L.

Cheșa Riga Crypto și lapona Enigel de ION BARBU

ÎNCADRARE ÎN OPERA SCRIITORULUI

POETUL Ion Barbu, alături de T. Arghezi și de L. Blaga, dă conceptului de poezie modernă noi
valențe creatoare, fiind făuritorul unei poezii cu totul originale. Încifrarea lirismului vine din
armonizarea dintre poezie și stiintă, el afirmând că „există undeva în domeniul înalt al geometriei
, un loc luminos unde se întâlnește cu poezia”. „Așa cum susține Hugo Friedrich vorbind despre
Mallarmé, putem afirma că Ion Barbu intră în categoria poeților neasimilați.” – a afirmat Marin
Mincu, care a evidențiat faptul că acești doi poeți au realizat o adevărată revoluție, mutând
coordonatele tradiției literare.

Tudor Vianu propune trei etape ale creației poetului : parnasiană, baladică -orientală
si ermetică!!!! Aici se poate detalia puțin!!!Etapa parnasiană se caracterizează prin rigoarea
formei, cultivarea unui lirism obiectiv, fiind, așadar, o poezie rece, picturaă, ce respriră o
atmosferă filosofică. Poezii reprezentative: „ Lava”, „Capacii”, Munții”, „Pytagora„, „Panteism”.

Cea de-a doua etapă , baladică-orientală domina prin poemele epico-lirice, în care sevocă o lume
pestriță, de inspirație autohtonă sau balcanică. Inovația poetică rezultă din imbinarea
elementelor populare alături de cele savant-abstracte. Poeme emblematice sunt : ”Dupa melci„,
„Riga Crypto și …. ”, ”Domnișoara Hus”, „Isarlâk”.

A treia etapă – ermetică – reprezentată de poezii precum Oul dogmatic, Joc secund,
Ritmuri pentru nunțile necesare, Uvdenrode – se caracterizează prin revenirea la perfecțiunea
clasică a formei, prin limbajul încifrat și ambiguizarea sensurilor. În poezia „Ritmuri pentru nunțile
necesare”, poetul-matematician propune trei căi de cunoaștere: prin eros--- planeta Venus, prin
rațiune reprezentată de planeta Mercur sau prin contemplația poetică/poezia- patronat de
Soare.

”Riga Crypto și lapona Enigel” a fost scrisă și publicată în anul 1924, făcând parte din ciclul
”Uvedenrode”, ce aparține volumului ”Joc Secund” ( 1930 ). Aparține celei de-a doua etape a lui
Ion Barbu, numită baladic – orientală. Autorul își subintitulează poezia ”baladă” și o
caracterizează ca pe ”un Luceafăr întors”.
L. Cheșa Riga Crypto și lapona Enigel de ION BARBU

ÎNCADRARE ÎN CURENT LITERAR- MODERNISM

Poemul pune într-o lumină nouă conceptul de poezie modernă, reluând într-o formulă nouă
raportul dintre matematică și poezie. O primă trăsătură în acest sens este redată de către
fuziunea/armonizarea dintre două domenii opuse: poezia și geometria. Apoi, identificam
metafora alături de simbolurile încifrate, ambiguizarea sensurilor, decanonizarea strofică,
intelectualizarea poeziei.

TEMA

Tema poemului este simetrică cu cea regăsită în ”Luceafărul” de Mihai Eminescu: tema
iubirii imposibile și a incompatibilității dintre două ființe care aparțin unor lumi diferite, dar și
tema geniului neînțeles. Motivele simbol sunt: transhumanța, visul, atracția pentru Soare,
drumul inițiatic și nunțile ( una împlinită, cealaltă neîmplinită). Caracterul alegoric al poeziei este
redat de problema cunoașterii. Riga Crypto, în momentul când se străduiește să-și atingă idealul,
își uită limitele și sfârșește prin a fi distrus. Poemul, în esență liric, se contopește cu narațiunea,
în care personajele nu sunt anonime, ci ipostaze simbolice. Se distinge contopirea a trei moduri
de expunere: narațiunea, descrierea și dialogul.

