Lucrări practice de Fiziologie

Poligrafia Dr. Orbán-Kis Károly

POLIGRAFIA

Poligrafia reprezintă înregistrarea grafică simultană a mai multor parametrii

fiziologici.
Sistemul nervos se poate clasifica în sistemul nervos somatic şi cel vegetativ. Primul
recepţionează informaţiile senzoriale (informaţii vizuale, auditive, olfactive, etc.) şi controlează
muşchii striaţi, fiind sub control voluntar (aproape) total. Altfel spus putem, în mod voluntar, să
ridicăm braţul, să ne uităm la un obiect anume şi în general suntem (sau putem fi) conştienţi de
informaţiile procesate de sistem. Sistemul nervos vegetativ (SNV), în general, modulează
funcţionarea organelor interne (respiraţie, digestie, sistemul cardiovascular, etc.). SNV nu este
sub control voluntar şi nu necesită atenţia noastră pentru a funcţiona, de aici şi denumirea de
sistem nervos autonom. Modularea funcţionării organelor interne este influenţată de starea
organismului şi în general nu poate fi influenţată în mod voluntar (de ex. nu se poate comanda
voluntar o frecvenţă cardiacă de 120/min, dar se poate efectua un efort care datorită
necesităţilor crescute de oxigen să ducă la creşterea automată a frecvenţei cardiace).
Sistemul nervos somatic şi cel vegetativ nu funcţionează totuşi complet separat. Ocazional
o decizie ce implică sistemul nervos somatic va afecta şi modul de răspuns al sistemului nervos
vegetativ.
Unul din cele mai interesante situaţii de acest gen apare în momentul în care o persoană
minte (nu spune adevărul). În general vorbind când o persoane minte în mod voluntar se
creează un stres psihofiziologic, un discomfort ce va avea efecte şi asupra funcţionării SNV.
Această modificare a activităţii SNV se manifestă de obicei prin tahipnee, discretă tahicardie şi
transpiraţii (chiar dacă acestea nu sunt vizibile). Prin măsurarea unor parametrii fiziologici se
poate încerca interpretarea modului în care cineva a răspuns la o anumită întrebare.
Obiectivul acestei lucrări este de a înregistra eventualele modificări ale parametrilor
fiziologici apărute în cadrul unor manifestări psihice.
Se efectuază trei înregistrări simultane.
• frecvenţa respiratorie (prin măsurarea diametrului transversal al toracelui)
• frecvenţa cardiacă (prin determinarea undei pulsatile la nivelul pulpei degetului)
• reacţia galvanică a pielii

Reacţia galvanică a pielii (galvanic skin reaction, GSR) este unul din răspunsurile
electrodermale (electrodermal response, EDR). Răspunsul electrodermal reprezintă defapt
modificări în proprietăţile electrice ale pielii unei persoane datorată interacţiunii dintre factorii de
mediu şi starea psihofiziologică a individului. Pielea umană este defapt un conductor electric. În
momentul în care un curent de intensitate mică este aplicat asupra pielii pot fi măsurate
modificări ale conductanţei acesteia. Variabila măsurată va fi rezistenţa sau reciproca acesteia
conductanţa. Conform legii lui Ohm rezistenţa pielii (R) este egală cu diferenţa de potenţial
măsurată între cei doi electrozi aplicaţi pe piele (V) împărţită cu intensitatea curentului ce trece
prin piele (I). Legea poate fi scrisă ca R=V/I.
Un amplificator GSR va aplica o tensiune constantă (atât de mică încât nu poate fi sesizat)
pielii prin intermediul electrozilor ataşaţi. Datorită acestui potenţial pielea va fi traversată de un
curent al cărei intensitate poate fi măsurată iar cu ajutorul legii lui Ohm se poate determina
conductanţa pielii. Aceasta va fi exprimată în microSiemens (µS).
Vor fi caracterizate două tipuri de conductanţă: conductanţa tonică şi cea fazică.
Conductanţa tonică reprezintă defapt conductanţa bazală a pielii în absenţa oricărei modificări a
mediului şi mai poartă şi denumirea de conductanţa bazală a pielii (skin conductance level,

