SUBIECTE EXAMEN PRACTIC ANATOMIE-SEM 1

AN 2,2022-2023
1Fosa pterigomaxilara
Este situata intre : -tuberozitatea maxilei,-procesul pterigoid si -lama perpendiculara a palatinului.In fosa
pterigomaxilara este situat
nervul maxilar, ganglionul pterigopalatin si terminatiaarterei maxilare
 .
Nervul maxilar
 merge dinspre posterior spre anterior, de la gaura rotunda la fisuraorbitala inferioara.
Artera maxilara-
da ramuri si apoi se termina in artera sfenopalatina. Arterasfenopalatina trece inferior de nervul maxilar si
anterior de ggl , merge apoi prin gaura sfenopalatin

2.CARTILAJELE LARINGELUI

1.Cartilajul tiroid este format din două lame unite anterior printr-o margine. Aceasta
participă la formarea proeminenţei laringelui (mărul lui Adam). Prezintă două feţe şi
patru margini.
2.Cartilajul cricoid este situat inferior de cel tiroid. Are forma unui inel. Prezintă o
porţiune mai subţire numită arcul cartilajului cricoid şi o porţiune plată, lama
cartilajului cricoid. Are o faţă articulară tiroidiană, ce se articulează cu cornul inferior
al cartilajului tiroid. Mai prezintă şi o faţă articulară aritenoidiană, ce se articulează
cu cartilajele aritenoide.
3.Cartilajul epiglotic are formă ovalară, prelungită posterior printr-un mâner.
Formează scheletul epiglote
.Cartilajele aritenoide sunt situate pe marginea superioară a lamei cartilajului cricoid.
Sunt cele mai mari cartilaje perechi. Au forma unei piramide triunghiulare. Prezintă o
bază, un vârf şi trei feţe.
5. 3.Cartilajele cuneiforme sunt situate lateral de cartilajele corniculate.
4.Cartilajele sesamoide sunt formaţiuni mici şi inconstante.

3.FOSA SUPRASCAPULARA
Fosa poate fi expusă prin îndepărtarea pielii și a pielii fascia superficială a
spatelui și a mușchiul trapez.
Fosa supraspinoasă este delimitată de coloana vertebrală a scapulei pe
partea inferioară, proces de acromion pe partea laterală și pe unghiul
superior al scapulei pe latura superioară.
Mușchiul supraspinos provine din fosa supraspinoasă. Atașamentul distal
al mușchiul levator scapulae este, de asemenea, pe aspectul medial al
fosei.
artera suprascapulară și nerv se găsesc în interiorul fosei. Ramura
posterioară a arterei suprascapulare alimentează mușchiul
supraspinat. Artera scapulară dorsală emite și o ramură colaterală
și anastomoze cu artera suprascapulară.[1] Nervul suprascapular de
la plexul brahial trece prin crestătură suprascapulară pe măsură ce se
apropie de fosă pentru a alimenta mușchiul supraspinos. Artera
suprascapulară și nervul coboară împreună, dar sunt separate de
ligamentul scapular transvers transvers superior la crestătura
suprascapulară.

4.MUSCHII INTRINSECI LARINGE

Muşchii intrinseci 1. Artenoideus - Oblique - Transverse 2. Lateral Cricoarytenoid 3. Posterior
Cricoarytenoid 4. Cricothyroid 5. Thyroarytenoid 6. Ariepiglotic 7.Tiroepiglotic

Muşchii intriseci au extremităţi fixate pe cartilajele şi ligamentele laringelui,

imprimînd acestora diferite mişcări. Ei acţionează ca unităţi funcţionale sub
formă a două sisteme: Primul sistem, filogenetic mai vechi, are rol de a
închide laringele, evitînd pătrunderea alimentelor în căile aeriene inferioare;
Al doilea sistem, filogenetic mai tînăr este substituit funcţiei fonatorii.

5.NERVUL SPINAL
1. Ramură ventrală: formează prin anastomozare plexuri (cervical, brahial, lombar, sacral,
coccigian). Ramurile toracale sunt singurele care nu se anastomozează, se distribuie
metameric și formează nervii intercostali
Este ramură mixtă alcătuită din:
 Fibre somato (motorii şi senzitive)
 Fibre viscero (motorii)
. Ramură dorsală:
Este ramură mixtă
 Fibre somato (motorii şi senzitive) pt piele spate şi mm. jgheaburi vertebrale
 Fibre viscero (motorii).
3. Ramură meningeală:
Este ramura mixtă.
 Fibre viscero senzitive/motorii pt meninge (cele visceromotorii inervează vasele
meningeale şi de aceea mai pot fi denumite vasomotorii).
4. Ramură comunicantă albă
Este ramură mixtă.
 Fibre visceromotorii simpatice (toracolombare) şi parasimpatice
(sacrale) preganglionare mielinice
 Fibre viscerosenzitive
 Este ramură mixtă.
5. Ramură comunicantă cenuşie
Este exclusiv motorie.
 Fibre visceromotorii simpatice postganglionare, amielinice care provin din ganglionii
paravertebrali.

