PLANTE MEDICINALE

Programul de studii - Biologie

Anul III
 PLANTE MEDICINALE
CURĂŢAREA, SELECTAREA ŞI FASONAREA
PLANTELOR MEDICINALE

Înainte de uscare trebuie efectuate mai multe lucrări pregătitoare:

curăţirea;

selectarea;

fasonarea.

Aceste lucrări au ca scop obţinerea unui produs cât mai curat,

uniform, aspectuos şi de bună calitate, corespunzător viitoarei
sale utilizări medicinale.
 PLANTE MEDICINALE
Prin CURĂŢARE ŞI SELECTARE se urmăreşte
îndepărtarea corpurilor străine (nisip, pământ, plante străine
sau părţi din plante străine, dar şi înlăturarea părţilor
nefolositoare din planta medicinală recoltată).

Deoarece prin dizolvare unele principii active se pot pierde

(în acest fel se pierde şi valoarea terapeutică a produselor),
spălarea trebuie făcută repede, iar imediat urmează
scurgerea apei; în cazul rizomilor, a rădăcinilor, aceştia vor fi
întinşi la soare pentru a se zvânta.
 PLANTE MEDICINALE
LUCRĂRILE DE FASONARE sunt necesare pentru a da
produsului vegetal medicinal mărimea corespunzătoare,
forma potrivită şi aspectul pe care trebuie să-l aibă.

De regulă, operaţiunile pregătitoare se efectuează numai

după ce produsele recoltate au fost transportate la locul de
uscare.
 PLANTE MEDICINALE
USCAREA PLANTELOR MEDICINALE

Uscarea reprezintă îndepăratrea apei din produse.

Plantele uscate nu mai suferă modificări precum: transpiraţie,

încălzire, fermentaţie, păstrându-şi calităţile timp îndelungat.

Uscarea plantelor medicinale începe cât se poate de repede

după recoltarea lor, pentru a se putea păstra aspectul exterior
şi compoziţia chimică.
 PLANTE MEDICINALE
În mod obişnuit au loc pierderi
de apă din produsele recoltate,
dar sunt necesare anumite
condiţii în vederea măririi vitezei
de uscare şi a favoriza uscarea
întregului material.

Mai ales, florile, frunzele,

fructele moi trebuie puse la uscat
în cel mult 2-3 ore de la
recoltare.
 Este importantă şi grosimea
stratului de material vegetal
supus uscării.

Acest spaţiu se calculează în

funcţie de organul plantei supus
uscării:

- 2 – 3 kg rădăcini/mp;

- 1 – 2 kg herba/mp;

- 0,5 – 1 kg frunze, flori,

inflorescenţ/mp;

- 3 - 4 kg seminţe, fructe/mp.
 PLANTE MEDICINALE
Pentru fructele cărnoase cu
conţinut ridicat în apă, timpul de
uscare la umbră ar putea fi prea
mare, timp în care procesele
enzimatice ar reduce conţinutul
în compuşi prezenţi;

în acest caz este preferată

uscarea la temperaturi ridicate.
 PLANTE MEDICINALE

Plante medicinale cu conţinut bogat în uleiuri volatile, ca menta,

lavanda, cetina de conifere sunt de multe ori folosite în stare
proaspătă, pentru extragerea uleiurilor volatile, iar recoltarea lor
se face în paralel cu extracţia, deoarece păstrarea lor pe perioade
cât de scurte poate duce la pierderi cantitative din conţinutul de
uleiuri volatile.

Cantităţile de apă care trebuie eliminate prin uscare sunt destul de

mari şi diferă în funcţie de organul plantei recoltate.
 PLANTE MEDICINALE
Pentru o bună conservare a produselor vegetale
medicamentoase se consideră umidităţi maxime pentru diferite
grupe următoarele procente:
- coji: 13-14%;
- muguri: 14-15%;
- frunze: 8-14%;
- flori: 7-14%;
- ierburi: 12-14%;
- fructe: 13-20%;
- seminţe: 10-13%;
- rizomi: 12-15%;
- rădăcini. 12-14% .
 PLANTE MEDICINALE
Raportul dintre cantitatea de plante proaspete necesară pentru
obţinerea unui kilogram de produs uscat se numeşte
RANDAMENT DE USCARE sau CONSUM SPECIFIC.

Prin numeroase experimentări au fost stabilite randamente de

uscare limită după cum urmează:
- coji: 2,0-3,0 :1
- muguri: 2,0-2,5 :1
- frunze: 3,0-9,0 :1
- ierburi: 5,0-8,0 :1
- fructe: 2,0-3,0 :1
 PLANTE MEDICINALE
- fructe zemoase: 5,0-8,0 :1
- seminţe: 1,2-1,5 :1
- rizomi: 3,0-5,0 :1
- rădăcini: 3,0-6,0 :1
Uscarea raţională contribuie la menţinerea pe o perioadă
destul de îndelungată a calităţii plantelor medicinale.