1/5
Lucrări practice de Fiziologie
Poligrafia Dr. Orbán-Kis Károly

SCL). Fiecare persoană are un SCL diferit cu valori tipice între 10-50µS. SCL variază în timp la
fiecare individ în funcţie de reglarea autonomă şi starea psihologică. Conductanţa fazică i-a
naştere doar atunci când există modificări ale mediului. Stimuli discreţi de mediu (vizual, auditiv,
etc.) vor induce modificări în timp ale conductanţei pielii. Acestea de obicei se mai numesc şi
răspunsuri ale conductanţei pielii (skin conductance response, SCR). SCR reprezintă defapt o
creştere a conductanţei pielii ce poate dura până la 10-20 secunde, urmată de revenirea la SCL.
Aceste modificări fazice uneori sunt simplu denumite GSR. Fiecare individ va prezenta SCR
spontane, în absenţa vreunui stimul extern, cu o frecvenţă (tipică) de 1-3/min. Unele persoane
sunt foarte reactive ceea ce duce la un număr mare de GSR spontane, alţii au un nivel destul de
constant al conductanţei bazale, fără a prezenta SCR spontane.
Parametrii SCR vor fi: amplitudine, exprimat în microSiemens (µS), latenţa, durata creşterii
conductanţei (panta ascendentă), semitimpul revenirii (până la jumătatea pantei descendente),
acestea din urmă fiind exprimate în secunde. Aceşti parametrii pot fi citiţi de pe determinare
(vezi Figura 1).
Amplitudinea unui SCR este dat de diferenţa dintre SCL (conductanţa bazală) în momentul
aplicării stimulului şi nivelul conductanţei în momentul maxim al răspunsului (SCR). Latenţa este
defapt timpul între stimul şi apariţia SCR, în mod normal aceasta nu poate fim mai lungă de 3
secunde. Panta ascendentă reprezintă defapt durata de timp dintre începutul SCR şi atingerea
conductanţei maxime (vârful SCR), valorile tipice se înscriu între 1-3 secunde. Semitimpul
revenirii este defapt durata de timp dintre vârful SCR şi atingerea jumătăţii din amplitudinea
maximă, valorile tipice sunt între 2-10 secunde.

Figura nr. 1. GSR la o întrebare standard neutră (“Ai bicicletă?”). Parametrii

măsuraţi sunt: SCL 7,5µS, latenţa 1,35sec, amplitudine (faţă de SCL) 2,12µS,
timp de ascensiune 2,35sec, semitimp de revenire 5sec.

Sistemul electrodermal (EDR)

Pielea (Figura nr. 2) este un organ adaptativ tristratificat ca are ca rol printre altele în
menţinerea echilibrului hidroelectrolitic şi a temperaturii centrale. Aceste funcţii sunt realizate
prin intermediul vaselor de sânge şi a glandelor exocrine. Vasele sanguine se contractă şi se
dilată pentru a regla fluxul sanguin la nivelul pielii determinând astfel cantitatea de căldură
pierdută. Glandele exocrine au rolul de a scade temperatura corpului prin umezirea suprafeţei
pielii. Aceste glande sunt de aproximativ 10 ori mai numeroase la nivel palmar.
Unul din modelele cele mai acceptate ale conductanţei pielii (dar nu singurul) este modelul
exocrin al lui Edelberg (Figura nr. 3). Conform acestui model modificările fazice ale conductanţei
pielii apar atunci când glandele din piele se umplu, iar conductanţa pielii revine la valorile bazale
atunci când această umezeală este reabsorbită de glande. În acest model glandele exocrine
defapt reprezintă nişte rezistenţe. Conductanţa creşte (rezistenţa scade) atunci când ele se

2/5
Lucrări practice de Fiziologie
Poligrafia Dr. Orbán-Kis Károly

umplu. Amplitudinea modificării conductanţei derivă din cantitatea de soluţie conţinută de

glande, precum şi de numărul glandelor exocrine activate simultan.

