COMUNICAREA DIDACTICĂ

Comunicarea

Proces relational, in cadrul caruia doi sau

mai multi interlocutori fac schimb de
informatii, se inteleg si se influenteaza
intre ei
Codurile folosite in comunicare

•cuvantul,
•gestul,
•imaginea,
•miscarea,
•starile
afective
•etc.
Canale de comunicare
•vizual,
•auditiv,
•tactil
•etc.
Comunicarea didactica

•Forma particulara, obligatorie in

transmiterea unor continuturi
determinate, specifice unui act de
invatare sistematica.

•Este intotdeauna dirijata.

Sursele comunicarii didactice
• mesajul didactic si educational al profesorului,
• manualul scolar,
• reviste,
• carti,
• atlase,
• harti,
• materiale didactice,
• filme si diafilme didactice,
• video-text,
• videodisc,
• lectii televizate sau radio-difuzate
• etc.
Esential pentru actul comunicarii didactice

• relaţia dintre indivizi sau dintre grupuri,

• schimbul, transmiterea şi receptarea de semnificaţii,

• modificarea voită sau nu a comportamentului celor angajati in

procesul de comunicare
Profesorul
• este un actor

• el joaca intotdeauna un rol

• modul de transmitere a informatiilor, mesajul în sine, prezenta sa,

entuziasmul, implicarea, convingerea sa, pasiunea, siguranta, tinuta,
postura, sunt elemente care asigura reusita procesului didactic

• reusita comunicarii didactice depinde doar de el

PROCESUL DE COMUNICARE

ZGOMOT

E CANAL DE COMUNICARE R

Repertoriu
Repertoriu

Repertoriu
comun

R
E
Tipuri de comunicare umana: caracteristici, relatii
Dupa numarul de parteneri:

• a. comunicare intrapersonala (cu sine; monologul);

• b. comunicare interpersonala (intre doua persoane);

• c. comunicare in grup mic;

• d. comunicare publica (conferinte, miting, radio, TV).

Tipuri de comunicare umana: caracteristici, relatii
• Dupa nivelul interactiunii comunicarea poate fi :

• intraindividuala,
• interpersonala,
• de grup,
• de masa
• publica sau mediatica.
Tipuri de comunicare umana: caracteristici, relatii
• Dupa statutul interlocutorilor:

• a. comunicare verticala (elev-profesor, soldat-ofiter);

• b. comunicare orizontala (elev-elev, profesor-profesor).

Tipuri de comunicare umana: caracteristici, relatii
• Dupa codul folosit:
a. comunicare verbala (C.V.):
- informatia este codificata si transmisa prin cuvant si prin tot ceea ce
tine de acesta sub aspect fonetic, lexical, morfo-sintactic;
- permite inmagazinarea si transmiterea unor continuturi extrem de
complexe.
b. comunicarea paraverbala (C.P.V):
- informatia este codificata si transmisa prin elemente prozodice si
vocale care insotesc cuvantul si vorbirea in general;
c. comunicarea non-verbala (C.N.V):
- informatia este codificta si transmisa printr-o diversitate de semne
legate direct de postura, miscarea, gesturile, mimica, infatisarea
partenerilor.
Dupa finalitatea actului comunicativ:
a. comunicare incidentala: se caracterizeaza prin transmiterea
intamplatoare de informatii, ce nu sunt destinate procesului de invatare
b. comunicare subiectiva: exprima direct starea afectiva a locutorului din
necesitatea descarcarii si reechilibrarii, in urma acumularii unei tensiuni
psihice (pozitive sau negative);

c. comunicarea instrumentala apare atunci cand sunt reunite o serie de

particularitati:
- focalizarea intentionata si vadita, pe un scop precis, comunicat mai mult
sau mai putin partenerilor;
- atingerea lui printr-un efect anumit urmarit la nivelul comportamentului
receptorului;
- capacitatea de a se modifica in functie de reactia partenerilor, pentru
atingerea obiectivele;
- acest tip de comunicare este dominant in actul didactic, fara ca acest fapt
sa excluda si prezenta celorlalte doua.
Dupa continutul dominant, comunicarea poate fi

• referentiala (atunci când se face referire la obiectul semnificat),

• operational metodologica (când se face referire la operatiile logico

deductive care structureaza cunoasterea: definitie, clasificare,
explicatie, descriere)

