare.
 Preparatele din aceste plante sunt utilizate extern: contra
inflamaţiilor cavităţii bucale, bronşitelor, hemoragiilor
locale, arsurilor, plăgilor, hemoroizilor, transpiraţiei
excesive, etc.
 Utilizate intern sunt benefice în caz de diaree, afecţiuni ale
vezicii urinare şi antidot în otrăviri.
 PLANTE MEDICINALE

Quercus robur - Juglans regia - Nucul

Stejarul Agrimoniae sp. – Turiţa mare

Fragaria vesca - Fragul

 PLANTE MEDICINALE

Tioglicozidele

 Tot un grup aparţinând glicozidelor, prezintă caracteristici

de activare locală a circulaţiei sângelui.
 Sunt conţinute în plante aparţinând Familiei Cruciferae
(muştarul alb – Sinapis alba, muştarul negru – Brassica
nigra, hreanul – Armoracia rusticana).
 PLANTE MEDICINALE

Armoracia rusticana L. –
Hreanul

Sinapis alba L. Brassica nigra L.

Muştarul negru
Muştarul alb
 PLANTE MEDICINALE

Produs pe bază de hrean

Produs pe bază Produs pe bază de

de muştar alb muştar negru
 PLANTE MEDICINALE
ULEIURILE ETERICE
 Se găsesc sub forma unor picături volatile, în celule petalelor de
măceş (Rosa canina), în perii secretori de la plantele Familiei
Lamiaceae.
 Pereţii celulelor în care se găsesc uleiuri eterice sunt, de obicei,
suberizaţi, fiind în acest fel impermeabili.
 Uleiurile volatile sunt extrase prin distilare. Sunt dificil de
conservat.
 Aceste substanţe sunt importante pentru efectul lor antimicrobian
şi antiseptic.
 Fiecare tip de ulei volatil are o gamă largă de componenţi în care
predomină, însă unul specific, pentru fiecare specie (menthol,
thimol).
 PLANTE MEDICINALE

Rosa canina L. – Măceşul (Rosaceae)

 PLANTE MEDICINALE

Hyssopus officinalis L. – Isopul (Lamiaceae)

 PLANTE MEDICINALE

Lavandula angustifolia L. – Lavanda (Lamiaceae)

PLANTE MEDICINALE

Mellisa officinalis L. - Roiniţa (Lamiaceae)

 PLANTE MEDICINALE

RĂŞINILE
 Acestea provin din oxidarea şi polimelizarea uleiurilor eterice.
 Sunt substanţe vâscoase, cu o compoziţie complexă, se găsesc în
citoplasmă sub forma unor picături fine, strălucitoare, care
difuzează în spaţiile intercelulare sau se depozitează în cavităţi şi
canale rezinifere.
 PLANTE MEDICINALE

ANTOCIANII
 Sunt pigmenţi răspândiţi în flori, fructe, frunze, rădăcini ce îşi
schimbă culoarea în funcţie de pH-ul celular.
 Cei mai cunoscuţi antociani sunt: peonina, malvina, cianina,
rutinul.

 Rolul acestor substanţe este insuficient cunoscut. Oamenii de

știință abia încep să le descopere proprietățile.
 Experiențele efectuate până acum sugerează că antocianii
încetinesc apreciabil multiplicarea celulelor canceroase.
 În natură există peste 600 de antociani diferiți.
 PLANTE MEDICINALE
FITONCIDELE
 Sunt substanţe volatile, similar antibioticelor, fiind sintetizate și
de unele plante superioare (plante din Familia Liliaceae,
Cruciferae).
 Au proprietăţi bacteriostatice, antibactericide, antifuge.
 Pot fi folosite în procese inflamatorii ale cavităţii bucale, ale
tractului digestiv, cazuri de catar al căilor respiratorii superioare,
în profilaxia gripei.

Allium cepa L. - Ceapa Allium sativum L. - Usturoiul

 PLANTE MEDICINALE

SUBSTANŢELE AMARE
 În această grupă pot fi încadrate mai multe substanţe cu structuri
diferite, dar care prezintă o anume proprietate organoleptică
comună, şi anume gustul amar chiar şi în diluţii mari.
 Se întâlnesc mai ales la plantele din Familia Asteraceae (pelinul,
schinelul, genţiana, ţintaură).
 Produsele amare pot fi: amare pure, amare mucilaginoase şi amare
aromatice.
 Substanţele amare au acţiune tonic-amară, stomahic, stimulează
pofta de mâncare, măresc secreţia de sucuri gastrice.
 PLANTE MEDICINALE