Figura. nr. 2. Structura pielii.

Activarea glandelor exocrine reprezintă un proces fiziologic simplu cu interes major în

psihofiziologie, datorită faptului că este reglată neural. Activarea este controlată de trunchiul
cerebral prin intermediul sistemului nervos vegetativ simpatic, dar neurotransmiţătorul în acest
caz va fi acetilcolina. Edelberg a descris trei structuri anatomice ce ar putea influenţa această
activare: cortexul premotor prin intermediul tractului piramidal, sistemul limbic şi hipotalamusul
respectiv formaţia reticulată.

Diferenţele individuale ale EDR

Încă din anii 1950 se descriu tipare specifice tipurilor de personalitate. Persoanele cu o
frecvenţă mare a SCR spontane şi cu adaptare lentă la repetiţia stimulilor simpli sunt
considerate electrodermal labile. În contrast, indivizii cu reacţii spontane rare şi habituaţie rapidă
sunt considerate persoane electrodermal stabile. Aceste două tipuri electrodermale au fost
corelate cu o serie de variabile psihofiziologice, în general este unanim acceptată că stabilitatea
/ labilitatea electrodermală reprezintă chiar o diferenţă fundamentală în caracteristicile procesării
informaţiilor indivizilor.

3/5
Lucrări practice de Fiziologie
Poligrafia Dr. Orbán-Kis Károly

Figura nr. 3. Modelul conductanţei pielii (Edelberg)

GSR şi evenimentele psihosociale

EDR corelează în mod pozitiv cu intensitatea şi caracterul trăirii emoţionale dar şi în

funcţie de natura stimulului aplicat. Atât SCL cât şi SCR sunt influenţate de contextul
psihosocial. De exemplu SCL poate creşte chiar înainte de a începe rezolvarea unei situaţii /
probleme (aritmetică, vorbire, plăcere, etc.). SCR este frecvent utilizat în psihofiziologie ca
indicator de încredere al empatiei sociale, ruşinii, atitudinilor sociale. Deasemenea EDR poate fi
un indicator util în stabilirea importanţei sociale al unui eveniment. Cea mai cunoscută utilizare a
EDR reprezintă dezvelirea modificărilor psihofiziologice datorate înşelării deliberate al unei
persoane, mai cunoscut sub denumirea de „detectorul de minciuni”.

„DETECTORUL DE MINCIUNI”
Testul este folosit pentru a determina dacă o persoană spune sau nu adevărul. Este
defapt o înregistrare poligrafică care măsoară GSR, frecvenţa cardiacă şi frecvenţa respiraţiei.
Aceşti trei parametrii sunt sensibili la noutatea, intensitatea, încărcătura emoţională şi
semnificaţia unui stimul. Aparatura este folosită doar de personal special calificat în poligrafie.
Aceştia utilizează o varietate de unelte şi o serie de proceduri şi întrebări standardizate pentru a

4/5
Lucrări practice de Fiziologie
Poligrafia Dr. Orbán-Kis Károly

afla dacă o persoană spune sau nu adevărul. Această examinare este extrem de controversată
în criminalistică datorită faptului că există 10-15% reacţii fals pozitive (se consideră că persoana
a minţit chiar dacă aceasta de fapt a spus adevărul) chiar şi în condiţii ideale (examinator
calificat, mediu ideal, respectarea tuturor standardelor). Reacţiile fals negative sunt mai rare dar
ele totuşi există. Din acest motiv poligrafia nu mai poate fi folosită în criminalistică decât pentru a
confirma spusele unei persoane şi nu pentru stabilirea vinovăţiei.

Obiectivul experimentului este analiza poligrafică a reacţiilor psihofiziologice:

- măsurarea nivelului conductanţei bazale, determinarea frecvenţei SCR spontane
- observarea şi măsurarea GSR în cazul răspunsurilor la întrebări neutrale
- observarea şi măsurarea GSR în cazul răspunsurilor la întrebări cu încărcătură
emoţională

5/5