TITLUL

Titlul este pragul lingvistic de trecere a cititorului spre o lume creată de autor. Poemul are
un titlu construit în maniera altor opere din literatura universală care relatează o poveste de
dragoste neîmplinită (Romeo și Julieta, Tristan și Isolda), completat de subtitlul „baladă”
amintește de cântecele bătrânești de nuntă. Numele protagoniștilor: riga Crypto, reprezentant al
vegetalului, regele ciupercilor, greu de înțeles, ascuns, care dorește să-și depășească condiția
inferioară; și lapona Enigel, ființa angelică, localnică de la Pol, superioară, care este în căutarea
perfecțiunii. Așadar, se remarcă încă din debut lirismul obiectiv. (La Ion Barbu membrii cuplului
sunt incompatibili, fac parte din regnuri diferite (precum la Eminescu) și au primit de-a lungul
timpului diverse accepțiuni, inclusiv aceea a lirismului de măști, cu trimitere la un amănunt
biografic barbian: poetul ar fi trăit o poveste de dragoste neîmpărtășită față de pictorița norvegiană
Helga, căreia pare să îi fi închinat și un alt poem: Unei femei din nord (care reliefează un ideal
erotic feminin).)
L. Cheșa Riga Crypto și lapona Enigel de ION BARBU

STRUCTURA

”Riga Crypto și lapona Enigel” se compune din două părți, iar tehnica de realizare este cea a
povestirii în ramă, adică prima poveste este cadrul celei de-a doua. Prima nuntă este una
nerealizată, care s-a împlinit și are rolul unui cadru pentru nunta fantastică, imaginară. Balada
este cântată la o nuntă din planul uman, real, și povestește despre o nuntă imposibilă, simbolică.
Poezia este împărțită astfel: Partea întâi: strofele 1 – 4, cuprind dialogul dintre un ”Menestrel
trist” și ”Nuntaș fruntaș”. Timpul este nederminat, „illo tempore„, ”acum o vară” și ”azi”. Cererea
de reinterpretare a cântecului are o formă tristă, de ritual, fiind accesibil doar celor inițiați: ”Zi-l
menestrel! / Cu foc l-ai zis acum o vară; / Azi zi-mi-l stins”. Partea a doua cuprinde următoarele
23 de strofe, unde este prezentată povestea dintre riga Crypto și lapona Enigel ca ”un Luceafăr
întors”, fiind realizată din mai multe secvențe poetice: portretul și împărăția lui riga Crypto,
portretul și împărăția laponei Enigel, întâlnirea în vis a celor doi, chemările și refuzul categoric al
laponei și descrierea existenței fetei după ghidarea solară, încheierea întâlnirii dintre cei doi și
pedeapsa lui Crypto din final.

Imaginarul poetic este reprezentat de spațiul definitoriu al existenței celor doi protagoniști: ” crai
Crypto, (prin metafora specifică modernismului) „inimă ascunsă” este stăpânul lumii vegetale, al
tărâmului umed și răcoros, impropriu vieții. El trăiește o condiție tragică fiindcă este ”sterp”,
”nărăvaș” și ”nu înflorește”, bârfit și ocărât de supușii săiVERSURI!!!!!… Si răi ghioci și toporași…..
El este un inadaptat asupra căruia planează suspiciunea că ar fi fost vrăjit să rămână veșnic tânăr.

El speră la împlinirea unei iubiri aparte prin nuntirea cu ” Lapona mică, liniștită / Cu piei, pre
nume Enigel”, care își duce turmele de reni către Sud, în căutarea Soarelui, simbol al cunoașterii
absolute, un țel urmărit ca întruchipare a lumii superioare. Povestea dintre cei doi e fantastică și
se desfășoară în visul fetei- motiv romantic reinterpretat in manieră modernistă, ”Lin adormi”;
riga rostește de trei ori un descântec de dragoste(la fel ca fata de împărat în „Luceafărul”), prin
care caută să o atragă pe micuța laponă în lumea lui, însă tot de atâtea ori este refuzat. Visul
devine liantul dintre cele două lumi și facilitează comunicarea altfel imposibilă. Prima dată, craiul
Crypto o îmbie pe fată cu ”fragi, ție dragi”, cele mai prețioase comori specifice lumii lui. A doua
L. Cheșa Riga Crypto și lapona Enigel de ION BARBU