Artemisia absinthium L.- Pelinul Cnicus benedictus L. - Schinelul

 PLANTE MEDICINALE

Gentiana lutea L. - Ghinţura

 PLANTE MEDICINALE

Centaurium umbellatum L. - Ţintaura

 PLANTE MEDICINALE

ACIZII ORGANICI
 Sunt compuşi ce au în componenţa lor, una sau mai multe grupări
carboxilice.
 În regnul vegetal se găsesc în stare liberă, dar şi sub formă de
săruri sau esteri în sucul celular al multor plante (în fructe,
frunze), datorită cărora plantele au un gust acru.
 Rolul acestor acizi organici (acidul oxalic, malic, tartric, cafeic)
este de a contribui la stabilizarea vitaminei C.
 De asemenea, acizii organici favorizează secreţia sucului gastric,
având acţiuni bactericide.
 PLANTE MEDICINALE
ALCALOIZII
 Sunt substanţe cu caracter bazic, răspândite, în special la
speciile dicotiledonate.
 Din punct de vedere chimic acest grup de substanţe este
foarte heterogen.
 În cantităţi extrem de mici au efect terapeutic, iar în doze
mari pot fi otrăvuri puternice.
 Se folosesc în diferite afecţiuni, având o acţiune calmantă,
anestezică şi curativă.
 Există recomandări privind utilizările alcaloizilor sub formă
de extracte brute sau produse vegetale ca atare.
 De regulă, se folosesc produsele farmaceutice sub formă de
comprimate, supozitoare, fiole.
 PLANTE MEDICINALE

 Astăzi, majoritatea autorilor recunosc următoarele

grupuri mari de substanţe alcaloidice:
 alcaloizii propriu-zişi;
 pseudoalcaloizii;
 protoalcaloizii;
 N-oxizii alcaloizilor.
 Termenul de alcaloid - MEISSNER (1818) - substanţe
naturale cu caracter alcalin ((arab) kaly – sodă, (grec)
eidos - aspect).
 PLANTE MEDICINALE

 În istoria lumii, alcaloizii au fost cunoscuţi şi în urmă cu

4000 ani. La început produsele vegetale conţinând
alcaloizi au fost folosite ca otrăvuri pentru săgeţi, apoi în
scopuri curative.
 LUDWIG (1688) – a semnalat pentru prima oară existenţa
substanţelor bazice în plante şi a obţinut din Opium un
total alcaloidic – Magister d’Opium, a constatat caracterul
bazic, dar nu a formulat concluzii.
 În 1806-1816, farm. SERTURNER a izolat morfina şi a
descoperit caraterul său bazic.
 PLANTE MEDICINALE
 A urmat izolarea altor alcaloizi de către alţi farmacişti
(strichnina, emetina, brucina, piperina, cafeina, chinina,
colchicina, coniina).
 Coniina – primul alcaloid a cărui structură chimică a fost
stabilită şi apoi reprodusă prin sinteză.
 La începutul sec. al XIX – lea, alcaloizii au fost izolaţi şi
caracterizaţi.
 În 1950 – erau cunoscuţi circa 1000 alcaloizi.
 În prezent se cunosc aproximativ 5000 alcaloizi, dintre care
4000 au structura bine definită, unii dintre aceştia
reprezentând medicamente de bază ale terapiei moderne.
 PLANTE MEDICINALE

 Există mai multe grupe de alcaloizi.

 Din multitudinea de alcaloizi se pot enumera:
 atropina (frunzele de Atropa bella-donna - mătrăguna);
 papaverina (seminţele de Papaver rhoeas – macul de
câmp);
 cumarina (Melilotus officinalis - sulfina);
 umbeliferina (florile de Matricaria chamomilla –
muşeţel).
 PLANTE MEDICINALE

Atropa bella-donna L. - Mătrăgună

 PLANTE MEDICINALE

Papaver rhoeas L. – Macul de câmp

 PLANTE MEDICINALE

Mellilotus officinalis L. - Sulfina

 PLANTE MEDICINALE

Matricaria chamomilla L. - Muşeţelul

 PLANTE MEDICINALE
GRUP REPREZENTANŢI
Derivaţi de piperină, coniină, trigonelină, arecaidină,
PIRIDINĂ guvacină, pilocarpină, citizină, sparteină,
peletierină.
Derivaţi de higrină, cuscohigrină, nicotină
PIROLIDINĂ

Derivaţi de atropină, cocaină, ecgonină, scopolamină

TROPAN

Derivaţi de chinină, chinidină, dihidrochinidină, stricnină,

CHINOLINĂ brucină, veratrină, cevadină.