Atât întârzierile, cât şi încetinirea sau prelungirea uscării au

ca rezultat negativ, descompunerea principiilor active,
brunificări şi mucegăiri ale materialului.

Metodele de uscare diferă de la plantă la plantă.

 PLANTE MEDICINALE
Uscarea plantelor medicinale

Uscarea pe cale naturală Uscarea pe cale artificială

Uscarea la soare Acest tip de uscare se poate

realiza în uscătorii cu aer rece şi
Uscarea la soare şi uscătorii cu aer cald reglând
desăvârşirea ei la temperatura în funcţie de
umbră compoziţia principiilor active,
metodă ce aduce avantajul de a
Uscarea pe cale scurta durata de uscare, dar care
naturală la umbră în acelaşi timp este
consumatoare de carburanţi.
 PLANTE MEDICINALE

Uscarea pe cale naturală constituie metoda cea mai simplă de

uscare a plantelor medicinale, cărora razele solare nu le
dăunează.

Uscarea se poate organiza în încăperi goale, poduri, magazii,

pătule, şure, şoproane, sub acoperişuri improvizate şi la soare în
locuri deschise.

Se poate practica uscarea în uscătoare speciale.

Cel mai important parametru în cadrul uscării este Temperatura.
 PLANTE MEDICINALE
Materialul vegetal cu conţinut în uleiuri volatile poate fi supus
unei uscări la 30-35°C (cimbru de cultură, frunzele de mentă,
inflorescenţele de muşeţel, frunzele de roiniţă).
 PLANTE MEDICINALE
În cazul rădăcinilor de valeriană, a herbei de busuioc, a herbei
de mentă, a herbei de măghiran, a frunzelor de degeţel lânos, a
herbei de saschiu, temperatura de uscare poate varia în
intervalul 35-45°C.
 PLANTE MEDICINALE
Pentru uscarea inflorescenţelor de gălbenele, frunzelor de
pătlagină, rădăcinilor de săpunariţă, temperatura de uscare
poate fi 40-45°C.
 PLANTE MEDICINALE
Temperaturi de uscare peste 50°C pot fi folosite în uscarea
frunzelor de anghinare (50-60°C), herbei de laur păros
(60-65°C).
 PLANTE MEDICINALE
La soare se usucă de regulă, rădăcinile de păpădie, rizomii de
pir, scoarţele de călin, cozile de cireş, cozile de vişin, florile
albe, florile de lumânărică.
 PLANTE MEDICINALE
Se mai obişnuieşte ca pe unele produse, mai ales vârfurile
înflorite (sunătoarea), să fie legate în mănunchiuri sau
buchete care se agaţă pe sfori, sârme întinse în locuri
adăpostite.
 PLANTE MEDICINALE

Durata uscării în timpul verii este de:

- 3-8 zile pentru flori, frunze şi ierburi subţiri;

- 10-14 zile pentru frunze groase şi părţi aeriene;

- 14-21 zile pentru scoarţe, rădăcini.

- 30-40 zile pentru rizomi şi rădăcini groase.

 PLANTE MEDICINALE
În timpul primăverii şi toamnei, aceste termene sunt de două
ori mai lungi.

Pentru uscare pot fi folosite rame confecţionate din nuiele,

şipci, scândură sau plase de sârmă.

Curăţenia în spaţiile de uscare este foarte importantă.

Produsele toxice se vor usca separat, în condiţii de siguranţă.

Trierea produselor după uscare se face manual.

 PLANTE MEDICINALE
Când produsul vegetal este destul de bine uscat, se sfarmă
între degete, cu mici trosnituri.

Scoarţele, rădăcinile şi rizomii nu rezistă la îndoire şi se rup cu

zgomot.

Fructele uscate pot fi sfărâmate, iar când sunt mişcate se

lovesc producând un zgomot caracteristic.

Plantele medicinale uscate poartă denumirea de DROGURI.

 PLANTE MEDICINALE
CONSERVAREA se face în spaţii curate, uscate, bine
aerisite cu o umiditate constantă şi iluminare indirectă.

În timpul depozitării, produsele vegetale nu rămân într-o

stare inertă, ele suferind o serie de procese biochimice şi
transformări.

Temperatura şi umiditatea sunt factorii care favorizează

degradarea principiilor active.