6.LOJA PAROTIDIANA

Loja glandei parotide este delimitată de şase pereţi:

 peretele anterior – este format din marginea posterioară a ramurii
mandibulei pe care se inseră lateral muşchiul maseter şi medial muşchiul
pterigoidian medial;
 peretele posterior – este reprezentat de procesul mastoidian cu inserţia
muşchiului muşchiului sternocleidomastoidian – lateral şi a muşchiului
digastric – medial;
 peretele medial – este reprezentat de faringe;
 peretele lateral – este constituit dintr – o porţiune a fasciei cervicale
superficiale numită fascia parotideo – maseterină;
 peretele superior sau tavanul lojei parotidiene – este format de articulaţia
temporo – mandibulară şi faţa inferioară a conductului auditiv extern;
 peretele inferior – este o formaţiune denumită despărţitoarea submandibulo
– parotidiană, rezultată prin îngroşarea fasciei cervicale superficiale.
7.GANGLIONI LIMFATICI CAP-GAT
DRENAJUL LIMFATIC ÎN TERITORIUL ORO-MAXILO-FACIAL.  Grup ganglionar. Teritoriul drenat.
Urmatoarea staţie ganglionară  ganglionii occipitali - tegumentul regiunii occipitale - ganglionii
cervicali superiori.  ganglionii mastoidieni - tegumentul regiunii parietale, faţa externă a pavilionului
auricular - ganglionii parotidieni şi ganglionii cervicali.  ganglionii parotidieni superficiali - regiunea
temporală, parietală, frontală (sprânceană, pleoapă, pavilion, conduct auditiv extern) - ganglionii
cervicali profunzi.  ganglionii parotidieni profunzi - urechea medie, văl, luetă, fose nazale - ganglionii
cervicali profunzi.  ganglionii submandibulari - faţă, buză, nas, limbă, dinţi - ganglionii cervicali
profunzi.
Ganglionii laterali ai gatului:, Ganglionii cervicali anteriori

8. ARTERA MAXILARĂ

Este ramură terminală profundă a

arterei carotide externe
.
L i m i t e :
s e   î n t i n d e   d i n
regiunea parotidiană
 până în profunzimea
foseipterigoide
unde se termină prin
a. sfenopalatină.Traiect: -
traiect de 4-5 cm-străbate fosele infratemporală şi pterigopalatină-s t r ă b a t e
butoniera retrocondilară Juvara
, inferior de
n. auriculartemporal
-ocoleşte spre lateral colul mandibulei
Raporturi:
 -în fosa infratemporală:
-
inferior cu
 ramurile n. !c - n. coarda timpanuluiTopografie:
trei porţiuni: - mandibulară  trece prin spatele ramului mandibulei - pterigoidiană  printre
mm pterigoidian medial
 şi
lateral
 - pterigopalatină  în fosa pterigo-palatină
Ramuri mandi"ulare:
  -   i r i g ă   m a n d i b u l a ,   d i n ţ i i   a r c a d e i   i n f e r i o a r e ,   p e r e ţ i i   c a ! i t ă ţ i i timpanului şi dura mater
comună.
".
 A. auriculară profundă
 -
irigă articulaţia temporo-mandibulară, meatul acustic e#tern şitimpanul$.
 A. timpanică anterioară
 
 pătrunde în ca!itatea timpanică unde are raport cun!. coardatimpanului şi se anastomozează cu celelalte ramuri
timpanice.%.
 A. meningee medie
 
 pătrunde în craniu împreună cu ramura meningeală a
n. mandi"ular
 - în fosa cerebrală medie se împarte în două ramuri: -
anterioară - posterioară care lasă pe scuama temporalului o serie de şanţuri:
-ramura pietroasă
  mş tensor al timpanului
 -a timpanică superioară –
intră în ca!itatea timpanică prin &iatusul n! '((-
ramura anastomotică
 cu a lacrimală
 4.
 A. meningee accesorie
 
 –
mm pterigoidieni, !ălul palatin - pătrunde în craniu prin gaura o!ală şi irigă gg )asser 
 5.
 A. alveolară inferioară
 – 
 
satelită a
n. aleolar inferior
* împreună pătrund în canalulal!eolar inferior al mandibulei- dă ramuri
dentare, gingivale
 
şi
osoase -
iese prin gaura mentală dând
a. mentală -
!ascularizează reg mentonieră şi buza inferioară
Ramuri pterigoidiene:
 - se distribuie
mm. masticatori
#.
 A. maseterină
 –
împreună cu
n. maseter
 merge prin incizura mandibulară la
m$. maseter%.
 Aa. timpanice profunde anterioară şi posterioară
 
!ascularizează
m$ temporal&.
 Aa. pterigoidiene
 (4 - 6)
 
 pentru
mm. pterigoidieni 
lateral şi medial
'.
 A. bucală
  !ascularizează
m$. "uccinator
, pielea şi mucoasa obrazului

Ligamente si membrane laringiene

Ligamentele si membranele externe si interne unesc cartilajele intre ele si

sustin tesuturile de inve3lis ale organului.