Derivaţi de alcaloizii din opiu: morfină, codeină, tebaină,

IZOCHINOLINĂ papaverină, narcotină, sanguinarină, narceină,
hidrastină, berberină
 PLANTE MEDICINALE
GRUP REPREZENTANŢI
Derivaţi de mescalină, efedrină
FENETILAMINĂ
Derivaţi de derivate de triptamină: dimetiltriptamină
INDOL (DMT), NMT, psilocibină, serotonină,
melatonină, ergoline:
alcaloizii din ergot: ergină, ergotamină, acid
lisergic, derivaţi ai acidului lisergic (LSD)
Beta-carboline: harmină, yohimbină, reserpină,
emetină
Derivaţi de derivaţi de xantină: cofeină, teobromină,
PURINĂ theofilină
TERPENE din aconit: aconotină,
steroli: solanină, samandarină
Derivaţi de muscarină, colină, neurină
BETAINĂ (cu azot
cuaternar)
 PLANTE MEDICINALE

HOLOZIDELE

 Dintre cele mai importante holozide pot fi enumerate:

- gumele;

- mucilagiile;

- pectinele;

- celuloza;

- amidonul.
 PLANTE MEDICINALE

Gumele
 Sunt poliglucide complexe, care prin hidrolizare dau
galactoză, manoză, ramnoză, xiloză şi alte monoze.
 Acestea au proprietatea de a reţine apa, formând cleiuri,
soluţii mucilaginoase şi alte geluri.
 Sunt întâlnite la seminţele plantelor din Familiile
Fabaceae, Liliaceae, tuberculii plantelor din Familia
Araceae (Acorus calamus - obligeana), sub formă de
substanţe de rezervă.
 Gumele au proprietăţi emoliente.
Lemnul dulce obligeana
 PLANTE MEDICINALE

Mucilagiile
 Sunt amestecuri amorfe de polizaharide, care în combinaţie
cu apa dau o substanţă vâscoasă precum gelatina.
 Când se consumă în infuzii şi decocturi, aceasta acţionează
ca un strat izolator al mucoaselor tubului digestiv, gâtului,
plămânilor, rinichilor şi căilor urinare.
 Dintre plantele de la care se pot extrage substanţe
mucilaginoase, pot fi menţionate: ulmul, nalba mare, nalba
de pădure, podbalul, schinduful.
ulmul nalba mare
nalba de pădure podbalul schinduful
 PLANTE MEDICINALE
Pectinele
 Sunt polizaharide de natură necelulozică, care se găsesc în
structura peretelui celular al plantelor.
 Pectinele sunt substanţe hidrofile, care prin îmbibare cu apă
se transformă în mucilagii.
 Aceste substanţe au acţiune coagulantă.

Celuloza
 Polizaharid ce constituie principalul component al
membranei vegetale.
 În plante, celuloza este asociată cu alte substanţe: lignina,
pectina, hemiceluloza, diferite răşini, lipide, glicozide,
taninuri.
 Celuloza este importantă pentru activitatea tubului digestiv.
 PLANTE MEDICINALE

Amidonul
 Amidonul reprezintă rezerva de polizaharide cea mai importantă
din plantele verzi şi constituie principala sursă de glucide (oze)
pentru alimentaţia omului şi furajarea animalelor.
 În compoziţia granulelor de amidon pe lângă polioze, intră şi apă,
fosfaţi, lipide, acizi graşi.
 Amidonul are rol energetic.
 Bibliografie

1. Collinge W. – Cartea medicinei – Ghid complet de medicină complementară. Editura Lucman. Bucureşti, 1997.

2. Constantinescu C., Agopian A. – Plante medicinale din flora spontană. Intrep. Poligrafică “Bucureştii-Noi”. Bucureşti,
1973.

3. Constantinescu C. – Plantele medicinale în apărarea sănătăţii. Intrep. Poligrafică “Bucureştii-Noi”. Bucureşti, 1976.

4. Creţu Larisa, Domaşenco Lilia – Plantele alimentare care ne apără sănătatea. Editura Arc. Rep. Moldova, 2005.

5. Gheorghe Grigore – Plante medicinale, ceaiuri şi remediii fitoterapeutice. Editura All, Bucureşti, 2005.

6. Laza A., Racz G. – Plantele medicinale şi aromatice. Editura Ceres. Bucureşti, 1975.

7. Mohan Gheorghe – Tratarea bolilor cu plante medicinale. Editura Corint, Bucureşti, 2006.

8. Muntean L.S. – Plante medicinale şi aromatice cultivate în România. Editura Dacia. Cluj, 1990.

9. Păun E., Mihalea A., Dumitrescu Anela, Verzea Maria, Coşocariu O. - Tratat de plante medicinale şi aromatice cultivate,
vol. I. Editura Academiei R.S.R.. Bucureşti, 1986.

10. Păun E., Mihalea A., Dumitrescu Anela, Verzea Maria, Coşocariu O. - Tratat de plante medicinale şi aromatice
cultivate, vol. II. Editura Academiei R.S.R.. Bucureşti, 1988.

11. Temelie Mihaela – Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România. Editura Rovimed Publishers. Bacău, 2005.

12. Tudor Ilie, Minoiu Mihai – Plantele medicinale miraculoase din Flora României. Editura Artmed, Bucureşti, 2004.

13. Internet.