Aerul şi iluminarea reprezintă de asemenea, doi factori

importanţi cu privire la conservare, sub influenţa lor
principiile active suferă reacţii de hidroliză, oxidare şi
enzimatice.
 PLANTE MEDICINALE
Poluarea microbiană şi fungică reprezintă pericolul cel mai
grav al produselor vegetale care compromit total principiile
active.

După uscare, materiile prime vegetale vor fi ambalate în

pungi de hârtie, săculeţi de pânză sau cutii de carton, în
nici un caz în ambalaje din material plastic.

De asemenea, ambalarea va ţine cont de specie, organul

recoltat, numele furnizorului, numărul lotului, masa, numele
celui care a efectuat ambalarea, norma care reglementează
calitatea.
 PLANTE MEDICINALE
Uleiurile volatile (eterice) sau esenţiale sunt întâlnite în
special în compoziţia chimică a speciilor din familiile
Lamiaceae, Myrtaceae, Rosaceae, Zingiberaceae, Pinaceae,
Rutaceae, Asteraceae şi Apiaceae.

Acestea sunt produşi vegetali secundari, aflaţi în diferite

organe ale plantelor unde formează depozite în vacuole,
pungi sau canale intercelulare, acumulându-se în cantităţi
mari în flori, frunze şi fructe, mai puţin în rădăcini, scoarţă şi
lemn.
 PLANTE MEDICINALE
Din punct de vedere chimic, uleiurile eterice nu sunt
principii active definite, ci reprezintă amestecuri de produşi
chimici volatili mirositori, lor datorându-li-se, în marea
majoritate a cazurilor, mirosul plăcut al plantelor.

Compoziţia chimică a uleiurilor variază în funcţie de specia

vegetală, organele plantelor, condiţiile de climă şi de sol.

Identificarea componentelor odorante se realizează pe baza

constantelor fizice şi chimice, care permit separarea prin
distilare fracţionată şi diferite metode cromatografice.
 PLANTE MEDICINALE

În organele plantelor predomină hidrocarburi alifatice şi

olefinice, hidrocarburi aromatice, alcooli, aldehide, cetone,
fenoli, eteri şi esteri, acizi organici şi, îndeosebi, terpenoide.

În majoritatea cazurilor, în acelaşi ulei eteric brut se găsesc, în

amestec, circa 20-50 componente odorante.
 PLANTE MEDICINALE
Extragerea uleiurilor eterice se realizează prin diferite
procedee de extracţie, în funcţie de conţinutul existent în
plante:

- extragerea prin distilare cu vapori de apă;

- extragerea prin presare;

- extragerea cu solvenţi organici, volatili şi nevolatili;

- extragerea prin “enfleurage” cu difuzie în grăsimi purificate şi

solvire în alcool.
 PLANTE MEDICINALE

Bibliografie

1. Collinge W. – Cartea medicinei – Ghid complet de medicină complementară. Editura Lucman.

Bucureşti, 1997.
2. Constantinescu C., Agopian A. – Plante medicinale din flora spontană. Intrep. Poligrafică “Bucureştii-
Noi”. Bucureşti, 1973.
3. Constantinescu C. – Plantele medicinale în apărarea sănătăţii. Intrep. Poligrafică “Bucureştii-Noi”.
Bucureşti, 1976.
4. Creţu Larisa, Domaşenco Lilia – Plantele alimentare care ne apără sănătatea. Editura Arc. Rep.
Moldova, 2005.
5. Gheorghe Grirore – Plante medicinale, ceaiuri şi remediii fitoterapeutice. Editura All, Bucureşti,2005.
6. Laza A., Racz G. – Plantele medicinale şi aromatice. Editura Ceres. Bucureşti, 1975.
7. Mohan Gheorghe – Tratarea bolilor cu plante medicinale. Editura Corint, Bucureşti, 2006.
8. Muntean L.S. – Plante medicinale şi aromatice cultivate în România. Editura Dacia. Cluj, 1990.
9. Păun E., Mihalea A., Dumitrescu Anela, Verzea Maria, Coşocariu O. - Tratat de plante medicinale şi
aromatice cultivate, vol. I. Editura Academiei R.S.R.. Bucureşti, 1986.
10. Păun E., Mihalea A., Dumitrescu Anela, Verzea Maria, Coşocariu O. - Tratat de plante medicinale şi
aromatice cultivate, vol. II. Editura Academiei R.S.R.. Bucureşti, 1988.
11. Temelie Mihaela – Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România. Editura Rovimed
Publishers. Bacău, 2005.
12. Tudor Ilie, Minoiu Mihai – Plantele medicinale miraculoase din Flora României. Editura Artmed,
Bucureşti, 2004.
13. Internet.
PLANTE MEDICINALE