• atitudinala (atunci când se face referire la comportamentul fata de

obiect).
Dupa canalul utilizat , comunicarea poate fi

• directa (nemijlocita)

• mediata (când se folosesc canale intermediare cum ar fi cartile,

televiziunea, radioul, telefonul, internetul, aparatele foto, camerele
de filmat etc. ).
Dupa natura relatiilor interpersonale dintre
interlocutori

•Autoritara

•Egalitara
Dupa natura relatiilor dintre locutor/interlocutor si forma
puterii pe care o exercita emitentul asupra receptorului:

• discurs de manipulare – în cazul în care receptorul este

influentat la modul inconstient si chiar în pofida intereselor
sale, iar puterea este perversa;
• discurs de persuadare – în cazul puterii carismatice, iar
influentarea se realizeaza cu implicarea constienta a
receptorului;
• discurs de comanda – în cazul puterii institutionalizate, când
acceptarea mesajului este neconditionata;
• discurs de încredere – în cazul puterii responsabile, când
relatia emitent-receptor este egala.
Particularitati ale comunicarii didactice:
• se desfăşoară între doi sau mai mulţi agenţi: profesor şi elevi,
având ca scop comun instruirea acestora, folosind comunicarea
verbală, scrisă, non-verbalk, paraverbală şi vizuală, dar mai ales forma
combinată;
• mesajul didactic este conceput, selecţionat, organizat şi
structurat logic de către profesor, pe baza unor obiective didactice
precise, prevăzute în programele şcolare;
• stilul didactic al comunicării este determinat de concepţia didactică
a profesorului şi de structura lui psihică;
• mesajul didactic (repertoriul) are o dimensiune explicativ-
demonstrativă şi este transmis elevilor folosind strategii didactice
adecvate dezvoltării intelectuale a acestora şi nivelului de cunoştinţe
pentru a fi înţeles de elevi;
• comunicarea se reglează şi autoreglează cu ajutonil unor
retroac¬ţiuni (feed-back şi feed-farward), înlocuind blocajele care
pot apare pe parcurs.
Comunicarea psihopedagogica indeplineste mai
multe functii:
• funcţia informativă, de transmitere a mesajului didactic şi educativ;

• funcţia formativă, de stimulare a gândirii şi a imaginaţiei la elevi;

• funcţia educativă, de transmitere a influenţelor educaţionale, de

coeziune şi afirmare a grupurilor şcolare;

• funcţia de evaluare şi reglare a procesului de predare - învăţare;

• funcţia de rezolvare a problemelor educaţionale şi a conflictelor

şcolare.
Regulile comunicarii didactice
• sa asculti, adica sa tii cont de parerea si interesele celorlalti;

• sa observi, adica sa te intereseze ceea ce se întâmpla în cadrul

situatiei de comunicare si sa întelegi starea receptorilor;

• sa analizezi, sa cunosti situatia receptorilor;

• sa te exprimi, adica sa-ti expui punctele de vedere si sentimentele

vis-a-vis de obiectul comunicarii;

• sa controlezi, adica sa urmaresti calitatea si eficienta comunicarii.

Caracteristici ale profesorului
• claritatea mesajelor

• precizia acestora

• utilizarea unui limbaj adecvat si accesibil elevilor

• utilizarea unui limbaj adecvat ( corect din p.d.v stiintific)

• structurarea logică a mesajelor transmise;

• prezentarea interesantă a conţinutului instruirii;

• asigurarea unui climat adecvat comunicării

Ale elevului
• să aibă capacitate de concentrare (pentru a putea recepta şi
inţelege mesajul profesorului);

• să posede cunoştinţele anterioare necesare învăţării ce urmează;

• să fie motivaţi pentru a învăţa ( in general şi la un anumit obiect

studiu, în particular);