Ligamentele si membranele externe fixeaza laringele la structurile

invecinate, iar cele mai importante dintre ele sunt:

-membrana tirohioidiana.Este strabatuta de artera, vena si nervul laringeu

superior. Marginile sale laterale dau prin condensare ligamentele
tirohioidiene.

- membrana cricotiroidiana. Este locul in care caile aeriene sunt cel mai

aproape de piele.

- ligamentul cricotraheal ce uneste laringele cu traheea.

11.ENDOLARINGELE

Cavitatea endolaringelui (cavum laryngis) nu seamana cu aspectul

exterior al organului. Ea este acoperita de tunica mucoasa si poate fi
comparata cu doua pilnii unite la virfuri sau cu o clepsidra. Zona
virfurilor este mai ingusta datorita prezentei corzilor vocale si a benzilor
ventriculare (falsele corzi vocale), care proemina in cavitatea laringelui.
Pilniile se largesc in sus spre aditusul laringian si in jos spre trahee.

Benzile ventriculare si corzile vocale impart canalul laringian in 3 etaje: superior

(etajul supraglotic), mijlociu (etajul glotic) si inferior (etajul subglotic).

Vestibulul laringian .

Este o cavitate ovalara, care se intinde de la orificiul superior al laringelui

(aditusul laringian) pina la nivelul corzilor vocale si cuprinde aditusul,
benzile ventriculare si ventriculii Morgagni>
 Aditusul reprezinta orificiul larg de comunicare faringo-laringiana, prin
care trece aerul in respiratie. Are o forma ovalara cu axul mare antero-
posterior si oblic de sus in jos, fiind delimitat astfel:

12.SINUS SFENOIDAL
 Localizate posterior de cavitatea nazală, sinusurile sfenoidale sunt cavități
pneumatice aflate în corpul osului sfenoid. Forma sinusului sfenoidal este cubică dar
neregulată.
Sinusurile sfenoidale sunt de fapt cele două cavități ce alcătuiesc sinusul sfenoidal,
despărțite de o fină lamă osoasă numită sept intersinusal sfenoidal.
Dimensiunile sinusului sunt variabile între 0,5 și 3 milimetri sau poate să fie absent
la un procent de până la 5 % din populație. Pereții sinusului sfenoidal sunt:

  Peretele superior se găsește în raport cu encefalul, chiasma optică și

hipofiza
  Peretele anterior se găsește în vecinătatea cavității nazale, la nivelul
acesteia fiind localizat orificiul de deschidere al sinusului sfenoidal în
recesul sfenoetmoidal situat superior și posterior de cornetul nazal superior.
 Peretele inferior este dispus înapoia nazofaringelui
  Peretele posterior este în raport cu elementele nervoase de la nivelul fosei
cerebrale posterioare
 Pereții laterali ai celor două sinusuri sfenoidale se găsesc în raport lateral
cu sinusul cavernos și elementele vasculare și nervoase prezente la nivelul
acestuia și anume: artera carotidă internă, perechile de nervi cranieni III, IV,
V și VI.
 Peretele medial este reprezentat chiar de septul intersinusal sfenoidal

13.PALATUL DUR

Palatul dur și cel moale alcătuiesc bolta palatină. Palatul moale este așezat în partea
posterioară a bolții palatine, în spatele palatului dur, care menține dinții și gingiile.

Palatul moale nu conține nici un os și se termină cu uvula. Uvula este o proiecție

musculoasă cu care se termină palatul moale și este vizibilă atunci când o persoană
își deschide gura.

Funcția uvulei este de a bloca cavitatea nazală atunci când o persoană mănâncă sau
bea. Palatul moale cuprinde mușchi și țesuturi, care îl fac mobil și flexibil.

Când o persoană înghite, palatul moale separă complet cavitatea bucală de gât,
ceea ce ajută la menținerea alimentelor în afara tractului respirator. Palatul moale
este cunoscut și sub numele de palat muscular sau velum.

Palatul dur este situat în partea anterioară a bolții palatine și conține osul palatin.
Palatul dur constituie două treimi din palat. Oferă structură cavității bucale și oferă
spațiul necesar mișcării limbii.

Deoarece palatul dur este o structură osoasă care funcționează în principal pentru a
forma tavanul cavității orale, nu este capabil anatomic să se miște.

