Sunteți pe pagina 1din 4

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI


SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE
Forma de învățământ ID
Anul II, Grupa 1
Disciplina: Defectologie și Logopedie Student:
Tema nr. 1 Biolan Andra Rosalina

Profilul de personalitate dezirabil al specialistului care lucrează


cu persoanele cu C.E.S.
-eseu-

București,
13.11.2022
În societatea noastră, multe persoane nu sunt familiarizate cu expresia de ,,C.E.S.”. Ce
înseamnă ,,C.E.S.”? – cerințe (nevoi) educaționale speciale. Cerințele educaționale speciale
derivă din nevoile speciale ale unor persoane, generate de existența unor disfuncții la nivel
intelectual, senzorial, fizic, psiho-afectiv, socio-econimic, cultural, etc. În această categorie, se
încadrează atât copiii cu deficiențe propriu-zise, cât și cei fără deficiențe, dar care prezintă
manifestări constante de inadaptare la exigențele școlii.

Copiii care se încadrează în categoria C.E.S., sunt copiii care au de-a face cu următoarele
probleme: dificultăți motorii, dificultăți de vorbire, autism, sindromul Down, tulburări de
comportament, deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD), dar și cei care trec printr-o perioadă
dificilă a vieții lor (abuzuri, abandon familial, tulburări psiho-emoționale care dizabilitează
formarea normală a personalității unui copil). Copiilor cu acest gen de dificultăți trebuie să li se
ofere șansa de a fi integrați în societate, prin crearea unor servicii de sprijin specializate în
asistența psihopedagogică de care să poată beneficia, precum și a unor servicii de consultanță
pentru cadrele didactice din școala incluzivă, pentru ceilalți elevi, comunitate și familie.

Dizabilitatea face parte din experiența umană, fiind o dimensiune a umanității – ea este una
dintre cele mai puternice provocări în ceea ce privește acceptarea diversității, deoarece limitele
sale sunt foarte fluide, în categoria persoanelor cu dizabilități putând intra oricine, în orice
moment, ca urmare a unor împrejurări nefericite, boli sau accidente.

În consecință, activitățile educative școlare și/sau extrașcolare, reclamă noi modalități de


proiectare și desfășurare a lor în relație directă cu posibilitățile reale ale tinerilor, astfel încât să
poată veni în întâmpinarea cerințelor pe care elevii respectivi le resimt în raport cu actul
educațional. Acest proces presupune, pe lângă perseverență, sistemetizare, coerență, rigoare și
acesibilizare a conținuturilor, un anumit grad de înțelegere, conștientizare, participare,
interiorizare și evoluție în planul cunoașterii din partea elevilor.

Integrarea copiilor cu C.E.S. se bazează pe convingerea că adulții lucrează în comunități


inclusive, alcătuite din persoane cu diferite religii, rase, dorințe, cu sau fără dizabilități. Așadar,
indiferent de vârstă, copiii au nevoie să crească și să învețe în medii asemănătoare celor în care
vor lucra ca adulți, iar școala este principala instituție care trebuie să acomodeze aceste nevoi.
Terapia cu copii cu cerințe educative speciale, se referă la educarea copiilor cu nevoi
speciale. Pe parcursul terapiei se utilizează diverse metode specifice nevoilor acestor copii, care
au drept scop atingerea unui nivel mai ridicat de autonomie și adaptarea atât în mediul
educational, cât și în cel social.

Specialistul care lucrează cu persoanele cu C.E.S., trebuie să aibă o pregătire


corespunzătoare pentru a face față problemelor delicate ale tinerilor. Acesta trebuie să aibă o
răbdare ieșită din comun precum și dorința de a face o diferență în viețile acestor copii speciali.
Modul său de abordare trebuie să fie corespunzător cu nevoile acestora, dând dovadă de empatie
și oferindu-le copiilor un sentiment de siguranță și prietenie. De asemenea, cea mai importantă
calitate a unui specialist ar trebui să fie respectul față de subiect și interesul real. Acesta ar trebui
să manifeste o dorință sinceră de a înțelege lumea interioară a unei persoane, particularitățile
psihicilui său, motivația acțiunilor sale și modul de gândire. Genul acesta de interes trebuie să
apară de la sine, el neputând fi insuflat sau învățat.

Printre altele, un bun psiholog trebuie să fie tolerant față de alte persoane, având dorința de a
percepe manifestările altora fără să arate iritare și agresivitate. O astfel de calitate este greu de
obținut (ea nefiind obținută doar prin studiul propriu-zis din lectură, ci și prin experiența de
viață) și consumă foarte mult timp și dedicare.

Pentru a oferi unui copil cu nevoi speciale posibilitatea de a se dezvolta și de a fi în


siguranță, specialistul trebuie să comunice foarte bine cu părinții copilului, cu profesorii, precum
și cu alte persoane care sunt prezente în viața acestuia. În urma muncii desfășurate cu părinții, se
va atinge o tendință pozitivă în formarea relațiilor interpersonale între părinți și copiii cu C.E.S..

Părinții subiectului trebuie de asemenea ajutați, susținuți moral și îndrumați de către


specialist pe tot parcursul cooperării. Pentru a învăța părinții modalități eficiente de comunicare
cu un copil care suferă de dizabilități în dezvoltare, metoda prin joacă s-a dovedit a fi foarte
eficientă. Faptul că jocul a avut un impact asupra relațiilor părinte-copil, este evidențiat de
creșterea cu o tremie a numărului de părinți care solicită consultații cu un psiholog.

Psihologul trebuie să aibă în vedere următoarele sarcini:

- Dezvoltarea aspectelor sigure ale activității cognitive;


- Corectarea abaterilor în dezvoltarea mentală;
- Formarea unor moduri compensatorii de cunoaștere a realității înconjurătoare;
- Formarea premiselor pentru activitățile educaționale;
- Dezvoltarea sferei senzorio-motorii;
- Dezvoltarea sferei emoționale și personale;
- Dezvoltarea vorbirii, dezvoltarea gândirii;
- Dezvoltarea atenției și a memoriei
- Pregătirea pentru stăpânirea activităților educaționale;

Alte calități importante ar fi adaptabilitatea și flexibilitatea. Specialistul trebuie să fie capabil


să-și recunoască rapid greșelile, să-și schimbe comportamentul și limbajul corporal în funcție de
situația în care este pus și să se obișnuiască ușor cu noile condiții ale meseriei sale.

Nu în ultimul rând, sensibilitatea joacă un rol important în capacitatea specialistului de a


simți lucrurile pe care copilul nu le poate exprima verbal, de a observa când acesta are nevoie de
o pauză de la activitatea curentă sau de orice altceva pentru a-i ușura situația.

În concluzie, orice activitate corecționalăși pedagogică cu un copil, are ca scop să-l ajute să-
și realizeze la maxim potențialul, să prevină eventualele tulburări de dezvoltare și să
dobândească abilitățile care îi vor permite să trăiască cu succes în societate. Lucrul cu persoanele
cu dizabilități nu face excepție în acest sens.

50df0e51-302d-4f31-9114-dbff1ba20507

S-ar putea să vă placă și