• să cunoască limbajele utilizate (de profesor sau de calculator,

cazul instruirii asistate de acesta)
Bariere in comunicarea didactica
• Efectele de statut – uneori statutul prea înalt al emitatorului în raport cu receptorul pot
cauza rastalmaciri ale mesajului de catre acesta din urma.
• Probleme semantice – specialistii au tendinta sa foloseasca un jargon profesional,
crezând ca si ceilalti îl pot întelege; persoanele cu statut mai ridicat au tendinta de a se
exprima într-un mod mai sofisticat, greu de înteles pentru persoane cu un nivel de
scolarizare scazut.
• Distorsiuni perceptive – când receptorul are o imagine despre sine nerealista si este
lipsit de deschidere în comunicare, neputându-i întelege pe ceilalti în mod adecvat.
• Diferente culturale – persoane provenite din medii culturale, cu valori, obiceiuri si
simboluri diferite.
• Alegerea gresita a canalelor sau a momentelor – trebuie alese canalele corecte pentru
fiecare informatie si de asemenea si momentul trebuie sa fie bine ales – o situatie
urgenta nu are sorti sa fie îndeplinita daca este ceruta la sfâritul orelor de program sau
la sfârsitul saptamânii.
• Lungimea excesiva a canalelor – o retea organizationala complicata duce la o
comunicare lenta.
• Factori fizici perturbatori – iluminatul necorespunzator, zgomote parazite, temperaturi
excesiv de coborâte/ridicate, ticuri, elemente ce distrag atentia – telefon, cafea, ceai
etc.
Principalele bariere umane
• fizice: deficiente verbale, acustice, amplasament, lumina, temperatura, ora din
zi, durata intalnirii, etc.
• semantice: vocabular, gramatica, sintaxa, conotatii emotionale ale unor
cuvinte.
• determinate de factori interni: implicare pozitiva (ex: Imi place Ion, deci il
ascult); implicare negativa (ex: Mirela m-a bîrfit acum 1 an, deci interpretez tot
ce spune ca fiind împotriva mea).
• frica
• diferentele de perceptie
• concluzii grabite
• lipsa de cunoastere
• lipsa de interes (una din cele mai mari bariere ce trebuiesc depasite este lipsa
de interes a interlocutorului fata de mesajul emitatorului).
• emotii (emotia puternica este raspunzatoare de blocarea aproape completa a
comunicarii).
• blocajul psihic
• tracul
Blocaje de comunicare sau distorsiunea informaţiei
• emiţătorul (profesorul) nu stăpâneşte conţinutul mesajului didactic
transmis;
• acesta nu este expus clar, inteligibil şi sistematizat;
• emiţătorul vorbeşte prea încet, prea tare sau prea repede;
• nu prezintă la început scopul mesajului şi nu creează motivaţii pentru a
trezi interesul pentru comunicare;
• emiţătorul nu sincronizează diferitele tipuri de comunicare (verbală,
paraverbală, nonverbală, vizuală etc.);
• mesajul transmis nu corespunde cu interesele elevilor sau cu problemele
ce le au de rezolvat;
• mesajul didactic este prea cunoscut sau prea abstract şi nu trezeşte
interes, producând plictiseală;
• comunicarea este numai unidirecţională, producând pasivitate;
• elevii nu sunt angajaţi în comunicare prin dialog sau prin întrebări
retorice;
• eficienţa comunicării este blocată si de fondul stresant creat de emiţător
(plictiseală, oboseală, nerăbdare, teama de a nu greşi în expunere etc.);
• elevii nu au cunoştinţele necesare pentru a inţelege mesajul didactic sau
acestea nu au fost fixate temeinic şi ca urmare se produc interferenţe.
Gestionarea conflictelor si prevenirea violentei in scoala

• Baza conflictului o reprezinta incompatibilitatea scopurilor,

intentiilor sau valorilor partilor care se confrunta

• Conflictul este starea tensionata generata de interferenta dintre

doua sau mai multe probleme majore
Cauzele conflictelor
• lipsa de comunicare ;
- lipsa comunicarii oneste ;
- comunicarea defectuoasa( intermitenta, indirecta sau trunchiata) ;
- diseminarea zvonurilor si a informatiilor false ;
- diferentele majore dintre sistemele de valori recunoscute de parti ;
- managementul autoritar ;
- managementul improvizat, neprofesionist, ambiguu ( lipsa de claritate in
transmiterea deciziilor, existenta unor paralelisme intre posturi si grupuri
etc.) ;
- dependenta organizatiei de resurse exterioare acesteia ;
- imposibilitatea atingerii obiectivelor asumate de organizatie, datorita
resurselor limitate sau prost planificate ;
- lipsa politicii privind dezvoltarea resurselor umane ;
- perceptiile si interpretarile gresite ;
- existenta unui climat de neincredere ;
- competitia profesionala insasi, care poate genera dezechilibre in relatiile
de munca;
- ambiguitatea responsabilitatilor.
Solutionarea conflictelor

• - recunoasterea existentei conflictului ;