– Rol în vorbire,respiratie,deglutitie,

13.Ramurile mandibulei (Ramus mandibulae) sunt două lame de formă patrulateră, care se

ridică oblic în sus și înapoi de o parte și de alta de la extremitățile posterioare ale corpului
mandibulei. Ramurile prezintă 2 fețe: laterală, medială, 4 margini: anterioară, posterioară,
inferioară și superioară, 2 procese aflate pe marginea superioară: procesul coronoidian și
procesul condilian. Procesul condilian se articulează cu osul temporal formând articulația
temporomandibulară. Ramurile formează cu corpul un unghi - unghiul mandibulei (Angulus
mandibulae). Valorile medii a unghiului mandibulei sunt de 133° la vârsta de 0-2 ani, 128° la 7-10
ani, 124° la adult. 127° la persoanele senile. Pe vârful unghiului mandibulei se găsește un punct
craniometric - gonion (Gonion) ce reprezintă punctul cel mai lateral, inferior și posterior al
unghiului mandibulei.

14.FOSA SUPRACLAVICULRA

Loja supraclaviculară este o regiune anatomică si chirurgicală a gâtului care concentrează elemente
anatomice de risc major. Loja supraclaviculară reprezintă un spațiu anatomo-chirurgical care deși de
mici dimensiuni conține o abundență de structuri vasculo-nervoase și limfatice care se adună în
mănunchi dinspre superior către inferior, spre apertura toracică superioară. Loja supraclaviculară
are, ca proiecție în spațiu, aspectul unei piramide triunghiulare al cărei vârf este definit superior de
intersecția marginii anterioare a mușchiului trapez cu marginea posterioară a mușchiului
sternocleidomastoidian. Limitele acestei piramide triunghiulare sunt reprezentate de: - marginea
superioară a scapulei, - apofizele transverse ale vertebrelor C1-C7, - o linie imaginară care unește
articulația sternoclaviculară de vertebra C7, - marginea superioară a claviculei, - marginea anterioară
a mușchiului trapez și - marginea posterioară a mușchiului sternocleidomastoidian

Elementele lojii supraclaviculare, dinspre anterior spre posterior, sunt reprezentate, în esență, de: 1.
Vena subclavie 2. Vena transversă a gâtului (vena cervicală transversă) 3. Artera subclavie 4. Artera
suprascapulară 5. Artera transversă a gâtului 6. Nervul frenic 7. Trunchiul superior al plexului brahial
8. Lanțul limfatic cervical transvers Ganglionii limfatici supraclaviculari

15.NERV VAG CERTVICAL

 Sensibilitatea mucoasei bazei limbii, mucoasei laringiene și faringiene;

–        Recepționează senzațiile gustative culese de la nivelul “V”-ului lingual și de la
nivelul epiglotei;
–        Inervează mușchii faringelui alături de nervii glosofaringian și accesor;
 Asigură inervația miocardului, ritmul cardiac și respirator, secreția gastrică și biliară;
–        Desfășurarea celui de al doilea timp al deglutiției împreună cu glosofaringianul
și accesorul;
–        Inervația sinusului carotidian și a musculaturii netede a plămânilor, stomacului
și a celei mai mari părți a intestinului.
–        Transportul sensibilității pielii de la nivel retroauricular și de la nivelul unei
porțiuni a conductului auditiv extern. Nervul vag se îndreaptă oblic anterior, superior
și lateral, alături de glasofaringian și accesor. Ajunge la gaura jugulară, o
traversează, apoi își schimbă direcția și intră în constituția pachetului vasculo-nervos
al gâtului, care coboară vertical. Străbate gâtul, merge anterior de artera
subclaviculară, pătrunde în torace, trece posterior de pediculul pulmonar și străbate
mediastinul posterior. Nervii vagi se apropie de marginile esofagului toracic, iar în
porțiunea inferioarp, vagul stâng trece anterior de esofag, iar vagul drept trece
posterior. Nervii vagi împreună cu esofagul traversează hiatul esofagian al diafragmei
toracice și pătrund în abdomen, unde se termină.Ramuri-Ramurile faringiene;
–        Ramurile carotidiene;
–        Nervii cardiac superiori;
–        Nervul laringeu superior.

16.Solzul temporalului

De pe fața externă a solzului se desprinde apofiza zigomatica care, împreună cu apofiza

temporală a osului zigomatic, formează arcada zigomatică. Arcada zigomatică (Arcus
zygomaticus) sau arcul zigomatic este o arcadă pe fața laterală a craniului formată anterior de
procesul temporal al osului zigomatic și posterior de procesul zigomatic al temporalului, aceste
două procese se articulează prin sutura zigomaticotemporală (Sutura temporozygomatica).
Participă la delimitarea fosei temporală de fosa infratemporală.