dată se oferă pe sine sacrificiu, adoptând un ton patetic: ”Enigel, Enigel / Scade noaptea, ies
lumine, / Dacă pleci să alegi, / Începi, rogu-te cu mine”. Refuzat de două ori, mai are o tentativă
disperată de a o convinge pe laponă, vorbindu-i despre valorile superioare ale lumii lui: ”somnul
fraged” și ”răcoare”, care vindecă ființa rațională însetată de absolut, de zbuciumul permanent
al căutării soarelui.

Pentru Enigel, trecerea în lumea vegetală a lui Crypto înseamnă o „coborâre în jos”; ea va
realiza însă capcana și va refuza chemările pline de dragoste ale craiului. Deși este tentată, lapona
Enigel își urmează visul până la capăt, cel de a ajunge pe tărâmul luminii, al căldurii, unde este
ocrotită de soare: ” Rigă Crypto, rigă Crypto / Ca o lamă de blestem / Vorba-n inimă ai înfipt-o!
Eu de umbră mult mă tem”. Se remarcă ambiguizarea sensurilor în manieră modernist. Fata
mărturisește că este o ființă dependentă de împlinirea destinului său: ”Mă închin soare-nțelept,
/ Că sufletu-i fântână-n piept”, idealul ei fiind cel de a se închina Soarelui, contemplației. Pentru
ea, umbra sugerează moartea, iar lumina soarelui reprezintă eternitatea, lumea spirituală.

Timpul nu stă în loc. Soarele va fi cel care rupe blestemul tinereții veșnice: ”timpul,
vezi, nu adăsta, / Iar soarele acum va sta / Svârlit în sus ca un inel”. Întârziind în dialogul cu Enigel,
soarele îl surprinde şi-l pedepseşte pe Crypto, transformându-l în ciupercă otrăvitoare. Finalul baladei

este trist, evocând blestemul: ”și sucul dulce înăcrește! / Ascunsa-i inimă plesnește”. Astfel,
regele devine ciupercă otrăvitoare: ”nebunul rigă Crypto” ajunge într-o poziție inferioară ”cu
Laurul Balaurul” și îi este sortită o ființă de la marginea lumii ” măsălarița – mireasă”. Ieșit din
bârlogul său ascuns, în care era ocrotit, într-o imposibilă tentativă de autodepășire, riga Crypto
este un ratat trecând, ca un demon, în lumea inferioară, „să rătăcească/ Cu altă față, mai crăiască:
/ Cu Laurul-Balaurul,/ […] Cu măsălarița-mireasă,/ Să-i ție de împărăteasă“. Pentru el sufletul nu
este „fântână” ca al lui Enigel, adică nu poate stabili corespondențe cu lumea ideilor, fiind con-
damnat la o existență inferioară, în care „pahar e gândul, cu otravă“. Măselarița și laurul au o
simbolistică negativă, specifică plantelor otrăvitoare, destinate a face rău, fiind folosite în practici
magice. Ca trăsătură modernistă se poate identifica relaționarea cu alte domenii ale cunoașterii,
prin simbolistică, trimiterile folclorile sau reinterpetările operei eminesciene.

În concluzie, poezia ”Riga Crypto și lapona Enigel” prezintă drama

incompatibilității dintre două lumi, dintre două regnuri, dramă determinată de înălțimea
L. Cheșa Riga Crypto și lapona Enigel de ION BARBU

aspirațiilor și valoarea redusă a posibilităților reale. Această baladă fantastică, barocă prin efectul
final și simbolistă în același timp, se încheie totuși în armonie, prin delimitarea hotarelor dintre
cele două lumi, într-o alcătuire cosmologică eternă a lumii: soarele, astrul existent de la
începuturile timpului, apa cu energia soarelui depozitată în stare fluidă, și lumea vegetală,
ascunsă în umbră, unde biologicul se conservă prin forțe slabe, perisabile.