- identificarea cauzei conflictului ;
- adoptarea deciziei de confruntare ;
- confruntarea primara propriu-zisa ;
- evaluarea rezultatelor partiale ;
- adoparea deciziei pentru faza secundara a
confruntarii ;
- confruntarea principala ;
- evaluarea rezultatelor.
Metode de solutionare a conflictelor

• 1. « Aplanarea » ca proces managerial este justificat in situatiile :

- cand o actiune rapida este vitala ;

•
- cand o actiune nepopulara trebuie aplicata ;
•
- cand managerul are dovezi ca actiunea este in folosul personalului;
•
- impotriva persoanelor care obtin avantaje nemeritate.
• 2. “Colaborarea” ca atitudine manageriala este recomandata atunci
cand:

- obiectivul este acumularea de noi cunostinte;

•
- obiectivul este realizarea unor relatii socio-profesionale
importante ;
•
- obiectivul este realizarea climatului de incredere.
• 3. « Evitarea » ca atitudine manageriala se manifesta atunci cand :

- apar atitudini neprincipiale ;

•
- nu exista o evidenta cale de rezolvare ;
•
- sunt necesare informatii suplimentare ;
•
- altii pot rezolva mai bine conflictul ;
•
- se asteapta ca problemele sa nu mai fie acute.
• 4. « Medierea » ca atitudine manageriala se poate aplica atunci
cand:

- profesorul constata ca a gresit ;

•
- problema este mult mai importanta pentru elevi decat pentru
profesor ;
•
- pentru asigurarea climatului de dialog ;
•
- pentru a permite elevilorr sa invete din greseli
• 5.”Compromisul” se poate aplica atunci cand:

- sarcinile sunt importante, dar rezolvarea lor poate duce la

disfunctionalitati majore;
•
- pentru a obtine o solutie temporara;
•
- ca ultima solutie, atunci cand cooperarea sau competitia sunt
nerealizabile.
Conflictele școlare

• Elev – elev

• Elev – profesor

• Profesor – profesor

• Profesor – părinte
Tendințe ale violenței în școală

• Violenţa fizică – violenţa simbolică

• Violenţa – expresie a intoleranţei faţă de diferenţele etnice,

religioase, de gen, de statut social

• Multiplicarea violenţei faţă de profesori

• Creşterea numărului de violenţă extremă în spaţiul şcolar

Surse ale violenței în mediul şcolar
• dificultăţile de comunicare elevi-profesori

• subiectivitatea în evaluare

• ironia, sancţiunile, notarea şi stilul autoritar - soluţii în

prevenirea şi atenuarea manifestărilor violente (?)

• vârsta şi experienţa didactică a profesorilor;

• programele şcolare prea încărcate şi programul şcolar

supraaglomerat;

• metode pedagogice tradiţionale versus metode moderne

Modalităţi de soluţionare a conflictelor

Sugestii
Comunicare în spirit de fair-play şi
aplanarea conflictului după Thomas
Gordon
• să se deschidă unii faţă de ceilalţi (să-şi arate nevoile,
sentimentele, dorinţele, efectele comportamentului celorlalţi
asupra lor), în loc să-i analizeze şi să-i subestimeze pe ceilalţi,

• să se asculte cu atenţie unii pe ceilalţi şi să îi ajute pe alţii să se

exprime clar,

• să soluţioneze conflictele într-un mod creator şi care să fie pe

placul tuturor,

• să-şi dezvolte capacităţi consultative, pentru a-i sfătui pe ceilalţi

cum să-şi rezolve conflictele.
Elemente dintr-un proces de comunicare în
spirit de fair-play

• oamenii trebuie să se exprime clar şi la modul personal, folosind

mereu persoana I singular,
• ei trebuie să recunoască şi să evite mesajele denigratoare,
formulate la persoana a II-a,
• ei trebuie să poată descrie comportamentele problematice în loc
să le evalueze,
• ei trebuie să recunoască ascultarea activă, barierele de
comunicare şi să adopte acest stil de ascultare activă,
• ei trebuie să îşi exprime sentimentele,
• ei nu trebuie să dea sfaturi în ceea ce priveşte comportamentul
ce trebuie urmat.
• Grad II – relații de comunicare
• http://pshihopedagogie.blogspot.com/2008/08/tema-12-gradul-
ii.html
•
• Olga Ciobanu – Comunicarea didactică
• http://www.biblioteca-
digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=216&idb=